Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-05-01

hai cu pelin de Armindeni!
hai cu betia de Valpurgia!

Nu ştiu dacă demonii au fost muze comuniştilor şi i-au sfătuit cum să joace oamenii încălecaţi pe pancarde patriotice, dar ştiu, din auzite, că în noaptea de 30 aprilie spre 1 Mai, din nebănuite cotloane ale întunericului vin vrăjitoarele şi saltă drăceşte, calcă pămîntul în picioare şi, în plutire razantă pe mături, chiuie a bucurie!

Noaptea aceasta de dezmăţ mitologic, noaptea Valpurgiei, pămîntul este deschis şi freamătă primitor. Şi Goethe, Thomas Mann, Bulgakov, oare au visat-o?… sau doar în cap au văzut ceremonialul acesta misterios? l-au scris în cuvinte şi ne-au mărturisit… Nu ştiu. Îmi amintesc doar pomii aceia măreţi din pieţe, impodobiti cu coroane şi panglici (Maibaum). I-am vărzut in toate orasele in plimbările mele, şi ei stăteau înfipţi ca un fus în pămînt străbătîndu-l. Axis mundi m-am gîndit!
Mi-am amintit pomii mai modeşti pe Valea Hîrtibaciului ce umbreau fereastra femeii iubite şi stăteau demni, în mărturisire, în faţa întregii comunităţi.
În jurul copacului se învîrte lumea toată, m-am gîndit. Lumea toată stă pe ramurile copacului, căci este viaţă şi culoare, cîntec şi veselie. Şi, dacă în noaptea Valpurgiei, vrăjitoare şi demoni au chiuit în dezmăţ, peste zi, zîne bune îşi vor trece talpa piciorului peste pămînt… mîngîindu-l vor spune: vei rodi! Oamenii vor veni în sunet de alămuri şi fanfara va strînge aplauze. Uite cum se luminează faţa oamenilor prin satele săseşti! (dar satele sint acum pustii si fanfara dusă!). Alţii vor deschide cepul butoaielor căci e ziua pelinului, Armindeni, şi în iarbă omul trebuie să se roage şi să se bucure pentru rodul pămîntului, pentru sănătatea animalelor:“Tradiţia spune că acum se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug; la casele cu fete se pun puieţi de mesteceni în faţă porţii. Armindenul simbolizează vechiul zeu al vegetaţiei care proteja recoltele şi animalele. Cu o zi înainte, se aduce din pădure o ramură verde sau un pom curăţat, iar de 1 Mai se pune în faţă casei, unde se lasă până la seceriş, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou. În această dimineaţă se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor şi caselor, dar şi intrările în adăposturile vitelor, pentru că oameni şi animale, deopotrivă, să fie protejaţi de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice“(Armindeni-creştin ortodox.ro).

De veţi sta la socotit, veţi vedea cîte similitudini în toate aceste obiceiuri şi toate se învîrt, roată ca o horă, între renaştere, viaţă, iubire, rod!
Maibaum-ul din pieţe sau ramura la fereasta casei – este pomul vieţii. Veşnicia creşte într-un copac şi în fiecare primăvară deschide frunze şi petale de culoare şi aromă. Să ne fie viaţa o veşnică Sărbătoare de Mai!

Adriana Moscicki

(sursă foto: Jurnalul.ro)

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert