„Promenada Bretter ~ Piața Cazărmii / Piața Hermann / Piața Unirii // Bretterpromenade ~ Kasernenplatz / Hermannsplatz / Einigkeitsplatz”
Poarta Cisnădiei – vechea denumire Heltner Thor – a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea, rondela din fața porții a fost ridicată la mijlocul sec al XVI-lea iar bastionul între 1572-1577. În anul 1792 au fost demolate poarta exterioară și zidul sudic al bastionului de la Poarta Cisnădiei. Pe locul respectiv s-a construit, între 1792-1807, o cazarmă de Infanterie, fosta Cazarma 90 (demolată 1986). În anii 1835-1836 a fost demolată și Poarta Cisnădiei cu porțiunea din zidul cetății până la cazarmă. În anul 1886 existau încă fragmente din zidul bastionului (vezi litografia Cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga din Sibiu 1847)!
Începând din sec. al XV-le au fost amenajate o serie de lacuri artificiale de-a lungul pârâului Seviș // Schewisbach / Trinkbach / Zigeunerbach în Valea Aurie și Valea Arinilor(*). Aceste lacuri făceau parte din sistemul de fortificații al orașului medieval Sibiu. Prima atestare documentată a lacurilor datează din anul 1465.
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate și două canale artificiale(**). Marele canal Seviș // Großer Schewiskanal numit și Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal curgea prin Valea Aurie și prin Parcul Sub Arini (dar nu jos, în valea Arinilor, ci sus lângă B-dul Victoriei) spre Promenada Bretter.
La mijlocul sec al XIX-lea a fost regularizată piața Cazărmii din fața Porții Cisnădiei. Cu această ocazie a fost acoperit cu scânduri / fostăne de stejar (și pietriș) partea Canalului superior Seviș, aflat între str. A. Șaguna // Mühlegasse și str. N. Bălcescu // Heltauergasse. Astfel a luat naștere Promenada Bretter, nume care s-a păstrat pînă în zilele noastre.
Canalul superior Seviș traversa inițial zona actualei străzi A. Șaguna „în linie dreaptă” spre Poarta Cisnădiei. După ce apa canalul a început să fie folosită și ca sursă de apă potabilă, magistratul orașului a fost nevoit să amenajeze pe cursul canalului două iazuri de decantare pentru reținerea sedimentelor dizolvate în apa provenită din râul Șteaza / Seviș… mai ales după o ploaie torențială. În anul 1584 orașul a cumpărat un teren aflat în fața Porții Cisnădiei, pe care a amenajat două iazuri de decantare pentru apa potabilă, transportată prin conducte speciale, tuburi din lemn, spre fântânile cu țevi din oraș – Emil Sigerus. Cu această ocazie a fost deviat cursul canalului, care alimenta cu apă morile din zona Soldiș și rigolelele mediane din oraș – cum se poate observa în harta din 1751(***).
Înainte de a se amaneja promenada Bretter, Sibienii erau obligați să ocoleasca fragmentul de zid (vezi nr. XV – orelon) rămas de la bastionul demolat, pentru a ajunge în foburgul din fața Porții Cisnădiei, cartierul Josefin // Josefstadt înființat 1773 (vezi nr. XIII – Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă – din planul lui Böbel).
În anul 1876 s-a construit Palatul Habermann (maistru constructor Guth). În anul 1914 a fost ridicată latura sud-estică a clădirii care poartă astăzi denumirea Hotel Continental Forum(****). În anul 1873 numele pieții a fost schimbat din Piața Cazărmii // Kasernenplatz în Piața Hermann // Hermannsplatz. Din 1919 piața poartă numele de Piața Unirii // Einigkeitsplatz.
De la Emil Sigerus se știe că acest canal a fost acoperit cu scânduri / fostăne / grinzi din lemn, dar dacă privim cu atenție fotografiile realizate la sfârșitul sec al XIX-lea și începutul sec al XX-lea vom observa că pavajul promenadei din fața clădirii Habermann / hotel Europa / hotel Bulevard este format din pietriș! Asta înseamnă că pavajul vechi, din lemn, a fost acoperit. Și totuși, în fotografia de la cartea poștală circulată 1925 se vede clar segmentul canalului acoperit cu fostăne, din fața hotelului! Oare este posibil ca în cursul construcție clădirii hotelului Europa 1914/15, canalul să fi fost descoperit, reamenajat și acoperit din nou cu scânduri / fostăne // Breter…?
Cum se poate observa în cartea poștală circulată 1914 grinzile de la podul peste canalul Seviș, de pe str. A. Șaguna, au fost înlocuite, sau acoperite?, cu lespezi de piatră, ceea ce era necesar având în vedere că peste acel pod trecea din 1905 tramvaiul spre parcul Sub Arin! (Pentru a mări ilustrația dați de două ori click pe poză!)
Un detaliu forte interesant, legat de Promenara Bretter, se poate observa în pictura lui August Sporner datată 1883. La capătul sud-vestic al promenadei Bretter se afla o balustradă din bârne de lemn, care împiedica intrarea caruțelor pe aleea pietonală. Pietonii care doreau sa traverseze str. A. Șaguna // Mühlgasse erau nevoiți să se strecoare pe lângă balustradă…
De la Johann Böbel citire (traducere): „În anul 1852 a fost demolat de către italieni zidul interior al orașului la Soldiș, împreună cu turnurile mici ale orașului. Mulți ani după aceea Soldiș-ul a rămas un jalnic loc de depozitare a gunoaielor, până când în anul 1879 Societatea de Înfrumusețare a Orașului // Stadtverschönerungs-Verein a amenajat un parc frumos [parcul Stadtpark astăzi Parcul Astra].
Dintre cele 5 turnuri de poartă și toate cele 36 de turnuri ale zidului orașului, turnul Porții Cisnădiei [Heltauerthor-Turm] era cel mai înalt și puternic. Acesta era dotat cu un ceas în stare de funcționare. Acest ceas a fost montat în anii ’40 în turnulețul din lemn pe acoperișul cazărmii [turnuleț construit pentru acest ceas]. Dacă turnul Porții Cisnădiei ar sta încă la locul lui, ca loc de trecere, nu ar urâți de loc orașul, ci ar fi o amintire a generațiilor viitoare despre puterea strămosilor. Din păcate prea repede s-a trecut și în alte orașe săsești la demolarea porților și turnurilor orașelor, când multe din aceste monumente ar fi trebuit păstrate [scrie Böbel 1886]!!!
În anii ’70 a fost regularizată str. Andrei Șaguna // Mühlgasse (inginer oraș. Müss). În anul 1885 a fost construită în curtea parcelei de la nr.8 o școală românească (clădire cu două etaje).”
Piața Cazărmii / Piața Hermann // Kasernenplatz / Hermannsplatz (descrisă de J. Böbel în albumul din 1886)
I. Poarta Cisnădiei.
II. Hala de trecere, de alături a fost construită deja în anii ’20, din cauza circulației intense.
III. Turnurile zidului Cetății.
IV. Zidurile Cetății.
V. Magazii din lemn/șoproane [Holzschopfen] ale armatei.
VI. Resturile zidului Cetății, 1886. [1886 anul în care Böbel a scris textul!]
VII. Magazii din lemn/șoproane de pe val, a erariului, demolate în anii ’70. [erar: aparținând statului]
VIII. Căsuța de lângă poartă (locuința îngrijitorului de turn), alături fântână.
IX. Locuința administratorului de cazarmă.
X. Casa Vămii de odinioară.
XI. Pavilionul ofițerilor și teii vechi în locul cărora se află astăzi o fântână.
XII. Baricadele ridicate în timpul Revoluției din 1848-1849.
XIII. Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă.
XIV. Val de pământ, desființat, lângă casa Habermann.
XV. Bastion. Grădina administrației cazărmii. (Beer).
XVI. Magazia de lemne a orașului, odinioară.
XVII. Locuința paznicului de poartă și o măcelărie, demolată în anii ’30.
XVIII. Construită în anii ’30 ca Fabrică de bere (maistru constructor Setz), în anii ’40 clădire a finanțelor, cumpărată în anii ’70 de către erariu.
XIX. Loc pentru miei și oi în zilele de târg săptămânal.
XX. Locuința maistrului de fântână, construită în anii ’40.
XXI. cațiva ani era si o măcelărie acolo. 1884 a fost demolată o parte din clădire pentru lărgirea bulevardului Victoriei [Schewisgasse].
XXII. Alee ce a existat odinioară.
XXIII. Noua „conductă de apă“ [Rinnsal: fir de apă curgătoare] pe strada Cetății [Harteneckgasse].
XXIV. Casa Vămii construită după demolarea zidului cetății, un timp locuința unui tocilar.
XXV. Fântâna lui Hermann, nou construită în 1886.
XXVI. Zidul cetății ce încă se păstrează pe promenadă.
Strada A. Șaguna // Mühlgasse (descrisă de J. Böbel în albumul din 1886)
Înainte ca Franz Hummel să construiască în anii ’30 marele han denumit La Leul Alb, acesta a avut în arendă clădirea mare a baronului Carl von Brukenthal din strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] nr.9.
În anul 1854 casa a fost aranjată ca și cazarmă a jandarmeriei.
În 28 oct. 1855 a izbucnit un mare incendiu [provocat de militari] în care au ars clădirea laterală din stânga porții, toată clădirea transversală din curte și din clădirea lui Johann Böbel senior, șoproanele, grajdurile, șura mare și cămara de făină.
În anul 1857 la 13 februarie a murit baronul Carl von Brukenthal.
În anul 1869 baronul Hermann von Brukenthal construiește în grădina casei amintite un frumos pavilion.
În anul 1872 în 9 mai a murit Hermann von Brukenthal, ultimul vlăstar al familiei Brukenthal, după a carui moarte, marea clădire, grădina și cele 4 mărinimoase fundații (donații) conform Weiland, Baron Carl von Brukenthal, revin comunității evanghelice.
Casa nr.10 în strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] a fost reconstruită în 1880 din temelii ca și casa particulară, proprietar Szalai, maistru constructor. Acesta a vândut în anul 1883 această casă guvernului maghiar care a devenit Casa Comitatului. În anul 1884 s-a mai adăugat/construit încă o sală, fără cameră anexa.
Casa cu nr.11 a fost reconstruită din temelii în anul 1886.
Planșa. 6. – Poarta Cisnădiei – din albumul Böbel, cu textul original în limba germană și traducerea în limba română, se poate viziona la link-ul accesat: LINK
(*) A nu se confunda pârâul Seviș cu râul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului, între Sibiu și Cisnădioara/Cisnădie și se varsă în răul Cibin la Selimbăr (unde poartă și numele Sebes). Pârâul Seviș // Schewisbach, alimentat cu apa din iazul de la Răsinari și apa din izvoarelor din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului, Valea Aurie // Goldtal (numit și Valea Seviș // Schewistal), Valea Arinilor // Erlental din Parcul Sub Arini // Erlenpark și pe lângă Biserica din Groapă spre str. Gimnasticii / str. Lucian Blaga / str. Izvorului / cartierul Lazaret unde se varsă în Cibin.
(**) Paralel cu pârâul Seviș curgeau două canale artificiale, amenajate cu scopul de a pune în funcțiune mori și joagăre (Moară Schreyer // Schreyer Mühle sau Moară Cerbului // Hirschmühle). Marele canal Seviș sau Canalul superior Seviș a fost folosit și ca sursă de apă potabilă (după limpezirea apei în iazul de decantare din fața Porții Cisnădiei) dar și pentru a curăța străzile orașului medieval. Cele două canale erau:
Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal sau Marele pârâiaș Seviș / Sebeș // Großer Schewisbachl / Großes Sebeș-Bachl ~ Acest canal pornea din lacul Dumbrava și curgea prin Valea Aurie și în Parcul Sub Arini paralel cu B-dul Victoriei spre Promenada Bretter – spre bastionul Soldiș și str. Morilor, dar și prin Parcul Astra spre str. Dârstelor unde se unea cu apa canalul Morilor // Mühlkanal.
Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal sau Micul pârâiaș Seviș / Sebes // Kleiner Schewisbachl / Kleines Sebes-Bachl ~ Aceste canal pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii // Kuhfurt și curgea la marginea Parcului Sub Arini pe langă Boltă Rece spre str. Școala de Înot / Calea Dumbrăvii / str. Lucian Blaga unde se unea cu pârâul Trinkbach.
(***)Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.
Primele fântâni cu țevi au fost instalate pe str. Bălcescu // Heltauergasse colț cu str. Papiu Ilarian // Honterusgasse, în Piață Mare // Großer Ring (1584) și pe str. Avram Iancu // Reispergasse, lângă pasajul Gaura Pielarilor // Ledererloch (1589).
Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva grupului Alt-Hermannstadt și arhiva personală / și textelor olografe notate de Johann Böbel în planul orașului Sibiu din 1882/1883 și în renumitul album descoperit 1887.
Detaliu din Planșa. 6. din albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existențe după natură desenate descoperit în anul 1887.
