2015-06-21
aceleaşi vise
Sus în munte viaţa curge în alt ritm. Cerul e schimbător, apa proaspătă şi rece. Iată faţa arsă de soare a omului, mîinile muncite şi ochii plini de lumină. Cu inima bună şi casa deschisă pentru oaspeţi stau aici: ciobani din vîrf de munte şi saşi din cetate.
Odată oamenii vorbeau o singură limba: a ospeţiei, a prieteniei, a omeniei. Fiecare neam poartă în sînge caracteristici ce-i hotaresc felul şi menirea: unii sînt muncitori şi riguroşi, alţii visători şi „leneşi“, unii curioşi, alţii inventivi. Dar cînd pe acelaşi teritoriu locuiesc în armonie neamuri diferite, ele se completează. Atunci se naşte un popor. Cine e sas şi cine român aici? Patul clădit la fel, doar vorbele se scriu altfel. Aceleaşi feţe şi aceeaşi bucurie. Oamenii aceştia cutreierau munţii, unii cu oile, alţii cu bidoanele de vopsea, alţii cu toiagul în urcare… dar toţi mîncau aceeaşi slană cu ceapă şi mămăligă.
Să fi fost invidii, să fi fost rîci ca între oameni, doar nu există familie perfectă! Dar atunci, noi toţi am trăit aceeaşi istorie şi am visat aceleaşi vise!
Adriana Moscicki
Fotografii din ciclul Traseu de creasta – 1925
