2015-01-06
„La Mulţi ani de Sfîntu de Ion!“ – poveste din Sfânta Scriptură
De atîtea ori am privit apele Iordanului şi spectacolul botezului că, amintirea dimineţilor îngheţate de acasă, s-a topit din capul meu!
Cum stau acum numărînd somnii enormi ce înoată liniştit în Iordan, nutriile ce-l traversează de la un mal la celălalt, cetele de peştişori mici ce te ciupesc uşor de degete deîndată ce coborî scările în apă, ştiu că am în faţa mea un rîu plin de viaţă. Dar în jurul meu e forfota, oamenii lăcrimează, aparatele aruncă bliţuri în cele patru zări, sticlele de plastic se umplu cu repeziciune, autocare vin şi pleacă şi limbile se încurcă precum la Turnul Babilonului!
Grupuri, grupuri, oamenii coboară scările cu evlavie, unii intră în extaz, alţii, îmbrăcaţi în cămăşi albe, primesc botezul prin scufundare în apele limpezi ale Iordanului. Cu chitări şi feţele îmbujorate îl cîntă toţi pe Isus şi pe Ioan Botezătorul.
La radio şi televizor se vorbeşte de „marea furtună „ce va veni, ger, vînt şi ploi. Iarnă locală. Mama îmi spune „la noi e ger şi zăpadă mare, dar e aşa de frumos“…
Iubesc Iarna şi zăpada şi mi-e dor de ea. Am în cap scîrţîitul zăpezii ingheţate, am în nări mirosul de motorină al autobuzului dimineaţa devreme. Îmi amintesc o iarnă cu zeci de grade sub minus. Motorina îngheţa în motor, matahala pe patru roţi nu se mişca din loc. Niciodată nu ştiam de puteam ajunge sau nu la şcoala aflată în sat. Pînă la autogară mergeam pe jos. Era linişte, aburii respiraţiei rămîneau o clipă suspendaţi în aer şi, în lumina chioară a becurilor, zăpada sclipea rece şi indiferentă. Doar chiciura învîrtea crengile copacilor în vrajă albă şi frumuseţe nebună. Atunci nu vedeam. Privirea căuta doar potecă prin nămeţi, fularul se umezea peste gură în respiraţie şi visam plaje albe şi albastru nesfîrşit.
Cîteva zile de aşteptare ţineau tot poporul în casă. După „marea ghiftuire“ de Crăciun, oamenii-şi trăgeau puţin sufletul pînă la venitul Popii cu Botezul. Şi Popa apărea nonşalant şi în fugă, cu căldăruşă de apă şi legătura de busuioc smotocit, arunca în grabă stropi binecuvintatori peste gazde şi, cîntînd zgîrcit, trecea pe la alţi muşterii… În Iordan botezîndu-te tu Doamne… în urma lui cantorul primea bănuţii cu mare sîrguinţă… A venit Popa cu Botezul, ce eliberare!!! Acum, toate relele spălate şi casa primenită, se pot colinda vecinii, se pot gusta bucatele, să deschidem capacele, să curgă vinul, ţuica să facă mărgele, să sfîrîie cîrnaţii!
„Ioane,Ioane.. toată lumea doarme, numai eu nu pot să dorm“… fetele moţăie cu busuioc sub pernă şi toate visează ce vor ele, cu un ochi mijit în tavan şi unul deschis în dorinţă… mesele se vor întinde, în Mărginime fetele vor încălţa pantofi făcuţi la comandă şi plătiţi cu bani grei, ţinuţi secret, să poată scoate „mode“. Flăcăii ei, de vor fi Ioni, vor avea parte de un botez rece în rîu şi cei harnici vor aduce crucea din apă. Enoriașii se vor înghesui pentru apa fermecată din tuciurile mari sfinţite şi-o vor purta aşa spre casă în sticle de Sicola sau de Pepsi în care stă înfipt un busuioc.
Numai jivinele, ele, se vor trezi vorbind la miezul nopţii şi nimeni nu va şti, nu le va auzi povestind.
La Mulţi ani de Sfîntu de Ion!
Adriana Moscicki
Copii citind din Sfânta Scriptură – Foto Theodor Glatz ca. 1865
