2015-09-07
Ursuline!
Nu am multe amintiri despre Ursuline. Mică de tot, aveam un palton maro de blană cu pompoane în loc de nasturi, se prindeau cu o legătură elastică, îi spuneam „urson“ (nu era blană adevărată- desigur- ci imitație sintetică). Paltonul era de mîna a doua, primit de la nașa căreia îi port numele. Nu eram bogați, dar nu ne lipsea nimic.
Ursonul il primisem deci de la cealaltă Adriana și eram fericită. Așa treceam pe lîngă Ursuline înfofolită în urson și-mi imaginam Ursulinele niște fetițe mici, cu fața rotundă și veselă, țopăind în paltoane precum puii de urs!
Cînd am învațat sa citesc am aflat povestea Ursulei și era, in închipuirea mea, de o frumusețe stranie, cu părul lung și blond fluturînd în vînt, urmată de fete ce purtau lumini, în picioarele goale și tăcute. Apoi nu m-am mai gîndit deloc la Ursuline. Locul acela a rămas pentru mine cea mai grozavă coborîre în tramvai. Din Piața Mare, călare pe scaunul de lemn, cu mîinile crispate pe spătarul din față, cu ochii mari de emoție și teamă, conduceam tramvaiul spre gară, treceam cu herghelia mea de fier huruind și bretonul zburlit.
Adriana Moscicki
Biserica și Institutul „Maicelor Ursuline“ // Kirche und Kloster „St Ursula“ // „Szent Ursula“ templom és zárda – Strada Sării, astăzi str. General Gheorghe Magheru la intersectie cu str. Avram Iancu. (Textul de pe fațada clădirii fostei mănăstiri a maicilor Ursuline: „Kloster und Institut der Ursulinen“ // „Mânăstirea și Institutul Ursulinelor“ – Carte Poștală din perioada interbelică
