2015-07-05
căldură mare mon cher
Am luat drumul Ocnei acum în amintire, aşa cum am făcut verile cu bucurie. Trenul mergea cu toate geamurile deschise şi perdelele slinoase fluturau în margini. stăteam în picioare cu plase pline ochi de mîncare, pături, minge, pălărie şi bineinţeles ochelari de soare. parcă am fi mers într-o expediţie drumul asta de jumătate de oră între oraş şi sat. Noi mergem să facem o baie de sare. totdeauna am avut senzaţia că ne cufundăm într-un sos vinegretă în lacurile faimoase de la Ocna (de sare) a Sibiului. Odată ajunşi în gară, rîuri rîuri coboram din tren şi ne împrăştiam ca furnicile, care la ştrand, care pe la lacuri. Soarele duduia şi plita încinsă a pămîntului ne ardea tălpile. Nu prea băgam noi în seamă peisajul pe vremea aceea. Nu m-am gîndit niciodată că toate colinele şi lacurile nu sînt decît urmarea firească a scormonirii pămîntului dupa aurul alb… atunci mişunam dintr-un loc în altul sub îmbrăţişarea fierbinte a aerului şi era bine. În jurul lacului erau scări de scînduri să te poţi coborî. chiar şi pe lac găseai uneori scînduri mari şi trunchiuri venite misterios din adîncuri, sau aduse pe furiş, de care te puteai atîrnă şi pluti în voie. Se spune că au plutit pe luciul apei cadavre de soldati pitite prin galeriile prăbuşite, se spune că o căruţă cu cai cu tot s-a răsturnat şi dusă a fost, chiar o Dacie a fost înghiţită de ape şi nu s-a mai văzut vreodată. Picioarele noastre pedalau în adînc şi ne trecea cîte un fior aşa, cînd stăteam atîrnaţi de cîte un butuc, în Lacul fără fund!
Îmi amintesc gălăgia veselă, strigătele, rîsetele ca un ecou în tunel. Îmi amintesc nişte viermisori roşii ce străpungeau apa ştrandului de jos în sus, ca un tirbuşon şi mă infioarau… pînă cînd începea hîrjoneala şi uitam de ei. Pe mal, oameni mînjiţi cu nămol din cap pin în picioare, stăteau la uscat. şi, de erai puţin curios în urmărirea fenomenului, te bucurai să remarci schimbarea lor la culoare, din negru intens în gri mat şi decolorat. Apoi se aruncau în apă şi se frecau bine bine peste tot. Desigur, tratamentul ăsta îi făcea să arate apoi ca nişte bebelaşi proaspeţi şi roşii în obraji, şi destul de obosiţi, căci, pe drumul scurt de întoarcere, în tren, domnea o linişte totală şi o picoteală generală.
ufff… căldură mare mon cher, mergem la Ocna cu toată gloata să ne răcorim!
Adriana Moscicki
Ocna Sibiului / Salzburg / Vizakna – Complexul Balnear cu cele trei lacuri și izvoare – Horia, Cloșca si Crișan
