2015-08-02
Pe vremuri…
Din turnul Bisericii Evanghelice se oferă ochiului, pînă departe în zare, întinderea oraşului tăiat de străzi, înconjurat de ziduri şi porţi. Unele au fost demult sfărîmate şi uitate, altele s-au păstrat în amintire pentru posteritate prin fotografii şi prin picturi. Pe vremuri, turnurile erau aparate de o breaslă anume şi purtau numele ei. Calfe şi meşteşugari fugeau degrabă sus în turn în apărarea oraşului. Apoi, cînd oraşul s-a deschis şi început să crească, ca o coca dospită, oraşul de afară a cuprins pe cel dinăuntru, porţi şi turnuri au fost dărîmate. Un şef brutar cu pasiune a pictat oraşul, aşa cum a frămîntat şi aluatul, cu sîrguinţă şi exactitate: Johann Böbel.
Altă dată, de te urcai în turnul Bisericii Evanghelice, puteai vedea în depărtare şi turnul Lăcătuşilor, zis „Turnul lui Herbert“ şi vechiul han, a cărui poveste pierdută rămîne pe vecie. Doar imaginea lui Böbel a apucat să o zugrăvească!
Adriana Moscicki
Casa Generalului din Piața Mare văzută din turnul Bisericii Evanghelice – ca.1869