2015-01-17
Agenţia CFR!
Desigur, amintirile noastre se leagă de agenţia de bilete! De cum urcai scările, intrai deja într-o altă lume: pereţi înalţi, geamul larg spre stradă şi atîta linişte înăuntru! Poate însăşi clădirea impunea respect sau poate doar funcţionarele ce se mişcau lent după ghişeele lor de sticlă, vorbeau şoptit dar sec şi omul călător, în nerăbdarea şi emoţia firească, se simţea mic şi umil în spatele geamlîcului de sticlă! Am stat de multe ori la cozi acolo pentru bilete de Rapid şi Accelerat în timp ce funcţionarele căutau legături ferate, luau bilete dintr-un suport ce se deschidea ca o carte, le compostau, le ştampilau cu data corespunzătoare, apoi scriau cu pixul numărul vagonului şi al locului. Şi în tot timpul asta, aveam timp să casc ochii la înfloriturile tavanului, la geamul ce dădea spre stradă şi vedeai trecătorii precum peştii într-un acvariu! Apoi, în partea dreapta (de fapt în faţă, de cum intrai în Agenţie!), de urcai cîteva trepte, te aflai ca la porţile Raiului pe vremea aceea, căci de acolo se cumpărau bilete pentru destinaţii internaţionale. Şi mă gîndesc acum, fiecare din noi a stat o dată acolo în aşteptare şi apoi, unii din noi, încă o dată… pentru ultima oară! Şi-mi mai amintesc cadrane pe perete ce arătau ora în lume Paris, London, New York, Tokyo şi visam… sau poate am visat! Acum totul curge rapid în locul acela, căci singura visare şi singura plimbare este între casă şi masă unde îngurgitezi „fast food‘! Unde sînt visele de altă dată???
Adriana Moscicki
