2015-09-05
trecerea in trecut
N-am trecut niciodată pe sub Poarta Sării, dar am trecut de mii de ori peste locul unde se înălţa odată. Inevitabil, numelui acestuia nu-i pot asocia decît vreo legătură cu sarea. Istoria consemnează în anul 1401 existenţa unei gropi cu cereale în zona ”Dealul Sării” (”Salzrech”). Aşa se face că, după construirea unui turn, în sec al- XV-lea, acesta se va numi „Turnul Sării“, după locul în care se află: strada Sării, dealul Sării. Turnul făcea parte din incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului și, s-ar putea să fi fost un turn de poartă spre răsarit, pe drumul care intra prin Poarta Cisnădiei și traversa orașul…
M-am tot gîndit la ce o fi folosit…Cum trecerea aceea era întunecată şi joasă, imaginaţia mea începe să zburde şi văd călugări ieşind în spatele măgăruşilor. Sau poate corpurile celor răpuşi de epidemiile repetate de ciumă erau scoase afară din cetate prin trecerea asta întunecoasă. De-a lungul vremii, turnul îşi schimbă poprietarii, este vîndut unor particulari pentru suma de 116 Guldeni în anul 1553. După două secole intră în posesia Mănăstirii Ursulinelor. Secolul XIX aduce cu el restructurarea oraşului. Astfel, în anul 1890 este demolat pentru fluidizarea traficulu în zonă. La demolare s-a constatat că turnul era construit din cărămizi, deci era mai nou decît se credea, și probabil era o construcţie din perioada în care s-a ridicat clădirea Mănăstirii Dominicane (pe locul unde se afla vechiul turn de apărare). Doar fotografia mai păstrează imaginea acestui loc, aşa cum era pe vremuri. Mă cuprinde o oarecare tristeţe că n-am apucat să trec prin umbra groasă a bolţii lui, dar, pe de altă parte, cum aş fi putut coborî, fetiţă cu vînătăi şi breton, în tramvaiul meu zgîlţîlind spre gară?
Adriana Moscicki
Turnul Sării // Salzturm – fotografie Emil Fischer
