2015-01-30
„Böbel“
Eu cred că Istoria este doar o poveste! Uneori scribul om este răutăcios şi invidios şi cu bună seama nu ia pana în mînă să scrie tot!… se face că uită oameni şi poveşti şi în vanitatea lui tace!
Sau poate omul este prea modest şi-n simplitatea lui unică trăieşte şi moare fără să se bată cu pumnii în piept, fără să spună priviţi cine sînt şi ce am făcut EU!
Omul nostru împleteşte coadă de aluat pufos (căci este maestru brutar Weißbäcker-MEISTER), îl rostogoleşte în mâini, cîntăreşte mingile în palme apoi le spintecă pe mijloc cu lama cuţitului. Lopata lungă de lemn hrăneşte gura aprigă a cuptorului şi tot din ea scoate apoi pitele şi specialitatile aburinde. Omul le bate cu palma şi zîmbeşte, scutură mâinile de făină şi porneşte cu blocul de desen bine legat pe străzile pietruite ale Burgului…
Aşa îmi imaginez drumul lui Böbel prin burg cu ochii deschişi în visare cu mînă sigură desenînd, cu determinare şi grabă să prindă tot ce mai stă în picioare, cu conştiinţa că o face pentru veşnicie! Cred că este unul din nedreptăţiţii istorie! Cine ştie, cine a auzit de Johann Böbel?
Întîmplarea m-a adus în preajma oamenilor ce-şi iubesc oraşul şi au făcut din păstrarea memoriei lui nu numai o datorie, dar şi o pasiune! Aşa m-am întîlnit şi eu cu Böbel şi am fost vrăjită!
Un brutar, ajuns apoi conducător în Breasla brutarilor, ucenic al lui Neuhauser (pictor), s-a născut şi a murit în Sibiu (1824-1887) şi intreaga viaţă a petrecut-o în oraşul iubit. A cumpărat casă, azi una dintre cele mai vechi din oraş (str. Avram Iancu nr.16), a construit cuptor, a trudit, a trăit. Desigur şi-a iubit oraşul! Doar aşa se poate explica sîrguinţa cu care reprezintă turnurile, porţile, fortificaţiile ce mai stau încă în picioare şi care urmează să fie demolate.
Dar Böbel face totul cu talent desăvîrşit căci are darul peisajului citadin asemeni profesorul sau Neuhauser! Nu schiteza în fugă ci este atent la detalii, creează atmosfera, încerca să cuprindă în tablou o bucată de viaţă, lumea aşa cum i se desfăşoară în faţa ochilor!
Böbel a lăsat posterităţii un album cu 22 de acuarele, 5 planuri cu detalii ale fortificaţiilor însoţite de explicaţii, o hartă a fortificaţiilor însoţită de detalii riguros consemnate pe o pagină întreagă! Din păcate, albumul acesta este atît de puţin cunoscut şi atît de puţin popularizat/tipărit! Şi asta este o nedreptate adusă nu numai unuia dintre cei mai fideli locuitori ai cetăţii dar şi nouă, urmaşilor!
Sibiul, aşa cum a existat şi a fost construit, ar fi stat mîndru în faţă unei cetăţi că Rottenburg ob der Tauber faimoasă în toată lumea şi devenită simbol de cetate medievală!
Ca Sibieni avem nu numai datoria, dar şi onoarea, să spunem lumii despre oraş! Böbel a făcut-o în creion şi pensulă, noi putem să o facem în cuvinte!
Eu cred că Böbel este un cetăţean de seama al cetăţii, casa lui loc de visare şi opera lui pentru posteritate!
Adriana Moscicki
Strada Turnului si Biserica Evanghelica – pictură realizată de Johann Böbel
