2015-06-12
de pe drum
Este viaţă în afara zidurilor! În Mărginime satele se înşiră de-a lungul apelor, văilor,care mai de care: colorate ca niste dropsuri, mici si delicate,ori noi nouţe şi orgolioase, cu obloanele trase misterios. Drumul trece printre cîmpuri, grădini şi livezi. Lăsăm Cristianul departe, trecem pe lîngă lac, stufărişul freamătă de viaţă. „La Stelu“ se bea bere, grătarul încins, dar noi facem stînga şi purcedem înainte pe drumul bătătorit, urcăm prin mijlocul satului ca printr-o venă plină de sînge: casele ascunse după porţi măreţe, în linia întâi cele „bune“, impunătoare muzee nelocuite, apoi, în spate, cele de vară, vesele şi pline de viaţă. De acolo se ridică fumul şi mirosul de mîncare. Acolo se trăieşte!
Vale, Sălişte, Tilisca, Rod, Poiana, Jina, sînt toate sate din Mărginime, (Szeben-Hegyalja, germană: Hermannstädter Randgebiet) o zona care include 18 localităţi aflate în partea de sud-vest a judeţului Sibiu, toate având o moştenire etnologică, culturală, arhitecturală şi istorică unică. Toate stau adunate şi tăcute, în miez de munte. Strada e în pantă, coasta abruptă, pădurile fac umbră pe cer şi soarele se joacă printre crengi.
În Mărginime oamenii sunt mîndri şi tăcuţi. Cuvintele ies cîntărite. Cu spatele drept şi căciulă pe frunte, bărbatul priveşte cu zîmbet, femeia cugetă şi răspunde! Îţi zîmbesc cu gură „de aur“, pe mâini sclipesc inele şi degetele îngreunate strălucesc. E semn de bună stare. Hainele de piele stau scorţos, traista legată de mînă, brăzdată de cîmpuri de lînă aspră, de sus pînă jos. Aro-uri trec cu zgomot şi mare vînzoleală, doar în munte şi departe prin ţară, ciobanul veghează turma cu cojocul în spate, cîntă din frunză şi gîndeşte de toate… Ciobanii au făcut bani frumoşi şi au construt palate, mobilele se aduc din Paris, în casele „bune“ intră popa cu botezul, comorile se adună în „bibelauă şi melauă“, covoare, dar şi în lada de zestre ce stă bine căptuşită: perne brodate, ştergare, cămeşi, straie de sărbătoare! Aşa era cel puţin prin anii ’80 plus cînd mă preumblam şi eu pe acolo: la horă şi în zi de sărbătoare toată lumea se aduna îmbrăcată frumos în strai popular. Dar fetele şi muierile se întrec în „a scoate mode“, se întrec în modele de încălţări făcute la comandă cu bani mulţi!
Sus în munte, Românu e stăpîn, în iţari şi iei, în alb şi negru se înfăşoară discret, elegant si frumos. Din fluier îţi cîntă peste dealuri ce curg domol şi ajung cu oitele pînă la Dunăre, pînă la Mare. Brînza se înveleşte în mămăligă, în bulz gras şi gustos de-ţi lingi degetele, laptele gros se bea cu scovergi parfumate, câinii aleargă peste cîmpuri, duc şi întorc mioarele încolo şi încoace.
Ce sate mîndre! Şi casele toate sînt cetăţi în miniatură: gard înalt şi poartă de apărare, aşa cum sasul a construit jos în oraş, romanul ctitoreşte sus în munte: zid să-şi apere bătătura. Sînt bătrîne satele din Mărginime: 1204 Răşinari, 1318 Tălmaci, 1324 Orlat. Tare aş fi vrut sa le văd chipul atunci, tînar si proaspăt între coline! (sursă foto: „Alt-Hermannstadt”)
Adriana Moscicki
