2015-06-20
mens sana in corpore sano!
Stăpînii munţilor erau odată ciobanii. Ei cutreierau cu mioarele-n lung şi-n lat, treceau coamele împădurite fără teamă, pe sub vînturi şi ploi. Ei ştiau plantele bune şi cele rele, ierburile şi florile şi cîntecul păsărilor şi neamul pomilor şi al poamelor. Ei ştiau urma animalelor. Ca nişte adevăraţi şerpari, mă gîndesc, ciobanii or fi fost călăuzele voluntarilor şi muncitorilor care au deschise primele trasee în munte?
În anul 1880, ia fiinţă la Sibiu, Asociaţia Carpatină Ardeleană / Siebenbürgischer Karpatenverein (S.K.V). Se voia „Asociaţie accesibilă oricărei persoane integre şi cinstite şi să fie apolitică, urmînd să promoveze un stil de viaţă sănătos prin organizarea de excursii, construirea de cabane şi poteci, să sprijine cercetarea ştiinţifică a naturii şi să editeze publicaţii de profil.“ (dr. Carl Wolff).
Romanii spuneau „mens sana în corpore sano“. Aceeaşi idee în spatele acestei Asociaţii, care, din bani proprii, cu mijloace locale, a deschis drumuri / trasee în munte, le-a marcat, a construit cabane pentru cură şi odihnă, a făcut hărţi, a întemeiat primul serviciu de salvare. Aşa s-au ivit peste 60 de adăposturi şi cabane: Postăvaru, Curmătura, Omu, Mălăieşti, Bolboci, Vârful cu Dor, Diham, Urlea, Sâmbătă, Podragu, Bâlea, Negoiu, Suru, Barcaciu, Prejba, Păltiniş, Surianu, Parâng şi altele. Apoi, în 1945 S.K.V fost desfiinţat, scos în afara legii de către noul regim politic, lăsînd toată această infrastructură pregătită. Cabanele au fost naţionalizate şi, cele care mai există încă, fac şi acum parte din reţeaua turistică naţională. Și iată, o mînă de oameni, prieteni şi voluntari S.K.V în alte vremi, cu rucsacul în spate şi cu voie bună au cutreierat munţii, au semnat stînci şi copaci, au împărţit merindele între ei şi cu ciobanii prin adăposturi rudimentare şi au fost fericiţi.
…
în noaptea de Sânziene, porţi se deschid în cer şi minuni se săvîrşesc
„S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…” – Mircea Eliade „Noaptea de Sânziene“
…
Traseu de creastă – Munţii Făgăraş 1925 – și o povestea în poveste cuprinsă, imagine în imagine prinsă! Fotografie(tablou) pe perete într-o cabană si Cartea Postală: Vârful Ciortea // Hohe Scharte // Csortea-csúcs, văzut de pe Bodislav (Carte Poșală circulată 1926 – Fotografie J. Fischer)
Adriana Moscicki
