Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-10-16

vedere din turn

Sute de ani, oamenii au urcat scările acestea înguste şi întunecoase de piatră. Ajunşi în vîrf, prin geamurile mici, desigur şi-au pus mîna streaşina la ochi şi au privit în depărtare. Odată, turnurile bisericilor erau posturi de observaţie: aşa se zăreau duşmanii şi cotropitorii şi focul. Desigur, altă dată, oraşul era mic şi îngrămădit între ziduri iar privirea cuprindea dealurile şi drumurile ce le străbat pînă departe în munte. Şi apoi, de-ţi pleci privirea jos, în perimetrul apropiat, turnul bisericii îşi lasă umbra precum un ac de ceasornic peste ecranul Pieţii. La aceeaşi ora a privit de aici, mult timp înaintea mea, un fotograf. Casele-şi purtau firmele vopsite afară, pe pereţi: librărie-tipografie, farmacie. Şi numele proprietarului era vopsit acolo mare, pe pereţi, ca o carte de vizită publică. Pe vremuri afacerile erau mai simple şi mai curate, în văzul lumii. Şi oamenii erau mîndri de munca lor şi de rodul ei. Poate se mulţumeau cu mai puţin, poate „facerea“ lucrului era mai importantă. Sînt case cu istorie, precum acestea, pe care se lasă umbra turnului ca o săgeata, case în care de sute de ani a mirosit a cerneală şi a hîrtie, în care s-au pisat mărunt, mărunt plante şi minerale în mojare, în care a clocotit alambicul şi pe serpentina lui au lunecat leacurile. Doar casa cu numărul 26 mai povesteşte din trecut: „La ursul Negru“ se venea pentru doftorii, acum se vine în plimbare, la muzeu.

De sus din turn, ca pe catargul unei corăbii, pentru o clipă te simţi stăpînul lumii, cu privirea. Pentru o clipă zăreşti ochiul rotund şi îngrijorat al unui porumbel în zbor. Pentru o clipă, toată întinderea se aşează frumos în cercuri, arce şi linii. Îmi vin în cap hărţile Cetăţii, cu linii negre şi roşii. Unele poate au fost schiţate chiar aici, în turn şi poate tipărite chiar acolo, jos, în Librăria lui Filtsch. Aşa, aroma cernelei se amesteca în aburii poţiunilor din vecinătate. Am făcut drumul în turn pentru vederea aceasta în trecut, cînd umbra se lasă pe case.

Adriana Moscicki

Piața Mică // Kleiner Ring – privită din turnul Bisericii Evanghelice – în dreapta se vede Biserica Ursulinelor și Turnul Sării (demolat 1890) în fundal se vede clădirea Gării dată în folosință 1872. În stânga imaginii se poate distinge Biserica Manastirii Nonnelor Cenusii din str. Ampère / str. Elisabeta. Pe fațada clădiri din Piața Mică nr.25 se poate citi reclama pictată a librăriei și tipografiei lui Samuel Filtsch, iar alături la nr 26 reclama farmaciei lui Kayser (cândva numită “La Ursul Negru”). În incăperile fostei farmacii se află astăzi Muzeul de Istorie a Farmaciei.

„Între 1809-1878 proprietarul farmaciei a fost Georg Kayser, din 1878 până 1898 Karl Henrich, între 1898-1903 Henrich Gottlieb iar din 1903 până 1943 a fost în posesia lui Guido Fabritius.“ (sursa informații: Sibiu.patrimoniu.ro)

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert