Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-11-24

În tradiţia lui Hochmeister…

Strada picoteşte în lumina caldă de Septembrie. Porumbeii stau ciorchine pe obloane, scocuri şi firele lampioanelor şi, în fîlfîirea lor greoaie dincolo încoace, anunţă prezenţa vreunui trecător. Cîte un ochi mijit pe sub ţiglă se umbreşte o clipă de aripa lor în zbor. Linişte în spatele porţilor grele. Sori scrijeliti în lemn zîmbesc nemişcaţi. De te încumeţi să treci pe sub poarta boltită, te trezeşti în curţi pietruite, sub balcoane de lemn invadate de viţă. Ochi ageri stau de pază de sub frunze. Fotografiez cu sufletul la gură ca şi cum aş fura tihna întregii curţii într-un clic. Casele au crescut în jurul paviloanelor, a zidurilor, cuprinzînd fiecare colţişor. Ici colo pe zidurile coşcovite, plăci de tablă povestesc de cîte un locuitor celebru. Puţini au auzit de existenţa lor.

 

 

 

 

 

 

 

Mă întreb de ce se numeşte Tipografilor? Singura legătură pe care o fac în cap este cu Ziarul spre a cărui redacţie mă îndrept „Hermannstädter Zeitung“. Şi tipograful Martin Hochmeister a locuit in apropiere, chiar acolo unde porumbeii şi-au făcut cartier general! Dar şi alţi Sibieni celebrii: Karl Engber, Daniil Popovici Barcianu, Merienescu Atanasie Marian, români şi saşi, oameni de cultură şi iubitori ai Cetăţii, au trăit prin curţile acestea liniştite.

Cît de simbolică îmi pare acum sărbătorirea spre care am mers! În jurul unei oale imense cu gulash din bucătăria Diei, ne-am adunat de prin lume şi din Cetate, români, saşi, unguri şi germani care au făcut din oraş casă şi iubire. Şi fiecare în ritmul şi pe limba lui am privit înapoi pe drumul mers cu nostalgii şi tristeţe, ori cu bucurie, am rîs şi ne-am emoţionat, am închinat o ţuică în cinstea Gazdei. Cine nu o cunoaşte pe Bea? Spiriduş fără odihnă, muncitor fără limite de timp, spirit curios, cinică şi picantă în vorbe, modestă şi profundă, tăcută în duioşie, mereu şi pretutindeni prezenţă vie!
Şi în insula asta poliglotă, în umezeala zidurilor, în camere modeste cu podea de scînduri vălurită şi scîrţîitoare, Ziarul trăieşte, fidel lui însuşi, prin munca Ei de Redactor-şef şi a oamenilor ce o înconjoară! A fost Sărbătoare pe str. Tipografilor la nr. 12. Poate un pic de hărmălaie cum făcea pe vremuri Târgul Olarilor, voie bună din iuţeala gulaşului, din tăria ţuicii şi din întîlnirea oamenilor!
Şi vă spun, din oala cu gulaş a mîncat curtea întreagă, vecini şi străini aflaţi în trecere. Aşa îmi amintesc lumea acasă, pe vremuri! Iată, am fost într-o insula împietrită în timp!

Adriana Moscicki

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert