2015-06-06
Pe vremuri, poate încă şi azi în unele locuri, vecinele stăteau la taclale în faţa porţii, ştrencănind, brodînd şi punînd ţara la cale! Trecătorul era fixat ca de radar şi scanat de sus pînă jos, apoi tocat mărunt în toate combinaţiile posibile! Pe vremuri şi aici în sat, femeile stăteau la poartă şi din mâinile lor ieşeau faimoasele „Häubchen“ purtate zi de zi ,dar și de sărbătoare : bonete delicate brodate în motive de flori, pomi şi păsări, păienjeniş de aţă albă ce acoperea părul strîns şi sucit în cozi. Satul era renumit pentru bonetele astea ce se purtau cu mîndrie. Şi dacă femeile pălăvrăgeau pe la poartă, bărbaţii, ei, erau duşi după lemne în pădure sau la muncă pe câmp, sau poate prindeau ceva păsări cîntătoare… și, Doamne fereşte, mai bine să nu pomenim cuvîntul „Pachiaruz“…
Adriana Moscicki
Cisnădioara // Michelsberg // Kisdisznód – Crâșma satului de la poalele dealului unde începe urcușul spre Cetate
