Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-11-08

„Citadela“

…ar putea fi foarte bine numele unei povești fantastice sau de aventuri. Dar ea este o realitate istorică, poate, din fericire pentru Sibiu, niciodată desavîrșită!
În sec. XVII ajung la modă fortificații în formă de poligoane regulate, sisteme de apărare perfecționate de Sébastien Le Prestre de Vauban. În contextul politic al Transilvaniei din sec. XVII, după semnarea Tratatului de la Carlovița (în 1699), comandantul militar al armatei Austriece, generalul conte Rabutin de Bussy propune construirea unei fortărețe de tip Vauban în partea de sud-vest a orașului Sibiu. Proiectarea ei i-a fost încredințată arhitectului italian Giovanni Morando Visconti. Citadela desenată de Visconti avea formă stelară cu cinci bastioane. Construcția ei ar fi costat 450.000 de galbeni și ar fi durat trei ani. În anul 1702 Rabutin înaintează propunerea Regelui Leopol I, care iși da aprobarea 27 de zile mai tîrziu.

Citadela urma să fie ridicată extra muros, între poarta Cisnadiei și bastionul Soldisch. Pe acest areal se aflau grădini cu pomi fructiferi. Proprietarii sînt despăgubiți cu bani puțini (3.598 de galbeni), jumătate sub adevărata valoare a terenurilor. Canalul Gura Rîului-Sibiu era deja terminat și astfel se începe transportarea materialelor de construcţie necesare, nisip si pietriș. Barjele de lemn fac drumul cu încărcătură din munte pîna in portul Sibian. În 1702 incep pregătirile de nivelare și amenajare și lucrările propriu-zise.
După izbucnirea Răscoalei lui Rakoczi în 1703 se întrerupe construirea Citadelei și nu se va relua nici in 1711, la sfîrşitul acesteia. În anul 1717 meseriașii aduși aici din diverse zone și chiar din afara ţării, sînt obligați să părăsească arealul Citadelei în care locuiau împreună cu familile, iar casele lor au fost incendiate. Pe terenul Citadelei, rămas în posesia armatei austriece, orașul a construit un depozit temporar de fîn și lemne, iar restul terenului a fost dat în folosință orășenilor ca ”păşune pentru porci, capre si alte animale”. O parte din zidurile citadelei, deja ridicate, au fost demolate de breasla Olarilor. Din perioada aceea, zona din preajma străzilor Dobrogea și Th. Neculuța, poartă numele de „Pămîntul Olarilor“. După vizita Împaratului Josef II., în 28 mai 1773 în Sibiu, terenul, pe care era planificată ridicarea Citadelei, a intrat în posesia orașului și a fost oferit pentru construirea unui nou cartier, cartierul Iosefin.

Aceasta este pe scurt istoria Citadelei care nu s-a construit niciodată. Amintirea ei a rămas scrisă-n tuş negru pe o hartă, zidurile ridicate au fost demolate, iar canalul a fost înghițit de pamînt și ierburi. O vreme a curs un fir de apă prin Grădina Trandafirilor, spre încîntarea unor tineri visători. Poate a fost șansa Cetătii să crească în armonie, să respire prin văile ei energia munților și să se desfășoare in echilibru… făra Citadelă.

Adriana Moscicki

Planul orașului Sibiu cu citadela – c.1735 (sursa hartă: www.kepkonyvtar.hu)

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert