Ce-a mai rămas din strălucirea de odinioară?
Cu ochii deschişi şi trupul rănit, jupuit, ciuruit, în soare şi în vîntul timpului mereu în picioare, în umbra zidului acum stau doar vecinele la taclale!
Soarele, el, mereu curgînd pe un ceas, măsoară nemurirea pietrei, trecerea omului…
