Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-02-05

„Bizonul“

Cum porneam de la Dragoner spre Oraşul de Sus, drumul de macadam urca încetişor pe sub pod şi-mi vine în minte că aşa s-a şi numit o perioada de timp: Unter der Lugenbrucke // Sub podul minciuni(lor)!
Doar drumul Ocnei nu e de ieri, de alaltăieri!… ci de secole străbate oraşul şi bătătorită-i calea lui!

Uneori mergeam chiar zig-zag, de pe o parte pe alta, că musai era să vedem toate magazinele… şi uite, pe partea cealaltă a drumului (peste drum de magazinul Sport) cred că era casa a treia, înainte de colţul altei strazi pe care ne vom plimba!, se găsea un magazin neinteresant pentru o copilă… aţi zice?! Eheee, dar cum să nu-ţi vîri vîrful nasului în spaţiul puţin întunecat şi mirosind a piele al magazinului „Bizonul‘? Deasupra intrării era o firmă scrisă cu litere negre pe un fond galben şi cred (nu mi-o luaţi în nume de rău de greşesc!) că era desenat chiar un cap de bizon! Uşa de lemn de la intrare făcea un zgomot ciudat, nu-mi amintesc de era doar tensiunea unui arc ce o susţinea şi n-o lăsa să se trîntească sau era chiar un clopoţel ce anunţa intrarea muşteriilor! Cu ochii închişi retrăiesc atmosfera din încăperea aceea şi mirosul înţepător de piele ce rămînea în nară. Şi cîte minunăţii de descoperit: plachiuri de toate dimensiunile, mari şi grosolane pentru ghete, mici şi delicate pentru tocurile fine ale doamnelor străluceau ca nişte semiluni din fier, cu două sau mai multe găuri mici unde intrau cuiele speciale, potrivite pe măsură. Erau acolo şireturi lungi şi scurte, negre, maro şi mai ales cele albe pentru patinele marca Jackson sau „Schecksen“ cum le ziceam noi …
Tot acolo stăteau atîrnate, ca nişte şerpi despicaţi, curelele de piele. Mai erau nişte minunate cutii ce-mi trezeau curiozitatea, pline ochi de capse, cuie, inele de fier mici pentru găuri de curele, închizători şi limbi de metal mute toate, şi răsucite şi multe alte nimicuri de care nu-mi amintesc. Rareori aveam nevoie de vreun obiect din magazinul asta, dar vizita acolo, „în trecere“, era obligatorie!

Chiar şi numele magazinului „Bizonul“ părea exotic. Cu toate că Bizonul mai trăia în rezervaţii la noi în ţară, imaginaţia noastră hălăduia, doar la rezonanţa numelui , prin cîmpurile întinse ale Americii şi ne gîndeam la turme sălbatice de buffalo…
Şi ciudat, niciodată nu făceam legătura între animal şi bucăţile de piele atîrnate acolo. Dar asta este altă poveste!

Adriana Moscicki

Strada Ocnei // Burgergasse // Burge utca – În 1751 se numea: Unter der Lugenbrucke // Sub podul minciuni(lor)

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert