2015-01-21
Omu‘ să nu-şi uite straiul
Din sumedenia de amintiri prin care cotrobăi, mi-a apărut, aşa, un moment în minte, imaginea unui joc de cărţi. Nici măcar nu mai ştiu de avea vreun nume, desigur avea unul, dar principiul era simplu şi educativ pe vremea aceea: formarea de perechi. Pe cărţile de joc erau tipărite diferite costume populare din lume. Multe dintre ele mi se păreau hazlii şi ciudate: ciucuri, pălării, pene, opinci, cizme şi conduri, mărgele colorate, evantaie, straiţe şi alte accesorii minunate.
Abia acum, după zeci de ani înţeleg: Omul şi-a acoperit întâi trupul pentru a-l apăra. Şi a stat drept. Apoi a privit de jur împrejur şi i-a plăcut culoarea cîmpurilor înflorite, seninul cerului, limpezimea apei, sclipirea ploii pe frunză. Păsările înfoaie cozile şi se întrec în frumuseţe, adună pietre şi flori şi împodobesc cuibul. Omul a luat argilă colorată şi urma ei i-a plăcut şi a desenat. Seva tulpinilor i-a pătat cămaşa şi uite cum pînza înmuiată s-a înveselit.
Aşa omul şi-a împodobit straiul şi mîndru a fost.
Omu‘ să nu-şi uite straiul, căci straiul vorbeşte despre casa lui, despre grădină, despre muncă, despre joc, despre bucurie şi despre tristeţe, despre viaţă şi despre moarte. Costumul popular este suflet, este istorie impodobită in culoare si impletită in formele spiritului! Totul este scris în straiul omului!
Adriana Moscicki
Franz Neuhauser cel tânăr – „Târg anual la Sibiu“ 1789 // „Der Hermannstädter Jahrmarkt“ 1789
