2015-02-03
Librăria Noastră / Poveste despre dragoni
De intrai în Cetatea Sibiului, în Orașul de Jos (Città Bassa), venind din est, prin poarta Elisabeta (str. 9 Mai), sau din nord, prin poarta Ocnei (str. Ocnei), sau din vest, prin poarta Turnului (str. Turnului și în prelungire, str. Faurului), drumurile te duceau spre același loc, direct în Piaţa Dragoner. Acest loc, învăluit în ceața istoriei, este inima ce bate din primele clipe ale Burgului în umbra colinei… Din locul acesta, urcând la deal, pe sub Podul Minciunilor, ajungeai în Orașul de Sus (Città Alta). Demult, în vremuri duse, aici curgea și apa unei fîntîni cu ţevi şi Piaţa era, desigur, loc de popas călătorului şi calului său, dar şi piaţă cu de toate şi pentru toţi (talcioc).
Piaţa Dragoner! Ce nume misterios! El amintește de Straja Dragonilor, care se afla acolo între anii 1687-1710 şi multe poveşti am ţesut în cap imaginîndu-mi acele vremi! Aveam o carte cu animale de legendă şi, în imaginaţia mea de copil, Dragonii înaripaţi erau străjerii Cetăţii, pluteau în zări nevăzuţi şi neauziţi, scuipau foc pe nări şi îi nimiceau pe toţi duşmanii doar cu o privire şi cu o flăcară din nara monstruoasă.
În amintirea mea, însă, Piaţa Dragoner – „Dragonerwache“ – este o insulă cu povești şi o Librărie. „Librăria Noastră“ (apoi „Lyceum“).
De închid ochii, am în cap imaginea podelei mirosind a parafină, rafturile de-a lungul pereţilor şi standul din mijloc, unde ne aşteaptau, în moţăire, dar cu speranţă, sumedenie de cărţi! Păstrez încă într-un sertar colecţia de Poveşti nemuritoare, colecţia de cărţi ruseşti în limba franceză – cu desene minunate, cîteva pagini din povestea lui Ali şi a elefantului – care mi se citea pînă la disperare, seară de seară!
Vă pot şopti la ureche acum, cândva trăia un băiat în Burg, (tare apropiat sufletului meu, căci este propriul meu văr), care zilnic bătea drumul din Lazaret spre Librărie şi citea acolo, stînd în picioare. Tata l-a urmărit o dată şi i-a dăruit acea carte! Băiatul a ajuns poet şi cuvintele lui s-au scris apoi și ele într-o carte… poate două. Apoi, hop şi eu mi-am purtat paşii în aceeaşi librărie! Şi primul meu toc cu cerneală, apoi primul stilou, tot de acolo au venit. Era Librăria Noastră! a tuturor copiilor din Burg!
În 1976 clădirile din Piaţa Dragoner se demolează și insula cu povești dispare… dar în memoria noastră, veşnică!
Adriana Moscicki
Piața Dragoner // Dragonerwache
