„Plan 26 / al incintei orașului cum era el până în anul 1835“ ~ Planșa 26

* Albumul BÖBEL *
Planșa 26 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan al incintei orașului cum era el până în anul 1835, când încă existau zidurile cetății, cele 5 porți, bastioanele și turnurile zidului orașului indicate cu culoare ■■■ roșie.
Cu ■■■ albastru sunt indicate pătrunderile spre periferie construite în ultimele decenii pentru un trafic nou, bun și pentru înfrumusețarea orașului, precum și clădirile demolate în timpul amintit pentru lărgirea străzilor și a piețelor în oraș.
Partea ■■■ închisă a planului indică Orașul de Jos, partea de culoare ■■■ deschisă Orașul de sus, iar culoarea ■■■ neagră indică zidurile orașului incă existente și turnurile lui din Orașul de Sus, aflate în spatele clădirilor de pe strada Avram Iancu [Reispergasse], Piața Mică [Kleiner Platz / Kleiner Ring] și până la clădirea primăriei [Rath-Haus].

Fostul zid al orașului era prevăzut spre interiorul orașului cu bolți puternice pe care erau galeriile acoperite [numite Mordgang]. Spre acestea duceau trepte zidite. Pe galerii, în zid erau amplasate lăcașuri de tragere pentru apărarea orașului.
În timpul când orașul era încă împrejmuit de ziduri, spațiul din jurul său se numea din timpuri străvechi După zid [Hinter der Mauer]. După ce zidurile orașului au fost demolate aproape în întregime a trebuit să se dea o denumire și acestei părți a orașului [centură], și așa au luat naștere încă multe denumiri de străzi. În periferie până în anii ’60 doar puține străzi aveau denumiri, acum au primit denumiri și străzile din periferie.
În perioadă dintre anul 1835 și până în anii ’80 s-au întâmplat în afara demolării porților orașului, a zidurilor orașului și a turnurilor de poartă, dintre care în 1887.! încă existau câteva, multe schimbări care merită să fie consemnate aici.

I. În anii ’60 s-a efectuat străpungerea dintre str. Tribunei [Grosse Quergasse] și str. Andrei Șaguna [Mühlgasse] și cu această ocazie s-a demolat fântâna.
II. În anii ’60 au fost demolate șoproanele [Schopfen] de pe valul Soldisch de-a lungul zidului exterior.
III. Pavilionul ofițerilor de lângă cazarmă a fost demolat în anii ’50, în același timp a fost tăiat și teiul mare din aceeași zonă.
IV. În anii ’50 a fost demolată măcelăria armatei din str. Timotei Popovici [Wintergasse] și a fost îndepărtată și fântâna mică de acolo.
V. În anii ’50 a fost înlăturat podețul peste firul de apă [Rinnsal] din fața clădirii Comandamentului General. [General Commando Gebäude din Piața Mare].
VI. În anul 1864 s-a făcut străpungerea de lângă școala de călărie a orașului. [Städtische Reitschule].
VII. În anii ’50 s-a făcut străpungerea din str. Constituției [Salzgasse].
VIII. Podul de odinioară zidit pe două bolți care lega str. Avram Iancu [Reispergasse] de str. General Magheru [Sporergasse] a fost demolat în anii ’50 împreună cu căsuță de lângă pod. S-a confecționat un pod provizoriu din lemn pentru pietoni. În aceeași perioadă au fost desființate grădina și șopronul casei nr. 26 în str. Avram Iancu [Reispergasse] pentru a lărgi accesul la urcare și s-a construit un parapet nou spre groapă (în trecut din lemn).
IX. În anul 1876 a fost demolată casa nr.2 din str. Gen. Magheru [Sporergasse]. Strada ce ducea spre str. Filarmonicii [Kleine Erde / Pământul Mic] a fost lărgită și acolo s-a construit noua clădire a Societății muzicale. [Musuk-Vereins-Gebäude].
X. În anii ’50 pentru lărgirea intrării în P-ta Huet (înainte numit Cimitir) a fost demolată casa denumită La Țăranul Vesel (Zum lustigen Bauern proprietar a fost Bielz, organist).
XI. Barăcile din lemn de odinioară ale tocilarilor, din spatele bisericii au fost demolate în anii ’40. În anii ’50 au fost demolate treptele spre curtea preoților.
XII. Clădirile mari ce erau odinioară pe podul minciunilor, au fost demolate chiar la începutul anilor ’50 de către italieni, iar construcția nouă a durat câțiva ani, până când s-a executat accesul pe sub podul de fier și au fost construite treptele noi ale strazii Ocnei. [Burgerstiege].

Clădirile demolate sunt următoarele:
1. Biserica Laubenkirche (evanghelică). Sub aceasta se aflau la nivelul solului mai multe încăperi boltite.
2. Cele de sub arcade. [încăperi boltite].
3. Bolta franzelarilor [Weissbäckerladen] (pasajul) de la o piață la alta.
4. Oficiul balanței publice [Waaghaus] și alte localuri comerciale. Peste acestea la et. I ducea o treaptă din lemn prin exterior, cu un gang din lemn, prin care se ajungea la halele de vânzare spațioase ale cizmarilor, ale croitorilor sași și ale pantofarilor.
5. Așa zisul podeț al laptelui [Milchbrückel], un pasaj boltit, ce ducea de la o piață la alta.
6. Casa baronului von Rosenfeld, la parter localuri boltite, la etajul I și II se afla Academia de Drept [Rechsakademie] înființată de sași.
7. Casa Jikeli cu două etaje. În această casă se afla o farmacie.
continuare pe pagina următoare
8. Treptele din lemn, acoperite [Burgerstiege / treptele dinspre str. Turnului] au fost demolate când s-a construit noul acces.
9. Podul de trecere construit pe două arcade, înalte, puternice [die auf zwei mächtigen sehr hohen Bogen gebaute Überfahrts Brücke], pe care se afla căsuța bărbierului Kisch.
10. Partea demolată a clădirii vechi cu trecerea și scara spre halele de vânzare ale cojocarilor, deasupra măcelăriilor. Sub toate aceste clădiri, enumerate aici așa cum se indică în plan se afla un tunel lat, cu bolți înalte, care ducea din Orașul de Jos spre Orașul de Sus. În anii ’30 când s-a ținut Dietă la Sibiu acest tunel a fost iluminat și ziua cu lanterne.

P-ta Huet, (înainte cimitir)
XIII. În locul casei cu nr.18 se afla o capelă veche, încă din timpul reformei, care a fost demolată în anul 1831. În anii ’50 a fost demolată clădirea veche din curtea bisericii orașului [evanghelică], care era amenajată cu chilii pentru călugări [Mönchszellen], încă înaintea reformei. În interior a fost reamenajată în casă de închiriat cu încăperi boltite și locuințe. Până la sfârșitul anilor ’30 la portalul de nord al bisericii și în față clădirii bisericii se aflau tei [Lindenbäume] uriași și bătrâni care au fost tăiați și în anii ’50 spațiul din jurul bisericii era denivelat și nu era pavat. în anii ’60 a fost nivelat, pavat și a fost amenajat trotoarul. În anul 1886 s-a construit gardul din fier forjat din jurul bisericii.

Piața Mică (odinioară urcarea spre teatrul de amatori*).
Până în anii ’50 toate casele din P-ta Mică aveau arcade, unde pânzării, postăvării, palarierii și alții aveau standurile de vânzare. În perioadă dintre anii ’50 și ’80 au fost zidite arcadele la aproape toate casele și astfel acestea au dispărut, încât doar puține case mai au arcade. Când a fost demolat Podul Minciunilor, P-ta Mică de o parte și cealaltă era încă nepavată. De abia în anii ’50 a fost nivelata, pavată și s-a amenajat trotoarul, iar în anii ’70 au fost plantați pomii. Străvechea fântână adâncă (vezi plan) avea până în anii ’30 roată și era împrejmuita cu un gard artistic lucrat din fier. Mai târziu a fost transformată în fântână cu pompă și în anii ’50 a fost părăsită și acoperită cu fostăne de stejar. [*Teatrul de amatori Dilletanten Theater se afla la etajul clădirii Casa Artelor, Piaţa Mică 21 / în trecut halele breslei măcelarilor și „Scrinul cu comori” (Schatzkästlein)].
XIV. Fosta grădină de trandafiri [Rosenanger], (proprietatea vecinătății Rosenanger), a dispărut în anii ’50, când a fost asfaltată strada și acolo s-a creat o piață comercială pentru zilele de târg, iar în anii ’60 s-a amenajat și trotuarul.
XV. În anii ’60 s-a demolat fosta casă de la Dragoner pentru extinderea pieței [Dragonerwache]. În anii ’70 s-a înlăturat și fântâna nouă.
XVI. Rampa de urcare de odinioară a scării spre casa nr.4 din str. Turnului [Sagstiege] s-a demolat în anii ’50 când s-au construit noile trepte.
XVII. În anul 1874 s-a demolat moara de măcinat [Mahlmühle] de odinioară din str. Turnului [Saggasse]. În anii ’60 a fost nou pavată strada și s-a amenajat trotuarul.
XVIII. În anii ’60 a fost demolat bovindoul [Erker] cu scară de urcare de la casa nr.22 în str. Ocnei. În același timp a fost nou pavată strada și s-a amenajat trotuarul. În anii ’50 s-a executat podul peste pârau și în anii ’30 a fost acoperit canalul care iese în str. Pielarilor [Lederergasse].
XIX. În anul 1858 s-a executat străpungerea din str. Pielarilor [Lederergasse] în str. Nicolae Teclu [Rosenfeldgasse]. În anii ’70 stradă a fost pavată și s-a amenajat trotuar.
XX. În anii ’50 s-a făcut străpungerea din str. Nouă [Neugasse]. Pentru lărgirea străzii au dispărut un loc de casă și curte și a fost demolată Poarta Schoes [este vorba de Turnul-poartă Schoes – Schoes Thorthurm – un turn al incintei a IV-a, pe sub care ieșea pârâul – firele de apă adunate din străzile orașului de Sus și de Jos – din incinta cetății]. Chiar la ieșirea din străpungerea spre str. N. Teclu [Rosenfeldgasse] se afla odinioară, la canalul Morilor [Mühlwasserkanal] așa numita Moară de Jos a Ocnei [este vorba de moara de Jos „Untere Burgermühle“ / moara de Sus „Obere Burgermühle“ se afla lângă Poarta Ocnei]. Moara de Jos a fost părăsită în anii ’50 și în clădire s-a făcut o cârciumă. În anii ’60 s-a construit în locul ei o fabrică de spirt bine dotata, acționată cu aburi.
XXI. În anii ’50 s-au construit arcadele la casa nr.2 din str. Avram Iancu [Reispergasse], iar în anul 1880 au dispărut canalele subterane străvechi de la casele nr. 2 și 4 în str. Avram Iancu [Reispergasse] și s-a acoperit canalul vechi, deschis din dosul caselor din P-ta Mică [Kleiner Ring] și din spatele unor case din str. Avram Iancu [Reispergasse].
XXII. Arcadele de odinioară din Piața Mică. Casa de întruniri (înainte proprietatea lui Sachs von Harteneck) a fost cumpărată de Bürgerverein și reconstruită (maistrul constructor Gärtner). După moartea lui Harteneck casa a trecut în proprietatea guvernului. Mulți ani a fost adăpostită acolo contabilitatea cezaro-crăiască.

Bisericile din interiorul orașului Sibiu.
Până în anul 1851 au fost în interiorul orașului 9 biserici (capele), din care: 4 evanghelice, 3 catolice, 1 calvina și una greco-orientală.
În anul 1851, când a fost demolat de italieni Podul Minciunilor cu casele mari cu două etaje, s-a demolat și biserică evanghelica cu arcade [Laubenkirche] care se afla lângă acele clădiri.
În anul 1868 a fost demolată în întregime [?] – și biserica (capela) evanghelica din str. 9 Mai [Elisabethgasse] deși chiar și în acea parte de oraș, unde se afla sus-numită capela, numărul de credincioși evanghelici era mare și se frecventa tare serviciul divin duminică.
Până în anii ’50 nu exista o comunitate evreiască în Sibiu. Începând cu anii ’50 s-a amenajat [a existat] un templu evreiesc pe strada 9 Mai în casa de la nr.32, într-o clădire foarte veche şi cam mare, aflată în spatele curţii, iar comunitatea evreiască este deja numeroasă.
La începutul anilor ’60 soția comandantului general, principele de Monte, a chemat la Sibiu câteva surori carmelite pentru a se stabili aici, și anume în cartierul Josefin, într-o casă, pe așa zisul Delușor [Bergel]. Nu au trecut decât câțiva ani până când în acea casă erau 10 astfel de surori, iar casa devenise proprietatea lor. De la stabilirea lor aici și până în anii ’80 s-au construit pe terenul întins mai multe anexe: pe laterale două clădiri cu etaj și în centru două clădiri cu etaj, în care se află și biserica (capela) și în ele locuiesc 20 de surori împreună cu personalul. A devenit un institut de mari dimensiuni care se va dezvoltă, în detrimentul comunității evanghelice și a celorlalte confesiuni. În afară de surorile ursuline nu existau în Sibiu alte calugărițe. Acum, din anii ’60 au apărut și alte surori.
În anul 1883 s-a construit lângă casă Luther, pe fostul teren Soldisch [Zwinger], biserica evanghelică Johannis, în locul bisericii cu arcade, care a fost demolată, și în spiritul împuternicirii lui Engeleiter, de a se construi o biserică evanghelica în cartierul Josefin [Josefstadt]. În locul capelei demolate pe str. 9 Mai nu s-a mai construit altă biserică evanghelica.
În suburbii existau până în anii ’50 5 biserici, dintre care 2 catolice (una are capela), 2 greco-orientale și una greco-catolică. Începând cu anii ’50 s-au amenajat capele catolice în spitalul garnizoanei și la surorile carmelite [Barmherzigen Schwestern].

Fântânile din oraș.
Fântâna din Piața Mare este singura de felul acesta, care mai există din vremuri străvechi. În felul acela erau construite toate fântânile din oraș, cu bazine din fier, sau din lemn de stejar. Deasupra, multe erau prevăzute cu grilaje din fier artistic lucrate.
În anii ’60 au fost modificate în întregime toate fântânile din oraș; oare au fost făcute mai bune, mai frumoase? Fântâna din stradă Avram Iancu era împodobită cu o colosală scoică din piatră și tot aceasta mai avea și o inscripție latină din anul 1637. La transformare, această scoică a fost dusă în spatele Promenadei, mai jos de pavilion și a rămas uitată acolo mulți ani.
În anul 1878 această scoică din piatră a fost dusă cu mare efort în partea de sus a Promenadei, vis-a-vis de fosta Glorietă și amenajată o arteziană, care însă nu a existat decât scurt timp. În anul 1881 Societatea de înfrumusețare a orașului [Stadtverschönerungs-Verein] a dus această scoică din piatră pe Promenada Arinilor [astăzi Parcul Sub Arini] pentru amenajarea fântânii arteziene ce împodobea frumoasa grotă.
În anii ’30 s-au făcut în Piață Schiller multe forări pentru o fântână arteziană, iar această fântână a stat nefolosită mulți ani, ca fântână cu pompă, iar apoi în anii ’50 a fost dezafectată. La fel s-a întâmplat în acea perioadă și cu încercarea de a realiză o arteziană în curtea Terezianului.
Fântâni cu cumpănă au existat în Orașul de Jos până în anii ’50 pe stradă Sării [Salzgasse], Movilei [Neustift], Faurului [Schmiedgasse], sub strada Centumvirilor [Hundsrücken] și Konrad Haas [Poschengasse]. Acestea au fost transformate în fântâni cu pompă. În străzile Sării [Salzgasse] și Blănarilor [Kürschnergasse] (după zid) [hinter der Mauer] existau încă până în anii ’50 străvechile fântâni cu roată, cea din stradă Sării [Salzgasse], din față casei nr.[?] a fost acoperită.

