Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-01-14

„Dumbrava amintirilor“ (IV)

Nu ştiu cum a rămas Dumbrava loc de petrecere după defilări, dar îmi amintesc, după ce se aruncau pancarde şi steaguri într-un camion pitit la capătul străzii, cu mic cu mare porneam spre pădure.
Autobuzele acelea, cu pîntece rotunjite ca nişte cărăbuşi, erau pline pînă la refuz, unii stăteau atîrnaţi pe scară şi,duduind, se hurducau în sus pe Calea Dumbrăvii. Şuvoaie se revărsau apoi cu zîmbete largi de parcă erau eliberaţi din lagăre! Grătarele duduiau deja şi norul de fum se vedea de departe.Berea „Trei Stejari“ era aşezată în lăzi mari cu gheaţă şi toată lumea cerea sticlă verde, căci aceleaşi sticle de culoare maro foloseau de recipient pentru ulei de gătit şi uneori te aşteptau suprize neplăcute cînd, însetat după defilare, în loc să dai pe gît în gîlgîit berea, o scuipai afară cu boltă şi spumă: avea gust de ulei de la sticla nespălată! Cozile la mititei erau interminabile şi se vocifera masiv la încetineala serviciului. Uneori micii se terminau aşa de repede că n-aveai încotro şi de pe grătar cumpărai cîrnaţi Debreţin sau crenvurşti fierţi. Îmi amintesc chiflelele acelea mititele şi rotunde, albe şi uneori tari cu piatra, dar le mîncam pînă la urmă ştergînd muştarul din farfuria de carton. Pe scenele de beton erau spectacole de muzică populară – în cazul cel mai bun cu doar cîteva ode aduse Partidului şi Conducătorului iubit! Apoi scenele se goleau şi erau terenul nostru de joacă, de ţopăială sau de cîntare, căci atunci noi făceam deja karaoke şi habar nu aveam!
La umbra stejarilor erau întinse pături şi unii se lăfăiau osteniţi sau doar prea băuţi şi dormeau cu capul pe mâini, sforăind.
Terasa Hanului era un loc mai select. Acolo stăteai pe scaune albe din fier forjat şi priveai spectacolul lumii de la înălţime.Chelnerii îmbrăcaţi în alb şi negru purtau sticla într-o mînă, învelită în şervet şi te serveau aşa cu grijă să nu picure pe faţa de masă, apoi o puneau în frapieră de lîngă masă. Dar ce plictiseală, acolo trebuia să stai frumos, aşa că singura nebunie era bălăngănitul picioarelor sub masă.
Era o zi obositoare defilarea de 1 Mai sau de 23 August şi în urma ei rămîneau capacele de bere înfipte în pămînt şi zeci de steaguri mici de hîrtie prinse cu pioneze pe un beţigaş, pe care le fluturasem cu bucurie, nu pentru partid, doar în joaca noastră de copii.

Adriana Moscicki

Hanul Dumbrava – vedere 1967 – sursă foto: „Alt-Hermannstadt“

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert