2015-12-12
amintiri pe luciul unui glob
Ştiu că timpul şterge conturul clar al imaginilor. Ştiu cum cerne amintirile. Ca într-o oglindă, privesc lumea pe luciul unui glob, atîrnat de creanga pomului de Crăciun. Defapt, acolo nici nu există ceea ce văd, doar culorile lumii învîrtite, doar chipul meu contorsionat. Văd doar în mine. Aşa mă cuprinde o nostalgie în Decembrie. Nici iernile nu mai sînt ca în trecut. Zăpada de altă dată e doar în poze vechi şi-n amintiri. Nămeţii stăteau de-o parte şi de alta a drumului. Tata trăgea sania parcă pe alt tărîm. La sfîrşit de săptămînă mergeam în Piaţa Mică, în Orăşelul Copiilor. Căsuţele de lemn spuneau poveşti doar seara, în lumina becurilor, cînd apele staniolului şi fulgii de vată, şi cutiile legate în panglici cu fundă mare, ne făceau să visam. Peste zi erau doar cutii goale de carton, căsuţe de placaj cu obloanele trase. Era şi o ciupercuţă, îmi amintesc vag. Şi omul cu ligheanul de aluminiu în care se învîrtea vata pe băţ.Vata pe băţ era uneori roz. Îmi amintesc cum turnau dintr-o sticluţa culoare şi tot zahărul acela topit se transforma într-un nor dulce ca amintirea de zmeură văratecă. Un leu costa vata pe băţ. Ni se lipea de nas şi in jurul gurii şi degetele rămîneau lipicioase, căci delicatesa aceasta de sărbători şi de Duminici, se topea pe limbă ca un fulg.
Pomul din mijlocul pieţei era tare mîndru, în ochii mei de atunci, deşi ştiu cum atîrnau în el doar cutii goale învelite în hîrtii colorate. Moşul acela care striga copiii în piaţă, pe mine nu m-a strigat niciodată! I se spunea pe vremea mea „Moş Gerilă“, dar noi l-am chemat totdeauna pe şleau „Moş Crăciun! Nimeni nu ne-a certat vreodată. Aşa cum nimeni nu ne-a interzis vreodată să aprindem luminile în Biserică. Sau candela acasă. Deşi pe vremuri icoanele erau rare şi oamenii se închinau la hîrtiile acelea frumos tipărite în Italia, le vindeau ţigăncile din casă în casă şi puteai vedea peste tot Isuşi cu ochi gînditori ridicaţi spre un cer ireal de albastru. De obicei se odihneau peste vreo carpetă cu cerbi sau Răpirea din Serai. Aşa, imaginea colorată de pe un glob, mă poartă în amintiri în vremea Adventului, vreme de post înainte de Sărbătoare.
Acum pot călători prin Târguri de Crăciun în lume, cu globuri şi moşi adevăraţi, cu vinul fiert şi aromă de scorţişoară, cu explozie de lumini şi culori, dar Orăşelul acela modest din copilărie, va rămîne veşnic în mine, căci l-am trăit!
Adriana Moscicki
sursa foto: „Alt-Hermannstadt“
