2015-04-20
„la Luther“
Începutul sec XX lansează moda Sanatoriilor. De obicei se construiau în munţi şi aveau cale de acces feroviară. Aveau structură pavilionară şi, în afară de clădirea principală, care găzduia pacienţii, existau clădiri anexe pentru oaspeţi şi pentru personalul auxiliar şi alte dependinţe (bucătărie, spălătorii etc). Sanatoriul trebuia să ofere confort şi atmosferă de hotel. Exista şi o verandă însorită unde se luau celebrele băi de soare. Odihnă, mîncare bună, tratament,masaj, conversaţie – aceasta este terapia Sanatoriul.
Sibiul nostru era deja oraş european. Dr. Carl Wolff iniţiază construirea Băii Populare (1904), după planurile arhitectului german Karl Hocheder, după „chipul şi imaginea“ băii din München. Succesul de care se bucură îl fac pe Carl Wolff să se gîndească la lărgirea serviciilor pe care baia le oferă. Oraşul primeşte un Sanatoriu modern în epocă! „Astfel a luat naştere Sanatoriul construit de către Casă Generală de Economii (Hermannstädter Allgemeine Sparkasse) ca parte a complexului Bade- und Kuranstalt Hermannstadt (Institut für diätetisches und physikalisches Heilverfahren) din care făcea parte şi Baia Populară.
Clădirea este decorată cu motive preluate din repertoriul barocului şi Art Noveau (vezi decoraţiile uşilor de la intrare) fiind ridicată după planurile Prof. Karl Hocheder din München, de către arhitectul Hans Heckner, care a lucrat cu firma de construcţii Gustav Mätz“ (Sursa: Patrimoniu Sibiu). Sanatoriul devine spaţiu de naraţiune. Acolo se înfiripă şi se destramă poveşti. Unele au devenit celebre prin Remarques, Thoman Mann, Murakami. Nu ştiu să se fi scris poveşti din sanatoriul Sibian. Desigur multe au fost trăite între zidurile lui. Dar putem scrie una…
Copila cu pălărie de pai ţopăia pe aleile parcului. În straturi, florile despletau arome, soarele juca în fundele rochiei. Clădirea stătea tăcută, mută. Acolo veneau doamne bine îmbrăcate la cură, domni sprijiniţi în baston. Se discuta în şoaptă dar uneori un rîs se rostogolea prin încăperi. Toate astea copila le putea închipui în căpşor.
Din 1934 pînă la naţionalizarea din 48 s-a numit oficial „Martin-Luther-Krankenhaus“, acum era doar un spital pentru copii, „la Luther“ şi nimeni nu-şi bătea prea tare capul de unde venea numele…“. Doctorul cel mai celebru era Lulay, pe vremuri. Mame cu copii în braţe stăteau la uşa lui ca la sfintele moaşte. Erau bănci albe de lemne cu zăbrele, pe ele te aşezai în aşteptare. Şi pereţii înalţi. Desigur altă lume se perindase printre ei. Mirosea a clor şi dezinfectant. Unii copii plîngeau de mama focului la vaccin. Alţii mergeau întinşi pe pat la sala de operaţii, înfricoşaţi.
Băiatul cu clavicula ruptă stătea pe banca tăcut şi firav. Nu părea tare năzdrăvan, mai degrabă un visător. Avea cei mai adînci ochi din lume, deopotrivă misterioşi şi albaştri. Nici nu părea să se teamă de ceva. Pe mine mă aduseseră pentru amigdale. Dîrdîiam. Au spus că e o nimica toată dar m-au internat. Dimineaţa devreme am coborît într-o camera luminoasă (ştiu sigur că geamurile dădeau spre parc!) cu un scaun şi chiuvetă mică într-o margine. M-am aşezat şi mi-au făcut injecţie cu un ac lung. De frică am tăcut chitic. Apoi mi-au deschis gura mare cu un obiect sub formă de U, cred… nu-mi amintesc. Doctorul avea o oglindă rotundă pe frunte şi mă uităm acolo. În mînă ţinea o lingură ce-mi amintea de toneta de îngheţată din Piaţă. Îngheţata era un lucru bun şi lingura aceea scrijelea acum în gîtul meu. M-au dus la chiuvetă să scuip. Atunci m-am revoltat şi m-am ţinut de ea plîngînd şi încercînd să vorbesc (Voi ştiţi că nu poţi vorbi fără o amigdală? voi ştiţi că fără amigdale, atunci imediat, vorbele ies stîlcite ca ale unui copil ce învaţă să vorbească?) M-au legat de scaun şi de mîini şi au scrijelit din nou. Cred că a fost o veşnicie, dar timpul de pe culoar a fost mai scurt. Băiatul cu ochii albaştri avea umărul întreg bandajat în feşe, privea tăcut şi liniştit. Dar eu am văzut licărirea din irisul lui. Parcă o văd şi acum…
Adriana Moscicki
„Sanatoriu-Baia Populară“ (Sanatorium-Volksbad) al Casei Generale de Economii Sibiu, din Parcul Astra
