• Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Pulverturm / Runder Turm“ // „Turnul Pulberăriei / Turnul Rotund“

    Turnul Pulberăriei / Turnul Rotund, construit la începutul sec al XVI-lea făcea parte din cea de-a IV-a centură de fortificații a orașului Sibiu. 1550 este menționat Turnul Rotund // Runder Turm de la Poarta Ocnei. 1552 turnul este integrat în complexul de apărare prin construirea bastionului de la Poarta Ocnei. Turnul Pulberăriei era legat de Turnul Zidarilor // Maurerturm, turn al incintei a IV-a, prin intermediul unei curtine. De-a lungul timpului a fost folosit ca depozit pentru praful de pușcă / pulbere neagră. 1846 este menționat un cimitir evreiesc lângă Turnul Pulberăriei (Binder 1911 / 15). Turnul se află în curtea Colegiului Tehnic Independența.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Ledererturm“ // „Turnul Pielarilor“

    Turnul Pielarilor, construit în anii 1475-1485, făcea parte din cea de-a IV-a centură de fortificații a orașului Sibiu. De-a lungul timpului a fost folosit și ca depozit de pulbere neagră, ceea ce a dus la distrugerea și reclădirea lui în urma incendiului din 1556 și 1579 și la explodarea lui în anul 1638 după ce a fost lovit de un fulger. Turnul se află la intersecția străzilor Pulberăriei, Zidului și Rimski-Korsakov.
    Într-un document din anul 1751 turnul apare sub denumirea de „Pulver Thurm“ // „Turnul Pulberăriei“. Turnul Pielarilor este cunoscut și sub denumirea de
    Marien Turm deoarece se află la capătul străzii Maria Gasse (astăzi str. Rimski-Korsakov). Acest turn a fost apărat de breasla curelarilor / pielarilor.

    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Hermannsplatz – Palais Habermann“ // „Piața Hermann – Palatul Habermann“

    Palatul Habermann din Piața Unirii / Piața Hermann – Fotografie făcută între 1885 și 1905
    Clădirea „Palatul Habermann“ a fost ridicată în 1876 de fabricantul de bere Johann Habermann. La parter se afla renumita Cafenea Habermann. În 1884 se deschide, colţ cu parcul Astra, Marea Hala de bere. În 1910 Palatul Habermann și tenenul între parc și str. Șaguna este cumpărat de Consistorul Greco-Ortodox Român. Între 1912 – 1914 se construieşte pe latura clădirii spre str. Şaguna hotelul „Europa“. După 1923 hotelul se numeşte „Hotel Bulevard“. Din 2007 poartă numele „Continental Forum” și aparține de lanțul hotelier Continental.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Lichtbild mit Geschichte“ // „Fotografie cu Poveste“

    Casa cu trecerea boltită spre parcul Astra, de pe str. Tribunei colț cu str. N. Bălcescu, demolată aproximativ1932.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

    „moda si cinema
    Anii ’30 stau sub influenţa filmelor de la Holywood!
    Femeile sînt inspirate de marile dive de pe ecran, silueta devine voluptoasă, rochiile tăiate în „bie“, din materiale uşoare, se lipesc de corp şi accentuează curbele. Elsa Schiaparelii are ideea folosirii fermoarului şi la haine (înainte se folosea exclusiv pentru pantofi!). Tot ea creează costmul bărbătesc cu umeri accenuati şi Marlene Dietrich îl poartă cu charm, misterioasă şi seducătoare.
    Femeile se emancipează şi încep să lucreze. Ele poartă sacouri strînse pe corp, practice dar feminine. Tot de pe pînza marelui ecran privesc cuceritor actori precum Cary Grant, Jean Gabin, Yves Montant şi zîmbetul lor enigmatic este umbrit de borul pălăriei. Accesoriul „must have“ în moda masculină este pălăria.
    Gentelmenii purtau nuanţe de bej şi ardezie, pantalonii au talie înaltă şi sînt asociaţi cu jachetă. Gangsterii purtau culori mai îndrăzneţe, pantaloni largi cu talia îngustă, ochelari şi pantofi în două culori.
    Iată o fotografie care ne vorbeşte nu numai de o casă dispărută din peisajul urbei noastre, dar şi de o lume demult dusă.
    În faţă la reclama „Cinema-Kino“, această adunare distinsă devine azi, ea însăşi, personaj dint-un film de altă dată. „Apollo“ era primul cinematograf din oraş. Oamenii se îmbrăcau frumos şi trăiau povestea de pe ecran.
    Bărbatul atinge mereu buzunarul pardesiului. Acolo în buzunar stau biletele. O aşteaptă. Pe sub borul pălăriei, nerăbdarea şi speranţa se joacă de ascunselea. Îşi aminteşte chipul ei senin şi plăcut şi saltul buclelor atunci cînd păşeşte apăsat şi vesel. Mai are în nară şi amintirea parfumului ei. Biletele ard în buzunar, aşa şi inima lui în aşteptare. O să se aşeze frumos şi poate o să-i ţină mîna. Şi-au dat întîlnire aici la colţ, chiar în faţa afişului.
    Un bărbat aşteaptă o femeie. O poveste aşteaptă să fie trăită.
    Pe ecranul de pînză, în ticăitul constant al rolei de film, inimile vor ticăi şi ele cu emoţie. Apoi atingerea aceea de mînă în semi-întunericul sălii.
    În colţ pe Tribunei, un bărbat aşteaptă iubirea.
    Adriana Moscicki“
    (Un text deosebit de frumos, preluat de pe pagina „Călătorie în timp Zeitreise Időutazás // Sibiu Hermannstadt Nagyszeben“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Heltauergasse Ende des 19. Jahrhunderts“ // „Str. Cisnădiei la sfârșitul sec al XIX-lea“

    Str. Nicolae Bălcescu // Heltauergasse – fotografie realizată în anii 1880.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

    „o clipă în soarele amiezii
    Ce noroc! Soarele a uscat noroiul întins pe o parte şi pe alta a Centrului. Pîrîul curge calm prin matca lui pietroasă, dar ferească Sfîntu de vreo ploaie năpraznică! Apele învolburate transformă strada, cît ai zice „peşte“, într-un canal, bucuria raţelor din vecinătate. Şi atunci repede, oameni cu poduri ambulante sînt gata să vină în ajutorul Domnişoarelor, care, ridicînd poalele rochiilor îmbibate în apă şi nămol, vor putea arăta privitorului jenat dar curios, o glezna fină cuprinsă în gheata de piele întinsă bine şi strînsă în copci.
    Dar azi, soarele îmbrăţişează volanele umbreluţelor, construcţiile elegante ale meşelor prinse în ace de păr, mîinile înmănuşate. Chipiuirile sclipesc o clipă, mustăţi de căpitani asudate, cizmele de piele bine lustruite.
    Un cîine mic se ţine aproape în umbra fustelor tînjind după braţele parfumate care-l poartă ici colo prin oraş. Casele respiră prin obloanele ridicate şi proptite în cîrlige lungi de fier, desigur ochi curioşi suspectează în spatele zăbrelelor de lemn fiece mişcare. Mai tîrziu, veştile vor circula de pe o parte pe alta a trotuarului îmbogăţite şi înmulţite.
    În Cetate aproape toată lumea ştie pe toată lumea, ce se întîmplă în Oraşul de sus găseşte o cale să ajungă în cel de jos. O trăsura îşi anunţă sosirea cu fornăit de cai şi tropot sec pe piatră neagră. Fetiţa cu cercul nu se teme de nimic, îşi rostogoleşte jocul direct spre capătul străzii, se va opri desigur în dreptul cailor cu gura puţin deschisă şi ochii mari de admiraţie, cînd crupa lucioasă a animalelor va străluci o clipă în soarele amiezii.
    Din locul fotografului, toată stradă i se oferă priviri şi se desface ca un rîu. Vede fără să fie văzut de la înălţimea lui strategică.
    Doar băiatul asta isteţ îl adulmecă şi priveşte în ochi, fără să ştie, căutînd zarea cu mîinile în piept. Desigur, fotograful zîmbeşte în tăcere ca un mic Demiurg.
    O zi liniştită pe Heltauergasse, artera pe care viaţa pulsează în Burg.
    Adriana Moscicki“
    (Text foarte frumos, preluat de pe pagina „Călătorie în timp Zeitreise Időutazás // Sibiu Hermannstadt Nagyszeben“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Nepomuk vom Großen Ring“ // „Nepomuk din Piața Mare“

    Statuia Sfântului Nepomuk din Piața Mare / Sibiu.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

    Următoarea informație despre statuia lui Nepomuk din Sibiu se poate citi în cartea lui E. Sigerus „Vom alten Hermannstadt“ // „Despre vechiul Sibiul“ vol III, la capitolul „Kirche und Leben“ // „Biserică și trai“ pagina 31. Sigerus a preluat această informație de la cronicarul Conrad.
    Statuia sfântului Nepomuk (fără soclu) a fost amplasată inițial sub turnul Bisericii catolice din Piața Mare… „la intrare în biserica iezuiților”! Traduc aici pasajul despre iezuiți din cartea lui Sigerus:
    „Au construit biserici și mănăstiri și sub turnul bisericii lor au amplasat statuia sfântului Nepomuk, comandată de ei. Întrucât populația orașului protestant nu a acordat nicio atenție sfântului, sau după cum scrie cronicarul Conrad, după ce sfântul a fost ‚despectat în mod ridicol‘, statuia a fost așezată pe podul din fața Porții Ocnei. Singur, poarta veche s-a prăbușit și a îngropat sfântul sub dărâmături. Atunci generalul comandant Franz Wallis a dat ordin să fie amplasată în Piața Mare!”
    Sie bauten Kirchen und Kloster und unter dem Turm ihrer Kirche stellten sie das Standbild des von ihnen geschaffenen heiligen Nepomuk. Da aber die evangelische Stadtbevölkerung dem Heiligen gar keine Beachtung schenkte oder, wie der Chronist Conrad schreibt, der Heilige hier ridicul geachtet wurde, ward die Statue auf die Brücke vor das Burgertor gestellt. Allein, das alte Tor stürtzte zusammen und begrub den Heiligen unter seinem Schutt. Nun ließ ihn der kommandierende General Graf Franz Wallis auf dem Großen Ring aufstellen.“ (Textul original)

    Problema este că stauia sfântului Nepomuk a fost amplasată în Piața Mare 1736, iar Biserica Catolică a fost construită începând din 1726 prin Punerea Pietrei de Temelie și sfinţită 1733!, vezi cronica lui Sigerus:
    1726 3.7. Feierliche Grundsteinlegung der Jesuitenkirche auf dem Großen Ring.
    1733 13.9. Die röm.-kath. Kirche auf dem Großen Ring wird eingeweiht
    1734 Der kommandierende General Graf Wallis lässt auf dem Großen Ring die Nepomukstatue aufstellen.“

    Pe locul unde se află astăzi turnul Bisericii Catolice se afla în trecut o trecere, un pasaj care făcea legătura între Piața Mare și Piața Mică, numit Gaura Lăcătușilor // Schlosserloch. În clădirea de lângă Biserica Catolică se afla prima farmacie din Sibiu (menționată deja 1491). În cartea de adresse din 1882 găsim la nr.3, casa de langă biserică, farmacia lui Müller Carl. Propietarul calădirii din Piața Mare nr.3 (vechiul număr 398) era în anul 1872 baronul Ludwig Rosenfeld. În cartea de adresse din 1878 farmacia lui Müller Carl se găsește la adresa Piața Mare nr.4.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Hauptwache auf dem Großen Ring“ // „Garda principala din Piata Mare“

    Garda Principală // Hauptwache din Piaţa Mare nr. 7, unde se afla între anii 1784-1904 sediul Comandantului general al trupelor austriece din Transilvania. Fotografie realizată între 1855 și 1860. În anul 1869 au fost înlaturate cele două tunuri din fața clădirii… vezi Cronica lui Emil Sigerus, anul 1869:
    1869 – Die bei der Hauptwache auf dem Großen Ring stehenden zwei Kanonen werden entfernt.
    1886 – 17.10. Die Hauptwache auf dem Großen Ring wird aufgelassen und in die Infanteriekaserne verlegt.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

    „Uite casă Generalului!
    De aș fi știut, cu înghețata în mână m-aș fi oprit acolo și aș fi maimuțărit cele două gărzi ce stăteau nemișcate la Casa Generalului!
    Și, poate aș fi călărit tunul acela negru la umbra pomilor. Și poate, din tramvai aș fi strigat entuziasmată – „uite casa Generalului!… uite casa Generalului!“
    Dar povestea lor e atât de veche, că, doar călătorind în timp, pot imagina straja din Piață, tunurile și armele. Nici măcar nu mă născusem și niciunul din noi nu era pe vremea aceea!
    De câte ori am văzut porumbeii ștând acolo pe pervazul unui geam? Cunoșteam copiii ce locuiau într-o cameră inaltă cu fereastră spre Piață! Mult prea târziu am invățat că acolo era sediul Comandantului general al trupelor Austriece în Transilvania-pe scurt: „Casă Generalului“.
    Prima întrebare a fost: ce s-a ales de tunuri?… Și oamenii au râs! Eu voiam un oraș cu tunuri care trag simbolic de sărbători naționale, tunuri pașnice pe care se cațără copiii veniți cu tații în dimineți de Duminică. Desigur au fost topite, mă gîndesc, pe vremea lui Harteneck erau patru, în fotografii mai sunt două stinghere ce se odihnesc în umbra copacilor!
    Nu mai avem tunuri, nici pătratul acela umbrit în amintirea lor! Nici măcar amintiri! Existența lor e atât de indepărtată că nimeni nu mai știe aproape nimic! „Gaură Generalului“ a rămas și duce spre Arhive! Cât de simbolic, mă gîndesc. În trecut erau aici case medievale, strâns lipite una în alta. Unii spun două, alții spun că trei ar fi fost unite pentru transformarea și facerea noului sediu al armatei Austriece în Piată.
    În „Cronică orașului Sibiu“ Emil Sigerus scrie: „1869 sunt inlăturate cele 2 tunuri din Piața Mare“.
    Ce ne-a rămas? O frumoasă clădire cu gang de trecere – „Gaură Generalului“ (Generalloch) și aici, spațiu liber pentru imaginație!
    Dar, copilul din mine s-ar fi bucrat să fie martor schimbării gărzilor, să ronțăie coșulețul de la inghetată, sub privirea goală a unui soldat cu arma la umăr, în Burgul nostru la „Casă Generalului“!
    Adriana Moscicki “
    (Text preluat de pe pagina „Călătorie în timp Zeitreise Időutazás // Sibiu Hermannstadt Nagyszeben“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Großer Ring vor 1862“ // Piața Mare înainte de 1862“