Câte ceva despre casele din oraș.
În anii ’30 erau încă destul de multe case cu acoperișuri cu olane. În anul 1886, un asemenea acoperiș este o raritate. În schimb, mai există multe acoperișuri cu șindrilă la șoproane și chiar la case de locuit. În anii ’30 existau numai în casele din Piață Mare și Piața Mică încăperi boltite. Era o raritate că la o casă să existe în afara porții de la stradă sau ușii de la stradă, o altă ușă de acces de la stradă. Din anii ’50 și până în anii ’80 au fost construite mai multe sute de uși sau au fost sparte accese spre prăvălii cu bolți sau alte asemenea încăperi.
În anii ’30 și ’40 aproape toate casele din Orașul de Sus aveau încă gratii la ferestre, multe dintre ele lucrate artistic.
Până în anii ’30, din timpuri mai vechi, multe case erau zugrăvite albe, cu var. Mai târziu, până în anii ’40, au fost folosite culori stridente la zugrăveală: roșu, verde, albastru, galben. Începând cu anii ’50 s-au folosit culori mate, nedefinite.

De remarcat.
La frontonul puternic al casei vechi cu nr. 16 de pe strada Avram Iancu(*) [Reispergasse] este vizibil un cerc cu un diametru de peste 4 picioare [1 picior: ~31cm]. Acest semn/cerc arată circumferință butonului mare de pe turnul bisericii evanghelice. În cercul mare este sugerat și un cerc mai mic. Acesta are circumferința butonilor mai mici ai turnurilor. În acea casă a locuit aurarul pe nume Neugeborn, care a aurit pe vremuri butonii turnurilor. În afară de semnele descrise mai sus, ar mai fi de menționat la acest puternic fronton din piatră și nișele și ferestrele construite asemănător cu ferestrele bisericii, lucru care permite să se tragă concluzii despre vechimea casei.
(*)în această casă de pe Avram Iancu [Reispergasse] la nr.16 a locuit Johann Böbel împreună cu Josefine!
Cine s-ar fi gândit că se va întâmplă vreodată ca fosta casă a baronului Josef von Brukenthal, casa cu nr.13 din str. Avram Iancu [Reispergasse], mai târziu proprietatea văduvei baron Barzai, născută Brukenthal, una din cele mai mari și mai vechi case din oraș, să fie cumpărată în anul 1882 de guvernul maghiar. În anul 1883 ea a fost demolată până la temelii, împreună cu casele nr.4 și 6, ce se invecinau în spate cu strada Movilei și a fost construită în locul lor o școală elementară de stat, maghiară. O construcție nouă de asemenea proporții nu s-a văzut de mai multe generații în oraș. Înainte de demolare am făcut casei un desen geometric, cu vedere din stradă.
În anul 1876, când urmă să se demoleze casă baronului Bedeus din stradă General Magheru (intrarea spre str. Filarmonicii / Kleinen Erde) am făcut și după această casă două acuarele foarte exacte, una văzută din stradă, altă din curte.

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

„Plan 26“ ~ Planșa 26 [Textul original]

Plan von der inneren Stadt wie bis zum Jahre 1835. noch die Stadtmaueren, die fünf Stadt-Thore, die Basteien, und die Stadtmauertürme alle bestanden das ist in rother ■■■ Farbe angegeben.
blau ■■■ bezeichnet die in den lezten Jahrzehnten zum bessern Verkehr und zur Verschönerung der Stadt gemachten Durchbrüche in die Vorstadt. und die abgetragenen Gebäude welche vorgenommen worden sind in benannter Zeit zur Eweiterung der Gassen und der Plätze in der Stadt.
Der dunkel ■■■ angelegte Teil im Plan bezeichnet die Unterstadt, der licht ■■■ angelegte Teil bezeichnet die Oberstadt, und was in schwarzer ■■■ Farbe angegeben ist das bezeichnet die noch bestehenden alten Stadtmaueren und deren Thürme in der Oberstadt. an den rückwärtigen Gebäuden der Häuser in der Reispergasse, und auf dem Kleinen Platz. und bis zum Rath-Haus.

Die vormals bestandenen Stadtmaueren waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welchen die gedeckten Gallerien (genannt Mordgang.) bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen, auf den Gallerien waren die Schiesscharten in der Mauer angebracht zur Vertheidigung der Stadt.
In der Zeit als die Stadt noch ganz umgeben war mit den Stadtmaueren, so hiess mann von alters her den Raum rings die Stadt (hinter der Mauer.) nachdem nun die Stadtmaueren fast gänzlich abgetragen sind, so muste mann dem Stadttheil. (Gürtel) rings um die Stadt auch Namen geben, und so sind noch viele Gassen Namen entstanden, in der Vorstadt hatten bis in den 60.ziger Jahren nur wenige Gassen Namen, nun haben auch die Gasser in der Vorstadt alle Nahmen bekommen.
In der Zeit vom Jahre 1835. an bis in die achtziger Jahre ist ausser der Abtragung der Stadtthore, der Stadtmaueren, und der Stadtmauertürme, wo von letztern nur einige noch bestehen 1887.! sehr vieles in der Stadt verändert worden, was erwähnenswehrt ist hier aufgezeichnet zu sein.

I. In den 60.ziger Jahren wurde der Durchbruch aus der grossen Quergasse in die Mühlgasse gemacht, und ist dabei der bestandene Brunnen eingegangen.
II. die vormals bestandenen ärarischen Schopfen auf dem Soldisch Wall der äusseren Stadtmauer entlang, wurde in den 60.ziger Jahren abgetragen.
III. der Offiziers Pavillon bei der Kaserne ist in den 50.ziger Jahren abgetragen worden. zur selben Zeit wurde auch der grosse Lindenbaum dort umgehauen.
IV. in den 50.ziger Jahren ist die Militär Fleischbank in der Wintergasse abgetragen worden und wurde auch der kleine Brunnen von dort beseitigt.
V. In den 50.ziger Jahren ist die Brücke über den Rinnsal vor dem General Commando Gebäude beseitigt w:
VI. Im Jahre 1864. ist der Durchbruch nächst der Städtischen Reitschule gemacht worden.
VII. In den 50.ziger Jahren ist der Durchbruch aus der Salzgasse, g: w:
VIII. Die vormals auf zwei Bogen gemauert gewesene Fahrbrücke, Verbindung der Reispergasse mit der Sporergasse samt dem Häuschen an der Brücke ist in den 50.ziger Jahren abgetragen worden. eine Notbrücke von Holz für Fusgänger wurde hergestellt. zur selben Zeit wurde zur Erweiterung der Auffahrt das Gärtchen mit dem Schopfen an dem Haus No.26 in der Reispergasse auch beseitigt, und wurde die Schutzlehne gegen den Graben neu gebauet. (früher v. Holz).
IX. Im Jahre 1876. wurde das alte Haus No.2 in der Sporergasse abgetragen. Die Gasse zur Kleinen Erde wurde erweitert und das Musik-Vereins-Gebäude dorthin gebaut.
X. In den 50.ziger Jahren ist zur Erweiterung der Einfahrt auf den Huetplatz (früher Friedhof genannt) das Haus genannt zum lustigen Bauern abgetragen worden.(Eigentümer war Bielz, Organist).
XI. Die vormals bestandenen Schleifer Hütten von Holz gebaut, hinter der Kirche, sind in den 40.ziger Jahren abgetragen worden. In den 50.ziger Jahren ist die Stiege zum Pristerhof eingegangen.
XII. Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen sogenannten Lügenbrücke, welche gleich Anfang der 50.ziger Jahre von Italienern abgetragen wurde, und der Neubau einige Jahre dauerte bis die Auffahrt unter der eisernen Brücke und die neue Burgerstiege hergestellt war.

Die abgetragenen Gebäude sind folgende:
1. Die Laubenkirche (evangelisch.) unter derselben ebenerdig befanden sich mehrere Gewölbslokale.
2. die unter Arkadenbau.
3. Der Weissbäckerladen (Durchgang.) von einem Platz zum andern.
4. Das Städtische Waghaus und sonstige Verkaufslokale mehrere ober diesen im ersten Stock zu welchem eine Treppe aus Holz von aussen auf einen hölzernen Gang führte. von dem gelangte mann in die geräummigen Verkaufshallen der Tschismenmacher der sächsischen Schneider und Schuster.
5. das sogenannte Milchbrückel ein sehr niedergewölbter Durchgang von einem Platz zum andern.
6. das Baron von Rosenfeld sche Haus. zu ebner Erde waren Gewölbslokale, im ersten und zweiten Stock befand sich die von den Sachsen selbst gegründete Rechsakademie.
7. Jikeli sche Haus zwei Stock hoch in dem Haus war eine Apotheke.
Fortsetzung auf der anderen Seite.
8. Die gedeckte mit Holzstufen versehene Burgerstiege. ist beim Neubau der Auffahrt eingegangen.
9. die auf zwei mächtigen sehr hohen Bogen gebaute Überfahrts Brücke. Auf derselben befand sich das Häuschen mit der Barbier Stube Kisch.
10. Der abgetragene Teil des alten Gebäudes mit der Durchfahrt und der früheren Aufgangsstiege zur Verkaufshalle der Kürschner über den Fleischbänken. Unter allen diesen angeführten Gebäuden wie im Plan angegeben ist bestand ein hoch gewölbter breiter Tunnel zur Auffahrt aus der unter Stadt in die ober Stadt. In den 30.siger Jahren als der Landtag in Hermannstadt abgehalten wurde, ist der Tunnel auch bei Tag mit einigen Lanternen beleuchtet worden.

Huetplatz (s. Friedhof).
XIII. An der Stelle des Hauses Nro.18 stand eine alte Kapelle noch aus der Zeit vor der Reformation welche im Jahr 1831. abgetragen worden ist und in den 50.ziger Jahren ist das alte Gebäude am Stadtpfarrhof, welches noch mit Mönchszellen vor der Reformationszeit eingerichtet war im Innern ganz umgebaut worden, zu einem Zinshaus mit Gewölbslokalitäten und Wohngelegenheiten. Bis Ende der 30.siger Jahre standen die sehr grossen alten Lindenbäume beim Nordportal der Kirche und vor dem Stadtpfarr Gebäude. Dieselben wurden umgehauen und in den 40.ziger Jahren sind die jetzt stehenden gesetzt worden. Bis in den 50.ziger Jahren war der Platz ringsum die Kirche uneben und nicht gepflastert. In den 60.ziger Jahren wurder reguliert neu gepflastert und das Trotoir gelegt.
Im Jahre 1886. ist ringsum die Kirche das eiserne Geländer gemacht worden und innerhalb derselben sind schöne Anlagen hergestellt worden.

Kleiner Ring. (Aufgang zum vormals Dilletanten Theater).
Bis in den 50.ziger Jahren waren ringsum den Kleinen Ring noch alle die Häuser mit Arkaden versehen, unter welchen die Tuchmacher, die Wollweber die Hutmacher und andere ihre Verkaufsstände hatten. In der Zeit seit den 50.ziger bis in die 80.ziger Jahre sind die Arkaden fast an sämtlichen Häusern verbaut worden und eingegangen, so dass nur die wenigen Häuser noch mit Arkaden versehen sind. Als die Lügenbrücke abgetragen wurde, war bis zu der Zeit der ganze Kleine Ring diesseits und jenseits noch ungepflastert: Erst gegen Ende der 50.ziger Jahre wurde der Platz reguliert, gepflastert und das Trotoir gelegt und in den 70.ziger Jahren sind die Bäume gepfanzt worden. Der uralte sehr tiefe Brunnen (siehe Plan.) bestand bis in den 30.siger Jahren als Radbrunnen umgeben mit einem sehr kunstvoll gearbeiteten Eisengitter. Spätere Jahre darauf wurde derselbe zu einem Pumpbrunnen hergerichtet und in den 50.ziger Jahren gänzlich aufgelassen und mit Eichenpfosten zugedeckt. [*Das Dilletanten Theater befand sich im ersten Stock des Gebäudes Haus der Künste, Kleiner Ring 21 / vormals „Fleischerlauben“ und „Schatzkästlein“].
XIV. Der vormals bestandene Rosengarten (Eigentum der Nachbarschaft Rosenanger.) ist in den 50.ziger Jahren als die Gasse gepflastert wurde eingegangen und ist dort ein Verkaufsplatz enstanden für die Wochenmarkttage und in den 60.ziger Jahren wurde auch Trotoir gelegt.
XV. In den 60.ziger Jahren wurde zur Erweiterung des Platzes das vormals bestandene Haus auf der Dragonerwache abgetragen. In den 70.ziger Jahren wurde der neue Brunnen beseitigt.
XVI. Die vormals bestandene Auffahrtsrampe zum Haus Nro.4 der Sagstiege ist in den 50.ziger Jahren als die Stiege neu gebaut wurde, abgetragen worden.
XVII. Im Jahre 1874. ist die vormals bestandene Mahlmühle in der Saggasse abgetragen worden. In den 60.ziger Jahren ist die Gasse neu gepflastert und das Trotoir gelegt worden.
XVIII. In den 60.ziger Jahren ist der Erker mit der Aufgangsstiege an dem Haus Nro.22 in der Burger Gasse abgetragen worden. Zur selben Zeit wurde die Gasse neu gepflastert und das Trotoir gelegt. In den 50.ziger Jahren wurde die Brücke über den Bach hergestellt und in den 30.siger Jahren wurde der offene Kanal, welcher in die Lederergasse mündet überdeckt.
XIX. Im Jahre 1858. ist der Durchbruch aus der Lederergasse in die Rosenfeldgasse gemacht worden. In den 70.ziger Jahren ist die Gasse umgepflastert worden, und wurde das Trotoir gelegt.
XX. In den 50.ziger Jahren wurde der Durchbruch aus der Neugasse gemacht. Zur Erweiterung der Gasse ist eine Haus und Hofstelle eingegangen und wurde das Schoes Thor (Durchlass des Baches.) abgetragen. Gleich am Ausgang des Durchbruchs in die Rosenfeldgasse befand sich vormals am Mühlwasserkanal die sogenannte untere Burgermühle. dieselbe wurde in den 50.ziger Jahren aufgelassen und wurde in dem Gebäude ein Wirtshaus. In den 60.ziger Jahren wurde an Stelle eine mit Dampfbetrieb grossartig eingerichtete Spiritusfabrik dort gebaut.
XXI. In den 50.ziger Jahren sind die Arkaden an dem Haus Nro.2 in der Reispergasse eingebaut worden und im Jahre 1880. sind die uralten unterirdischen Kanäle von den Häusern Nro.2 und 4 in der Reispergasse eingegangen und wurde der uralte offene Canal hinter den Häusern auf dem Kleinen Ring und hinter einigen Häusern der Reispergasse überwölbt.
XXII. Die vormals bestandenen Arkaden auf dem Kleinen Ring, das Bürgervereins Haus (früher Eigentum Sachs v. Harteneck.) ist in den 60.ziger Jahren vom Bürgerverein angekauft und ganz umgebaut worden. (Baumeister Gärtner.) Nach Hartenecks Tod war das Haus im Besitz der Regierung. Viele Jahre war die K. K. Buchhaltung dort untergebracht.

Die Kirchen im Innern unserer Stadt Hermanstadt.
Bis zum Jahre 1851. waren im innern der Stadt 9 Kirchen, darunter 4 evangelische, 3 katholische, 1 Calvinische und eine griechisch orientalische. Im Jahre 1851 als die Lügenbrücke mit den grosse zwei Stock hohen Häusern von Italienern abgetragen wurde, ist auch die evangelische Laubenkirche welche sich an diesen Gebäuden befand, abgetragen worden.
Im Jahre 1868. wurde auch die sehr alte evangeliche Kirche (Kapelle) in der Elisabethgasse wegen Baufälligkeit gänzlich ?- abgetragen. Und gerade in dem Stadteil wo benannte Kapelle bestand, ist die Seelenzahl der evangelichen Glaubensgenossen eine sehr grosse und wurde der Sontagsgottesdienst auch sehr stark dort besucht.
Bis in den 50.ziger Jahren war in Hermannstadt noch keine jüdische Gemeinde. Seit den 50.ziger Jahren her ist in der Elisabethgasse im Hause Nro.32, zurück im Hof, in einem sehr alten ziemlich grossen Gebäude auch ein jüdischer Tempel hergerichtet worden und die jüdische Gemeinde ist schon zahlreich.
Zu Anfang der 60.ziger Jahre geschah es dass die Frau des damaligen Kommandierenden Fürst von Monte nur wo einige Barmherzige Schwestern nach Hermannstadt berufen hatte sich da anzusiedeln, und zwar in der Josefstadt in einem Haus auf dem sogenannten Bergel. Es vergingen nur einige Jahre und es waren schon 10 solcher Barmherziger Schwestern im benannten Haus, auf dem Bergel, welches ihr Eigentum geworden ist. Seit der Zeit der Ansiedlung bis in die achtziger Jahre ist auf dem sehr umfangreichen Grund durch mehrere Anbauten ein sehr grosses, zu beiden Seiten stockhohe, ausgedehnte Flügelgebäude und in Mitte zwei stockhohe Gebäude in welchen sich auch die Kirche (Kapelle) befindet gebaut worden und wohnen zwanzig solcher Barmherziger Schwester schon darin samt ihrem Angehängsel. Es ist ein Institut von sehr grossem Umfang geworden und welches sich noch sehr vergrössern wird, – zum Nachteil der evangelischen Gemeinde und der andern Konfessionen. Ausser den Ursulienerinnen in Hermannstadt gab es früher in Siebenbürgen keine anderen Klosterfrauen mehr. – nun ist seit den 60.ziger Jahren auch eine andere Sorte Klosterfrauen in Hermannstadt mehr. –
Im Jahre 1883. ist die evangelische Johanniskirche am Lutherhaus auf dem vormals benannten Soldischplatz gebaut worden. Das ist an Stelle der abgetragenen Laubenkirche und mit Inbegriff des Engeleiter schen Vermächtnisses, eine evangelische Kirche in der Josefstadt zu bauen. Aber an Stelle der abgetragenen Kapelle in der Elisabethgasse ist keine evangelische Kirche mehr gebaut worden. –
In der Vorstadt waren bis in den 50.ziger Jahren 5 Kirchen darunter 2 katholische (eine davon Kapelle) dann 2 griechisch – orientalische und eine griechischisch – katholische. Seit den 50.ziger Jahren ist im Garnisonsspital eine katholische Kapelle und bei den Barmherzigen Schwestern auch eine katholische Kapelle eingerichtet worden.

Die Brunnen in der Stadt.
Der Brunnen auf dem grossen Ring ist der einzige in seiner Art noch bestehende aus alter Zeit. So wie der waren sämtliche Brunnen in der Stadt mit eisernen oder aus Eichenholz verfertigten Bassins. Über diese waren zierliche, darunter mehrere mit sehr kunstwoll gearbeiteten Eisengittern versehen.
In den 60.ziger Jahren wurden alle Brunnen in der Stadt gänzlich umgeändert, ob besser, ob schöner ? – der Brunnen in der Reispergasse war mit einer kollosalen Steinmuschel geziert, dieselbe mit einer lateinischen Inschrift und der Jahreszahl 1637. versehen. Bei der Umänderung wurde die Muschel hinter der Promenade unterhalb dem Pavillon geschafft, welche viele Jahre dort veschüttet lag.
Im Jahre 1878. wurde die Steinmuschel mit grosser Mühe auf die obere Promenade geschafft, vis. a. vis vom vormals bestandenen Gloriet, dort hergerichtet zu einem Springbrunnen, welcher aber nur kurze Zeit bestand. Im Jahre 1881. hat der Stadtverschönerungs-Verein diese Steinmuschel bei der Erlenpromenade, in der schön angelegten Grotte für den Springbrunnen dort herrichten lassen.
In den 30.siger Jahren wurde auf dem Wiesenplatz sehr tiefe Bohrungen zu einem Artesischen Brunnen vorgenommen derselbe viele Jahre unbenüzt also Pumpbrunen bestanden, ist in den 50.ziger Jahren zugeschüttet worden. so geschah es in derselben Zeit auch mit dem Vesuch eines artesischen Brunnens im Hof des Theresianums herzurichten.
Schwengel Brunnen bestanden bis in den 50.ziger Jahren noch in der Unterstadt, Salzgasse, Neustift, Schmiedgasse unter dem Hundsrücken und Poschengasse. Dieselben sind zu Pumpbrunnen hergerichtet worden. In der Salzgasse und in der Kürschnergasse (hinter der Mauer.) bestanden bis in die 50.ziger Jahre noch uralte Radbrunnen, der in der Salzgasse vor dem Haus Nro.? wurde zugeschüttet.

Einiges von den Häusern in der Stadt.
In den 30.siger Jahren waren noch ziemlich viele Häuser mit Hohlziegel gedeckt. Im Jahre 1886. ist es eine Seltenheit ein solches Dach mehr anzutreffen. Dagegen bestehen noch mehrere Schindeldächer, an Schopfen, selbst auch an Wohnhäusern.
In den 30.siger Jahren waren nur in den Häusern auf dem Grossen und Kleinen Platz Gewölbstlokalitäten. Es war eine Seltenheit in der ganzen Stadt dass an einem Haus, ausser dem Gassentor oder der Gassentür noch eine Eingangstür von der Gasse aus bestand. Seit den 50.ziger bis in die 80.ziger Jahre sind mehrere 100. Türen neu gebaut oder gebrochen worden zu Gewölbs und sonstigen Geschäflslokalitäten.
Und in den 30.siger und 40.ziger Jahren waren noch fast an allen Häusern besonders in der Oberstadt die ebenerdigen Fenster mit Eisengittern versehen. darunter viele sehr kunstvoll gearbeitet.
Bis in den 30.siger Jahren, aus früherer Zeit noch sehr viele Häuser nur mit Kalk weiss übertüncht. Später bis in die 40.ziger Jahre wurden die grellen Farben rot, grün, blau, gelb, noch häufig bei Übertünchung der Häuser angewendet. Seit den 50.ziger Jahren werden jedoch nicht mehr grelle, sondern matte, unbestimmte Farben angewendet.

Denkwürdiges.
An dem mächtigen Gibel des alten Hauses Nro.16 in der Reispergasse ist noch deutlich kennbar ein regelrechter Kreis im Duchmesser über 4 Fuss. als Zeichen ist das der Umfang des grossen Knopfes auf dem evangelischen Turm. in demselben Kreis ist ein kleinerer Kreis angedeutet. Das ist der Umfang der kleineren Turmknöpfe. In dem Haus hat der Goldschmied namens Neugeborn zu der Zeit gewohnt, welcher die Turmknöpfe vergoldet hat. Ausser den benannten Zeichen sind an dem mächtigen Gibel, welcher fast ganz aus Stein gebauet ist auch die Kirchenfenster ähnlich geformten Nischen und Fenster daran erwähnenswert, was auf ein sehr hohes Alter des Hauses schliessen lässt.
Wer hätte einst gedacht es würde so kommen? Das vormals Baron Josef von Brukenthal sche Haus Nro.13 in der Reispergasse zulezt Eigentum der Wittwe Br. v. Barzai geborene v. Brukenthal war eines der grössten umfangreichsten und ältesten Häuser in der Stadt. Dasselbe ist im Jahre 1882. von der ungarischen Regierung angekauft worden und im Jahre 1883. mit den beiden rückwärts, gegen die Neustiftgasse angrenzenden Häuser Nro.4 u.6. bis in den Grund gänzlich abgetragen worden und ist auf dem sehr grossen umfangreichen Grund ein ungarisches Staats-Elementarschulgebäude aufgebaut worden. Im Innern der Stadt ist ein zweitähnlicher, in so grossem Umfang ausgeführter Neubau seit mehreren Generationen nicht vorgekommen. Vor der Abtragung des Hauses nahm ich von demselben eine genaue geometrische Zeichnung auf, von der Gasse aus.
Im Jahre 1876. als das sehr alte Haus Nro.[2] eigentum des Baron v. Bedeus in der Sporergasse (Eingang zur Kleinen Erde.) abgetragen werden sollte, machte ich auch von dem Hause zwei sehr genaue Aquarellbilder, eine Ansicht von der Gasse aus und eine Ansicht aus dem Hof.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].