„Vier Schätze des Gelehrtenzimmers // Patru Comori ale Camerei de Studiu“

* * *

Geschichten aus dem Rosengarten // Povești din Grădina Trandafirilor
(II)

* Patru Comori ale Camerei de Studiu *

* Verschiedene Utensilien und spezielle Tehniken // Diverse ustensile și tehnici deosebite *

Pe vremea când nu existau tehnologiile și materialele necesare pentru realizarea firmelor și reclamelor cu litere tăiate din folii autocolante cu ajutorul unui cutter-plotter, nici inscripții prin procedeul de decupare/ gravare CNC, nici tehnologia tiparului digital și nici reclame cu LED, se afla în Sibiu un atelier de pictură firme bine cunoscut sibienilor în perioada anilor 1950-1980. Atelierul Pictură Firme, sau cum apare în actele vremii – Atelier 30 Pictori – aparținea de coop. Igiena Sibiu și funcționa în clădirea str. Târgu Vinului 4.

În atelierul de pictură firme se foloseau ustensile, materiale și tehnici speciale, mai mult sau mai puțin asemănătoare celor din camera de studii, cu deosebirea că pentru noi cea mai valoroasă comoară nu era piatra de măcinat ci setul de pensule de scris.

Cele Patru Comori ale Camerei de Studiu (文房四寶 Wen Fang Sì bǎo) sunt uneltele principale ale caligrafiei chineze: pensula, cerneala, hârtia și piatra. Arta caligrafiei chineze este strâns legată de filozofia daoistă – 道家.
1) Pensula 筆 (bǐ) a fost realizate din păr de capră (pensule moi), blana cozii de nevastuică (pensule dure) și bambus. 2) Cerneala 墨 (mo) se afla în stare solida având aspectul unor batoane fabricată din minerale (grafit sau cinabru) sau din cărbune amestecat cu rășînă de pin. 3) Hârtia 紙 (zhǐ) chinezească era produsă din fibre de plante strivite și amestecate cu apă. Hârtia absorbea foarte repede cerneala. 4) Piatra pentru cerneală 硯 (Yan) era folosită la măcinarea și amestecarea cu apă a batoanelor de cerneală.

Pensule de scris/ ustensile // Schlepper/ Utensilien || Inscripțiile și picturile erau realizate cu pensule speciale numite Schlepper. Pensulele Schlepper aveau păr lung, fixat într-un cotor/ tub din metal (rotund sau plat) sau într-un cotor tăiat dintr-o pană de gâșcă cu coadă din lemn. Pentru panouri din metal, lemn sau hârtie se foloseau pensule cu păr moale sau tare în funcție de tehnica de scris sau tipul/ caracterul literelor folosite. Pentru reclame pe sticlă se foloseau pensule cu păr natural, moale și lung. Sticla era inscripționată pe verso, etapele de lucru fiind în ordine inversă. Literele prevăzută cu diferite efecte: contur, contur cu umbră, umbră, efect prismatic sau reflex luminos erau realizate/ pictate în straturi, primul strat fiind întodeauna efectul dorit, de exemplu reflex de lumină sau un contur, iar ultimul strat culoarea propriuzisă a literei.
Cele mai frumoase reclame sunt cele realizate cu texte desenate! Dinamica și imperfecțiunea optică a textelor, frazelor, cuvintelor scrise cu mâna liberă este inegalabilă. Armonia unui text desenat cu mâna liberă se naște din jocul și interacțiunea literelor în funcție de poziția în text – litera, înălțimea, spațierea/ spațiul dar și din înclinația, grosimea liniei care urcă sau coboară (dünner Aufstrich / dicker Abstrich) la texte scris cursiv. Se știe că într-un cuvânt scris cu pensula două litere identice din alfabet nu sunt niciodată perfect identice. Această diferență optică între litere identice apare voit mai ales la cuvinte scrise cursiv…

Pensule SCHLEPPER folosite în anii 1975 – 1987 ~~~o~~~ 心(xīn) inimă – caligrafie chineză realizată 2009

Fiecare avea setul propriu de pensule, pe care îl îngrijea ca lumina ochilor! Întrucât nu existau pensule de scris (Schlepper) în magazinele de specialitate eram nevoiți să le fabricăm din materiale disponibile. Primul lucru care am învățat de la fostul maistru a fost tehnica confecționării unei pensule de scris, cu cotor tăiat dintr-o pană de gâscă cu coada din lemn (sau Schlepper fără coadă pentru trasat linii) dar și transformarea unei pensule obijnuite, cu cotor din metal și coadă din lemn, într-un Schlepper cu păr lung! Această tehnică am dat mai departe viitorilor mei colegi. Tehnica de aurire pe sticlă am furată cu ochii de la maistrul meu. Într-o cutie de carton păstrată sub cheie în dulapul de materiale se aflau ustensilele pentru aurire: pensulă lată (Anschießer), cuțit, pernă perntru tăiat foițe și foițe de aur și argint.

Un mic instrument din metal, deosebit de folositor, nu lipsea din dotarea fiecărui pictor de firme. Era un fel de răzuitor (Schaber) confecționat dintr-o tijă de metal lungă de 15cm prevăzută la un capăt cu un dispozitiv cu șurub pentru fixarea unei bucăți de lamă tăiată dintr-o lamă de ras. Răzuitorul era folosit la retușarea literelor scrise pe sticlă și la crearea unor dungi translucide pe vitrine. De fapt dungile erau rase cu ajutorul răzuitorului din suprafața de vopsea albă aplicată cu o zi înainte pe geamul/ vitrina de sticlă. Stratul subțire de vopsea, prelucrat/ stufuit (gestupft) cât timp era înca udă cu o pensulă rotundă/ mare, avea un efect „asemănător” celui obținut astăzi cu folie decorativă geam.
Pe vremea aceea nu lipsea în atelierele de decor și pictură firme renumitul suflici, un accesoriu universal folosit la pulverizarea lichidelor. Pulverizatorul (Mund-Zerstäuber) original era inscripționat pe extremitatea lată, cea în care se sufla, cu textul în limba franceză „souffle ici” – suflă aici – suflici ::)

Vopsele/ lianturi // Farben/ Bindemittel || Vopselele folosite pentru scris și vopsit erau pe bază de ulei de în. Pentru texte scrise cu pensula se foloseau culori pe bază de ulei în tuburi, procurate de la Fondul Plastic Sibiu. Erau culori de calitate foarte bună, folosite în atelierele de pictură de artiști amatori sau profesioniști. Culorile de ulei din tuburi se diluau cu medii pe bază de ulei (ulei de în fiert) și esențe de petrol (petrosină, terpentină/ terepentină). Pentru litere de dimensiuni foarte mari vopseaua din tuburi era amestecată cu vopsea pe bază de ulei din cutii. Panourile de sticlă sau tablă erau vopsite cu vopsele pe baza de ulei ambalate în cutii/ recipiente metalice. Vopselele și materiale inflamabile se aflau sub cheie depozitate în doua dulapuri din metal. Bineințeles exista echipament de protecție contra incendiilor format din stingător de incendiu, găleți, lopate și ladă cu nisip. Fumatul în atelier era strict interzis!
Fiecare avea propriul șevalet și scaun de materiale. Pe scaunul de materiale, prevăzut cu un sertar în care se păstrau pensulele de scris și alte ustensile, se afla o cutie îngustă din lemn, câteva cutii mici din metal și o bucata de sticlă. În cutia din lemn se aflau la îndemână două sticluțe (inițial sticluțe de sirop pentru tusă cu dopuri din plastic) din care una era umplută cu ulei de în fiert și una cu petrosină (cu dop găurit!), creioane, cretă, metru pliant, sfoară pentru trasat linii (Schlagschnur) ș.a.

Vopseaua pentru scris se pregătea/ amesteca cu un cuțit de paletă pe placa de sticlă. Vopselele necesare pentru lucrări efectuate în afara atelierului erau transportate în cutii mici din metal. Aceste cutii (inițial conserve de pastă de roșii) aveau mărimea perfectă pentru a fi ținute în mână împreună cu așa-numitul malștoc (Malstock). Malștocul, un băț din lemn, lung de peste un metru, prevăzut cu un ghemotoc de stofă fixat la un capăt, se folosea la trasat contururi, linii drepte dar mai ales la sprijinirea mâinii care ținea pensula de scris. Grosimea ghemului corespundea pe o parte a bațului cu grosimea unui deget, ceea ce permitea poziționarea malștocul exact paralel cu suprafața pe care se trasa cu pensula/ Schlepper o linie dreaptă/ contur. Cutiile mici cu vopsele rămase de la comenzi erau umplute cu apă și păstrate pe un raft special lângă o cutie de metal pentru spălat pensule, un decantor cu sită umplut cu petrosină și prevăzut cu un o spirală pentru fixat pensule. Stratul de apă deasupra vopselei de ulei împiedica uscarea acesteia. Pentru comenzi noi cutiile mici erau curățate de resturile de vopsea prin arderea acestora.

Pe lângă vopsele pe baza de ulei se foloseau și două lacuri cu uscare rapidă: bronz auriu și bronz argintiu.
Bronzul auriu era folosit pentru inscripționări deosebite, dar mai ales la trasat contururi/ linii ornamentale pe anumite mărci de motociclete, cu o pensulă specială (Schlepper) cu cotor din pană de gâscă fără toc de lemn.
Bronzul argintiu se folosea în primul rând la inscripționat panglici funerare confecționate din hârtie neagră cu texte scrise cursiv cu pensule late.

Materiale/ tehnologii // Materialien/ Technologiehen || Majoritatea reclamelor montate pe fațadele clădirilor, deasupra magazinelor (firme) sau pe pereții laterali (laterale) erau confecționate din placi de sticlă montate într-o ramă de lemn sau din panouri de tablă. Panourile reclamelor noi și vechi au fost livrate în atelier unde au fost vopsite în poziție orizontală, culcate pe șipci lungi așezate pe două capre/ bocuri din lemn (bocuri = Böcke). Se aplicau două straturi de vopsea pe bază de ulei de în cu o pensula rotundă cu păr lung, la un interval de uscare de 24 de ore. Al doilea strat de vopsea era prelucrat/ finisat/ netezit cu așa-numitul „Vertreiber”, o pensulă lată cu păr moale folosită pentru netezirea perfectă a stratului de vopsea proaspăt aplicat. Caprele și șipcile din lemn erau folosite ca suport la diferite procese de lucru, dar mai ales pentru a fixa/ sprijini rama din lemn lunga de 4 m, pe care se poziționau reclamele formate din mai multe placi de sticlă, pregătite pentru inscripționare (vezi fotografia alb-negru).
Pe lângă lucrări realizate pe materiale noi (sticlă, tablă ș.a.) se reimprospătau inscripțiile vechi sau se refoloseau (bineînțeles la cererea clientului) materialele reclamelor vechi pentru comenzi noi. Vopseaua veche de pe panourile din sticlă se înlătura cu o soluție alcalină – leșie lichidă – diluată după cerințe în apă! După răzuirea stratului vechi de vopsea și leșie cu o spatulă, sticla era spălată bine cu apa și curățată pe ambele părți cu cretă de munte.
Reclamele pe sticlă erau inscripționate pe verso/ dosul plăcilor de sticlă. În funcție de aspectul dorit textele puteau fi realizate în două feluri: desenate artistic, cu mână liberă sau construite exact/ corect, cu riglă și compas. Textele desenate erau schițate cu cretă, cu mâna liberă direct pe fața sticlei. Pentru texte construite se foloseau șabloane din hârtie, desenate cu creion pe față, copiat pe dosul hârtiei prin intermediul unei mese iluminate și poziționate în spatele panoului de sticlei.
Pentru reclame cu inscripționari complexe sau de serie mare din materiale opace (tablă/ lemn/ plăci compozit/ PVC) se foloseau șabloane de desen confecționate din hârtie subțire sau hărtie transparentă/ hârtie calc – așa-numitele pause (Pausen). Contururile literelor desenate pe hârtie erau perforate din spate cu un dispozitiv special (cu rotiță mică cu dinți ascuțiți, sau ac gros montat într-un toc de lemn) și transferate cu ajutorul unui praf alb, prin intermediul unui săculeț umplut cu vată pe suprafața materialului pregătit.

Pentru realizarea efectelor decorative speciale, care creau iluzia fibrei lemnoase (Holzmaserung) sau imitau structura marmurei, se foloseau pensule de diferite forme și mărimi, cu păr tare sau moale (Spitzpinsel, Plattpinsel, Rucker, Modler / Vertreiber), burete și un pieptene din cauciuc. După aplicarea și uscarea primului strat se aplica un al doilea strat de vopsea de contrast prelucrat (în tehnica fladern) în funcție de efectul dorit.

De la maistrul Friedsam am învățat și tehnica picturii aplicată pe sticlă prin procedeul de transfer numit abțibild // Abziehbild. Pictura nu se realiza direct pe placa de sticla, ci pe un suport, de obicei o hartie subțire impregnată cu o substanță cleioasă solubilă în apă. Cleiul folosit se prepara din pulbera alb-gălbuie – dextrină. După aplicarea și uscarea adezivului pe hârtie se picta motivul cu vopsele de ulei din tuburi. După uscarea vopselei se introducea foaia cu pictura într-un lighian cu apă caldă și în momentul în care cleiul începea să se dizolve se transfera pictura pe sticlă. Grosimea picturii, realizată din mai multe straturi, împiedica deformarea acesteia la transferare. Apa aflată între sticlă și stratul de vopsea era eliminată cu o foaie de hârtie și o rolă presoară.
O lucrare în tehnica abțibild am realizat la începutul anilor 1980 pentru atelierul de reparații încălțăminte din Piața Mică 23 al coop. Timpuri Noi / Sibiu. Pe fațada clădirii se aflau reclame din anii 1960 cu modele vechi de încălțăminte pictate pe sticlă în tehnica abțibild. Întrucât picturi în tehnica abțibild erau relativ scumpe (se calcuta la mp) am fost însărcinat doar cu prelucrarea lateralei din partea dreaptă, pe care am înlocuit pictura unui pantof model vechi, cu o pictură nouă realizată în tehnica abțibild reprezentănd un pantof de bărbat la modă ::)

Piatra cu pistil pentru frecat pigmenți // Steinplatte mit Reibstein/ Läufer || Piatra din atelier era o placă/ lespede pătrată de 40x40cm și 4cm grosime pe care se afla o adancitură rotundă în care se zdrobea, freca materialul/ pigmentul cu un fel de pistil, o piatră dură de formă conică, înaltă de c.15cm cu baza netedă, numită Läufer (alergător). În funcție de pigmentul prelucrat – mineral natural sau pigment artificial – pulberea era amestecată cu diferite lianturi: ulei de uscare de nuc sau de în, emulsie din ou, ulei sau apă. Am folosit doar o singură dată piatra din atelier la pregătirea unei paste speciale care înlesnea uscarea vopselei folosite.

(Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

Colaj realizat cu ajutorul materialului din arhiva familială & Lucrări de examen din în anii 1988-1990

~~~o~~~

Cap. I „Schildermaler-Werkstatt | Weinanger No. 4 // Atelier Pictura Firme | Târgu Vinului nr. 4” se poate citi aici: LINK
Cap. III „Durch die Gassen mit Emil Sigerus // Pe ulițe cu Emil Sigerus” se poate citi aici: LINK
Cap. IV „Erste Siebenbürger Walzenkäsefabrik // Prima fabrică de brânză de oaie din Ardeal” se poate citi aici: LINK