    Fotografie realizată înainte de 1862, an în care au fost montate grilajul de fier și cele 5 lămpi în jurul statuii sfântului Nepomuk… vezi cronica lui Emil Sigerus, anul 1862: 8.8. Die fünf Lampen und das eiserne Gitter um die Nepomukstatue werden aufgestellt.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
    Informații interesante despre statuia Sf. Johann Nepomuk din articolul profesorului universitar doctor Paul Brusanowski „Etapele Contrareformei în Transilvania până la Mijlocul sec. al XVIII-lea“ (extras):
    Ca semn al puterii confesiunii catolice în Sibiu, generalul comandant Wallis a instalat, în anul 1734, în Piața Mare, statuia Sf. Johann Nepomuk, obligând Magistratul să asigure materialul pentru înălțarea soclului. Autoritățile catolice au considerat o blasfemie faptul că execuțiile se desfășurau în continuare în Piața Mare, chiar în imediată apropiere a statuii sfântului. De aceea au cerut conducerii orașului să mute în Piața Mică atât stâlpul infamiei, cât și căsuță nebunilor…
    Așezarea acestei statui în Piața centrală a unui oraș majoritar luteran a deranjat opinia publică, cronicarii vremii consemnând faptul că populația nu îi acordă deloc cinstirea cuvenită. Poate tocmai de aceea au fost organizate de garnizoana militară numeroase procesiuni catolice, pe care credincioșii evanghelici erau obligați să le respecte prin păstrarea tăcerii. Mai mult, generalul comandant Wallis a ordonat ca atunci când era dusă Sfântă Împărtășanie celor bolnavi, sașii luterani să-și aplece capul sau să se retragă în casele lor. În același timp, preoții catolici rosteau predici în piețele publice prin care îi îndemnau pe sibieni să treacă la catolicism. În Piața Mică a fost înălțat un amvon, din care paterul Sandschuster adresă injurii la adresă protestanților, numind „bisericile acestora capele ale diavolului și case ale prostituatelor, pe păstori drept predicatori prosti” și considerându-i pe protestanți ca „pierduti și blestemați pentru veșnicie, urmându-i pe predicatorii lor în iad”. Este explicabil faptul că în acești ani de ofensivă a catolicismului, exista în oraș o stare de încordare, autoritățile militare nefiind deloc preocupate să liniștească spiritele. Mai mult, foloseau orice incident pentru a spori această dușmănie. Astfel, în anul 1727, în timpul unei procesiuni catolice cu ocazia Înălțării la Cer a Domnului, o servitoare a predicatorului orășenesc Schun (viitor superintendent al Bisericii Evanghelice) a aruncat din neatenție apa murdară de vase pe stradă, murdărind rochia scumpă (valora 70 florini) a unei soții de locotenent austriac. Autoritățile militare, considerând faptă drept un atentat la libertatea religioasă și o ofensă adusă religiei catolice, au poruncit arestarea predicatorului (care însă lipsea de acasă) și a servitoarei. Aceasta din urmă a fost biciuită de soldați în Piață Mare. Este explicabil faptul că abia a putut fi oprită o revoltă a populației cu ocazia cedării vechii mânăstiri dominicane.“ (Articolul intreg se poate citi la linkul accesat / format PDF: LINK)

    P.S. Căsuța nebunilor a fost înlăturată 1757 iar Stâlpul infamiei a fost demolat 1783.
    Făcând abstracție de motivele religioase care au dus la instalarea monumentului în Piața Mare, Sf. Nepomuk și-a găsit, totuși, locul în amintirea oamenilor și a rezistat în spațiul și timpul obijnuinței 250 de ani… cu toate că, după părerea mea, statuia realizată în stil baroc s-a potrivit în Piața Mare „ca nuca în peretele orașului medieval Sibiu“.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Brunnen auf dem Großer Ring“ // „Fântâna din Piaţa Mare“

    Fântâna și statuia lui Nepomuk din Piaţa Mare / Sibiu.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

    Fântâna din Piaţa Mare
    Prima fântână din Piaţa Mare este menţionată în 1538, în bazinul din jurul ei femeile îşi spălau rufele, iar din jgheaburi se adăpau animalele.
    În 1797 Magistratul a interzis adăpatul vitelor şi spălatul rufelor la fântână şi a decis că, îndată ce oraşul va dispune de bani, fântâna să fie împrejmuită cu un grilaj.
    În 1798 fântâna este împodobită cu un umbrar de fier forjat donat oraşului de pielarul Filek. Tot Filek va fi cel care va finanţa amenajarea unui nou bazin în 1819.
    În 1920 se reinstalează vechiul grilaj de fier al fântânei din piaţă (donat de generalul Falkenhayn în 1916) având în top o barză cu un şarpe în cioc.
    În 1948 fântâna cu grilaj metalic a fost demolată.
    Actuala fântână, inaugurată în 2006, este o replică a fântânii din sec. XIX.“
    (sursă text: patrimoniu.sibiu.ro)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Krone – Saggasse” // „Coroana – Strada Turnului”

    În clădirea Târgu Vinului nr. 16 / colț cu str. Turnului se afla pe vremea aceea o farmacie (vezi reclama deasupra ferestrei de la parter). Este posibil să fi fost farmacia lui Friedrich Morscher „La Crucea de Aur” // „Zum Goldenen Kreuz”. Morscher locuia la această adresă (numărul 11, numărul vechi 1062). Din 1880 farmacia lui Friedrich Morscher se afla la adresa str. Turnului nr.12.
    Interesant este faptul în cartea de adrese din 1895 apare la aceeași adresa, str. Turnului nr. 11: Friedrich Morscher La Crucea Roșie” // „Zum roten Kreuz“! În anii 1870 clădirea se afla în proprietatea lui Unterer Josef. În cartea de adrese din 1898 îl gasim pe farmacistul Hertzberg Heinrich la adresa str. Turnului 11.
    În același spațiul de la parter se afla mai târziu restaurantul cu autoservire „Timiș” (în jargonul clientelei anilor 1970/80 „Împinge tava”).
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Altes Rathaus und Torturm“ // „Primăria veche și Turnul de Poartă”

    Casa Altemberger-Pempflinger a fost construită în a două jumătatea a secolului al XV-lea de primarul orașului Sibiu Thomas Altemberger. Lângă casă (lipit de clădire) se află Turnul de Poartă, turn construit între 1330-1366, care făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Casa Altemberger-Pempflinger găzduieste astăzi Muzeul de Istorie.
    În clădirea Altemberger-Pempflinger se afla în perioada celui de-al Doilea Război Mondial un adăpost (vezi inscripția de pe peretele clădirii din curte). Autorul fotografiei: Emil Fischer.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Töpfermarkt – Wiesengasse“ // „Târgul olarilor – strada Wiesengasse / Livezii / Tipografilor”

    La mijlocul sec. al XVI-lea str. Tipografilor purta denumirea Auf der Wyesen // Pe Pajiște / Pășune. În sec. al XVII-lea strada este despărțita in: Pajiștea de Sus // Obere Wiese și Pajiștea de Jos // Untere Wiese. În anul 1799 apare sub denumirea de Strada Wiesengasse. În 1875 se menționează și Piața Wiesenplatz, astazi Piața Schiller. (Arnold Pankratz: „Die Gassennamen Hermannstadts”). Între 1934 și 1947 strada Tipografilor se numea str. Livezii.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Ursulinenkirche und Salzturm – Bahngasse” // „Biserica Ursulinelor și Turnul Sării – strada Gării“

    Strada care coboară de la Biserică Ursulinelor spre str. Constituției/Gară (astăzi o parte din str. General Magheru) se numea în sec. al XV-lea „drumul Sării“ // Salzgass, „strada sub Turnul Sării” // „Gasse unterhalb dem Salzturm”, sau „strada Sării la fântâna Călugărului” // „Salzgaß beim Mönchbrunnen”. În sec. al XVIII-lea str. Sării a fost despărțită în strada marea a Sării // Große Salzgasse și strada mică a Sării // Kleine Salzgasse. Din 1802 strada marea a Sării apare și sub denumirea de strada suprioară a Sării // Obere Salzgasse. În anul 1873 numele strada marea a Sării a fost schimbat în str. Gării // Bahngasse (tradus str. Trenului) iar strada mică a Sării a devenit str. Sării // Salzgasse (sursa informații: „Die Gassennamen Hermannstadts” Arnold Pankratz).
    Din 1970 strada care coboara de la Biserica Ursulinelor spre Gara Sibiu este parte din strada General Magheru. Din 1947 str. Sării // Salzgasse se numește str. Constituției!
    Numele strada Sării se trage de la denumirea zonei respective: „Salzrech” // dealul / povârnișul Sării (Salzrech – nume menționat deja 1401). Lângă Biserică Ursulinelor se afla Turnul Sării // Salzturm, un turn care făcea parte din incinta a III-a de fortificații. Fotografia a fost făcută înainte de 1890, an în care a fost demolat Turnul Sării.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Dragonerwache“ // „Piața Dragoner“

    Piața Dragoner // Dragonerwache își trage numele de la Straja Dragonilor // Dragoner Wache, care se afla la intersecția străzilor 9 Mai (Elisabethgasse) cu str. Ocnei (Burgergasse) între 1687-1710. În 1747 este menționată o fântână cu țevi în Piață Dragoner, desființată în a două jumătate a sec. al XIX-lea. La parterul clădirii din Piața Dragoner se afla o băcănie urmată de un magazin de stofe. În anii 1950/60 a funcționat în clădire „Librăria Noastră Nr. 2” urmată de Librăria „Lyceum”. Clădirea a fost demolată în jurul anului 1980.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Die Gleislose Bahn aus Hermannstadt“ // „Omnibuzul fără linie ferată din Sibiu“

    Primul omnibuz cu tracțiune electrică pe roți, fără linie ferată a fost pus în funcțiune la Sibiu la 4 august 1904. Din cauza unor dificultăți tehnice s-a renunțat la acest mijloc de transport în 18 octombrie 1904. Factorul decisiv a fost un incendiu de mașină, declanșat de un scurtcircuit. Dar înainte de aceasta au existat deja probleme tehnice și, în plus, probleme cu drumul alunecos, mai ales pe secțiunile înclinate (care au dus la două accidente grave). A fost prima linie de troleibuz din Transilvania, cea de-a doua din Regatul Ungariei și prima pe teritoriul actual al României.
    Omnibuzul a fost construit și a functionat după sistemul rar Stoll de antreprenorul german Carl Stoll din Dresda. O caracteristică specială a vehiculelor Stoll a fost construcția conform principiului unei semiremorci. Cele patru vehicule utilizate la Sibiu aveau o unitate de antrenare cu două osii pe care a fost montată o remorcă cu o singură axă. Omnibuzul a circulat pe ruta Gara // Bahnhof – Piața Mare // Großer Ring – Nicolae Bălcescu // Heltauergasse.
    În urma experienței negative cu omnibuzele din Sibiu, s-a renuntat la acest mijlocul de transport public cu tractiune electrica pe roti, fără linie ferată. 1905 s-a construit și dat în folosință prima linie de tramvai din Sibiu (8 septembrie 1905).
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Fischer Josef ~ Album

    „Löwengrube“ // „Groapa cu lei“

    Casa cu lei din fostul ansamblu de clădiri Groapa cu lei // Löwengrube str. A.Odobescu nr.18 / Pempflinger Gasse nr.18, demolată 1934. Spre Str. Moș Ion Roată, la etajul 2 al clădirii, se aflau două basoreliefuri pictate reprezentând tema biblică – Proorocul Daniel în Groapa cu lei.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

     

     

     

     

     

     

    Emil & Josef Fischer

    În albumul Fostos von J. Fischer se află un set de fotografii / reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer. Aceste fotografii sunt stampilate pe verso „JOSEF FISCHER SIBIU-HERMANNSTADT“.

    Emil Fischer, cel mai renumit fotograf din Sibiu, s-a născut la Philipopol în 12 decembrie 1873 și a decedat la Sibiu la 9 mai 1965. La sfârșitul anilor 1890 s-a stabilit la Sibiu unde a cumpărat 1897 de la Kamilla Asbóth atelierul fotografic din Piața Mare. 1900 a deschis renumitul atelier fotografic FISCHER pe str. Bălcescu nr. 3 (în corpul din spate al clădirii Palatul Transilvania). Atelierul a funcționat la acea adresă pînă la naționalizare în anul 1959. Emil Fischer a cumpărat de la Kamilla Asbóth atelierul fotografic împreună cu arhiv de plăci și clișee negative, moștenite de Kamilla de la unchiul ei, fotograful Theodor Glatz. Unele din negativele respective au fost folosite de Emil Fischer pentru reproduceri fotografice noi, vândute în primele decenii ale sec al XX-lea…
    În albumul Fostos von J. Fischer se află fotografii realizate de Emil Fischer și Josef Fischer, dar și reproduceri după clișee vechi din atelierul Theodor Glatz.
    Theodor (Tivadar) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz (1776-1831), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips (Zips) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz (1812-1889) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde (von Asbóth) a fost pictoriță. Fiica Mathildei, Kamilla (Camilla) a moșteni 1871, împreună cu sora ei, atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În anul 1897 atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer.