Statuia Eminescu, fântâna arteziană și vasele de piatră
Informațiile referitoare la apariția celor două fântâni arteziene (și amenajarea zonelor din preajma lor) din Parcul Sub Arini sunt destul de vagi. Cert este că într-o fotografie realizată de Emil Fischer în anul 1900 se vede o fântână arteziană în formă de patrulob (pătrat cu patru semicercuri) și un rozariu pe locul cunoscut astăzi sub denumirea de „Platoul Eminescu“. În fundalul fotografiei se vede Spitalul Militar de Garnizoană. Axa pe care au fost amplasate fântâna și rozariul se află pe aliniamentul laturei sudice a cladirii spitalului. Într-o poză datată 1912 apar și cele două vase/ urne de piatră, amplasate 1909 lângă fântână. Urnele proveneau inițial din grădina baronului Brukenthal de pe str. C. Noica.

Scurt istoric:
~ În anul 1895 a fost finalizată fântâna arteziană sub Arini. [Der Springbrunnen unter den Erlen wurde im Jahre 1895 fertiggestellt – Emil Sigerus]. Este vorba de fântâna arteziană în formă de patrulob.
~ În data de 7 iulie 1898 a fost inaugurat Pavilionul de muzică construit după planul arhitectului Eder sub Arini. [Der Musikpavillon unter den Erlen wurde im Jahre 1898 nach den Plänen des Arnhitekten Eder ausgeführt. – Emil Sigerus].
~ În anul 1904 Uzina Electrică din Sibiu (HEW) a introdus în parcul Sub Arini pe propria cheltuială iluminatul electric, instalând pe promenada din dreapta până la Stea // Stern 36 lămpi electrice cu incandescență și în parcul de jos 6 lămpi cu arc electric. [Das Hermannstädter Elektrizitätswerk ließ auf seine Kosten die rechtsseitige Promenade bis zum Stern mit 36 Glühlichter und den unteren Park mit 6 Bogenlampen beleuchten. – Emil Sigerus].
~ În data de 20 august 1905 a fost inaugurată în Parcul Sub Arini o fântână arteziană iluminată în diferite culori, construită de către Uzina Electrică din Sibiu (HEW) [1905 – Der Erlenpark gewinnt einen neuen Anziehungspunkt durch die Errichtung eines beleuchteten Farbenspringbrunnens von seiten des Elektrizitätswerkes. – Emil Sigerus].
~ În data de 24 iunie 1909 au fost amplasate două vase/ urne de piatră între fântâna arteziană și rozariul (astăzi zona Platoul Eminescu).
~ În anul 1929 „Asociaţiei de Înfrumusețare a Orașului Sibiu“ // „Hermannstädter Verschönerungsverein“ a amplasat în zona rozariului un vas de piatră cu ocazia aniversării semicentenarului înfiinţării asociației.
~ În data de 2 octombrie 1938 a fost dezvelită statuia cu bustul poetului Mihai Eminescu (realizat de sculptorul Radu Moga). Cu această ocazie monumentul „Asociației de Înfrumusețare a orașului Sibiu” a fost mutat în faţa Pavilionului de muzică.
~ În data de 1 iunie 1939 a fost reamenajată noua fântână arteziană luminată (din apropierea Pavilionului de muzică).
~ În data de 5 iulie 1961 au fost instalate două fântâni arteziene, una lângă rozariu(?) şi alta lîngă bustul lui Eminescu.
~ În anul 1979 a fost demolat vechiul Pavilion de muzică și înlocuit cu o construcție nouă. În cursul acestor lucrări a fost reamenajată și fântâna arteziană de lângă noul pavilion.

În primul colaj se văd 3 fotografii alb-negru în care putem distinge statuia poetului Mihai Eminescu, fântâna arteziană patrulob și cele două vase de piatră din grădina Brukenthal. Loculile pe care se aflau statuia, fântâna, rozariul și vasele de piatră au fost marcate, cu ajutorul drumurilor/ cărărilor copiate din harta orașului (1921), prin suprapunerea peste harta OpenStreetMap. În al doilea colaj se pot observa, prin compararea hărților prezentate, schimbările care au avut loc în parcul Sub Arini de-a lungul anilor.
Chiar dacă aceste hărți nu redau realitatea topografică cu aceeași exactitate ca cele din ziua de astăzi se poate recunoaște cu ușurință că fântâna din spatele statuii poetului Mihai Eminescu se afla foarte aproape de locul unde s-a ridicat dâmbul de pamânt și construit în anii (?) terenul de sport/ fotbal. Ar fi interesant de aflat dacă această fântână a fost demolată/ distrusă/ aruncată sau a fost acoperită cu pământ – a dispărut sub dâmbul de pământ!
Fântâna construită 1894 avea o formă frumoasa, elegantă și sunt sigur că și în ziua de astăzi ar fi fost „un punct de atracție“, oriunde ar fi fost amplasată în parcul Sub Arini!!!

Povestea fântânii din grotă
În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1883. La capitolul dedicat fântânilor orașului se poate citi urmatoarea informație foarte interesantă legată de Parcul Sub Arini!

Dau aici traducerea liberă a textului german:
„Completare la fântâni. În anii șaizeci [1860], pe când toate fântânile au fost modificate, „scoica colosală de piatră” inscripționată cu un text latin și anul 1637, cu care era împodobită fântâna de pe Reispergasse [str. Avram Iancu], a fost transportată în spatele promenadei și depozitată sub pavilion. În anul 1878 această „scoică”, care zăcea acolo îngropată câțiva ani, a fost transportată pe Promenada superioară (de sus), vis-a-vis de Glorietă unde a funcționat o perioadă scurtă de timp ca fântână arteziană. În 1881 Asociația de Înfrumusețare a Orașului a transportat „scoica” pe Promenada Arinilor unde a fost intergată ca fântână într-o grotă artificială, frumos amenajată.”
Textul original:
„Nachtrag zu den Brünnen. Als die Brünnen in den 60ziger Jahren alle umgeändert wurden, ist die kolosale Steinmuschel mit einer Lateinischen Inschrift und der Jahres Zahl 1637 versehn, von dem Brunnen aus der Reispergasse, mit welcher derselbe geziert war weggeschaft worden, hinter die Promenade unterhalb dem Pavillon. 1878 wurde diese Muschel, welche viele Jahre dort verschüttet lag, auf die obere Promenade geschafft vis a. vis vom Gloriet, dort hergerichtet zu einem Springbrunnen, welcher nur kurze Zeit bestand. 1881 hat der Stadt Verschönerungs Verein diese Muschel auf der Erlen Promenade, in der schön angelegten Grotte für den Brunnen dort herrichten lassen.“

Cuvântul german „Muschel“ înseamna „scoică“, dar el se poate folosi și pentru bazin sau chiuvetă. În textul lui Böbel este vorba de un bazin din piatră pentru colectarea apei, de forma unei scoici (pentru un talger piesa era prea mare), bazin care aparținea unei fântâni de pe str. Avram Iancu. Pe această stradă exista o fântână veche cu roată, vis-a-vis de clădirea nr.11. Fântână a fost în folosință până în anul 1787.

Prima fântână cu țevi de pe str. Avram Iancu, menționată 1589, se afla lângă Pasajul Pielarilor. Sigerus o numește Kleiner Zipperbrunnen // mica fântână zipperbrunnen. Era o fântână cu țevi (Röhrenbrunnen) asemănătoare cu cea instalată 1584 în Piața Mare și cea amenajată 1765 pe str. Bălcescu colț cu Papiu Ilarian // Heltauergasse / Honterusgasse. Din Cronica lui Sigerus aflăm că în anul 1735 s-a amenajat (încă?) o fântână cu țevi pe Avram Iancu.
Despre fântâna cu țevi de pe A. Iancu Emil Sigerus notează următoarele: „Fântâna cu țevi din Reispergasse își vărsa apa într-o „scoică mare de piatră“, pe care era montat un grilaj din fier forjat. În anul 1736 vecinătatea a comandat turnarea unei țevi de scurgere, din bronz.“ Din păcate nu știu cum arăta această fântână, dar presupun că semăna cu cea din Piața Mare și cea de pe Bălcescu.

Există un desen datat 1745 în care se vede o fântână localizată pe str. Mitropoliei // Fleischergasse. Se stie că în anul 1743 a fost amenajată o fântână cu țevi lângă o fântână mai veche cu roată. Se pare că în această ilustrație apar desenate cele două fântâni. În față, spre stradă, cea nouă cu un bazin mare de piatră și un element vertical cu trei țevi de scurgere, iar în spatele acesteia cea veche cu roată.
Fântâni cu un bazin de colectare în formă de semicerc / „scoică”, cu țeava de scurgere montată pe un suport în spatele acesteia erau, și sunt încă, foarte răspândite. O astfel de fântână „verticală“ îmi pot imagina mult mai ușor amplasată… într-o grotă artificială!

Deci, întrebarea este: unde se afla grota cu fântâna adusă de pe Promenada Superioară / Avram Iancu și cum arăta această fântână cu un bazin mare de piatră în formă de scoică?

Colaje realizate cu ajutorul hărților și fotografiilor din arhiva grupului Sibiul vechi… // Alt-Hermannstadt… (sursa celor 3 fotografii cu fundația fântânii de pe str. Avram Iancu lângă Pasajul Pielarilor Dumitru Chiseliță)

0

Carte topographique des environs, (et qui démontré le canal qui doit ê[s]tre fait pour la conduit[i]e des matériaux nécessaires à fabrique[r] de la Citadelle), D. Herman[n]stadt.
Harta topografică a împrejurimilor (și care arată canalul care trebuie realizat pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei), D. Hermannstadt.
Topografische Karte der Umgebung (und die den Kanal zeigt der für den Transport der erforderlichen Materialien zur Herstellung der Zitadelle angelegt werden muss), D. Hermannstadt.

În harta realizată în jurul anului 1700 apare moara „Ciocanul de cupru“ / „Kupferhammer“ / „marteau de cuivre“ din pădurea Dumbrava Sibiului (vezi ilustrația detaliu din partea stângă jos în care este marcat cu galben pârâul pe care se afla moara). Harta întreagă arată cursul canalului (planificat) Gura Râului – Sibiu, amenajat 1702 pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei. După abandonarea lucrărilor la Citadelă în 1703 canalul Gura Râului – Sibiu a rămas încă câteva zeci de ani în folosință. Ciocanul de cupru menționat deja 1549 se afla în Pădurea Dumbrava Sibiului pe firul de apă numit Pârâul Seviș // Schewis Bach amenajat în sec 15.

În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era aliment cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza. Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.

Cantitatea de apă provenită din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății!

În colajul: „Parcul Sub Arini din Valea Arinilor | Valea Aurie | Lunca de Aur (Lacul Dumbrava) // Erlenpark im Erlental | Goldtal | Gold Wiese“ este marcat locul în care se afla (atelierul / moara) ciocanul de cupru: 6 – Ciocan de cupru forjă de cupru (1549) – Moara oras. de cupru (~1700 – ~1850) // „Kupferhammer“ – Städt. Kupferhammermühle.

0

În vara anului 1856 a fost amenajată o mică pepinieră orășenească pe terenul din fața zidului exterior al centurii a patra, între Poarta Leșurilor (str. G. Lazăr) și bastionul Haller. Mai puțin cunoscut este faptul că în a doua jumătate a sec. 19 exista și în Valea Aurie, lângă Aleea Călăreților, o pepinieră orășenească de arbori și pomi fructiferi.
Din cartea cronicarului sibian Emil Sigerus Vom alten Hermannstadt // Despre Sibiul vechi (vol.1 / 1922) aflăm informații interesante despre istoria parcului Sub Arini și pepiniera orașenească din Valea Aurie.

La pagina 233 (cap. Alte Gärten // Grădini vechi) găsim următoarele informații interesante despre parcului Sub Arini, estrada „Steaua” și păduricea de pini:
„Cu ocazia amenajării unui poligon militar în pădurea Dumbrava la mijlocul secolului trecut, orașul a construit cu ajutorul armatei în anul 1859 cele două drumuri în Arini // în den Erlen, de-a lungul pârăului Seviș // Schewisbach și de-a lungul canalului Școlii de Înot // Schwimmschulkanal(*). În zona unde se uneau cele două drumuri/ alei a fost amenajat un spațiu de odihna // Ruheplatz cunoscut sub denumirea de Stern-Estrade // Estrada „Steaua”. Steaua era un loc/ spațiu micuț, semicircular înconjurat cu pini, în mijlocul căruia se afla o peluză în formă de stea ornamentată cu arbuști. Această stea a dispărut de mult timp, dar locul i-a păstrat numele. Pe lunca din partea dreaptă a drumului de la Steaua spre pădurea Dumbrava Sibiului au fost plantați duzi pentru creșterea viermilor de mătase. Acești arbori nu au prins rădăcini și au fost înlocuiți cu pini(**). [Text tradus din limba germană]

Textul original din cartea lui Sigerus: Als um die Mitte des vorigen Jahrhunderts im Jungenwald eine neue Militärschießstätte angelegt wurde, baute die Stadt mit Hilfe des Militärs 1859 die beiden Wege in den Erlen am Schewisbach und am Schwimmschulkanal entlang, die sich dann beim „Stern“ vereinigten. Der „Stern“ war ein kleiner, halbrunder, mit Föhren umpflanzter Platz, in dessen Mitte ein aus Rasen gebildeter und mit Ziersträuchern bepflanzter Stern sich befand. Dieser Stern ist längst verschwunden, aber dem Platz blieb der Namen. Vom Stern gegen den Wald hin wurden auf der Wiese rechts vom Weg Maulbeerbäume gepflanzt „um die Seidenraupenzucht zu heben“. Diese Bäume kamen aber nicht fort und wurden schließlich durch Föhren ersetzt.

La pagina 250 (cap. Der Junge Wald // Pădurea Dumbrava) aflăm următoarele în legătură cu pepiniera orășenească de arbori și pomi fructiferi din Valea Aurie:
„Vizavi de moara de pulbere de la marginea pădurii Dumbrava Sibiului se afla pepiniera orășenească, amenajată încă de bătrânul forestier Bergleiter. Îngrijitorul acestei pepiniere conducea o mică afacere cu produse lactate și avea mereu oaspeți însetați la mesele din fața căsuței sale(***). Mica lăptărie purta denumirea de „Zur Milchmariandel” (La lăptăreasa Măriuța) după o zona de excursie și agrement vieneză, cândva foarte populară.” [Text tradus din limba germană]

Textul original din cartea lui Sigerus: Gegenüber der Pulverstampfe am Rande des Jungen Waldes war de städtische Baumschule, noch vom alten Forstmeister Bergleiter angelegt. Der Wächter dieser Baumschule betrieb ein kleines Milchgeschäft und hatte an den Tischen vor seinem Häuschen stets durstige Gäste. Nach einem ehemals sehr beliebten Wiener Ausflugsziel erhielt die kleine Milchwirtschaft den Namen „zur Milchmariandel.“

Lăptăria din Valea Aurie marcată cu galben în harta din 1934.

~~~o~~~

(*) De fapt este vorba de cele două canale care curgeau de-a lungul văii Arinilor din parcului Sub Arini:
1.) Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal // Canalul cu apă de băut, care pornea din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (zona Moara de hârtie) și care curgea paralel cu str. Seviș // Schewisgasse (astăzi Bl. Victoriei). Firul de apă se numea Canalul cu apă de băut deoarece alimenta în trecut lacurile decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei pentru obținerea apei potabile.
2.) Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl sau Canalului Școlii de Înot // Schwimmschulkanal amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750, care pornea din Canalului superior Seviș la la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) – unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ (ulterior viaduct, rambleu tramvai)! – și curgea pe lângă clădirea cunoscută astăzi sub denumirea de Bolta Rece spre Școala de Înot.
(**) Este vorba de păduricea de pini lângă Aleea Călăreților, între digul de pământ și terenul de sport, zona în care se afla o parte din pepiniera orășenească (vezi planul Rumpel & Niklas din 1893).
(***) Căsuța îngrijitorului pepinierei se afla între terenul de sport și stadionul de rugby Bebe Boboc.

0

Într-o hartă realizată în jurul anului 1700 apare moara „Ciocanul de cupru“ / „Kupferhammer“ / „marteau de cuivre“ din pădurea Dumbrava Sibiului (vezi ilustrația detaliu din partea stângă jos în care este marcat cu galben pârâul pe care se afla moara). Harta întreagă arată cursul canalului (planificat) Gura Râului – Sibiu, amenajat 1702 pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei. După abandonarea lucrărilor la Citadelă în 1703 canalul Gura Râului – Sibiu a rămas încă câteva zeci de ani în folosință. Ciocanul de cupru menționat deja 1549 se afla în Pădurea Dumbrava Sibiului pe firul de apă numit Pârâul Seviș // Schewis Bach amenajat în sec 15.

A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era alimentat cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă provenită din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava, zona Moara de hârtie (vezi harta din 1893), și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe.
Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” (Hirschmühle). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.

Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!

În fotografia alb-negru din perioada interbelică (c.1926) se vede bazinul de apă sub Moara orășenească de măcinat orz // Städt. Fruchtmühle – Gerstenmühle aflată lâgnă Fabrica de Covoare Dumbrava. Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt.

Articol realizat cu ajutorul informațiilor din Cartea de adrese din anul 1882 / Pădurea Dumbrava nr.1-14.

1 – Moara orășenească de pulbere
// Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe (1745 – ?)
2 – Moara orășenească cu sită – „Schreyer”
// Städtische Beutelmühle – „Schreyermühle“ (1770 – 1999)
3 – Moara orășenească de hârtie
// Städtische Papiermühle (1753 – 1874)
4 – Moara orășenească de măcinat grâne – 1730 breasla Brutarilor
// Städtische Mahl-Mühle – 1730 Weißbäckerzunft (~1700 – ?)
5 – Ciocan de cupru / forjă de cupru – Moara orășenească „Ciocan de cupru“
// Kupferhammer (1549) – Städtische „Kupferhammermühle“ (~1700 – ~1850)
6 – Moara orășenească de măcinat orz
// Städtische Fruchtmühle – Gerstenmühle (1865 – ?)
7 – Moara cu piuă (de jos) – breasla Postavarilor
// Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber (? – ?)
8 – Torcătorie / Filatură – breasla Postavarilor
// Wollspinnerei / Spinnfabrik – Wollweber (1869 – ?)
9 – Moara cu piuă (a doua) – breasla Pânzarilor
// Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
10 – Moara cu piuă (de sus) – breasla Pânzarilor
// Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)

A – Depozit (cezaro-crăiesc) de pulbere neagră
// K.K. Pulver-Magazin / Schwarzpulver (1842 – ?)
B – Casa Padurarului // Waldhegerhaus | C – Casa padurarului (de sus ) // Oberes Waldhegerhaus

O – Coliba și izvorul Fântâna Hoților // Schopfen und Räuberbrunnen Quelle
O – Stejarul Împaratului (ars 1881) // Franz Josef Eiche ~ Kaisereiche
^  – estrada Steaua (la Steaua) ~ peluză de formă stelată // Stern-Estrade (beim Stern) ~ sternförmige Rasenanlage

Rășinărenii aveau pe Steaza și pe Râul Sadului 4 mori, 11 joagăre si 14 pive
~ Moara pe canalul Seviș // Mühle bei Rășinari (M.)
~ Moara pe canalul Seviș // Mühle bei Rășinari (M.)
~ Moara cu piuă pentru pănură // Walkmühle bei Răsinari (W.M.)

0

Pădurea Dumbrava Sibiului se numește în limba germană Junger Wald, ceea ce înseamnă Pădurea Tânără. Totuși este o pădure relativ veche, în care au supraviețuit până în ziua de astăzi numeroși stejari seculari cu o vechime de 500-600 de ani.
Pădurea cunoscută astăzi sub denumirea de Pădurea Dumbrava Sibiului se află la marginea sud-vestică a orașului Sibiu și se întinde pe 960 hectare. În cartea cronicarului sibian Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” (vol.1, cap. Junger Wald) suprafața pădurii Dumbrava Sibiului este notată cu unitatea de măsură arhaică de 1265 Jocht / iugăr cadastral austriac (Österreichisches Katasterjoch) echivalent cu 728 hectare. Pădurea este menționată deja în anii 1597, 1676 și 1741 în documente emise de magistratul sibian, în care se cere în mod repetat protejarea și îngrijirea pădurii orașului (Stadt-Wald). De la cronicarul sighișorean Krauß aflăm că în anul 1611 Radul Vajda | Radu Șerban (domnitorul Țării Românești) și-a așezat tabăra în pădurea Junger Wald aflată lângă Sibiu. În harta Franciscană-Iosefină din 1869-1887 apare și denumirea „Dumbrava Mare”.

Din cartea lui Emil Sigerus aflăm informații interesante despre istoria pădurii Dumbrava Sibiului / Junger Wald / Pădurea Tânară. De fapt prima acțiune de „întinerire” a pădurii a fost realizată la inițiativa viitorului primar Martin von Hochmeister în anul 1799. În anul 1826 a fost plantată partea de pădure aflată la capătul promenadei Arinilor. Fiica de șase ani a lui Hochmeister a sădit primele ghinde în pamântul proaspăt arat.
În perioada epidemiei de ciumă, care răvășea 1719 în Sibiu, Regimentul de Infanterie sub conducerea baronului Geyer a fost mutat în Pădurea Dumbrava. De la Sigerus afăm că magistratul orașului, refugiat la Cisnădie, nu era de acord să ofere baronului Geyer cazare și masă în clădirea aflată lângă vechiul han din pădure (casă cunoscută sub denumirea de Lusthaus) încercând să „astupe gura comandantului” cu 200 de galbeni („…dem Obersten mit 200 Gulden den Mund zu stopften”). Mituirea a dat roade și generalul a renunțat la alte pretenții.

În anul 1721 pădurea Dumbrava, zonă de distracție și recreere pentru sibieni, a fost pusă sub sechestru și folosită ca teritoriu de vânătoare de generalul Damian Hugo von Virmond. În data de 7 martie 1722 magistratul orașului Sibiu a fost înștiințat că lucrările la parcul de vânătoare (Wildpark) din pădurea Dumbrava au fost încheiate: „…der Tiergarten im Jungen Wald fertig sei”. Parcul de vânătoare a fost împrejmuit de 317 militari de infanterie și 1.000 de țărani în 14 zile cu un gard înalt format din 2.000 de pari puși la dispoziție de orașul Sibiu și 14.000 pari obținute de la comunitatea scaunului local. Două luni după terminarea gardului generalul Virmond a decedat și parcul de vânătoare a fost desființat.
Pădurea Dumbrava a fost folosită de sibieni ca zonă de agrement și recreere, sursă pentru material lemnos folosit în construcții, sursă pentru lemne de foc și ca loc de hrană pentru porci domestici.
Folosirea ghindei de stejari din pădurea Dumbrava ca sursă de hrana pentru porci domestici a fost reglementată prin decret de magistratul orașului. Numărul porcilor domestici ținuți temporar în padure era limitat: în anul 1736 la 219, 1740 la 403 și în anul 1772 la 616 de animale.

Emil Sigerus descrie în cartea sa atmosfera de sărbătoare, obiceiurile și felul în care erau organizate petrecerile populare în pădurea Dumbrava Sibiului.
În vara anului 1765 comandantul general Graf Hadik a organizat o petrecere fastuasă în pădurea Junger Wald, cu ocazia căsatoriei fiicei sale cu prințul Lubomirski.
În anul 1853 a fost organizată o petrecere populară dată în cinstea impăratului Franz Josef I la data de 25 iulie 1852 în Pădurea Dumbrava. Festivitatea în cinstea monarhului a avut loc pe un „mare luminiș/ luncă de pădure” (große Waldwiese) unde se afla un stejar bătrân de 400 de ani, cunoscut sub denumirea de „Stejarul Impăratului”.
În anul 1853 a fost amplasată pe stejar o placă din bronz cu o inscripţie comemorativă în amintirea vizitei împăratului austriac. În ziua de 31 iulie 1881 Stejarul Imparatului a căzut pradă unui incendiu…
Renumite erau petrecerile organizate în pădure în a doua și a treia zi de Rusalii și cele cunoscute sub denumirea de „Majalis” organizate pentru tinerii absolvenți de școlile germane sibiene (evangelischen Schulanstalten).

Începând din sec 18 pădurea a fost folosită de armată pentru exerciții de tragere. În anul 1850 a fost amenajat un poligon militar în Pădurea Dumbrava lângă hanul vechi // Waldwirtshaus. Acest poligon a fost folosit și de membrii Asociației Trăgătorilor sibieni. În 1869 a fost amenajat un poligon militar nou lângă cimitir. Acest poligon a fost mutat în anul 1890 la Gușterița. După desființarea poligonului în 1890 Uzina Electrică Sibiu / HEW a construit în zona respectivă vile de vară.

În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene. În Valea Aurie au fost amenajate pe cursul pârâului Seviș // Schewis alte două mori: moara orășenească cu sită cunoscută de sibieni sub denumirea de „Moara Schreyer” și o moara orășenească de pulbere.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș), Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach (Pârâul cu apă de băut). Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut și sub denumirea de Trinkbach și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal). A nu se confunda pârâul Seviș cu râul Seviș!
La link-ul accesat se pot citi informații suplimentare despre Pădurea Dumbrava: LINK

Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!

Mori amenajate pe cursul pârâul/ canalul Seviș // Schewis în Pădurea Dumbrava Sibiului și Valea Aurie:
1 – Moara orășenească de pulbere // Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe
2 – Moara orășenească cu sită – „Schreyer” // Städtische Beutelmühle – „Schreyermühle”
3 – Moara orășenească de hârtie // Städtische Papiermühle
4 – Moara orășenească de măcinat grâne – breasla Brutarilor // Städtische Mahl-Mühle – Weißbäckerzunft
5 – Ciocan de cupru / forjă de cupru – Moara orășenească // Kupferhammer – Städtische „Kupferhammermühle“
6 – Moara orășenească de măcinat orz // Städtische Fruchtmühle – Gerstenmühle
7 – Moara cu piuă (de jos) – breasla Postavarilor // Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber
8 – Torcătorie / Filatură – breasla Postavarilor // Wollspinnerei / Spinnfabrik – Wollweber
9 – Moara cu piuă (a doua) – breasla Pânzarilor // Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher
10 – Moara cu piuă (de sus) – breasla Pânzarilor // Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher
A – Depozit cezaro-crăiesc de pulbere neagră // K.K. Pulver-Magazin / Schwarzpulver

0

Podul Minciunilor și clădirile deasupra tunelului boltit din Piața Mică descrise de Johann Böbel în albumul renumit Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate // Die vormals bestandenen Stadttore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet și în în harta orașului Sibiu, realizată 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de F. Dimitrowits din 1875.

De-a lungul timpului Podul Minciunilor apare sub diferite denumiri: Podul Mincinoșilor / Podul Culcat sau Podul Supendat // Liegenbrücke! Doresc să subliniez aici că denumirea corecta a fost și este Lügenbrücke ceea ce înseamnă Podul Minciunilor. Denumirile greșite au rezultat mai ales prin citirea și/ sau traducerea eronată a cuvântului lug – lugen – lygen – lügen, cuvânt care, folosit ca verb înseamnă a minți (lügen) și ca substantiv înseamnă minciună (Lüge), minciuni (Lügen). Cine nu cunoaște limba germană ar putea interpreta / confunda cu ușurință litera „ü“ (vocala „u“ cu tremă), cu doi de „ii“ și astfel ar citi eronat în loc de Lügenbrücke – Liigenbriicke sau Liigenbrücke. Cuvântul Liigenbrücke sună la fel ca și cuvântul compus Liegenbrücke (Liegen+Brücke = culcat+pod), dar în limba germană nu există cuvantul liigen, doar cuvântul liegen (cu „e”) care înseamnă culcat. Cele două cuvinte Liegen+Brücke nu se folosesc în combinația respectivă în limba germană. Dacă podul s-ar fi numit în limba germană Podul Culcat atuncea s-ar fi scris în felul următor: Liegende Brücke (ceea ce pare destul de ciudat, având în vedere că toate podurile sunt construcții orizontale).
Denumirea Liegende Brücke (Podul culcat), la fel ca și Lügner Brücke (Podul Mincinoșilor) nu apar în nicio cronică, carte sau alt document din trecut, deoarece aceaste expresii nu s-au folosit (și nu se folosesc nici în ziua de astăzi) de populația germană/ săsească sibiană în legătură cu Podul Minciunilor.
În perioada dualismului austro-ungar (1867-1918) exista tendința de a șterge din denumirea podului cuvântul minciună, și înlocuirea acestuia prin cuvântul culcat. Denumirea germană – Liegenbrücke – sună la fel de urât, adică „zgârie” la ureche, ca și în limba română expresia – Culcat Pod – tradus prin (sau transformat în) Podul Culcat! Din păcate folosirea denumirilor greșite, cum ar fi Liegenbrücke, a fost propagată sporadic chiar și de renumitul Emil Sigerus.

Johann Böbel numește podul care face legătura între Piața Huet și Piața Mică Lügenbrücke ceea ce înseamnă Podul Minciunilor. Sibianul Johann Böbel s-a născut la data de 8 ianuarie 1824 și a decedat la 27 aprilie 1887. În anul demolării podului din Piața Mică (1851) Böbel avea 27 de ani. Ca martor ocular este logic să folosească denumirea corectă Lügenbrücke // Podul Minciunilor, când vorbește de podul de trecere (Überfahrtsbrücke), pe care se afla căsuța barbierului Kisch, demolată împreună cu podul respectiv în anul 1850/51.

Text olograf introductiv, tradus din harta lui Böbel realizată 1882/83:
„Schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului. Demolarea porților, turnurilor și bastioanelor care făceau parte din sistemul de fortificație, cât și zidurile de centură dărâmate. Demolarea Podului Minciunii și altor construcții, clădiri, precum și alei, drumuri și străzi desființate, dar și cele noi amenajate etc. adunate și desenate în hartă de Johann Böbel 1882.“

Clădirile mari existente pe Podul Minciunilor
1. Biserica evanghelică „Laubenkirche” / la parter încăperi boltite cu localuri comerciale
2. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi boltite [Gewölbslokale]
3. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi sub arcade [Arkadenbau]
4. Prăvălia franzelarilor [Weißbäcker] și trecere dintr-o parte spre cealaltă a pieții
5. Oficiiul balanței publice și alte prăvălii / la etaj prăvăliile cizmarilor, croitorilor și pantofarilor sași.
6. Așa-numitul Podeț al Laptelui [Milchbrückel], pasaj boltit de trecere de la o piață la alta
7. Casa Baronul [Johann Michael] von Rosenfeld cu localuri boltite / la etajul 1 și 2 se afla Academia de Drept (înființată de sași). Când Podul Minciunilor [Lügenbrücke!!!] a fost demolat în 1851, Academia de Drept [Rechtsakademie] s-a mutat pe str. Măcelarilor [Fleischergasse] în casa nr. 32. Din str. Măcelarilor s-a mutat în fosta, așa-numita Casă orășenească albastră [blaue Stadt Haus] din Piața Mare, de acolo pe str. Avram Iancu [Reispergasse] în clădirile de la nr. 9 și 11. Din str. Avram Iancu pe str. General Magheru [Sporergasse] în cladirea de la nr. 22… astazi [1883] Academia Maghiară de Stat.
8. Casa lui Jikeli, clădire cu două etaje / la parter se afla o farmacie
9. Pod de trecere de la o piață la alta. Pe pod se afla căsuța barbierului Kisch. Sub aceste clădiri, așa cum este indicat în plan, se afla un tunel cu boltă înaltă, care permitea accesul dinspre Orașul de jos spre Orașul de sus
10. Scară acoperită (cu trepte din lemn) [Burgerstiege]

Text olograf introductiv, original în limba germană din harta lui Böbel 1882/83:
„Die Veränderungen welche entstanden sind, seid dem Jahre 1830 bis 1883, in der Stadt und ausserhalb derselben. Abtragung der Stadt-Thore, der Stadtmauer-Thürme, Bastheien und fast sämtlicher Stadtmauern. Abtragung der Lügenbrücke und sonstiger Gebäude, eingegangene Gässchen und Fahrstrassen, neu entstandene Gassen und Strassen, u.s.w. zusammengestellt und in den Plan gezeichnet von Johann Böbel 1882.“

Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen Lügenbrüke
1. Die Laubenkirche, unter dieser ebenerdig Gewölbslokale.
2. Gewölbslokale
3. Gewölbslokale (Arkadenbau)
4. Weisbäckerladen (Durchgang) von einem Platz zum andern.
5. Das städtische Waghaus und sonstige Verkaufslokale, über diesen im ersten Stock, die Verkaufshallen der Tschismenmacher, der sächsischen Schneider und Schuster.
6. Das sogenannte Milchbrückel, ein nieder gewölbter Durchgang von einem Platz zum anderer.
7. Baron [Johann Michael] von Rosenfeld’sche Haus. Zu ebener Erde Gewölbslokale, im ersten und zweiten Stock die Fakultät. (Von den Sachsen gegründet). Als die Lügenbrücke im Jahre 1851 abgetragen wurde, ist die Rechtsakademie in die Fleischergasse in das Haus N.32 übersiedelt. Aus der Fleischer Gasse in das früher sogenannte blaue Stadt Haus auf dem Grossen Ring, von dort in die Reispergasse in die beiden Häuser N.9, 11. Aus der Reispergasse in die Sporer Gasse, in das Haus N.22. …. ist sie nun ungarische Staat Akademie.
8. Jikeli’sche Haus, zwei Stock, in dem Haus die Apotheke.
9. Die Überfahrtsbrücke, auf derselben das Häuschen mit der Barbier Stube Kisch. Unter diesen Gebäuden, wie im Plane angegeben ist, bestand ein hochgewölbter Tunnel zur Auffahrt aus der unter Stadt in die ober Stadt.
10. Die gedeckte Stiege. (mit Holz Stufen).
(Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

Piața Mică // Kleiner Ring // Kispiac tér ~ În această pictură frumoasă, realizată de Heinrich Zutter în anul 1846, se văd două case din Complexul de clădiri construite pe tunelul boltit din Piața Mică // Kleiner Ring. Clădirile au fost ridicate la sfărșitul sec. al XV-lea deasupra drumului care făcea legătura între Orașul de Jos și Orașul de Sus, prin prelungirea străzii Ocnei // Burgergasse. În unele documente întregul complex cu tunelul boltit apar sub denumirea Lügenbrücke. Complexul de clădiri a fost demolate de italieni în anul 1851, impreună cu vechiul pod de trecere Lügenbrücke // Podul Minciunilor! (sursa ilustrație Konrad Klein)

0

Veduta orașului Sibiu privit dinspre nord a fost pictată de Franz Neuhauser cel Tânăr // Franz Neuhauser der Jüngere (1763-1836) în anul 1808. Există o gravură colorată realizată de renumitul litograf Jakob Alt (1789-1872) în anul 1824 după pictura lui Neuhauser și o fotografie colorată cu veduta orașului realizată în jurul anului 1890 din turnul bisericii catolice Sfânta Elisabeta, fotografie care ne va ajuta la elucidarea întrebării: de unde a privit/ pictat Neuhauser veduta orașului 1808!

La prima vedere avem impresia că Franz Neuhauser a pictat silueta orașului Sibiu privit din turnul Bisericii Sfânta Elisabeta de pe str. Gladiolelor 4-8. Daca comparăm tabloul artistului cu fotografia colorată realizată în jurul anului 1890 din turnul Bisericii Catolice ne dăm seama că Neuhauser nu a pictat veduta orașului privit din turnul bisericii, ci dintr-o fereastră aflată la capătul sudic al clădirii orfelinatului catolic!
Pentru a afla locul (poziția) din care Neuhauser a privit/ pictat tabloul și fotograful necunoscut a fotografiat orașul sunt necesare doar două repere marcante: unul apropiat (din prim plan) și unul depărtat (din fundal). În cazul acesta folosim ca reper depărtat turnul Bisericii Evanghelice și ca reper apropiat de ochiul privitorului colțul estic al clădirii str. Răului colț cu Târgul Cailor // Rossplatz.

Se recunoaște cu ușurință că cele două repere vizuale din pictură și fotografie nu sunt poziționate identic. Daca luăm ca reper „axa principală ochiul privitorului – turnul Bisericii Evanghelice” colțul clădirii din Târgul Cailor // Rossplatz se află în pictura lui Neuhauser pe partea dreaptă față de turnul Bisericii Evanghelice și pe partea stângă în fotografia colorată. Diferența între poziția pictorului și cea a fotografului pare minimală, dar raportată la distanța „ochiul privitorului – casa Târgul Cailor”, distanța „casa Târgul Cailor – turnul Bisericii Evanghelice” este aproximativ de 4 ori mai lungă! Aceasta diferență generează poziționarea laterală a obiectelor apropiate pe axa principala: privitor – turnul Bisericii Evanghelice.

În pictura lui Neuhauser recunoaștem diferite construcții de fortificații ale orașului Sibiu construite de-a lungul timpului – turnuri, porți de acces, bastioane și rondele – aflate (încă) în picioare în anul 1808. La link-ul accesat se poate citi un articol despre aceste fortificații: LINK

Gravură colorată realizată de renumitul litograf Jakob Alt (1789-1872) după pictura lui Neuhauser și fotografia colorată cu veduta orașului realizată în jurul anului 1890 din turnul Bisericii Sfânta Elisabeta, str. Gladiolelor / cartierul Terezian. În partea stângă a fotografiei se vede micul parc din fața fostului Orfelinat romano-catolic Theresianum. Pe partea dreaptă a drumului spre râul Cibin se afla o clădire (publică) cu reclamă/firmă deasupra ușii și câteva clădiri anexe. Probabil este clădirea cu destinația de cârciumă/han construită de comunitatea orașului Sibiu în anul 1735, în fața Porții Ocnei în zona vechiului Retranchement. Vezi Cronica orașului Sibiu / Emil Sigerus – „1735 Die Stadt lässt ein Wirtshaus im „großen Tranchement“ vor dem Burgertor erbauen.”
Din cărțile de adrese aflăm că în perioada 1875-1911 în clădirea respectivă se afla Biroul administrației publice a pieței de animale: Ross-Platz Nr. 3 – Stadt-Publikum / Viehmarktamtskanzlei. [Ross-Platz = Târgul Cailor]
Târgul Cailor se afla între râul Cibin și clădirea Biroului administrației publice a pieței de animale. Pe terenul clădirii demolate s-a construit clădirea care a găzduit Clubul / cinematograful „7 Noiembrie“. (sursa foto: Grupul de Facebook Alt-Hermannstadt)

0

Biserica greco-ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Faţă” de pe str. Mitropoliei/ Măcelarilor // Fleischergasse a fost ridicată de Compania Grecească între 1797-1799 și demolată în cursul lunii iulie1902 pentru a face loc ridicării Catedralei Mitropolitane Ortodoxe în perioada anilor 1902-1906.

„Arhitectul vechii Biserici Grecești a fost M. Bucholzer, iar pictori, Iosif Neuhauser şi I. Krambeli, ultimul fiind şi cel care a pictat şi iconostasul, cumpărat ulterior de românii din Gura Râului, unde se află pînă astăzi. Tîrnosirea bisericii a avut loc în 31 martie 1800.
Biserica grecească din Sibiu, graţie abilităţii episcopului (ulterior mitropolitului) Andrei Şaguna, a fost cedată de către arhim. Meletie, ultimul preot grec de aici, comunităţii ortodoxe române, astfel că, între 1862 şi 1902, această biserică a fost Biserica episcopală şi ulterior mitropolitană a românilor ortodocşi.
Ultima Sfîntă Liturghie s-a ţinut în Biserica Grecească la 13 iulie 1902 (S.N.), predica fiind rostită de dr. Elie Miron Cristea, viitorul patriarh, pe atunci asesor consistorial, în 14 iulie începînd deja demolarea ei și a unor clădiri din jur.
A fost demolată în cursul lunii iulie1902 pentru a face loc ridicării viitoarei clădiri a Catedralei Mitropolitane Ortodoxe, de pe Str. Mitropoliei/Fleischergasse.
În august 1902 au început lucrările de construcție la Catedrala Ortodoxă (str. Mitropoliei 33, actual). În anul 1904 Catedrala a fost pusă sub acoperiş, lucrările de construcție fiind controlate/ supervizate de către Iosif Schuschnig (arhitect la Primărie), antreprenorul coordonator fiind arhitectul Francisc Szalay. În 13 mai 1906 (S.N.) se sfințește Catedrala Mitropolitană Ortodoxă de către mitropolitul Ioan Mețianu” (Sursa textului cursiv: pagina de Facebook Alt-Hermannstadt/ D.B.)

În urma introducerii Rescriptului de concivilitate şi Edictului de toleranţă religioasă, emise de împăratul Iosif al II-lea în 4 iulie 1781, orașul Sibiu și-a deschis porţile și pentru cetățeni de altă naţionalitate. Începând cu anul 1781 persoane de etnie „străină” au avut posibilitatea de a devenii cetățeni ai orașului Sibiu prin depunerea jurământului în urma căruia primeau dreptul și de a deține proprietăți imobiliare situate intramuros, drept deținut ante 1781 doar de membrii comunitații săseaști (germane).

Din cartea lui Emil Sigeru „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hemannstadt” (vol.3, pag. 113/114) aflăm amănunte interesante despre primele persoane care au primit cetățenia orașului Sibiu în urma introducerii Rescriptului de concivilitate şi Edictului de toleranţă religioasă emise 1781:
„Cei doi Bogdanfi [este vorba de doi comercianți armeni: Gregor și Christoph Bogdanfi] au fost primii cetățeni străini care au dobândit, prin depunerea jurământului, cetățenia sibiană la 12 decembrie 1781. În luna martie a anului următor [1782], comercianții greci Johann și Carl Bardan au devenit cetățeni sibieni, la fel și comerciantul de mercerie Franz Bordoli din Como „în milaneză”. În anul următor [1783] armenii G. Issekutz și M. Patruban, grecul Joh. Esinge, românul Radul Stoica și italianul Josef Bordoli „cafegiu din Milano” s-au înregistrat pentru depunerea jurământul cu scopul de a obține cetățenia orașului Sibiu…” (În textul original Emil Sigerus folosește transcrierea germană a numelor străine!)

Radul Stoica, după Sigerus primul cetățean român care a primit cetățenia orașului Sibiu, este una și aceeași persoană cu Răduţ Stoica, comerciantul care a încheiat cu membrii Companiei sibiene în anul 1797 un contract „de închiriere şi vânzare, potrivit căruia Compania grecească putea clădi pe numele ei un locaş de cult propriu, precum şi o şcoală şi case de locuit pentru deservenţii celor două instituţii”. (Tradus de Pr. Dr. Teodor Bodogae, „Câteva momente mai importante din trecutul Catedralei Mitropolitane din Sibiu”, în MA, nr. 5/1987, p. 98.). Era vorba de imobilul cu numărul 99, din strada Măcelarilor numărul 39 (azi Mitropoliei 35) (*).

Răduţ Stoica cumparase între 1783-1797 două clădiri situate pe str. Măcelarilor/ Mitropoliei – casa lui Andreas Binder și casa văduvei Waldhutter (sursa: M.B.).
Parcela vândută de Răduț Stoica în anul 1797 Companiei grecești pentru ridicarea bisericii poate fi localizată în planul orașului Sibiu întocmit 1875 și copiat/ completat de Johann Böbel 1882/83. Planul din 1875 a fost realizat cu ocazia schimbării numerotării străzilor sibiene în anul 1872. Înainte de 1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. După introducerea numerotării „noi” în anul 1872 străzile orașului Sibiu au primit lature cu numere pare și lature cu numere impare.

În harta din 1875 biserica „Schimbarea la Faţă” apare la adresa str. Măcelarilor // Fleischergasse 39 (nr. vechi 98).
În cartea de adrese din 1872/73 numărul nou 39 corespunde cu numărul vechi 98 (ante 1872)! Formele neregulate ale parcelelor 39 și 37 diferă de formele patrulatere ale parcelelor învecinate. O explicație plauzibilă pentru această deosebire ar putea fi faptul că proprietarul parcelei 39 a mărit suprafața curții adăugând un lot, desprins din parcela 37 (nr. vechi 99!), cu scopul de a crea spațiul necesar pentru biserica/ casa de rugăciune (Beth-Haus).
Înainte de a deveni biserică episcopală și mitropolitană a comunității ortodoxe române între 1862-1902 biserica greco-ortodoxă apare in documentele vremii și sub denumirea germană de Beth-Haus (casă de rugăciune). Denumirea Beth-Haus se folosește în limba germană pentru o clădire de cult destinată rugăciunii sau închinării, dar unde nu se desfășoară activități parohiale propriu-zise și care adesea nu are clopot.

În cartea de adrese din 1872/73 proprietarul parcelei 37 (nr. vechi 99) este Schmidt Karl. Proprietarul parcelei 39 (nr. vechi 98) – pe care se afla Biserica „Schimbarea la Faţă” – este Parohia greco-ortodoxă. În clădirea de pe parcela 41 (nr. vechi 97) se afla Seminarul Arhidiecezan greco ortodox! La adresa str. Măcelarilor // Fleischergasse 45 (nr. vechi 95) și 47 (nr. vechi 94) se afla Tipografia Arhidiecezană greco-ortodoxă.

(*) Informații despre istoria bisericii cu hramul Schimbarea la Faţă se pot afla din articolul „Pe urmele Bisericii companiştilor greci din Sibiu II“, de pe pagina altmarius – cultură şi spiritualitate, la link-ul accesat: LINK

Informații amănunțite despre Rescriptul de concivilitate şi Edictul de toleranţă religioasă se pot citi în articolul domnului Dr. Arh. Horia Radu Moldovan – STUDIUL GENERAL PRIVIND EVOLUȚIA ISTORICĂ A ȚESUTULUI URBAN AL ORAŞULUI SIBIU (Evoluția demografică și structura etnică a populației) la link-ul accesat: LINK

(Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

0

Mori de apă, pive și case de odihnă și agrement construite în Pădurea Dumbrava Sibiului / Valea Aurie de-a lungul pârăului Seviș între secolele XVI – XIX.
În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.

Într-o hartă realizată în jurul anului 1700 apare moara „Ciocanul de cupru“ / „Kupferhammer“ / „marteau de cuivre“ din pădurea Dumbrava Sibiului (vezi ilustrația detaliu din partea stângă jos în care este marcat cu galben pârâul pe care se afla moara). Harta întreagă arată cursul canalului (planificat) Gura Râului – Sibiu, amenajat 1702 pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei. După abandonarea lucrărilor la Citadelă în 1703 canalul Gura Râului – Sibiu a rămas încă câteva zeci de ani în folosință. Ciocanul de cupru menționat deja 1549 se afla în Pădurea Dumbrava Sibiului pe firul de apă numit Pârâul Seviș // Schewis Bach amenajat în sec 15.

Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian). Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut și sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era aliment cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă provenită din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” („Hirschmühle”). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.

Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!

Colaj relizat cu ajutorul hărților din Ridicarea topografica Iozefină, Franciscană și Franciscană-Iozefină și informațiilor din Cartea de adrese 1882: Pădurea Dumbrava nr.1-14.

1 – Moara orășenească de pulbere
// Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe (1745 – ?)
2 – Moara orășenească cu sită „Schreyer“
// Städtische Beutelmühle „Schreyermühle“ (1770 – 1999)
3 – Pepiniera orașului (Școala orășenească de pomi)
// Städtische Baumschule (? – ?)
4 – Moara orășenească de hârtie
// Städtische Papiermühle (1753 – 1874)
5 – Moară orășenească de măcinat grâu (făină albă)
// Städtische Mahlmühle – 1730 Weißbäckerzunft / Kunstmühle (~1700 – ?)
6 – Ciocan de cupru / forjă de cupru ~ Moara orășenească „Ciocan de cupru“
// Kupferhammer (1549) ~ Städtische „Kupferhammermühle“ (~1700 – ~1850)
7 – Moara orășenească de măcinat orz
// Städtische Fruchtmühle – Gerstenmühle (1865 – ?)
8 – Casa Pădurarului (de sus)
// Oberes Waldhegerhaus (? – ?)
9 – Moara cu piuă (de jos)
// Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber (? – ?)
10 – Torcătorie / Filatură
// Spinnfabrik / Spinnerei der Wollweber (1869 – ?)
11 – Moara cu piuă (a doua)
// Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
12 – Moara cu piuă (de sus)
// Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
13 – Vechiul Han din Pădurea Dumbrava
// Altes Wald-Wirtshaus im Jungen Wald (1775 – ?)
14 – Casa Pădurarului (lângă Hanul vechi)
// Waldhegerhaus / Hgh (neben dem Alten Wirtshaus) (? – ?)

O – Depozit (cezaro-crăiesc) de pulbere neagră (1842 – ?) // K.K. Pulver-Magazin
O – Stejarul Împaratului (ars 1881) // Franz Josef Eiche ~ Kaisereiche
O – Coliba și izvorul Fântâna Hoților // Bohlenschopfen und Räuberbrunnen Quelle

Rășinărenii aveau pe Steaza și pe Râul Sadului 4 mori, 11 joagăre si 14 pive
Moara pe canalul Sevis (? – ?) // Mühle bei Rașinari (M.)
Moara pe canalul Sevis (? – ?) // Mühle bei Rașinari (M.)
Moara cu piuă pentru pănură (? – ?) // Walkmühle bei Rasinari (W.M.)

1 – Moara orășenească de pulbere // Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe (1745 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Ultimul proprietara fost baronul Franz Salmen // Letzter Besitzer war Baron Franz Salmen.
În 1745 moara de pulbere a fost mutată / amenajată în pădurea Dumbrava la pârăul Seviș.
În 1868 (14 iunie) a explodat moara din pădurea Dumbrava, a fost reclădită.
< 1745 Die Pulvermühle wird in den Jungen Wald an den Schewisbach verlegt (E.S.) >
< 1868 14.6. Die Pulvermühle im Jungen Wald explodiert, wurde wieder aufgebaut (E.S.) >

2 – Moara orășenească cu sită „Moara Schreyer“ // Städtische Beutelmühle „Schreyermühle“ (1770 – 1999)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Construcția morii a fost coordonată de magistratul sibian Friedrich Schreyer, pe vremea aceea responsabil de apa potabilă a orașului. Moara a fost luată în chirie de Friedrich Schreyer, pentru suma anuala de 200 de Galbeni. Lângă moară se afla un ștrand / bazin cu apă rece.
Moara Schreyer a fost demolată 1999.
< 1770 Die Schreyermühle im Jungen Wald wird fertiggestellt und vom Senator Schreyer in Pacht (von Jährlich 200 Gulden) genommen (E.S.) >
< 1910 9.6. Eröffnung des Bades bei der Schreyermühle (E.S.) >

3 – Pepiniera orașului (Școala orășenească de pomi) // Städtische Baumschule (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Pepiniera a fost amenajată de maistrul forestier Bergleitner.
< Die Baumschule wurde vom Forstmeister Bergleitner angelegt (E.S.) >

4 – Moara orășenească de hârtie // Städtische Papiermühle (1754 – 1874)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
În 1753 (31 ianuarie) Se construiește moara din pădurea Dummbrava, bugetul alocat 5300 de Galbeni.
În 1756 se construiește o anexă pentru 1658 galbeni. În total: 6958 Galbeni.
În 1771 cartograful Th. Szuchanek vrea să cumpere moara de hârtie, pentru a o transforma într-o fabrică de harți… dar renunță la cumpărare.
În 1792 moare arendașul Stefan Lutsch von Luchsenstein.
În 1874 (14 august) moara este scoasă din funcțiune și închisă.
< 1753 31.3. Die Papiermühle im Jungen Wald wird mit einem Kostenaufwand von 5300 Gulden erbaut >
< 1756 wird ein Zubau für 1658 Gulden errichtet. Insgesammt: 6958 Gulden >
< 1771 wollte der Kartenmacher Th. Szuchanek die Mühle in eine Kartenfabrik umwandeln. >
< 1792 stirbt der Pächter Stefan Lutsch von Luchsenstein >
< 1874 14.8. Die städt. Papiermühle im Jungen Wald wird außer Betrieb gesetzt (E.S.) >

5 – Moară orășenească de măcinat grâu (făină albă) – 1730 Breasla Brutarilor // Städtische Mahlmühle – 1730 Weißbäckerzunft / Kunstmühle (~1700 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Proprietar: Breasla Brutarilor din 1731 // Besitzer: Weißbäckerzunft ab 1731
Moara a fost construită de orașul Sibiu la începutul sec. al XVII-lea, cu o datorie de 700 de Galbeni.
1730 (5 iunie) orașul vinde moara breslei Brutarilor pentru suma de 700 de Galbeni.
< Die Mühle wurde Anfang des 17. Jahrhunderts von der Stadt mit einem Schuldenaufwand von 700 Gulden errichtet. >
< 1730 5.6. Die Mahlmühle neben dem Kupferhammer im Jungen Wald wird der Bäckerzunft (um 700 Gulden) verkauft (E.S.) >

6 – Ciocan de cupru / forjă de cupru – Moara orășenească „Ciocan de cupru“ // Kupferhammer (1549) – Städtische „Kupferhammermühle“ (~1700 – ~1850)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
În 1549 este menționat un atelierul de prelucrat cupru în pădurea Dumbrava. Moara înființată ~1700 a preluat denumirea „Ciocan de cupru”!
În 1706 (octombrie) soldații lui Rakoczi incendează Ciocanul de cupru, care va fi reclădit.
În 1711 bresla Cuprarilor închirează moara pentru suma anuală de 20 de Galbeni.
În 1740 moara este dată în arendă breslei Cuprarilor pentru o perioadă de 20 de ani.
Moara de cupru devine zonă de excursie și rectreație. Magistratul și asociații sibiene sărbătoresc în cladirea Kupferhammer diferite festivități… (exista o bucătărie bine dotată și sală de petreceri)
În 1905 (1 ianuarie) Ciocanul de cupru devine locuință de vară.
< 1706 Oktober wird sie von dem Horden von Rakoczi abgebrannt, aber wieder aufgebaut. >
< 1711 zahlt die Zunft eine Jahrespacht von 20 Gulden. >
< 1740 23.1. Der Kupferhammer im Jungen Wald wird der Kupferschmiedezunft auf zwanzig Jahre verpachtet. >
< Der Kupferhammer wurde Ausflugsort. Den Hermannstädter Magistrat und Vereine feierten Waldfeste im Kupferhammer-Gebäude… mit gut eingerichteter Küche, Tafelgeschirr u.s.w. >
< 1905 1.7. der Kupferhammer wird zu Sommerwohnungen umgestalltet. > (E.S.)

7 – Moară orășenească de măcinat orz // Städtische Fruchtmühle / Fm: (*) – Gerstenmühle (1865 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Friedrich Sonntag (1843-1913) – maistru morar angajat la moara „Gerstenmühle“.
În 1865 (3 aprilie) este pusă în funcțiune moara orășenească de măcinat orz.
< 1865 3.4. Die städtische Gerstenmühle im Jungen Wald kommt in Betrieb (E.S.) >

8 – Casa Pădurarului (de sus) // Oberes Waldhegerhaus / Hgh (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde

9 – Moara cu piuă (de jos) // Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber (? – ?)
Proprietar: breasla Postăvarilor
Carte de adrese 1882: proprietar breasla Postăvarilor sibieni // Besitzer: Hermannstädter Wollwebergenossenschaft
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)

10 – Torcătoria / Filatura // Spinnfabrik – Spinnerei der Wollweber (1869 – ?)
Proprietar: breasla Postăvarilor

11 – Moara cu piuă (a doua) // Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
Proprietar: breasla Pânzarilor
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)

12 – Moara cu piuă (de sus) // Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
Proprietar: breasla Pânzarilor
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)

13 – Vechiul Han din Pădurea Dumbrava // Altes Wald-Wirtshaus im Jungen Wald (1775 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu

14 – Casa Pădurarului (lângă Hanul vechi) // Waldhegerhaus / Hgh (neben dem Alten Wirtshaus) (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde

Fruchtmühle (*) = se numește o moară de măcinat grâne (traducerea „moară de fructe“ nu este corectă!)
Kunstmühle (*) = în a două jumătate a secolului al XIX-lea au apărut mori înzestrate cu o tehnologie nouă, mult mai eficientă decât cea tradițională, care utiliza pietre de măcinat. Aceste mori, dotate cu role din oțel sau fier, se numeau „Kunstmühlen”. Tradus mot a mot „mori de arta“. În acest context cuvântul german „Kunst“ înseamnă „tehnologie“!

Sursă informații: Emil Sigerus (E.S.) ~ Otto Czekelius (O.C.) ~ Arnold Pancratz (A.P.) ~ Johann Böbel (J.B.) și cărțile de adrese din 1875, 1882 și 1885. (fotografii din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

0

 * Asociația Cetățenească a Trăgătorilor/ Țintașilor Sibiu // Bürgerlicher Schützenverein Hermannstadt *
Atâta timp cât cetățenii sibieni își apărarau propriul oraș în cazul unui atac armat efectuau periodic exerciții de tragere la țintă. În sec. al XV-lea poligonul de tragere se afla în spatele școlii Brukenthal, spre strada Măcelarilor // Fleischergasse. Acolo, în grădina gimnaziului, s-au efectuat în mod regulat exerciții de tragere cu arbaletă, mai ales de sărbătoarea Sf. Gheorghe // Georgentag și duminica după Sf. Johannis. În sec. al XVI-lea fiecare breaslă organiza propria sărbătoare / întrecere cu tragere la țintă. Când, cu stăpânirea habsburgică, soldații imperiali au preluat apărarea orașului, exercițiile de tragere periodică nu mai erau necesare și au devenit distracție sportivă.

În anul 1961, scurt timp după ce cosmonautul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin a ajuns primul om în spațiu și pe orbita pământului la bordul navetei Vostok, a fost „redescoperit în Arhivele de Stat din Sibiu un document extrem de valoros care a adus brusc în discuție un nume necunoscut anterior experților și publicului larg”. Este vorba de manuscriptul Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu atribuit renumitului armurier (Zeugwart) și inventator Conrad Haas! Mai puțin cunoscut astăzi este faptul că istoricii și cercetătorii de arhivă din Sibiu știau de existența acestui manuscris cu mult timp înainte de „redescoperirea” lui în 1961. Astfel, G. D. Teutsch, F. J. Zimmermann, G. M. Hermann, J. K. Eder, J. Trausch, J. Seivert și F. Schuller menționează lucrarea lui Haas în tratatele lor, publicate în secolele XIX-XX. (sursă informație: Hans Barth „Von Honterus zu Oberth” / editura KRITERION București 1980).

Pe coperta părții a III-a, la pagină 112 se poate ciți următorul text notat de autorul Conrad Haas (în acest context cuvântul artă este echivalent cu technică, vezi Kunstbuch // Carte de artă):
„Dieses Kunstbuch ist gerissen und zusammengetragen und zum Teil erfunden durch Conrad Haas von Dornbach aus Österreich vom Geschlecht aus dem Haasenhof bei Landshut. Angefangen im Jahre 1529 und vollendet im Jahr der wenigeren Zahl im 70. Und ist gewesen der römisch-kaiserlichen und königlichen Majestät auch der Krone Ungarn Buchsengies, Zeugwart und Zeugmeister.“ (sursă text: Hans Barth „Von Honterus zu Oberth / editura KRITERION București 1980)

[„Conrad Haas se trăgea din clanul Haasenhof, ce-și avea obârșia în zona Landshut, oraș german înfrățit în prezent cu Sibiul. Provenea dintr-o familie înstărită, a învațat latina si germana la școala situată în apropierea Capelei Sf. Ana.
Deși pasionat până atunci de alchimie și influențat de familie să devină medic, Conrad Haas alege cariera armelor. A servit la început ca guard imperial de artilerie, devenind în scurt timp ofițer pe lângă curtea imperială austriacă. În deceniul patru al secolului al XVI-lea, Conrad Haas s-a hotarât să împărtășească ideile lui Martin Luther, devenind protestant.
…
La vârsta de 42 de ani, în 1551, a fost trimis la Sibiu pentru a se ocupa de arsenalul orașului. Haas rămas la Sibiu până la sfârșitul vieții. Arsenalul din Sibiu, localizat și astăzi în Cazarma Kempel din Piața Armelor, a fost construit după indicațiile lui Haas. Arsenalul sibian a fost unul dintre cele mai bine dotate și înaintate ca tehnologie militară din sud-estul Europei în acea perioadă, sub administrarea lui Haas.
În calitate de armurier a întreprins câteva călătorii la Alba Iulia, dorind să-l întâlnească pe Hans Walach, care realiza pe atunci pulbere pentru armele de foc.
Conrad Haas, preocupat de întărirea capacității de luptă a trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne.
Manuscrisul de la Sibiu
Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu (colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu alte lucrări de pirotehnie pe care le-a deținut Haas, pe vremea când ocupa funcția de șef al Arsenalului militar al armatei austriece. Este scris în germana medievală, legat în piele, conține 392 de file si 203 ilustrații în culori (roșu, albastru, verde, galben, maro și violet) și trei studii de artă militară, primele două fiind scrise între anii 1417 – 1459:
– Probleme de pirotehnie și balistică (primele 36 de file ale Manuscrisului) – scris de Hans Haasenwein, angajat al municipalității sibiene
– Despre mașinile de asediu (filele 37-110) – scris de către un autor sibian anonim, având la bază texte ale strategului militar Berthold Schwartz
– Al treilea, aparținând integral lui Conrad Haas – consacrat construcției si utilizării rachetelor cu două și trei trepte. Sunt descrise 17 tipuri de rachete, de forme diverse, toate fiind prevăzute la partea inferioară cu stabilizatori de direcție de formă triunghiulară, asemănători literei grecești delta.
Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena.“ – sursa text: Wikipedia]

Poligoane de tragere (repere cronologice)

În anii 1780 tipograful sibian Martin Hochmeister înființează împreună cu J. B. Günther Societatea Țintașilor // Schützengesellschaft.
1786 – Societatea Țintașilor închiriază spațiul între zidul incintei a III-a și zidul exterior, de la cazarmă (bastionul de la Poarta Cisnădiei) până la teatru (Turnul Dulgherilor) str. Cetății și amenajează un poligon de tragere în Zwinger.
1787 – O treime din poligon (spațiul între teatru // Komödienhaus și Turnul Olarilor) intră în posesia teatrului. (*)
1798 – Societatea Țintașilor construieste în incinta poligonul (aflat între Turnul Olarilor și cazarmă) Casa Țintașilor (Schießhaus).
1814-1822 – Poligonul de tragere este în folosința Corpului Cetățenesc al Țintașilor // Bürgerliche Schützenkorps.
1822 – Se desființează Societatea Țintașilor iar membrii Corpul Cetățenesc al Țintașilor se reorganizează și înființează Asociația Trăgătorilor // Schützenverein. Asociația Trăgătorilor continuă să foloseasca poligonul din Zwinger… până în anul 1832.
1832 – Orașul anulează contractul de închiriere cu Asociația Trăgătorilor și închide poligonul (1832~1837?). (**)
1837 – Dupa desființarea poligonului de pe str. Cetății, membrii Asociației Trăgătorilor înființează Societatea Arbaletiștilor // Bolzenschützengesellschaft.
1844 – 40 de membrii arbaletiști înființează Asociația Cetățenească a Țintașilor/ Trăgătorilor de Elită // Bürgerliche Scharfschützenverein și cumpără grădina lui Meinth de pe Școala de Înot unde amenajează un poligon de tragere. (***)
1869 – Asociația Cetățenească a Țintașilor sărbătorește 25 de ani de la înființare, organizând în zona Haller Wiese o mare festivitate, cu 500 de invitați, hală festivă și poligon de tragere.
1894 – Asociația sărbătorește 50 de ani de la înființare.
1905 – Se deschide poligonul de tragere „Gut Blei“ de pe str. Muncel / Ștefan cel Mare (Leschkircher Strasse)
1922 – Se închide poligonul Asociației Cetățenești a Țintașilor de pe str. Muncel / Ștefan cel Mare.
1923 – Scara Bedeus este dată în folosință.
1928 – În cursul amenajării Parcului Cetății au fost demolate clădirile și cele două curtine/ziduri din spațiul Zwinger. ~ Sursă informație: Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu“ // „Vom alten Hermannstadt“ vol. 1-3

(*) Grădina lui Hochmeister, aflată între Turnul Olarilor și teatru, ajunge la sfârăitul sec. al XIX-lea în proprietatea Wilhelminei (Mina) Breckner născ. Hochmeister. După moartea Wilhelminei 1901 grădina și „Casa din Zwinger“ a fost luate în arendă de Emil Sigerus.
(**) După desființarea poligonului de tragere 1832 spațiul Zwinger a fost luat în chirie de preotul evanghelic J. J. Roth, care a cultivat în grădină pomi fructiferi și viță de vie.
(***) Se pare că membrii Societății Arbaletiștilor au folosit grădina lui Meinth de pe Școala de Înot, ca poligon de tragere, deja din anul 1837, chiar dacă terenul a fost cumpărat de Asociațieia Cetățenească a Trăgătorilor de Elită abia în anul 1844.

Poligoane militare
1850 – Se amenajează un poligon militar în Pădurea Dumbrava lângă hanul vechi // Waldwirtshaus. Acest poligon a fost folosit și de membrii Asociației Trăgătorilor.
1869 – Se amenajează un poligon militar nou în Pădurea Dumbrava lângă cimitir.
1890 – Poligonul militar din Dumbrava a fost mutat la Gușterița. După desființarea poligonului Uzina Electrică Sibiu a construit în zona respectivă vile de vară.
În sec XX au existat diferite poligoane militare în zona orașului Sibiu…

Grădina din fostul poligon de tragere de pe str. Cetății, între cazarmă și Turnul Archebuzierilor (Armbrusterturm). Lângă Turnul Archebuzierilor se vede Casa Țintașilor (Schützenhaus) construită 1798 în șanțul Zwinger-ului. Fotografie realizată la începutul anilor 1910.
…
Grădina din fostul poligon de tragere, între Turnul Archebuzierilor și Turnul Olarilor (Töpferturm). Lângă turn se vede zidul perpendicular cu zidul centurii, delimitarea nord-estică a poligonului de tragere, cu urme create prin impactul proiectilelor. Fotografie realizată la începutul anilor 1910, înaintea amenajării Scării Bedeus 1923.
…
Turnul Olarilor și zidul cu urmele proiectilelor din vechiul poligon de tragere. Fotografie realizată după 1923 dar înainte de demolarea zidului poligonului. În data de 10 iunie1928 se deschide pentru public promenada nou amenajată în Zwinger, cunoscută sub denumirea de „Promenada Mica“, astăzi Promenada Cetății.
…
Turnul Olarilor și „Casa din Zwinger“, din fosta grădina a lui Hochmeister, luată în arendă de Emil Sigerus. Clădirea construită în șanțul din Zwinger era alipită (pe partea exterioară) de zidul poligonului de tragere.

Tribuna vorbitorului lângă poligonul de tragere amenajat de Asociația Cetătenească a Țintașilor 1869, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea asociației. Festivitatea cu 500 de invitați, hală festivă și poligon de tragere a avut loc în zonă Haller Wiese.
…
Xilogravura „Die Vereinstage în Hermannstadt“ a fost realizată 1870 după un desen de W. Katzler. Ilustrația arată halele festive ridicate 1869 cu ocazia sărbătoririi Zilelor Asociației din Sibiu. În partea dreaptă, sus, se vede Hala Țintașilor (Schützenhalle).
…
Fotograful Theodor Glatz îmbrăcat în costum de vânător.
…
Casa Țintașilor și poligonul de tragere „Gut Blei“ amenajat 1905 la capătul străzii Nocrichului (Leschkircher Strasse), astăzi zona str. Muncel / Ștefan cel Mare. Pe partea dreaptă, în fundal, apare dâmbul de pământ din spatele poligonului de tragere.

Grup de arcași și pedestrași. Fotografie realizată în timpul paradei festive din 1884.
…
Reclama pirotehnicului Friedrich Brukatsch în care anunța „Marele foc de artificii“ (Großes Feuerwerk), de fapt primul foc de artificii organizat de Brukatsch la Sibiu. Evenimentul a avut loc în data de 7 iunie 1888 în incinta Poligonului Cetățenesc de Tragere (Bürgerliche Schießstätte) de pe str. Școala de Înot (Schwimmschulgasse).
…
Grup de vânători și arbaletiști. Fotografia cu protagoniștii îmbrăcați în costume istorice pozând în fața unui car alegoric a fost realizată în timpul paradei festive din 1884.
(Sursa ilustrațiilor: arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

1

În harta orașului Sibiu din anul 1951(1749) se disting o serie de mori de apă și joagăre (gatere) construite de-a lungul canalului râului Cibin – Canalul Morilor // Mühlkanal – și de-a lungul celor două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach – Canalul superior și canalul inferior Seviș // Obere und Untere Schewiskanal.
Instalațiile hidrotehnice construite intra-muros și extra-muros în Sibiu se aflau pe canalele amenajate pentru alimentarea lacurilor situate extra-muros cu apă curgătoare. Lacuri făceau parte din sistemul de apărare al orașului Sibiu. Apa canalelor sibiene era folosită ca sursă de apă potabilă, pentru uz casnic, în industria meșteșugareasca, alimentară și de asemenea ca sursă de energie cinetică pentru a pune în funcțiune morile din incinta cetății și imprejurime.
În orașul medieval Sibiu au existat două sisteme de canale cu apă curgătoare provenită din râuri de munte: Canalul Morilor alimentat cu apa râului Cibin, aflat în partea nord-vestică, nordică și nord-estică a orașului și cele două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach / Zigeunerbach alimentate cu apa provenită din iazul de la Rășinari, aflate în partea sud-vestică, sudică și sud-estică a orașului. Apa canalului superior Seviș (numit și Trinkwasser Kanal / Canalul cu apă de băut) a fost folosită în trecut și ca sursă de apă potabilă.

Canalul Morilor // Mühlkanal ~ În partea vestică și nord-vestică a orașului medieval se afla Canalul Morilor // Mühlkanal alimentat din apele râului Cibin. Canalul pornea de la stăvilarul din Turnisor, curgea paralel cu râul Cibin, traversa zona cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilori // „Fleischhauerwiese“ (astăzi partea nordică a Cartierului Ștrand) pe lângă Stadionul Voință, str. Poet Vasile Carlova spre str. Tudor Arghezi – Aleea Filozofilor și str. Dârstelor unde se ramifica îin doua brațe.
Un braț curgea extra muros prin fața Porții Turnului // „Sag“, pe lângă Aleea Studenților spre Poartă Ocnei // „Burger“ și zona str. Nicolae Teclu. Cealaltă ramificație intra în oraș pe sub Turnul Dogarilor // „Fassbinderturm“ de unde curgea spre moara de pe str. Turnului și mai departe pe str. Valea Mare / Plopilor / Vopsitorilor. Pe str. Vopsitorilor traversa curtea de la nr.16 și str. Zidului pentru a ieși din oraș prin zidul centurii a IV-a între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (loc unde se unea din nou cu apele canalul Mühlkanal). Canalul Mühlkanal se revarsa în Cibin în zona Moara de Scoarță, astăzi Cartierul Lupeni / Reșița 2.
Între râul Cibin și zidul centurii cetății existau lacuri alimentate cu apele canalul Mühlkanal. De exemplu Lacul Țesătorilor // „Weber-Teich“, care se afla între Poarta Ocnei și Rondela Rotărilor.
A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era alimentat cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă adunată din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” (Hirschmühle). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.

Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!

0

Mori de apă, joagăre și pive construite în Sibiu între secolele XIV – XIX. ~ detalii din hărțile orașului Sibiu 1699, 1751, 1858 și 1875.
Instalațiile hidrotehnice construite intra-muros și extra-muros în Sibiu se aflau pe canalele amenajate pentru alimentarea lacurilor situate extra-muros cu apă curgătoare. Lacuri făceau parte din sistemul de apărare al orașului Sibiu. Apa canalelor sibiene era folosită ca sursă de apă potabilă, pentru uz casnic, în industria meșteșugareasca, alimentară și de asemenea ca sursă de energie cinetică pentru a pune în funcțiune morile din incinta cetății și imprejurime.

În orașul medieval Sibiu au existat două sisteme de canale cu apă curgătoare provenită din râuri de munte: Canalul Morilor alimentat cu apa râului Cibin, aflat în partea nord-vestică, nordică și nord-estică a orașului și cele două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach / Zigeunerbach alimentate cu apa provenită din iazul de la Rășinari, aflate în partea sud-vestică, sudică și sud-estică a orașului. Apa canalului superior Seviș (numit și Trinkwasser Kanal / Canalul cu apă de băut) a fost folosită în trecut și ca sursă de apă potabilă.

Canalul Morilor // Mühlkanal ~ În partea vestică și nord-vestică a orașului medieval se afla Canalul Morilor // Mühlkanal alimentat din apele râului Cibin. Canalul pornea de la stăvilarul din Turnisor, curgea paralel cu râul Cibin, traversa zona cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilori // „Fleischhauerwiese“ (astăzi partea nordică a Cartierului Ștrand) pe lângă Stadionul Voință, str. Poet Vasile Carlova spre str. Tudor Arghezi – Aleea Filozofilor și str. Dârstelor unde se ramifica îin doua brațe.
Un braț curgea extra muros prin fața Porții Turnului // „Sag“, pe lângă Aleea Studenților spre Poartă Ocnei // „Burger“ și zona str. Nicolae Teclu. Cealaltă ramificație intra în oraș pe sub Turnul Dogarilor // „Fassbinderturm“ de unde curgea spre moara de pe str. Turnului și mai departe pe str. Valea Mare / Plopilor / Vopsitorilor. Pe str. Vopsitorilor traversa curtea de la nr.16 și str. Zidului pentru a ieși din oraș prin zidul centurii a IV-a între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (loc unde se unea din nou cu apele canalul Mühlkanal). Canalul Mühlkanal se revarsa în Cibin în zona Moara de Scoarță, astăzi Cartierul Lupeni / Reșița 2.
Între râul Cibin și zidul centurii cetății existau lacuri alimentate cu apele canalul Mühlkanal. De exemplu Lacul Țesătorilor // „Weber-Teich“, care se afla între Poarta Ocnei și Rondela Rotărilor.

A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era alimentat cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă adunată din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” (Hirschmühle). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.

Colaj relizat cu ajutorul hărților orașului Sibiu din 1699, 1751, 1858 și 1875 ~ Surse informații: “Ungarisches Magazin” din 1787 ~ Emil Sigerus (E.S.) – Otto Czekelius (O.C.) – Arold Panktatz (A.P.) – Johann Böbel (J.B.) și cărțile de adrese din 1875-1933

1 – Joagăr – str. Joagărului 2 / str. Lucian Blaga
// Bretter-Schneidmühle – Schneidmühlgasse nr 2 (? – ?)
2 – Moara de scoarţă – str. Joagărului 6 / str. Lucian Blaga
// Lohmühle – Schneidmühlgasse 6 (? – ?)
3 – Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri – Calea Dumbrăvi 8
// Bretter- und Furnier Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 8 (? – ?)
4 – Joagăr – Calea Dumbrăvi 16
// Sägemühle & Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 16 (? – 2007)
5 – Moara „Neumühle“ – str. A. Şaguna 2 (Piaţă Unirii 8)
// „Neumühle“ – Mühlgasse 2 (Hermannsplatz 8) (? – 1876)
6 – Moara orăşenească (lângă Soldiş – zona Azilul de copii) – str. A. Şaguna 18
// Städtische Mühle am Soldisch (auf dem Platz des Kinderhorts) – Mühlgasse 18 (? – ?)
7 – Moara orăşenească cu sită (sub Soldiş) – str. A. Şaguna 20
// Städtische Beutelmühle (unterhalb des Soldisch) – Mühlgasse 20 (? – 2008)
8 – Moara orăşenească „Heidenmühle“ (moara de sus) – str. Morilor 1
// Obere Städtische Fruchtmühle „Heidenmühle“ – Heidengasse 1 (~1543 – ~1920)
9 – Moara orăşenească – str. Dârstelor 1 / Aleea Filozofilor
// Städtische Mühle – Walkmühlgasse 1 (? – ?)
10 – Moara cu piuă pentru pânzeturi – str. Dârstelor 6
// Walkmühle – Walkmühlgasse 6 (? – ?)
11 – Joagăr și „Moara preotului“ – str. Valea Mare / str. Turnului
// Sägemühle (1526-1534) und Mehlmühle / Fruchtmühle „ Pfarrersmühle“ (1534–1873) – Bachgasse / Saggasse
12 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de sus) – str. Ocnei 31-33
// Obere Städtische „Burgermühle“ – Basteiplatz 1 (~1400 – ?)
13 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de jos) – zona str. N. Teclu 35
// Untere Städtische „Burgermühle“ – Rosenfeld Gasse (~1400 – ~1850)
14 – Moara de scoarţă – str. Moara de Scoarţă 1
// Lederer-Lohmühle – Lohmühlgasse 1 (1367 – ?)
15 – Joagăr și Moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (pe Soldiş)
// Sägemühle (1756 – 1781) & Weißgärber-Walkmühlen (auf dem Soldisch) (1781 – ?)
16 – Moara veche lângă grădina Schöpp – pe canalul între Școala de Înot și str. Zaharia Boiu
// Alte Mühle neben dem „Schöppischen Garten” am Kanal zwischen Schwimmschulgasse und Grabengasse (? – ?)
17 – Moara orăşenească cu cai – Piaţa Schiller (lângă Ospiciul creştin)
// Städtische Roßmühle – Auf dem Wiesenplatz (beim Christlichen Hospiz) (1659 – 1801)
?/ – Moara Nouă „Theresienstift“ – (?)
// Neue Mühle „Theresienstift“ (~1787 – ?)

1 – Joagăr – str. Joagărului 2 / str. Lucian Blaga // Bretter-Schneidmühle – Schneidmühlgasse nr 2 (? – ?)
Proprietar: Kessler Karl
Carte de adrese 1875 & 1882: proprietar Kessler Karl

2 – Moara de scoarţă – str. Joagărului 6 / str. Lucian Blaga // Lohmühle – Schneidmühlgasse 6 (? – ?)
Proprietar: Wolf Friedrich
Carte de adrese 1875: proprietar Wolf Friedrich
Carte de adrese 1882: proprieter Josef Möferdt

3 – Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri – Calea Dumbrăvi 8 // Bretter- und Furnier Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 8 (? – ?)
Proprietar: Göbbel Karl & Ikrich Josef
Carte de adrese 1875 & 1882: proprietari Göbbel Karl und Ikrich Josef

4 – Joagăr – Calea Dumbrăvi 16 // Sägemühle & Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 16 (? – 2007)
Proprietar: Breasla Tâmplarilor // Besitzer: Tischler-Zunft
Carte de adrese 1875: proprietar Breasla Tâmplarilor // Besitzer: Tischler-Zunft
Carte de adrese 1882: proprietar: Asociaţia Tâmplarilor (Dulgherilor) // Eigentümer: Tischlergesellschaft
Carte de adrese 1885: proprietar: Wilhelm Jickeli
Moara „galbenă“ a fost demolată 2007

5 – Moara „Neumühle“ – str. A. Şaguna 2 / Piaţă Unirii 8 // „Neumühle“ – Mühlgasse 2 / Hermannsplatz 8 (? – 1876)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietarul clădirii Mühlgasse 2 și Hermannsplatz 8 – Schuster Josef
Carte de adrese 1885: Frohn Johann (Neumüller)
Moara Neumühle apartinea de cârciuma „Zum Neumüller“ (restaurant cu baie) si se afla pe parcela unde s-a construit 1876 „Palatul Habermann“.
< Moara „Neumühle“ (casa nr. 2) cu baie și crâșma „Zum Neumüller“ // Die Neumühle (Haus Nr. 2) mit einem Bad und einem Wirtshaus „Zum Neumüller“. (A.P.) >

6 – Moara orăşenească (lângă Soldiş – zona Azilul de copii) – str. A. Şaguna 18 // Städtische Mühle am Soldisch (auf dem Platz des Kinderhorts) – Mühlgasse 18 (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietar orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)
Carte de adrese 1885: morar: Morar Stan // Müller: Morar Stan
[1854 Joagăr pe str Şaguna 18 proprietar: S.B. Mühlsteffen // Holzschneidmühle, Besitzer: S.B. Mühlsteffen, Mühlgasse 18]
< Moara orășenească pe locul Azilului de copii // Die städtische Mühle auf dem Platz des Kinderhorts. (A.P.) >

7 – Moara orăşenească cu sită (sub Soldiş) – str. A. Şaguna 20 // Städtische Beutelmühle (unterhalb des Soldisch) – Mühlgasse 20 (? – 2008)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)
Carte de adrese 1885: morar Gräf Michael
Moara sub Soldiș, numită moara „Pelger“, a fost demolată în 22-23 și 29-30 martie 2008
< Moara cu sită (clădirea de la nr 20) // Die Beutelmühle (Haus Nr. 20). (A.P.) >

8 – Moara orăşenească de sus „Heidenmühle“ – str. Morilor 1 // Obere Städtische Fruchtmühle „Heidenmühle“ – Heidengasse 1 (~1543 – ~1920)
Proprietar: Fondul orăşenesc de milostenie // Eigentümer: Städtischer Almosenfond
Carte de adrese 1875: proprietar Fondul orăşenesc de milostenie // Eigentümer: Städtischer Almosenfond (Mühle)
Cartea de adrese 1885: morari Müller Johann și Streletzki Anton.
1543 – Orașul vinde moara pentru 300 de galbeni
Moara a fost închisă după primul Război Mondial
< 1660 / 18.1 Soldații lui Racoczi incendiază moara superioară Heidenmühle // 1660 / 18.1 Rakoczy brennt die obere Heidenmühle nieder (E.S.) >
< 1867 / 22.8 La moara superioară Heidenmühle se deschide un bazin de înot cu valuri artificiale // 1867 / 22.8 Bei der oberen Heidenmühle wird das Wellenbad eröffnet. (E.S.) >

9 – Moara orăşenească de jos – str. Dârstelor 1 / Aleea Filozofilor //Untere  Städtische Mühle – Walkmühlgasse 1 (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1975: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)

10 – Moara cu piuă pentru pânzeturi – str. Dârstelor 6 // Walkmühle – Walkmühlgasse 6 (? – ?)
Proprietar: Breasla Pânzărilor // Inhaber: Tuchmacher-Zunft
Carte de adrese 1975: proprietar Breasla Pânzărilor // Inhaber: Tuchmacher-Zunft (Walke)

11 – Joagăr și moară de măcinat grâne „Moara preotului“ – str. Valea Mare / str. Turnului // Sägemühle (1526-1534) und Mehlmühle / Fruchtmühle „ Pfarrersmühle“ (1534–1873) – Bachgasse / Saggasse
Proprietar: Parohia evanghelică (donație/danie) // Besitzer: Evangelischen Kirche (Stiftungsmühle)
Pe strada Turnului, colț cu Valea Mare se afla din ~1527(*) până 1873 o moară. În primii ani a fost gater/joagăr, după 1534 joagăr și moară de măcinat, și ulterior, până la demolare 1873, a funcționat ca moară de măcinat grâne (Mehlmühle). Moara era pusă în funcțiune de apele canalului Pârâul Mare // Großer Bach, alimentat din canalul Morilor // Mühlkanal. De la acest canal, „Großer Bach“, se trage numele străzii „Bach Gasse“ (strada Pârâului) astăzi str. Valea Mare.
În documentele vremii moara apare sub denumirea „Sag“: moara „Sag Mühle“ / lângă podețul „Sag Brech“ / pe strada „Sag Gasse“ / lângă poarta „Sag Tor“. Cuvântul german <Säge>, forma veche <Sag>, în dialectul săsesc <suách> (á=ă), înseamnă ferăstrău, deci: moara gater/joagăr de pe strada „Joagărului”, lângă Poarta „Joagărului”.
Moara era cunoscută sub numele de Pfarrersmühle – Pfarres Mül // Moara Preotului sau Popilor și aparținea bisericii Sfânta Maria (Stiftungsmühle), dar era cunoscută și sub denumirea de – moara românului – deoarece era dată în arendă unui morar român pe nume Bobeș. De la această moară se trage numele străzii Turnului: „Sag Gasse”. În harta orașului Sibiu din 1921 strada Saggasse (săsește <Suáchtgass>) poartă și denumirea str. Turnului. Din anul 1934 se numește str. Turnului.
(*) Se pare că moara Sag este mult mai veche. Existența unei mori „Sag“ este atestată într-un document / factură din sec. al XIV-lea: (?) „Qu. 2; 14. Jahrhundert: Die Rieser haben gefurt zu der Sag und die dazu gearbeitet haben“! ~ Sursă: Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“, carte tipărită 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff. Arnold Pankratz a preluat informația din cartea: „Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven. I. Bd. Rechnumgen (1380-1516), Hermannstadt 1880″.
< 1873 / 9.1. Moara preotului de pe str. Sag (str. Turnului) se demolează // 1873 / 9.1. Die Pfarrersmühle in der Saggasse wird abgetragen. (E.S.) >

12 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de sus) – str. Ocnei 31-33 // Obere Städtische „Burgermühle“ – Basteiplatz 1 (~1400 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)
Carte de adrese 1882: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: Roth Karl – morar
Moara a fost menționată deja la sfârșitul sec. al XIV-lea

13 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de jos) – zona str. N. Teclu // Untere Städtische „Burgermühle“ – Rosenfeld Gasse (~1400 – ~1850)
Proprietar: Breasla Olarilor // Töpferzunft
Moara a fost menționată deja la sfârșitul sec. al XIV-lea.
După Emil Sigerus se afla și o moară de măcinat grâne // Fruchtmühle lângă moara de la Poarta Ocnei // Burgertor (!?).
< 1720 / 2.8. Breaslei Olarilor i se permite construirea unei mori. // 1720 / 2.8. Der Töpferzunft wird die Errichtung einer Glättmühle gestattet. (E.S.) >
< În anii ’50 se închide și Moara de Jos (astăzi fabrica de spirt) // In den 50er Jahren ist auch die untere Mahl Mühle eingegangen (jetzt Spiritus Fabrick). (J.B.) >
< … și o moară de măcinat argilă, aflată avale de moara Burgermühle, construită 1720 de breasla Olarilor. // … und eine unterhalb der Burgermühle gelegene Glattmühle, die sich im Jahre 1720 die damalige Töpferzunft errichtet hat. (O.C.) >

14 – Moara de scoarţă – str. Moara de Scoarţă 1 // Lederer-Lohmühle – Lohmühlgasse 1 (1367 – ?)
Proprietar: Asociaţia Argasitorilori // Eigentümer: Rotgerber Genossenschaft
Carte de adrese 1875:
Carte de adrese 1885: Propietar – Asociaţia Argasitorilori // Eigentümer: Rotgerber Genossenschaft
Moară a fost cumpărată 1367 de breasla Argăsitorilor de la groful Peter von Heczeldorf.
< 1367 Breasla Argăsătorilor cumpără o moară de scoarță de la groful Peter von Hetzeldorf // 1367 Die Rotgerberzunft kauft vom Grafen Peter von Hetzeldorf eine Lohmühle. (E.S.) >

15 – Joagăr și Moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (pe Soldiş) // Sägemühle (1756 – 1781) & Weißgärber-Walkmühlen (auf dem Soldisch) (1781 – ?)
Proprietar:
Morile se aflau pe bastionului Soldiş, la o cascadă lângă Depozitul de artilerie și Postul de paza militar // Auf dem Soldisch neben dem (ärarischen) Artillerie-Magazin und Militär-Wachhaus an einem Wasserfall
< 1756 se construiește un joagăr pe Soldiș // 1756 Auf dem Soldisch wird eine Sägemühle errichtet (E.S.) >
< 1781 se construiește o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele „albă” pe Soldiș // „1781 Auf dem Soldisch wird eine Weißgärber-Walke errichtet“ > (E.S.)
< Din 1756 pana 1781 joagăr, după 1781 piuă (O.C.) >
[1689 / 15.8. Moara de pulbere de pe Soldiș explodează // 1689 / 15.8. Die Pulvermühle auf dem Soldisch fliegt in die Luft. (E.S.)]

16 – Moara veche lângă grădina Schöpp – pe canalul între Școala de Înot și str. Zaharia Boiu // Alte Mühle neben dem „Schöppischen Garten” am Kanal zwischen Schwimmschulgasse und Grabengasse (? – ?)
Moara se afla în zona Patinoarul Sibiu, pe canalul care curgea lângă gradina Schöpp, paralel cu straduța care face legătura între Școala de Înot și str. Zaharia Boiu. Apa canalului, o ramificație a Micului Canal Seviș, care alimenta în trecut bazinul de la fosta Școală de Înot, se vărsa în zona str. Zaharia Boiu în Pârâul Seviș, numit și Pârâul Țiganilor.
< Die alte Mühle befand sich an einem Wasserkanal, der entlang des Schöppischen Gartens, aus der Schwimmschulgasse hinunter in die Grabengasse floss, wo er in den Schewisbach, auch Zigeunerbach genannt, mündete. Das Wasser erhielt dieser Verbindungskanal aus dem Kleinen Schewiskanal, der für die Militär-Schwimmschule angelegt wurde >

17 – Moara orăşenească cu cai – Piaţa Schiller (lângă Ospiciul creştin) // Städtische Roßmühle – Auf dem Wiesenplatz (beim Christlichen Hospiz) (1659 – 1801)
Proprietar: Orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
< 1659 / 20.12 // 1659 / 20.12 Auf dem Wiesenplatz wird eine Roßmühle errichtet (E.S.) >
< 1801 Moara cu cai 1801 Die Roßmühle auf dem Wiesenplatz wird abgetragen (E.S.) >

?/ – Moara nouă „Theresienstift“ – (?) // Neue Mühle „Theresienstift“ (~1787 – ?)
Proprietar: „Theresienstift“ Mănăstirea Ursulinelor (?) // „Theresienstift“ Ursulinenkloster (?)
Mănăstirea Ursulinelor purta din 1773 denumirea „Theresienstift“. Se parea că Moara nouă a fost o donație/danie către mănăstire între 1773 și 1787 // Die Neue Mühle, genannt „Theresienstift“ war eine Stiftungsmühle das Ursulinenkloster, das nach 1773 den Namen „Theresienstift“ führte.

Fruchtmühle (*) = se numește o moară de măcinat grâne (traducerea „moară de fructe“ nu este corectă!)
Kunstmühle (*) = în a două jumătate a secolului al XIX-lea au început să apară mori, organizate ca întreprinderi industriale la scară mică, înzestrate cu o tehnologie nouă, mult mai eficientă decât cea tradițională care utiliza pietre de măcinat. Aceste mori erau dotate cu role din oțel sau fier. Aceste mori se numeau „Kunstmühlen”. Tradus mot a mot „mori de arta“. În acest context cuvântul german „Kunst“ înseamnă „tehnologie“!

Sursă informații: Emil Sigerus (E.S.) ~ Otto Czekelius (O.C.) ~ Arnold Pancratz (A.P.) ~ Johann Böbel (J.B.) și cărțile de adrese din 1875, 1882 și 1885. (fotografii din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

0

Colajul „Târgul olarilor ~ strada Wiesengasse / Livezii / Tipografilor // Töpfermarkt ~ Wiesengasse” a fost realizat cu ajutorul a două fotografii aproape identice (cu schimbări minore de poziţie a figuranților) realizate la interval scurt, timp necesar pentru a schima plăcuța fotografică negativă /clișeul de sticlă.

La mijlocul sec. al XVI-lea str. Tipografilor purta denumirea Auf der Wyesen // Pe Pajiște / Pășune. În sec. al XVII-lea strada este despărțita in: Pajiștea de Sus // Obere Wiese și Pajiștea de Jos // Untere Wiese. În anul 1799 apare sub denumirea de Strada Wiesengasse. În 1875 se menționează și Piața Wiesenplatz, astazi Piața Schiller. (Arnold Pankratz: „Die Gassennamen Hermannstadts”). Între 1934 și 1947 strada Tipografilor se numea str. Livezii.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

0

Colajul „Biserica Ursulinelor și Turnul Sării ~ strada Gării / General Magheru // Ursulinenkirche und Salzturm ~ Bahngasse” a fost realizat cu ajutorul a două fotografii aproape identice (cu schimbări minore de poziţie a figuranților) realizate la interval scurt, timp necesar pentru a schima plăcuța fotografică negativă /clișeul de sticlă.

Strada care coboară de la Biserică Ursulinelor spre str. Constituției/Gară (astăzi o parte din str. General Magheru) se numea în sec. al XV-lea „drumul Sării“ // Salzgass, „strada sub Turnul Sării” // „Gasse unterhalb dem Salzturm”, sau „strada Sării la fântâna Călugărului” // „Salzgaß beim Mönchbrunnen”. În sec. al XVIII-lea str. Sării a fost despărțită în strada marea a Sării // Große Salzgasse și strada mică a Sării // Kleine Salzgasse. Din 1802 strada marea a Sării apare și sub denumirea de strada suprioară a Sării // Obere Salzgasse. În anul 1873 numele strada marea a Sării a fost schimbat în str. Gării // Bahngasse (tradus str. Trenului) iar strada mică a Sării a devenit str. Sării // Salzgasse – vezi harta lui Böbel (sursa informații: „Die Gassennamen Hermannstadts” Arnold Pankratz).
Din 1970 strada care coboara de la Biserica Ursulinelor spre Gara Sibiu este parte din strada General Magheru. Din 1947 str. Sării // Salzgasse se numește str. Constituției!
Numele strada Sării se trage de la denumirea zonei respective: „Salzrech” // dealul / povârnișul Sării (Salzrech – nume menționat deja 1401). Lângă Biserică Ursulinelor se afla Turnul Sării // Salzturm, un turn care făcea parte din incinta a III-a de fortificații. Fotografia a fost făcută înainte de 1890, an în care a fost demolat Turnul Sării.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

0

În partea superioară a colajului se vede un peisaj panoramic al orașului Sibiu, pictat în technica acuarelei de renumitul pictor Franz Neuhauser cel Tanăr (1763-1836). Tabloul este semnat și datat 1816: „Hermansdt gegen Morgen nach der Natur gezeichnet von Fr Neuhauser 1816” // Sibiu (vedere) spre răsărit desenat după natură de Fr. Neuhauser 1816.
În partea de jos se văd doua gravuri colorate, copii realizate după acuarela lui Franz Neuhauser din 1816, apărute la editura „Artaria et Comp.“ din Viena. În varianta datată 1830(?) turnul Bisericii Evanghelice apare cu un acoperiș ascuțit. În gravura colorată realizată după placă de cupru de renumitul gravor austriac Leopold Bayer (1789-1877) 1840 la Viena turnul Bisericii Evanghelice este redat cu acoperiș baroc! [„Siebenbürgen – Ansicht von Hermannstadt | Vue de Hermanstadt – Transylvanie. – Vienne chez Artaria et Comp.“]

O perioadă scurtă (între 1805 și 1831) turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu avea un acoperiș baroc!
În acuarela lui Neuhauser turnul Bisericii Evanghelice apare cu un acoperiș ascuțit, cu toate că a fost pictată 1816 „după natură“, an în care turnul avea acoperiș baroc! Asta înseamnă că Neuhauser a realizat pictura după un desen mai vechi (înainte de 1805) sau datarea picturii a fost schimbată (vezi detaliul 1816). În gravura lui Leopold Bayer din 1840 turnul bisericii apare cu acoperiș baroc. (sursă ilustrații: arhiva Alt-Hermannstadt)

0

Fabrica de lumânări şi săpunuri Gustav Meltzer se afla la adresa Elisabethgasse 25 // (astăzi) str. Brutarilor 1 // Bäckergasse. A fost înființată de Daniel Meltzer 1848. In perioada interbelica se numea GUME (acronim).
Textul original în limba germană din reclama cu logo „GUME“ din anul 1904: „Alle meine Waren, welche mit nebenstehendem, gesetzlich geschütztem Fabrikszeichen versehen, sind nur garantiert allerbeste Qualität. Der Betrieb ist modernen Anforderungen angepasst und ich bin in der Lage mit besten Erzeugnissen zu solieden Preisen zu dienen. Auf Wunsch Spezial-Oferte”
Traducere: „Toate produsele mele prevăzute cu alăturata marcă de fabrică, protejată legal, sunt garantat de cea mai bună calitate. Intreprinderea este adaptată cerințelor moderne și pot servi cu cele mai bune produse la prețuri foarte rezonabile. La cerere oferte speciale.“

0

Vedere panoramică a orașului Sibiu văzut dinspre nord-nord-est / poziția fotografului: zona Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda“ – lângă podul de cale ferată.
Carte Poştală colorată tip leporello, realizată după un clişeu din 1899. În interior se află un pliant cu 10 fotografii monocrome. A circulat 1907 și a fost adresată domnișoarei Heller Vilma de la Spitalul Militar de Garnizoană din Sibiu. (Editura Heinrich Meltzer, Sibiu)
„Leporello-pliant cu amintiri
Vă amintiţi desigur „cărticica“ de ilustrate ce se putea găsi la chioșchiurile de ziare şi în librării. Câţi dintre noi ne-am gândit oare la servitorul lui Don Giovani care purta agenda amoroasă a stăpânului pliată astfel? Defapt de aici se trage numele de „leporello“!
Cărticica de ilustrate tip leporello era, pe vremuri, un cadou nimerit şi un souvenir din locurile vizitate. Închisă – oferă o singură imagine, desfăşurată în întreaga lungime descoperea noi vederi ale locului. Şi fiecare în parte te purta spre o nouă poveste, căci faţa oraşului e un mozaic pe care nu-l poţi cuprinde dintr-o singură privire şi dintr-o singură întâlnire.
Adriana Moscicki“
(Text preluat de pe pagina „Călătorie în timp // Zeitreise // Időutazás“)

0

În această fotografie, realizată la sfărșitul sec. al XIX-lea (ante 1898) și atribuită de Emil Sigerus fotografului Fr. Auner, se vede Turnul Preoților / Turris Praetorii (Turnului Comitelui) // Priesterturm și Capela Sf. Ladislau // Ladislauskapelle (anterior cunoscută sub denumirea Sf. Iacob // Jakobskapelle) din Piața Huet.

Din Cronica lui Emil Sigerus aflăm că Turnul Preoților și capela Sf. Iacob au fost demolate în anul 1898, luna august: „1898 /1.8 Der Priesterturm und die Jakobskapelle auf dem Huetplatz werden abgebrochen.“

0

Piața Huet, Piața Mică și Complexul de clădiri lângă Podul Minciunilor descrise de Johann Böbel 1882/83 în harta orașului Sibiu, realizată de după o litografie de Robert Krabs și un desen de F. Dimitrowits din 1875.
Text olograf introductiv, tradus din harta lui Böbel:
„Schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului. Demolarea porților, turnurilor și bastioanelor care făceau parte din sistemul de fortificație, cât și zidurile de centură dărâmate. Demolarea Podului Minciunii și altor construcții, clădiri, precum și alei, drumuri și străzi desființate, dar și cele noi amenajate etc. adunate și desenate în hartă de Johann Böbel 1882.“

Clădirile mari existente pe Podul Minciunilor
1. Biserica evanghelică Laubenkirche, dedesubt localuri comerciale [Gewölbslokale].
2. Localuri comerciale, încăperi boltite [Gewölbslokale].
3. Localuri comerciale, încăperi boltite sub arcade [Gewölbslokale /Arkadenbau].
4. Bolta franzelarilor (trecere de la o piață la cealaltă).
5. Oficiul balanței publice și alte localuri comerciale, deasupra lor la primul etaj, halele de vânzăre ale cizmarilor, croitorilor (sași) și pantofarilor.
6. Așa-numitul Podeț al laptelui, un pasaj mic, boltit de trecere de la o piață la cealaltă.
7. Casa Baronul von Rosenfeld. La parter localuri boltite, la primul și al doilea etaj Academia de Drept (inființată de sași). Dupa ce a fost demolat Podul Minciunilor în anul 1851, Academia de Drept a fost mutată pe str. Fleischergasse // str. Macelarilor în casa nr.32. Din str. Fleischergasse a fost mutată în clădirea (orășenească) albastră din Piața Mare, de acolo pe str. Reispergasse // str. Avram Iancu în clădirile de la nr.9 si 11. Din Reispergasse a fost mutată pe str. Sporergasse // str. General Magheru nr.22… astăzi [1883] Academia maghiară de Stat.
8. Casa lui Jikeli, cu două etaje, în această casă exista o farmacie.
9. Podul de trecere pe care se afla căsuța barbierului Kisch. Sub aceste clădiri, după cum este indicat în plan, se afla un tunel boltit și drumul de acces din Orașul de Jos spre Orașul de Sus.
10. Scările acoperite (cu trepte din lemn).

Piața Huet, în trecut numit Cimitir
l. Casa nr. 18, construită pe locul unde se afla o capelă veche, din perioada înainte de Reformațiune, demolată în 1831.
2. Barăcile tocilarilor (construcții din lemn) demolate în anii ’30.
3. Casa organistului Bielz, numită „La Țăranul vesel” [Zum lustigen Bauern], demolată în anii ’50.
4. Scară de acces. Capelă, inițial bibliotecă, transformată în anii ’60 în sală de clasă. În anii ’30, încă mai existau tei vechi lângă portalul nordic al bisericii și în fața casei parohiale. Acestea au fost însă tăiate. În anii ’40 au fost plantați teii care există și astăzi [1883]. Până în anii ’50 piața era pavată doar parțial, în anii ’60 a fost nivelată, nou pavată și amenajată cu trotoar.
5. Scără de acces spre clădirea de la nr. 1 și 6 str. Măcelarilor [Fleischergasse] (scară demolată).

Piața Mică
1. Toate clădirile, de la nr. 7 până la nr. 16, aveau arcade până în anii ’60, numite „unter dem Gestimpel”, unde cizmarii și postăvarii aveau standuri de vânzare.
2. Bolțile Măcelarilor [Fleischerlauben], anterior sub arcade deschise, zidite în anii ’50.
3. Fosta scară de acces spre Teatrul Actorilor Amatori [Dilletanten Theater].
4. Casa nr. 23 până în anii ’50 cu arcade.
5. Casa nr. 25 până în anii ’60 cu arcade.
6. Casa nr. 32 până în anii ’50 cu arcade.
7. Fântână veche, foarte adâncă, înconjurată cu un grilaj artistic de fier, a existat până în anii ’30. Inițial fântână cu roată a fost transformată într-o fântână cu pompă. În anii ’50 a fost abandonată și acoperită cu fostăne de stejar. În anii ‚50, când Podul Minciunilor a fost înlăturat, Piața Mică era încă nepavată, dar până la sfârșitul anilor ‚50 a fost nivelată, pavată și prevăzută cu trotoar. În anii ’70 au fost plantați tei.

Trecerea din Piața Huet (cimitir) spre Piața Mică sub cladirea de la nr. 14 se numea Gaura Pantofarilor // Schuster-Loch.
Trecerea din Piața Mică spre str. Avram Iancu // Reispergasse sub clădirea de la nr. 22 se numea Gaura Pielarilor // Lederer-Loch.
Pasajul de lângă Garda Principală se numea Gaura Generalului // General-Loch.
Podețul din fața clădirii Comandantului a fost desființat în anii ’50.
Primul trotoar cu mozaic a fost pus în anii ’50 în Piața Mare lângă Biserica Catolică. La sfârșitul anilor șaizeci au fost plantați primii tei în fața Bisericii Catolice. În anii șaptezeci au fost plantați copaci și în jurul Pieței Mari.

Text olograf introductiv, original în limba germană din harta lui Böbel:
„Die Veränderungen welche entstanden sind, seid dem Jahre 1830 bis 1883, in der Stadt und ausserhalb derselben. Abtragung der Stadt-Thore, der Stadtmauer-Thürme, Bastheien und fast sämtlicher Stadtmauern. Abtragung der Lügenbrücke und sonstiger Gebäude, eingegangene Gässchen und Fahrstrassen, neu entstandene Gassen und Strassen, u.s.w. zusammengestellt und in den Plan gezeichnet von Johann Böbel 1882.“

Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen Lügenbrüke
1. Die Laubenkirche, unter dieser ebenerdig Gewölbslokale.
2. Gewölbslokale
3. Gewölbslokale (Arkadenbau)
4. Weisbäckerladen (Durchgang von einem Platz zum andern).
5. Das städtische Waghaus und sonstige Verkaufslokale, ober diesen im ersten Stock, die Verkaufshallen der Tschismenmacher, der sächsischen Schneider und Schuster.
6. Das sogenannte Milchbrückel, ein nieder gewölbter Durchgang von einem Platz zum anderer.
7. Baron von Rosenfeldsche Haus. Zu ebener Erde Gewölbslokale, im ersten und zweiten Stock die Fakultät. (Von den Sachsen gegründet). Als die Lügenbrücke im Jahre 1851 abgetragen wurde, ist die Rechtsakademie in die Fleischergasse in das Haus Nro.32 übersiedelt. Aus der Fleischer Gasse in das früher sogenannte blaue Stadt Haus auf dem Grossen Ring, von dort in die Reispergasse in die beiden Häuser N.9, 11. Aus der Reispergasse in die Sporer Gasse, in das Haus N.22… ist sie nun ungarische Staat Akademie.
8. Jikeli’sche Haus, zwei Stock, in dem Haus die Apotheke.
9. Die Überfahrtsbrücke, auf derselben das Häuschen mit der Barbier Stube Kisch. Unter diesen Gebäuden, wie im Plane angegeben ist, bestand ein hochgewölbter Tunnel zur Auffahrt aus der unter Stadt in die ober Stadt.
10. Die gedeckte Stiege. (mit Holz Stufen)“

Huetplatz, früher Friedhof genannt
l. Das Haus Nro.l8. An der Stelle stand eine alte Kapelle noch aus der Zeit vor der Refarmation, welche im Jahre 1831 abgetragen worden ist.
2. Die Schleifer Hütten (Holzbau) sind in den 30siger Jahren abgetragen.
3. Bielz’sche Haus, genannt „zum lustigen Bauern“, ist in den 50ziger Jahren abgetragen worden.
4. Aufgang. Diese Kapelle wurde in den 60ziger Jahren hergerichtet zum Schulzimmer, war früher Bibliothek. In den 30siger Jahren standen noch mehrere uralte Lindenbäume beim Nordportal der Kirche und vor dem Stadtpfarrgebäude. Diese wurden jedoch umgehauen. In den 40ziger Jahren sind die jetzt stehende gesetzt worden. Bis in die 50ziger Jahre ist dieser Platz nur theilweise gepflastert, in den 60ziger Jahren reguliert, neu gepflastert Trotoir gelegt.
5. Eigegangene Treppe zwischenden den Häusern 1. 6. zur Fleischergasse.

Kleiner Ring
1. Sämtliche Häuser von Nro.7 bis 16 waren bis in den 60ziger Jahren noch mit Arkaden versehen und genannt unter dem Gestimpel unter welchem die Tschismenmacher und Wollweber ihre Verkaufsplätze hatten.
2. Die Fleischbänke vormals unter offenen Arkaden, in den 50ziger geändert.
3. Vormals Aufgang zum Dilletanten Theater.
4. Das Haus Nro.23 bis in den 50ziger Jahren mit Arkaden.
5. Haus Nro.25 bis in den 60ziger Jahren mit Arkaden.
6. Haus Nro.22 bis in die 50ziger Jahre mit Arkaden.
7. Alter sehr tiefer Brunnen bestand bis in den 30siger Jahren mit sehr kunstvoll gearbeitetem Eisengitter und Rad. Wurde später zu einem Pumpbrunnen hergerichtet, in den 50ziger Jahren gänzlich aufgelassen, wurde mit Eichenpfosten zugedeckt. In den 50ziger Jahren, als die Lügenbrücke abgetragen wurde, war bis zu dieser Zeit der ganze Kleine Ring noch ungepflastert, erst gegen Ende der 50ziger Jahre wurde reguliert, gepflastert und Trotoir gelegt und in den 70ziger Jahren die Lindenbäume gesetzt.

Den Durchgang vom Huetplatz (Friedhof) zum Kleinen Ring unter dem Hause 14 hiess man allgemein dass Schuster-Loch.
Den Durchgang vom Kleinen Ring in die Reispergasse in dem Haus 22 hiess man allgemein das Lederer-Loch.
Die Durchfahrt neben der Haupt-Wache hiess man allgemein das General-Loch.
Das Brückel vor dem General Comando Gebäude ist in den 50ziger Jahren weggeschafft worden.
Das erste Mosaiktrotoir ist in den 50ziger Jahren gelegt worden, und wurde der Anfang damit auf dem Grossen Ring gemacht, bei der katholischen Kirche. Zu Ende der 60ziger Jahre wurden die ersten Lindenbäume vor der katholischen Kirche gesetzt. In dem 74ger Jahren wurden rings um den ganzen Grossen Platz Bäume gesetzt.

0

În acest colaj sunt marcate patru mori și patru băi pe Canalul “Mühlkanal” (apa râului Cibin) și Canalul superior Seviș (apa pârăului Seviș/Steaza) în zona bastionului Soldiș / dealul Morilor // Mühlberg / Heidenberg.

Moara orăşenească lângă Soldisch (zona Kinderhort) – A.Şaguna 18 (? – ?) // Städt. Mühle am Soldisch – Mühlgasse nr 18 [Joagăr 1854 – proprietar: S.B. Mühlsteffen, str Şaguna 18 ~ Cartea de adrese 1885: Morar Stan]

Moara orăşenească cu sită sub Soldisch – A.Şaguna 20 (? – 2008) // Städt. Beutelmühle unter dem Soldisch – Mühlgasse 20 [Cartea de adrese 1885: morar Gräf Michael]

Moara orăşenească Heidenmühle (de sus) – str Morilor 1 (~1543 – ~1920) // Obere Heidenmühle – Heidengasse 1 [Proprietar: Fondul orăşenesc de milostenie (Almosenfond) ~ Cartea de adrese 1885: morar Müller Johann]
Baie cu valuri // Wellenbad

Moara orăşenească – str Dârstelor 1 (Aleea Filozofilor) (? – ?) // Städt. Mühle – Walkmühlgasse 1
Baie cu apă rece // Kaltwasser-Bad

Baie cu apă de râu: Primul comlex balnear transilvănean de „lumină- aer- sport și baie cu apă de de râu“ din Sibiu, str. Băii 10 // Bade Anstalt / Vollbad „Erste Siebenbürgische Licht- Luft- Sport und Flussbadeanstalt in Hermannstadt, Badgasse 10“
Baie complexă str. Baii 8 // Vollbad, Badgasse 8

Strada Morilor a primit numele de la morile care se aflau în zona bastionului Soldisch. Numele german „Heidengasse” se trage de la numele celei mai vechi mori de sub Soldisch, moara „Heidenmühle”, menționată deja 1543. Cuvântul german „Heide“ înseamnă „câmp necultivat“ (șes acoperit de ierburi). Această câmpie se afla între răul Cibin și panta dealului (unde au fost ridicate cartierele Strand și Tilișca) și se numește astăzi „Câmpușor“. În trecut pajiștea purta numele Livada Măcelarilor // Fleischhauer-Wiese. [cuvântul „heide” înseamnă și „păgân“/„necredincios“]

Înainte de 1910 strada Andrei Șaguna se numea Mühlgasse // Strada morilor, deoarece pe acestă stradă se aflau 3 mori:
Moara orășenească „Neumühle“ – Andrei Şaguna 2 (Piaţă Unirii 8) (? – ?) // „Neumühle“ – Mühlgasse 2 (Hermannsplatz nr 8)
Moara orăşenească lângă Soldisch (zona Kinderhort) – A.Şaguna 18 (? – ?) // Städt. Mühle am Soldisch – Mühlgasse nr 18
Moara orăşenească cu sită sub Soldisch – A.Şaguna 20 (? – 2008) // Städt. Beutelmühle unter dem Soldisch – Mühlgasse 20

0

Clădirea cunoscută sub denumirea de „Groapa cu lei” (traducerea corectă: „Groapa leilor”) // „Löwengrube” din Sibiu se afla între străzile Alexandru Odobescu // Pempflingergasse / str. Pempflinger și Moș Ion Roată // Entengasse / str. Rațelor pe str. Pempflinger nr. 18 (număr vechi).

Ansamblul de clădiri aflat între str. Alexandru Odobescu și Moș Ion Roată a fost demolat la mijlocul anilor 1930.

Două fotografii alb-negru realizate la începutul anilor 1930 în care se vede Casa cu lei privită dinspre str. Centumvirilor // Hundsrücken și str. Pempflinger numită din 1947 Alexandru Odobescu.

Pe fațada clădirii nr. 18, la etajul 2 spre Str. Moș Ion Roată, se aflau două basoreliefuri pictate, reprezentând tema biblică Proorocul Daniel în Groapa cu lei. În anul 1934 au fost demolate clădirile din zona „Groapa cu lei”. Cu această ocazie a fost desființat și pasajul de trecere situat între complexul de clădiri și actuala Școală de Artă.

În firida pe fațada estică a clădirii str. Pempflinger 18 se afla un grup de sculpturi din piatră reprezantând pe Sf. Daniel și doi lei. Sculpturile au fost demontate înainte de demolarea clădirii și transportate la Muzeul Brukenthal.

Din articolul „Die geretteten Löwen” // „Leii salvați”, scris de istoricul Martin Rill și Manfred Wittstock, am tradus următoarele text cu informații interesante despre acest grup sculptural (desen realizat de Fritz Gert Weinrich):

„Astfel a fost demolat în 1934 un vechi ansamblu rezidenţial situat la vest de noua Școală de băieţi (Knabenschule) lângă Spinarea Câinelui (Hundsrücken), între str. Odobescu (Pempflingergasse) şi str. Moș Ion Roată (Entengasse).
Printre clădirile demolate s-a numărat și casa de pe strada Pempflingergasse nr. 18, care era cunoscută sub denumirea de „Groapa cu lei” // „Löwengrube”. Clădirea, care era prevâzută cu un pasaj de trecere sumbru, avea un etaj înălțime spre str. Spinarea Câinelui // Hundsrücken (str. Centumvirilor) pe str. Pempflingergasse (str. Alexandru Odobescu) și două etaje spre str. Rațelor // Entengasse (str. Moș Ion Roată). Pe peretele lateral de est, chiar lângă colțul din față al acestei case, era o nișa în care se afla o statuie, figură masculină, cea a personajului biblic Daniel, și la picioarele lui doi lei culcați. Aceste sculpturi în piatră au ajuns la Muzeul Brukenthal înainte de demolarea clădirii. Pe fațada clădirii spre str. Rațelor se aflau două basoreliefuri pictate reprezentând doi lei stând în picioare, realizați din stuc, distruși în timpul demolării. Ele datează probabil din secolul al XVIII-lea, așa că numele casei nu provine de la ei, ci probabil de la grupul de sculpturi mai vechi aflate pe fațada clădirii spre str. Pempflingergasse.

Emil Sigerus, care a urmărit și descris demolarea complexului de clădiri, a reușit să salveze o grindă de tavan inscripționată cu anul 1652. În colecția muzeului a intrat și fragmentul unui jgheab de scurgere din aceeași casă, care înfățișează un leu. Grupul sculptural „Daniel în groapa cu lei” este format din două părți independente. În primul rând, statuia lui Daniel, o figură masculină în poziție șezând realizată din piatră, purtând un vesmânt simplu care ajunge până la baza statuii. Mâinile îi sunt încrucișate peste piept. Figura a fost pictată și se află într-o stare foarte proastă de conservare. Leii sunt diferiți. Sunt sculptați dintr-un singur bloc, întinși unul lângă celălalt, cu capetele întoarse spre privitor. Sunt din gresie bine conservată și, de asemenea, pictate: corpul este maro, gura este roșie, coama și ghearele sunt negre.

Grinda din tavan ar fi de fapt revelatoare pentru datarea grupului sculptural. Dar atât casa, cât și grupul de figuri pot fi și mai vechi. Despre statuia lui Daniel nu se poate spune prea multe din punct de vedere istoric. Pliurile veșmântului indică chiar goticul târziu. Cei doi lei pot fi și de origine romană, întrucât colecția arheologică a muzeului păstrează o sculptură de la Gușterița // Hammersdorf care corespunde acestei figuri. De altfel, reutilizarea monumentelor antice era destul de comună în Evul Mediu. Un exemplu în acest sens sunt leii romani care au fost atașați de turnul primăriei în cea mai veche fază de construcție.”

Pe fațada clădirii nr. 18, la etajul 2 spre Str. Moș Ion Roată, se aflau două basoreliefuri pictate, reprezentând tema biblică Proorocul Daniel în Groapa cu lei. Ilustrații din colecția personală și arhiva grupului Alt-Hermannstadt.

Următoarele 4 ilustrații din albumul „Bauliche Veränderungen în Hermannstadt în den Jahren 1932-1938” // „Modificări structurale imobiliare la Sibiu în anii 1932-1938” prezintă 24 de fotografii realizate în perioada demolării ansamblului de clădiri aflat între str. Alexandru Odobescu și str. Moș Ion Roată. Credit foto K. Klein.

Orașul Sibiu // Hermannstadt // Nagyszeben fotografiat în luna decembrie 1917 dintr-un aeroplan. În cele două fotografii se vede casa cunoscută sub denumirea de „Casa cu lei” // „Löwengrube” marcată cu galben. Clădirile din partea sud-vestică a complexului de clădiri aflate între străzile Alexandru Odobescu // Pempflingergasse / str. Pempflinger și Moș Ion Roată // Entengasse / str. Rațelor erau deja demolate!

2

Există o xilogravură (apărută în anul 1853 în publicația „Benigni’s Volkskalender”, editată de sibianul Theodor Steinhausen) în care este ilustrată Petrecere populară dată în cinstea impăratului Franz Josef I la data de 25 iulie 1852 în Pădurea Dumbrava Sibiului // Junger Wald. Gravura a fost realizată după desenul unui artist sibian, cunoscutul pictor și fotograf Gustav Albert Schivert (1826-1881). Festivitatea în cinstea monarhului a avut loc pe un luminiș în preajmă unui stejar, care va primi denumirea de Stejarul Impăratului.

Sărbătoare populară lângă Stejarul Împăratului în pădurea Dumbrava (Sibiului) // Volksfest bei der Franz Josef Eiche im Jungen Wald.

În cartea „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” etnograful Emil Sigerus descrie atmosfera de sărbătoare, obiceiurile și felul în care erau organizate petrecerile populare în pădurea Dumbrava Sibiului la mijlocul sec. XIX. În această descriere găsim următoarea frază (vezi textul original în limba germană la pagina 244): „Weit in den Wald hinein erstrecken sich diese fröhlichen Colonien, besonders zahlreich an dem Platz, wo die Kaisereiche steht.” // „Pîna departe, adânc în pădure se întindeau ‚Coloniile‘ vesele de petrecăreți, deosebit de numeroase fiind grupurile de oameni acolo unde se afla Stejarul Împaratului.”

Locul ales de sibieni pentru sărbătorirea festivității în cinstea Împăratului, este descris de Sigerus ca fiind un „mare luminiș / o luncă de pădure” (große Waldwiese) lângă un „stejar bătrân de 400 de ani”.

Din Cronică lui Sigerus aflăm că în anul 1853 a fost amplasată pe stejar o placă din bronz cu o inscripţie comemorativă în amintirea vizitei împăratului austriac: „1853.24.7. An der Kaisereiche im Jungen Wald wird eine Bronzetafel zur Erinnerung an die Anwesenheit des Kaisers enthüllt.”
În ziua de 31 iulie 1881 „Stejarul Imparatului” a căzut pradă unui incendiu (Sigerus scrie incendiat): „1881.31.7. Die Kaisereiche im Jungen Wald wird von böswilliger Hand în Brand gesteckt.” Pe locul unde se aflase stejarul distrus a fost plantat în același an un nou stejar micuț.

Stejarul secular care se vede în cartea poștală cu vechiul han și într-o fotografie alb/negru cu militari NU era stejarul denumit Stejarul Împăratului // Kaisereiche/ Franz Josef Eiche!
În harta Ridicarea Topografica Franciscana este marcat locul unde se afla stejarul care purta numele Împăratului austriac Franz Josef I. Locul este însemnat cu un pătrat, lângă care scrie: Franz Josef Eiche // Stejarul Franz Josef. Stejarul se afla sud/vestic de vechiul Han, – „Wald Haus” W.H. – pe un „luminis mare”, traversat de un fir de apa, un pârâiaș care izvora din canalu Seviș, curgea prin pădurea Dumbrava, pe lângă vechiul Han, prin Cimitirul orașului și Valea Săpunului spre est, unde se vărsa în Cibin.

În anul 1881 etnograful Emil Sigerus avea 27 de ani și era angajat la Societatea de Asigurări „Transilvania” din Sibiu. (sursă ilustrații: arhiva Alt-Hermannstadt)

0

Cartierul Iosefin a fost inființat în anul 1773 pe locul „Citadelei“ abandonate 1703. Construcția Citadelei, începută 1701, a fost întreruptă din cauza răscoalei Curuților, iar după 1703 lucrările nu au fost reluate / continuate. Din cronica lui Emil Sigerus citire: „14.4.1773 Pe terenul orașului din dreptul Porții Cisnădiei se vând primele 33 parcele, dintre care unele unor transemigranți austrieci și se întemeiază cartierul Iosefin.“ (1773 – 14. 4. Auf dem Zitadellen Grund vor dem Heltauertor werden die ersten 33 Parzellen verkauft, zum Teil an österreichische Transemigranten, und damit die Josef Stadt gegründet.)

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie, în harta din 1875, modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1883. Redau aici traducerea și textul original referitor la Şcoala Militară cezaro-crăiască de Înot din Cartierul Josefin // K.K. Militär-Schwimmschule Josefstadt:
„În anul 1830 Regimentul Nr.31 Graf Leiningen von Westerburg construiește Şcoala Militară cezaro-crăiască de Înot. Până la sfârșitul anilor 1830 canalul (pârâul școlii de înot) era încă descoperit și prevăzut doar cu un pod de lemn (vezi harta). // „Im Jahre 1830 ist die Schwimm Schule gebaut worden, von unserem Haus Regiment N.31 Graf Leiningen von Westerburg. Bis gegen Ende der 30siger Jahre war der Canal noch offen, (Schwimmschul Bach) mit einer Holz Brücke darüber (siehe Plan).“

Există o fotografie și o ilustrație în care apare un bazin de înot înconjurat pe trei laturi de cabine de schimb. În spatele strandului se disting câțiva arbori, clădiri și în fundal un lanț muntos cu o linie de creastă specifică. Fotografia sepia și ilustrația arată bazinul de înot și cabinele de schimb de la Şcoala Militară cezaro-crăiască de Înot din zona Sub Arin în anii 1860/1870. În spatele cabinelor se văd copacii din zona Arinilor și lanțul muntos, identic cu cel al munților Cindrel privit dinspre Stadionul Municipal Sibiu. Cum se poate observa în fotografia sepia bazinul era alimentat cu apă curgătoare printr-o deschidere lată sub cabine. Apa provenea din pârâul Schewis, numit și pârâul Trinkbach sau Zigeunerbach, și curgea printr-un canal vechi (amenajat de breasla Pielarilor 1750) spre cartierul din fața porții Cisnădiei. Canalul pornea la bifurcația numită Vadul Vacii // Kuhfurt, care se afla în zona digului de pământ/ rambleu peste care trecea în trecut tramvaiul spre pădurea Dumbrava. A nu se confunda digul respectiv cu str. Avrig!
În fotografia sepia se vede o bordura lată cu scări din lemn, care înconjura marginea bazinul. Aceeași bordură cu scări apare și în poza făcută de Theodor Glatz 1860. În desenul lui Josef Mainth din 1838 se vede o construcție în formă de ciupearcă pe acoperișul cabinelor de schimb din partea stânga. Aceeași ciupearcă apare și în poza sepia în spatele turnulețului.
La o privire mai atentă se poate observa că bazinul din poza sepia nu poate fi strandul/ bazinul din Valea Aurie de lângă Moara Schreyer (amenajat 1910), deoarece în fundal lipsește pădurea Dumbrava și linia de creastă nu corespunde cu cea a munțiilor din zona Făgarașului.

Bazinul de înot de la Școala militară cezaro-crăiască de Înot a fost în folosință timp de peste un secol. Inițial amenajat pentru militari, a fost folosit de-a lungul timpului și de cetățeni civili…
Colaj realizat cu ajutorul fotografiilor din colecția personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

Fotografia sepia a fost realizată de pe turnul de sărituri care se afla pe latura nord-estica a bazinului. Poza cu turnul de sărituri a fost realizată de Theodor Glatz 1860. Litografia în care apare întregul bazin, inclusiv turnul de sărituri, a fost executată după un desen realizat de Josef Mainth 1838.

0