Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-04-04

Ostara, iepurele şi oul

În vremuri păgîne, demult uitate, de îndată ce iarna se sfîrşea, frigul se înmuia şi zilele egalau nopţile, începea sărbătorirea zeiţei Eostre. Perioada aceasta coincide cu luna Martie şi începutul lui Aprilie, după Echinocţiul de primăvară.
În anul 1835, Jacob Grimm (unul dintre fraţii Grimm), publică lucrarea „Deutsche Mythologie” (Mitologia germană), o colecţie de mituri şi povestiri populare, care includea şi comentarii despre zeiţa Eostre / Ostara. El arată că adorarea acestei zeiţe era atît de bine înrădăcinată în rândul populaţiei germanice, încît creştinismul a trebuit să păstreze aceste sărbători şi să le dea o semnificaţie proprie: „La vechii germani, există un festival de primăvară numit Ostertaga sau Aostortaga. Etimologic Eostre / Ostara provine din rădăcina germanică AEW care semnifică lumina şi stă la baza cuvântului austron, prin care era desemnat răsăritul Soarelui. Şi în limba germană modernă prefixul OST se referă la Orient, la Est (osten înseamnă în limba germană şi „oriental“). Rădăcina semitică ISTRT se referea şi ea la răsărit.” Eostre (Easter), sau după Jacob Grimm, Ostara era deci Zeiţa primăverii, a împerecherii animalelor şi a înmulţirii plantelor, a fertilităţii dar şi a răsăritului, a noului început şi a creşterii. În timpul acestor sărbători i se aduceau ca ofrande seminţe şi ouă (căci ambele conţin germenele noii vieţi) şi i se cerea ajutorul şi binecuvântarea pentru a avea culturi fertile. Ostara era adorată în vechime, nu doar de anglo-saxoni ci şi de babilonieni, sub numele de Isthar, de fenicieni sub numele de Astoreth (zeiţa Lunii şi a fertilităţii) şi de greci sub numele de Astarte sau Eos (zeiţa răsăritului, echivalată ca Aurora la români). Cuvîntul este preluat de limbile germanice şi va denumi apoi sărbătoarea creştină de Ostern-Easter, spre deosebire de cuvîntul ebraic Pesah care va denumi Paştele în celelate limbi, inclusiv română!
Obiceiul de a dărui ouă vopsite de Ostara este cunoscut de către vechii egipteni, persani, greci, romani şi gali. Simbol al vieţii, oul reprezintă universul nostru cosmic… el este „imago mundi“. Practica vopsirii ouălor datează de la vechile civilizaţii: persanii le vopseau în roşu, pe când locuitorii altor ţări alegeau culori obţinute din fierberea lor cu flori sau frunze.
Ulterior, creştinismul va lega culoarea roşie a ouălor de Paşti, de răstignirea lui Isus. Se povestește, că sîngele s-ar fi scurs de pe trupul lui Isus peste coşul cu ouă aşezat sub cruce de mama venită să-şi plîngă Fiul… Iepurele este si el un personaj de legendă. Înca din Egiptul antic, iepurele a fost recunoscut ca fiind un simbol al fertilităţii şi al reînnoirii. Această credinţă a fost preluata de greci şi apoi de romani care au împărtăşit-o cu restul Europei.
Iată cum Eostre / Ostara – Ostern, Oul şi Iepurele se întîlnesc simbolic în sărbătorirea Primăverii, a vieţii, a renaşterii şi a bucurie!

Adriana Moscicki

Felicitare din 1917

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert