2015-05-07
locuri si oameni in cetate!
scări spre veşnicie – In memoriam O.R.Wolff
copilul alerga cu tălpile desculţe pe aici
era nisip şi încălzite tălpile lui
iar umbra se făcea arc peste ziduri.
femeie tînără trecea pe aici cu pas săltat
şi inima cuprinsă de fiori.
mamă trecea pe aici cu pîntecul rotunjit
şi ochi înfloriţi de aşteptare.
apoi cîte doi, cîte trei treceau pe aici
cînd de mînă, cînd în pas gînditor
urcau si coborau scări.
bărbat tată si fiu,
trup cioplit si inimă in durere,
cîndva a desenat scările spre veşnicie.
Mîna lui a iubit liniile si umbrele cetătii
si amintirea a sunat în el ca un clopot
pînă cind
tăcere.
Adriana Moscicki
„Pasajul Scărilor“ – 1972
