Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-06-19

ca o icoană…
Cartea omenirii – Biblia este un drum spre cunoaşterea numelui Lui şi a contemplării chipului LUI.
Vechii evrei interzic meşteşugirea de statui şi chipuri la care să te rogi. Imaginea Lui trebuie să fie în inimă, căci faţa nu-i poate fi încă văzută! Dar iată, o nouă carte – Noul testament, povesteşte despre naşterea şi întruparea Fiului. Fiul născut pe Pămînt are chip uman, e din carne şi sînge şi s-a pogorît din dragoste pentru om şi tot pentru el va suferi. Chipul Dumnezeirii poate fi văzut! Aşa s-a născut imaginea LUI zugrăvită în icoane.

 

 

 

 

 

 

 

Icoana este „o fereastră spre absolut“ spunea Michel Quenot. Dincolo de mesajul teologic, icoana este, poate, cea mai pură manifestare a simţămîntului artistic. Icoana este o scriere a cărţii şi a învăţăturilor ei, o scriere în imagini, o „zugrăveala“. Specifică Mărginimii (Transilvaniei), istoria icoanei pe sticlă a început în sec XVII-XVIII, odată cu înfiiinţarea manufacturilor de sticlă. Arta aceasta născută în Bohemia, a fost adusă în Transilvania de către habani, (o sectă religioasă) odată cu aşezarea lor pe acest teritoriu. Dar, vestiţi meşteri glăjari şi suflători, devin românii din Transilvania pînă şi acolo la manufacturile din Bohemia unde ajung să lucreze.
Da, cred că pictura naivă şi pictatul icoanelor pe sticlă au aceeaşi rădăcina. Ţăranul pictează pentru semenii lui – ţărani. În dorinţa de a spune, arăta şi explica, ţăranul a folosit materialul la îndemînă: sticlă unduitoare şi de calitate proastă, plină de bule de aer prin care trece lumina, dar va adăuga efect special şi frumuseţe picturii. Culorile sînt făcute în casă, din pigmenţi naturali şi amestecate cu ulei de cînepă. Meşterul trasează contur negru cu pensula apoi colorează în tonuri deschise, face decoraţii cu frunze şi flori, aşa cum a văzut în ogradă, în livadă, în natură, cerul cu stele şi nori, a luminat cu aur în chip de mulţumire. Icoana este povestea Biblică asimilată şi filtrată prin sufletul şi emoţia artistică a omului simplu, curat, credincios. O găsim în toate casele, încadrată în lemn de brad şi în îmbrăţişarea ştergarului de in brodat.
Poiana a dat o familie de zugravi de icoane, devenită apoi celebră în şcoala Laz-ului: familia Poenaru,cinci generaţii de iconari care au creat un stil şi o marcă. În Mărginime se pictează cu sufletul şi pentru suflet. De veţi ajunge la Sibiel, călători, bucuraţi-vă ochii, îmbunaţi-vă inima cu vederea icoanelor adunate acolo în muzeu şi veţi fi mai bogaţi! „Icoana este o fereastră deschisă spre absolut!“
Adriana Moscicki
Icoane din Muzeul Sibiel, adunate de părintele Zosim Oancea

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert