• Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Vechea stradă spre Turnu Roșu și cazărmile din suburbia Cisnădiei // Alte Rotenturm Strasse und Kasernen in der Heltauer-Vorstadt”

    Prin semnarea tratatului de la Blaj în data de 27 octombrie 1687 Imperiul Habsburgic obliga 12 orașe și cetăți transilvănene să primească la iernat trupele imperiale: Sibiu, Cluj, Bistrița, Albă lulia, Sas-Sebeș, Orăstie, Osorhei, Deva, Gherlă, Șimleu, Monastur, Teiuș.
    În 30 octombrie trupele Regimentului de Infanterie Baden und Scherffenberg sub conducerea generalului Friedrich von Scherffenberg și Regimentul de Cavalerie Limburg-Styrum au intrat în orașul Sibiu. Soldații trupelor împărătești au fost încartiruiți pe la casele cetățenilor sibieni, ceea ce a dus la conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii orașului Sibiu.
    Din cartea lui Emil Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt aflăm că proprietari unei case cu o singură cameră au fost obligați să asigure cazare și masă pentru 2-3 soldați, iar cei care aveau case cu mai multe camere până la 4-5 soldați!

    În 1718 magistratul orașului înaintează prin comandantul Graf Steinville o petiție la curtea vieneză prin care cere permisiunea de a construi o cazarmă pentru trupele împărătești.
    În 1758 vecinatățile orașului Sibiu trimit din rândul lor deputații Johann Mooth, Johann Steiler și Michael Müller la curtea din Viena cu rugămintea de a se permite transformarea complexului de clădiri Therezianum, construit pentru emigranții austrieci în așa-numitul Retranchement din față Porții Ocnei // Burger Tor, în cazărmi militare.
    În 1766 magistratul orașului Sibiu cumpără casa cunoscută sub denumirea la trandafiri // bei den Rosen situată pe str. Valea Mare // Große Bach Gasse și amenajează o cazarmă pentru militarii austrieci. În 1775 se menționează că acea cazarmă „mica, umedă și nesanatoasa“ devenise inadecvată pentru cazarea soldaților și ofițerilor străini.

    În 1782 magistratul orașului însărcinează o comisie cu alegerea unui amplasament potrivit pentru construcția unei cazărmi noi în zona Soldisch. Datorită inițiativei viitorului primar sibian Martin Hochmeister, devenit 1786 președintele comisiei, se hotărește în același an construirea noii cazărmi pe fumdamentele fostului bastion din fața Porții Cisnădiei. Construcția cazărmii (începută 1792 și finalizată 1807) sub conducerea maiștrilor constructori Michael Tischler, Georg Scherer, Andreas și Thomas Krauß, a progresat destul de încet deoarece fondurile disponibile erau insuficiente. Finanțarea lucrărilor planificate a fost realizată de oraș doar cu ajutorul unui credit imobiliar, costul cazărmii ridicându-se la peste 100.000 Galbeni // Gulden. Această sumă enormă a fost acoperită de contribuțiile cetățenilor orașului Sibiu.

    În această litografie, ilustrație publicată în ziarul „Illustrierte Zeitung” din 6 martie 1846, se vede cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga (născut la Sebeș la 19 noiembrie 1774 – decedat la Sibiu la 17 octombrie 1845) trecând prin fața Cazărmii cezaro-crăiești de Infanterie în drum spre Biserica din Groapă unde a fost înmormântat în cimitirul comunitătii ortodoxe. Textul original: „Leichenbegrängniß des Bischofs Basilius Moga zu Hermannstadt“. Litografie realizată după un desen de Theodor Glatz.

    Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie (K. und K. Städtische Infanterie Kaserne) din Sibiu, devenită în perioadă interbelică sediul Regimentului 90 Infanterie și numită de sibieni „Cazarma 90” a fost demolată 1986.

    De la Poartă Cisnădiei porneau trei drumuri principale. Unul ducea spre satele din Mărginime Poplaca, Gura Râului, Orlat (astăzi Bl Victoriei), altul spre Cisnădie, Cisnădioara, Rășinari (astăzi Calea Dumbrăvii) iar al treilea ducea spre Șelimbăr, Făgăraș, Brașov, Turnu Roșu/ valea Oltului și Țara Românească (astăzi str. General Vasile Milea). De-a lungul acestor trei artere principale au fost ridicate în secolele XIX – XX o serie de clădiri cu destinație militară: cazărmi cezaro-crăiești, Casă de educație militară, Spital militar de Garnizoană, hală pentru echitație, depozite și magazii de materiale și alimente și alte anexe militare. În 1830 a fost amenajată între parcul Sub Arini și Calea Dumbrăvii Școală militară cezaro-crăiască de Înot. Lângă Școala de Înot se afla micul Câmp de înstrucție, iar între Calea Dumbrăvii și strada Turnu Roșu se afla marele Câmp de înstrucție/ hipodromul cezaro-crăiesc de la care se trage numele cartierului Hipodrom.

    Cazarma orășenească cezaro-craiăscă de Aprovizionare și Transport/ Train(*) (K. und K. Städtische Train-Kaserne) ~ Regimentul cezaro-crăiesc de Aprovizionare și Transport în coloană de marș (Train-Regiment im Marsch)
    (*)Cuvăntul „Train“ a fost folosit în limba militară germană și franceză între sec. XVIII și începutul sec. XX, pentru denumirea sistemului de transport militar. „Train” se referă la o coloană de vehicule sau animale de povară care transportă materiale pentru trupe sau unități militare, cum ar fi: provizii, muniție, materialele medicale sau echipamente de asediu

    Hala pentru echitație de la Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie / transformata 1910 în hală de festivități cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Reuniunii corale de bărbați // Männergesangverein (Städtische K.u.K. Militär-Reitschule) ~ Școala specială de cavalerie / anii 1920 (Kavalerie-Spezialschule)

    Drumul spre pădurea Dumbrava și-a păstrat de-a lungul timpului denumirea de stradă/ calea Dumbrăvii (în germană Jungenwald Strasse), drumul spre Șelimbăr apare în hărțile din sec XVIII – XX sub diferite denumiri.
    Cum se poate observa în harta întocmită 1751 drumul spre Șelimbăr și spre valea Oltului trecea pe lângă parcela de teren pe care s-a construit 1770 reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal (astăzi stradă Constantin Noica) și purta numele de Weg nach Rothen Thurm // drumul spre Turnu Roșu. După marea Unire 1919 numele drumului a fost schimbată în calea/ strada Mihai Viteazul, iar după 1947 în calea/ strada Armata Roșie. Din anii 1970 până la Revoluție strada se numea Gheorghe Gheorghiu Dej. Acest drum se numește astăzi str. General Vasile Milea.

    În planul orașului Sibiu realizat de Johann Böbel 1882 după o hartă din 1875 sunt marcate cazărmile construite pe Calea Dumbrăvii, parcela fostei reședințe de vară a baronului Samuel von Brukenthal și complexul de clădiri mari, anexe gospodărești, din proprietetea baronului Brukenthal. Din textul olograf notat de Johann Böbel 1882 aflăm că anexele gospodărești ale baronului Brukenthal au fost cumpărate de guvern în anii 1860 și transformate în cazărmi de cavalerie:
    „Diese vormals Baron Brukenthalschen, sehr grossen, umfangreichen Wirtschaftsgebäude, sind in den 60er Jahre von der Regierung angekauft und zu Cavallerie Kasernen hergestellt worden.”
    „Acest complex amplu de clădiri mari, în trecut anexe gospodărești ale baronului Brukenthal, a fost cumpărat de guvern în anii 1860 și transformat în cazarmă de cavalerie.
    ” (traducere)

    Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Vânători (K. und K. Städtische Jäger-Kaserne) ~ Cazarma cezaro-crăiscă de Artilerie și Școala de Cadeți de Infanterie (K. und K. Artillerie-Kaserne und Infanterie-Kadettenschule)

    Câmp de înstrucție/ hipodromul cezaro-crăiesc de la care se trage numele cartierului Hipodrom (K. und K. Exerzier-Platz) ~ Școala militară cezaro-crăiască de Înot (K. und K. Militär Schwimmschule)

    În harta S.K.V. a orașului Sibiu din 1914 sunt marcate cazărmile construite în secolele XIX – XX în cartierul din fața Porții Cisnădiei:

    A = K. und K. Städtische Infanterie-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Infanterie (1807)
    B = K. und K. Militär Schwimmschule // Școala militară cezaro-crăiască de Înot (1830)
    C = K. und K. Städtische Jäger-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Vânători (1892)
    D = K. und K. Artillerie-Kaserne und Infanterie-Kadettenschule // Cazarma cezaro-crăiscă de Artilerie și Școala de Cadeți de Infanterie (anii 1876)
    E = K. und K. Militärisches Verpflegungs-Magazin und Dampfbäckerei // Depozitul cezaro-crăiesc de Aprovizionare Alimentară Militară și Brutărie cu aburi
    F = K. und K. Betten- und Furage-Magazine // Depozite cezaro-crăiești de Materiale/ paturi și Furaje
    G = K. und K. (Kavallerie) Kaserne // Cazarmă cezaro-crăiască (de Cavalerie) (anii 1860)
    H = K. und K. Städtische Train-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-craiăscă de Aprovizionare și Transport/ Train (1891)
    I = Städtische K. und K. Militär-Reitschule // Școala orășenească cezaro-crăiască de Călărie
    J = Städtische K. und K. Kavallerie-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Cavalerie (1912)
    K = K. und K. Exerzier-Platz // Câmp de instrucție cezaro-crăiesc
    L = Kleiner Exerzier-Platz // Micul Câmp de instrucție

    Colaj realizat cu ajutorul informațiilor din bibliografia lui Emil Sigerus / Johann Böbel, hărțile orașului Sibiu din 1751 / 1875(Böbel 1882) / S.K.V.1914 / 1926 / 1947 / OpenStreetMap și fotografiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Baia de aburi Franz Frühbeck ~ înființată în anii 1840 la Sibiu // Dampfbad Franz Frühbeck ~ eröffnet in den 1840er Jahren in Hermannstadt”

    * sanus per aquam *

    „Wellness & Spa“ în a doua jumătate a sec. al XIX-lea în Sibiu / Hermannstadt / Nagyszeben.
    În anul 1840 s-a înființat la Sibiu prima fabrică de lumânări din ștearină din Transilvania. Fabrica se afla pe locul unde a fost ridicată baia populară. După câți-va ani fabrica a fost mutată pe strada Turnului. La sfârșitul anilor 40 sibianul Franz Frühbeck senior a deschis pe locul respectiv prima baie cu aburi din Sibiu.

    De la Johann Böbel aflăm că la baia lui Franz Frühbeck senior a existat pe lângă băile de aburi și o baie cu apă rece, începând cu anii 1850 // Seit den 50ziger Jahren sind ausser der bestandenen Frühbeck’schen warm Bade Anstalt, auch eine kalt Bade Anstalt daselbst gebaut worden.
    Deci, la Sibiu se cunosteau deja efectele terapeutice ale apei sub formă de băi, dușuri, aburi la diferite temperaturi / hidroterapie dezvoltată si aplicata de preotul romano-catolic bavarez Sebastian Anton Kneipp (1821-1897) în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, pentru tratarea bolnavilor (după ce el însuși a susținut că s-a vindecat de tuberculoză printr-o astfel de metodă).

    În litografia Frühbecks Bade-Anstalt in Hermannstadt, realizată de F.A.R. Krabs (1816-1884) în anii 1870, apare în partea stângă baia lui Franz Frühbeck. Astăzi se află pe locul respectiv clădirea din curtea Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu (Spitalul Luther). Deasupra clădirii vechi, din partea dreaptă a litografiei, se distinge partea superioară a zidului exterior / dublura zidului incintei a IV-a. Pe sub podețul din partea stângă curgea un braț al canalului superior Seviș spre moara de la bastionul Soldiș.

    Aceeași baie apare și în fotografia realizată în atelierul renumitului fotograf sibian Theodor Glatz (1818-1871) în jurul anului 1860. În curtea cu părculețul de pe str. Andrei Șaguna nr. 2, se află astăzi Baia Populară Sibiu // Hermannstädter Volksbad. Persoana din prim plan este însuși fotograful Theodor Glatz. În fundal, pe terenul celor trei clădiri vechi, s-a construit Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu (Spitalul Luther). Pe parcela din partea dreaptă (dincolo de gard) s-a construit 1876 Palatul Habermann. 1914 s-a adăugat clădirea spre str. A. Șaguna, în care a funcționat din 1915 hotelul Europa / Bulevard. Complexul de clădire poartă astăzi denumirea Hotel Continental Forum.
    Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor și fotografiilor din arhiva grupului Alt-Hermannstadt și informațiilor din albumul lui Johann Böbel descoperit 1887.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Cartierul din fața Porții Cisnădiei / detaliu ~ pictură de August Sporner 1883 // Heltauertor Vorstadt / Bildausschnitt ~ August Sporner 1883”

    * Panorama orașului Sibiu / detaliu *

    Cea mai cunoscută pictură realizată de August Sporner prezintă o privire de ansanblu, foarte detaliată, asupra orașului Sibiu de la înălțime (bird’s eye view / Vogelperspektive).
    În partea de jos a picturii (vezi detaliu) se disting străzile cu parcelele și clădirile din fața Porții Cisnădiei, așa cum existau în anul 1883: str. Andrei Șaguna // Mühlgasse – str. Mitropoliei // Fleischergasse – str. Seviș // Schwisgasse (Bd Victoriei) – str. Banatului // Seilergasse și Piața Hermann // Hermannsplatz (Piața Unirii).

    Cu ușurință putem recunoaște:
    Bastionul Soldiș – construit între 1622-1627 // Soldischbastei – erbaut zwischen 1622 und 1627
    Str. Mitropoliei – prelungită spre str. A. Șaguna 1869 // Fleischergasse – Strassendurchbruch in die Mühlgasse 1869
    Baia de aburi Frühbeck – deschisă în anii 1840 // Frühbeck Dampfbad – eröffnet in den 1840er Jahren
    Palatul Habermann – construit lângă Promenada Bretter în anul 1876 // Habermann Palais – erbaut neben der Bretterpromenade im Jahre 1876
    Baia Populară – construită de Casa de Economii din Sibiu // Volksbad – gebaut von der Hermannstädter Algemeinen Sparkassa
    Str. Andrei Șaguna – menționată deja 1781 // Mühlgasse – bereits erwähnt 1781 (Archiv der sächsischen Nation)
    Pomenada Bretter – amenajată în anii 1850/60 // Bretter-Promenade – in den 1850/60er Jahren angelegt
    Pavilionul Măreției / Pavilionul de Dans – Grădina Hermannsgarten // Prachtsalon / Tanzpavillon – Hermannsgarten (Brukenthalgarten)
    Piața Hermann (1872) / Piața Unirii (1919) – fosta Piața Cazărmii (1845) // Hermannsplatz (1872) / Einigkeitsplatz (1919) – ehemals Kasernenplatz (1845)
    Str. Banatului / Funarilor (1872) – fosta „Strada Gunoiului” // Seilergasse (1872) – ehemals „Mistgasse”
    Casa administratorului / maistrului de fântâni (Michael Binder) // Brunnenmeister Michael Binders Wohnung
    Canalul superior Seviș – canalul pârâului Seviș / Trinkbach // Oberer Schewiskanal – Kanal vom Schewisbach / Trinkbach
    Palatul de Finanțe al autorităților Austro-Ungare (1879) – fosta Fabrica orășenească de bere // Finanzdirektions-Gebäude – ehemaliges städtische Bräuhaus
    Casa de taxare – din Piața Hermann / Poarta Cisnădiei // Mauthaus – auf dem Hermannsplatz / Heltauer Tor
    Str. Seviș (1809) / Bd. Victoriei – în trecut zona denumită „in dem Schewes“ // Schewisgasse (1809) – das Gebiet hieß früher „in dem Schewes“
    Parcela Casa Societății (1884-1938) și patinoarul vechi (1877-1938) // Parzelle Gesellschaftshaus (1884-1938) und Alter Eislaufplatz (1877-1938)
    Magazia de lemne a orașului – lângă casa de taxare // Städtisches Holzmagazin neben dem Mauthaus
    Astăzi str. Emil Cioran – lângă magazia de lemne // Heute Emil Cioran Strasse – neben dem Städtischen Holzmagazin
    Sursă informație: Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu” // „Die Gassennamen Hermannstadts” – carte tipărită 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Promenada Bretter ~ Piața Cazărmii / Piața Hermann / Piața Unirii // Bretterpromenade ~ Kasernenplatz / Hermannsplatz / Einigkeitsplatz”

    Poarta Cisnădiei – vechea denumire Heltner Thor – a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea, rondela din fața porții a fost ridicată la mijlocul sec al XVI-lea iar bastionul între 1572-1577. În anul 1792 au fost demolate poarta exterioară și zidul sudic al bastionului de la Poarta Cisnădiei. Pe locul respectiv s-a construit, între 1792-1807, o cazarmă de Infanterie, fosta Cazarma 90 (demolată 1986). În anii 1835-1836 a fost demolată și Poarta Cisnădiei cu porțiunea din zidul cetății până la cazarmă. În anul 1886 existau încă fragmente din zidul bastionului (vezi litografia Cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga din Sibiu 1847)!

    Începând din sec. al XV-le au fost amenajate o serie de lacuri artificiale de-a lungul pârâului Seviș // Schewisbach / Trinkbach / Zigeunerbach în Valea Aurie și Valea Arinilor(*). Aceste lacuri făceau parte din sistemul de fortificații al orașului medieval Sibiu. Prima atestare documentată a lacurilor datează din anul 1465.
    Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate și două canale artificiale(**). Marele canal Seviș // Großer Schewiskanal numit și Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal curgea prin Valea Aurie și prin Parcul Sub Arini (dar nu jos, în valea Arinilor, ci sus lângă B-dul Victoriei) spre Promenada Bretter.
    La mijlocul sec al XIX-lea a fost regularizată piața Cazărmii din fața Porții Cisnădiei. Cu această ocazie a fost acoperit cu scânduri / fostăne de stejar (și pietriș) partea Canalului superior Seviș, aflat între str. A. Șaguna // Mühlegasse și str. N. Bălcescu // Heltauergasse. Astfel a luat naștere Promenada Bretter, nume care s-a păstrat pînă în zilele noastre.

    Canalul superior Seviș traversa inițial zona actualei străzi A. Șaguna „în linie dreaptă” spre Poarta Cisnădiei. După ce apa canalul a început să fie folosită și ca sursă de apă potabilă, magistratul orașului a fost nevoit să amenajeze pe cursul canalului două iazuri de decantare pentru reținerea sedimentelor dizolvate în apa provenită din râul Șteaza / Seviș… mai ales după o ploaie torențială. În anul 1584 orașul a cumpărat un teren aflat în fața Porții Cisnădiei, pe care a amenajat două iazuri de decantare pentru apa potabilă, transportată prin conducte speciale, tuburi din lemn, spre fântânile cu țevi din oraș – Emil Sigerus. Cu această ocazie a fost deviat cursul canalului, care alimenta cu apă morile din zona Soldiș și rigolelele mediane din oraș – cum se poate observa în harta din 1751(***).

    Înainte de a se amaneja promenada Bretter, Sibienii erau obligați să ocoleasca fragmentul de zid (vezi nr. XV – orelon) rămas de la bastionul demolat, pentru a ajunge în foburgul din fața Porții Cisnădiei, cartierul Josefin // Josefstadt înființat 1773 (vezi nr. XIII – Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă – din planul lui Böbel).
    În anul 1876 s-a construit Palatul Habermann (maistru constructor Guth). În anul 1914 a fost ridicată latura sud-estică a clădirii care poartă astăzi denumirea Hotel Continental Forum(****). În anul 1873 numele pieții a fost schimbat din Piața Cazărmii // Kasernenplatz în Piața Hermann // Hermannsplatz. Din 1919 piața poartă numele de Piața Unirii // Einigkeitsplatz.

    De la Emil Sigerus se știe că acest canal a fost acoperit cu scânduri / fostăne / grinzi din lemn, dar dacă privim cu atenție fotografiile realizate la sfârșitul sec al XIX-lea și începutul sec al XX-lea vom observa că pavajul promenadei din fața clădirii Habermann / hotel Europa / hotel Bulevard este format din pietriș! Asta înseamnă că pavajul vechi, din lemn, a fost acoperit. Și totuși, în fotografia de la cartea poștală circulată 1925 se vede clar segmentul canalului acoperit cu fostăne, din fața hotelului! Oare este posibil ca în cursul construcție clădirii hotelului Europa 1914/15, canalul să fi fost descoperit, reamenajat și acoperit din nou cu scânduri / fostăne // Breter…?
    Cum se poate observa în cartea poștală circulată 1914 grinzile de la podul peste canalul Seviș, de pe str. A. Șaguna, au fost înlocuite, sau acoperite?, cu lespezi de piatră, ceea ce era necesar având în vedere că peste acel pod trecea din 1905 tramvaiul spre parcul Sub Arin! (Pentru a mări ilustrația dați de două ori click pe poză!)

    Un detaliu forte interesant, legat de Promenara Bretter, se poate observa în pictura lui August Sporner datată 1883. La capătul sud-vestic al promenadei Bretter se afla o balustradă din bârne de lemn, care împiedica intrarea caruțelor pe aleea pietonală. Pietonii care doreau sa traverseze str. A. Șaguna // Mühlgasse erau nevoiți să se strecoare pe lângă balustradă…

    De la Johann Böbel citire (traducere): „În anul 1852 a fost demolat de către italieni zidul interior al orașului la Soldiș, împreună cu turnurile mici ale orașului. Mulți ani după aceea Soldiș-ul a rămas un jalnic loc de depozitare a gunoaielor, până când în anul 1879 Societatea de Înfrumusețare a Orașului // Stadtverschönerungs-Verein a amenajat un parc frumos [parcul Stadtpark astăzi Parcul Astra].
    Dintre cele 5 turnuri de poartă și toate cele 36 de turnuri ale zidului orașului, turnul Porții Cisnădiei [Heltauerthor-Turm] era cel mai înalt și puternic. Acesta era dotat cu un ceas în stare de funcționare. Acest ceas a fost montat în anii ’40 în turnulețul din lemn pe acoperișul cazărmii [turnuleț construit pentru acest ceas]. Dacă turnul Porții Cisnădiei ar sta încă la locul lui, ca loc de trecere, nu ar urâți de loc orașul, ci ar fi o amintire a generațiilor viitoare despre puterea strămosilor. Din păcate prea repede s-a trecut și în alte orașe săsești la demolarea porților și turnurilor orașelor, când multe din aceste monumente ar fi trebuit păstrate [scrie Böbel 1886]!!!
    În anii ’70 a fost regularizată str. Andrei Șaguna // Mühlgasse (inginer oraș. Müss). În anul 1885 a fost construită în curtea parcelei de la nr.8 o școală românească (clădire cu două etaje).”

    Piața Cazărmii / Piața Hermann // Kasernenplatz / Hermannsplatz (descrisă de J. Böbel în albumul din 1886)
    I. Poarta Cisnădiei.
    II. Hala de trecere, de alături a fost construită deja în anii ’20, din cauza circulației intense.
    III. Turnurile zidului Cetății.
    IV. Zidurile Cetății.
    V. Magazii din lemn/șoproane [Holzschopfen] ale armatei.
    VI. Resturile zidului Cetății, 1886. [1886 anul în care Böbel a scris textul!]
    VII. Magazii din lemn/șoproane de pe val, a erariului, demolate în anii ’70. [erar: aparținând statului]
    VIII. Căsuța de lângă poartă (locuința îngrijitorului de turn), alături fântână.
    IX. Locuința administratorului de cazarmă.
    X. Casa Vămii de odinioară.
    XI. Pavilionul ofițerilor și teii vechi în locul cărora se află astăzi o fântână.
    XII. Baricadele ridicate în timpul Revoluției din 1848-1849.
    XIII. Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă.
    XIV. Val de pământ, desființat, lângă casa Habermann.
    XV. Bastion. Grădina administrației cazărmii. (Beer).
    XVI. Magazia de lemne a orașului, odinioară.
    XVII. Locuința paznicului de poartă și o măcelărie, demolată în anii ’30.
    XVIII. Construită în anii ’30 ca Fabrică de bere (maistru constructor Setz), în anii ’40 clădire a finanțelor, cumpărată în anii ’70 de către erariu.
    XIX. Loc pentru miei și oi în zilele de târg săptămânal.
    XX. Locuința maistrului de fântână, construită în anii ’40.
    XXI. cațiva ani era si o măcelărie acolo. 1884 a fost demolată o parte din clădire pentru lărgirea bulevardului Victoriei [Schewisgasse].
    XXII. Alee ce a existat odinioară.
    XXIII. Noua „conductă de apă“ [Rinnsal: fir de apă curgătoare] pe strada Cetății [Harteneckgasse].
    XXIV. Casa Vămii construită după demolarea zidului cetății, un timp locuința unui tocilar.
    XXV. Fântâna lui Hermann, nou construită în 1886.
    XXVI. Zidul cetății ce încă se păstrează pe promenadă.

    Strada A. Șaguna // Mühlgasse (descrisă de J. Böbel în albumul din 1886)
    Înainte ca Franz Hummel să construiască în anii ’30 marele han denumit La Leul Alb, acesta a avut în arendă clădirea mare a baronului Carl von Brukenthal din strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] nr.9.
    În anul 1854 casa a fost aranjată ca și cazarmă a jandarmeriei.
    În 28 oct. 1855 a izbucnit un mare incendiu [provocat de militari] în care au ars clădirea laterală din stânga porții, toată clădirea transversală din curte și din clădirea lui Johann Böbel senior, șoproanele, grajdurile, șura mare și cămara de făină.
    În anul 1857 la 13 februarie a murit baronul Carl von Brukenthal.
    În anul 1869 baronul Hermann von Brukenthal construiește în grădina casei amintite un frumos pavilion.
    În anul 1872 în 9 mai a murit Hermann von Brukenthal, ultimul vlăstar al familiei Brukenthal, după a carui moarte, marea clădire, grădina și cele 4 mărinimoase fundații (donații) conform Weiland, Baron Carl von Brukenthal, revin comunității evanghelice.
    Casa nr.10 în strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] a fost reconstruită în 1880 din temelii ca și casa particulară, proprietar Szalai, maistru constructor. Acesta a vândut în anul 1883 această casă guvernului maghiar care a devenit Casa Comitatului. În anul 1884 s-a mai adăugat/construit încă o sală, fără cameră anexa.
    Casa cu nr.11 a fost reconstruită din temelii în anul 1886.
    Planșa. 6. – Poarta Cisnădiei – din albumul Böbel, cu textul original în limba germană și traducerea în limba română, se poate viziona la link-ul accesat: LINK

    (*) A nu se confunda pârâul Seviș cu râul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului, între Sibiu și Cisnădioara/Cisnădie și se varsă în răul Cibin la Selimbăr (unde poartă și numele Sebes). Pârâul Seviș // Schewisbach, alimentat cu apa din iazul de la Răsinari și apa din izvoarelor din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului, Valea Aurie // Goldtal (numit și Valea Seviș // Schewistal), Valea Arinilor // Erlental din Parcul Sub Arini // Erlenpark și pe lângă Biserica din Groapă spre str. Gimnasticii / str. Lucian Blaga / str. Izvorului / cartierul Lazaret unde se varsă în Cibin.
    (**) Paralel cu pârâul Seviș curgeau două canale artificiale, amenajate cu scopul de a pune în funcțiune mori și joagăre (Moară Schreyer // Schreyer Mühle sau Moară Cerbului // Hirschmühle). Marele canal Seviș sau Canalul superior Seviș a fost folosit și ca sursă de apă potabilă (după limpezirea apei în iazul de decantare din fața Porții Cisnădiei) dar și pentru a curăța străzile orașului medieval. Cele două canale erau:
    Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal sau Marele pârâiaș Seviș / Sebeș // Großer Schewisbachl / Großes Sebeș-Bachl ~ Acest canal pornea din lacul Dumbrava și curgea prin Valea Aurie și în Parcul Sub Arini paralel cu B-dul Victoriei spre Promenada Bretter – spre bastionul Soldiș și str. Morilor, dar și prin Parcul Astra spre str. Dârstelor unde se unea cu apa canalul Morilor // Mühlkanal.
    Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal sau Micul pârâiaș Seviș / Sebes // Kleiner Schewisbachl / Kleines Sebes-Bachl ~ Aceste canal pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii // Kuhfurt și curgea la marginea Parcului Sub Arini pe langă Boltă Rece spre str. Școala de Înot / Calea Dumbrăvii / str. Lucian Blaga unde se unea cu pârâul Trinkbach.
    (***)Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.
    Primele fântâni cu țevi au fost instalate pe str. Bălcescu //
    Heltauergasse colț cu str. Papiu Ilarian // Honterusgasse, în Piață Mare // Großer Ring (1584) și pe str. Avram Iancu // Reispergasse, lângă pasajul Gaura Pielarilor // Ledererloch (1589).

    (****) Scurt istoric al clădirii se poate citi pe website-ul – patrimoniu.sibiu.ro – la linkul accesat: LINK

    Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva grupului Alt-Hermannstadt și arhiva personală / și textelor olografe notate de Johann Böbel în planul orașului Sibiu din 1882/1883 și în renumitul album descoperit 1887.
    Detaliu din Planșa. 6. din albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existențe după natură desenate descoperit în anul 1887.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    Villa Conradi / Bastionul Soldiș ~ Turnul Miramare cu terasă/ belvedere // Villa Conradi / Soldischbastei ~ Miramare-Turm mit Aussichtsterrasse

    În Sibiul medieval existau arsenale, ateliere de armament și turnătorii pentru ghiulele și gloanțe // Buxenhäuser / Zeughäuser / Rüstkammern / Armamentarium. O turnătorie de ghiulele // Gießhaus se afla în sec. al XVII-lea (1626) pe rondela bastionului Soldiș // Soldisch. În documentele vremii zona apare și sub denumirea la bastionul turnătoriei // bei der Gießpostey (1631). Se presupune că numele bastionului Șoldiș, construit între 1622-1627, provine de la cuvântul „Söldner“, maghiar „zsoldos“ = mercenar, deoarece bastionul fusese apărat de soldați mercenari.

    În sec al XVIII-lea funcționa scurt timp o moară și un joagăr (1781) pe canalul pârâului care traversa bastionul. În același secol, bastionului a fost folosit de o personalitate sibiană ca țarc pentru cerbi! În anul 1785 terenul din incinta bastionul a fost cumpărat de baronul Michael von Brukenthal (1746-1813), care l-a transformat într-o grădină englezească, terasată, cu ruine artificiale, cascadă și oranjerie.
    După moartea baronului Brukenthal grădina a schimbat de cinci ori proprietarul, înainte de a fi cumpărată de fabricantul de fetru și pălării Josef G. Bayer, un pasionat cultivator de citrice. După câțiva ani Bayer a vândut grădina Institutului de pensii din Brașov, de la care a ajuns prin licitație 1869 în posesia lui Gustav Adolph Conrad.

    Gustav Adolph Conrad (născut în 18 februarie 1841 la Nocrich/Leschkirch și decedat în 1903 la Sibiu) a fost un om de știință, specialist în domeniul forestier și fondatorul Departamentului de Silvicultură Transilvăneană (Siebenbürgische Forstwissenschaft). În anul 1866 a fost numit la conducerea Districtului forestier cezaro-crăiesc din Sibiu. Gustav Adolph Conrad a fost căsătorit cu aristocrata Luise Juhász (1846-1893), născută la Orăștie.
    În timpul unei călătorii efectuată de soții Conrad, în anii 1870, în regiunea Friuli-Veneția Giulia / Italia, cuplul a vizitat și renumitul edificiu Castello di Miramare situat lângă Triest. Castelul a fost construit între 1856 și 1860 pentru arhiducele Ferdinand Maximilian Joseph al Austriei și soția sa Charlotte a Belgiei.
    Impresionat de arhitectura castelului, Conrad a hotărât la întoarcere, să transforme o parte din Villa Conradi într-un mic castel, prin supraetajarea corpului nord-estic, prevăzut cu o terasă/ belvedere și ridicarea unui turn cu creneluri, după modelul castelului Miramare. Cu această ocazie s-a amenajat lângă parcul englezesc și un Giardino italian.

    Gustav Adolph Conrad, membru al Asociației Carpatine Ardelene // Siebenbürgischer Karpatenverein, a fost cel care a ales locul, măsurat terenul, schițat și planificat în zona izvorului numit Hohe Rinne ansamblul de clădiri cunoscut astăzi sub denumirea de Stațiunea montană Păltiniș!!!
    După moartea lui Gustav Adolph Conrad, survenită 1903, terenul și Villa Conradi au intrat în posesia fiului acestuia, Gustav Conrad.

    Gustav Conrad (născut în 29 martie 1875 la Câmpeni/Topersdorf și decedat în 21 noiembrie 1923 la Sibiu) a fost un pedagog / educator sibian renumit. A fost directorul Orfelinatului săsesc // Sächsisches Waisenhaus din Sibiu. Gustav Conrad a fost căsătorit cu Helene Giesel (1880-1955), fiica comerciantului bucureștean Johann Georg Friedrich Giesel.
    Gustav Conrad și tatăl lui au fost membri ai lojei Sf. Andrei la trei frunze de nufăr în Orient din Sibiu // St. Andreas zu den drei Seeblättern im Orient zu Hermannstadt – desființată în anul 1920. Gustav Conrad a continuat lucrările de amenajare, modernizare și intreținere a grădinilor și ansamblului clădirii Villa Conradi după modelul castelul Miramare. În unele surse se susține că fereastra micuță de formă hexagonală, aflată pe frontispiciul corpului sud-vestic, (Steaua lui David, simbol al apartenenței lojei sus-numite) ar fi fost montată de Georg Conrad în perioada 1903-1923(*).
    După moartea lui Gustav Conrad, survenită surprinzător 1923, terenul și complexul de clădiri, de valoare cultural-istorică, a intrat în posesia Bisericii Evanghelice C.A. din România. După naționalizarea din 1948, s-a înființat pe arealul bastionului Soldisch un Cămin de copii // Staatliches Kinderheim (devenit între timp Complexul de Servicii Comunitare „Prichindelul”). La acea vreme șanțul, în care se afla fântâna arteziană și mica cascadă, era deja astupat și Turnul Miramare demolat… (**)

    August Sporner a realizat o serie de picturi cu motive sibiene. Cea mai cunoscută pictură este panorama orașului Sibiu privit de la înălțime (bird’s eye view / Vogelperspektive). În această pictură, realizată 1883, se poate distinge Villa Conradi, așa cum apare ea și în pictura realizată de același autor cu câțiva ani în urmă, cunoscută sub denumirea de Grădina baronului Michael Brukenthal din bastionul Soldiș / cu ruine artificiale, grădini terasate și fântână arteziană, amenajată 1785.
    Există altă pictură prețioasă, realizată de August Sporner 1889, o acuarelă intitulată VILLA CONRADI, în care corpul nord-estic apare cu terasă/ belvedere și turn prevăzut cu creneluri, după modelul castelului Miramare. În ilustrația prezentată aici (o litografie realizată după acuarela lui Sporner) compusă din șase casete cu diferite vederi / detalii ale grădinii și clădirii Conradi, apare și blazonul familiei Conrad! Sporner pictează o vedere din față // Vorderansicht (în care apare fereastra hexagonală, Steaua lui David, pe frontispiciul corpului sud-vestic, sub statuia femeii cu mâna dreaptă făcută streașină la ochi pe coama acoperișului, turnul cu creneluri și alte detalii interesante) | o vedere din spate // Rückansicht (foarte intereant detaliu) | un pasaj din grădină // Gartenparthie (cu fântâna arteziană și cascada mică din șanțul prin care curgea pârâul) | un foișor de molid // Fichtenlaube (situat lângă zidul grădinii) | o căsuță de grădină // Gartenhäuschen (care există și astăzi lângă intrarea în bastion) și un detaliu cu latura sud-vestică a bastionul Șoldiș (în care apare pasajul pietonal spre str. Dârstelor, cu podețul peste pârâul care alimenta cu apă moara orășenească lângă Șoldiș – zona Azilul de copii / adresa veche str. A. Șaguna 18 și moara orășenească cu sită sub Șoldiș / adresa veche str. A. Șaguna 20 – demolată 2008).

    Johann Böbel descrie bastionul Șoldiș și spațiul Zwinger în harta desenată 1882/83 și în renumitul album realizat 1887 – Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Portile din Sibiu odinioară existente după natură desenate astfel:
    „În anul 1852 au fost demolate zidul cu turnurile centurii a III-a, aflate între Poarta Cisnădiei și bastionul Soldiș. Zidul cu poarta de intrare în Soldiș și magazia militară au rămas neatinse până prin anii ’60, când au fost demolate și ele. Doar Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm a rămas în picioare și a fost dat în arendă pompierilor sibieni care i-au schimbat înfățișarea, transformându-l (vorba lui Böbel) într-un „porumbar“ cu ferestre mari și obloane vopsite în roșu-maro. Turnul a fost dăramat 1881 împreună cu căsuța slujitorului orașului, aflată în apropierea turnului. În anii ’60 a fost realizată legătura între str. Mitropoliei și str. A. Saguna, iar în anii ’70 au fost demolate și șoproanele militare // Ärarischen Schopfen de-a lungul dâmbului curtinei. Spațiul Zwinger a fost folosit ca pajiște pentru bovine (scurt timp și pentru cerbi), dar și ca depozit de gunoaie. Iazul care îl traversa alimenta două lacuri, și scurt timp o moară și un joagăr (1781). În anul 1785 incinta bastionul Soldiș a fost transformată de baronul Michael von Brukenthal într-o grădină terasată, cu oranjerie, cascadă și ruine artificiale.
    Societatea pentru înfrumusețarea orașului // Stadt Verschönerungs-Verein a amenajat pe Soldisch în anul 1878 un parc orășenesc // Stadtpark – astăzi Parcul Astra. Pe spațiul Soldiș au fost construite între 1881-1883 Biserica Sf. Johannis și Orfelinatul Evanghelic.” (Biserica a fost demolată și reclădită 1910).

    Sursă informații: Emil Sigerus / Otto Czekelius / Johann Böbel.
    Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva grupului Alt-Hermannstadt și hărții lui Johann Böbel, desenată și completată cu texte olografe 1882/83 ~ Fotocredit Georg Coulin / Klaus & Ulrich Stenzel / Marian Bozdoc.

    (*) Această informație nu poate fi adevărată, deoarece fereastra micuță de formă hexagonala, Steaua lui David, apare deja în pictura lui August Sporner, semnată și datată de autor 1889! În prima pictura, realizată înainte de construcția turnului, cele două ferestre de pe frontispiciul cele doua corpuri laterale aveau formă octogonală!
    (**) Din articolul lui Czekelius Rund um den Großen Ring (XIV) ~ Der Soldisch und die Soldischbastei aflăm că la întoarcerea lui din Spania 1943 (unde era mulți ani arhitect șef al orașului Madrid) Villa Conradi nu mai exista sub forma cunoscută de el din copilărie. Imobilul fusese modernizat, turnul demolat și grădina terasată nivelată…

    Otto Czekelius descrie bastionul Șoldiș în două articole apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28-8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28-4898 vom 10. September 1976).

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Povești din valea pârâului Seviș/ Trinkbach și ulița din groapă str. Zaharia Boiu // Geschichten aus der Schewis/ Trinkbachtal und Grabengasse”

    Construcția Citadelei din fața Porții Cisnădiei a început în anul 1702 și a fost întreruptă/abandonată 1703. Lucrările executate în această perioadă au fost în majoritatea lor nivelări de teren, săpături de șanțuri și ridicări de dâmburi de pământ, pe care urmă să fie construită citadela. Materialele folosite pentru aceste lucrări de teren (pietre, pietriș, nisip) au fost aduse pe canalul Gura Râului-Sibiu.
    Și astăzi putem recunoaște locul în care s-ar fi aflat citadela, după forma și orientarea vegetației, spațiilor verzi, străzilor și parcelelor de pe str. George Cojbuc, Dealului, Crișanei, Transilvaniei, Dr. Ion Rațiu, Emil Cioran. Cele 5 bastioane, prevăzute pe colțurile pentagonului fortificații de tip Vauban, s-ar fi aflat în zonele: 1. Universitatea Lucian Blaga, 2. Biserica din Groapă, 3. Complexul Studențesc Parc, 4. intersecția str.Transilvaniei / str. Dealului, 5. Facultatea de Științe Agricole, I.A.P.M. Centrul citadelei s-ar fi aflat la intersecția străzilor Justiției cu Bd. Victoriei. Amănunte despre citadela din fața Porții Cisnădiei se pot citi în articolul de la link-ul accesat: LINK.

    După retrocedarea terenul fostei Citadele orașului Sibiu, au fost amenajate o mulțime de grădini noi în zona respectivă. Grădinile celor de Sonnenstein, Schulenburg, Kießlingstein, Sachsenfels și cea a generalului Baron Wernhardt erau renumite pentru frumusețea lor.

    Reședința de vară a Mitropoliților din Sibiu // Sommerresidenz der Hermannstädter Metropoliten
    O grădină renumită de pe str. Seviș (Schewis) Bd Victoriei, a fost cea a bancherului Popp. Grădina lui Popp, una dintre cele mai frumoase grădini sibiene, era amenajată și îngrijită de un grădinar originar din Boemia pe nume Prohaska. În anul 1832 grădina a intrat în posesia primarul sibian Josef von Wayda.
    După ce și-a pierdut vederea, Wayda a petrecut majoritatea timpului în grădina sa, pe care a pus-o la dispoziția publicului sibian, lăsând deschisă poarta grădinii! Oferta de a petrece cîteva ore în grădină lui Wayda a fost primită cu mulțumiri de cetățenii orașului. După moartea lui Wayda, survenită în anul 1847, Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat grădina pentru suma de 600 de Galbeni. Pe această parcelă s-a construit în jurul anului 1900 clădirea fostei reședințe de vară mitropolitană.
    Palatul Mitropoliților, una dintre cele mai frumoase clădiri din Sibiu, a ajuns astăzi într-o stare deplorabilă. Ceea ce se întâmplă cu imobilul în ultimile decenii, primele în „libertate“, denotă și lipsă de respect față de istoria locală și față de oamenii care l-au construit și trăit… în timp. O bijuterie arhitecturală lăsată în paragină în favoarea unui profit efemer, fără nicio valoare… în timp. Din păcate nu este singurul imobil cu o istorie bogată, distrus de lăcomia unora, fără afinitate sau aparteneță de istoria locală, dar cu iz de investor și capital investit cu scopul de a deveni, ceea ce nu vor fi niciodată… în timp! După ce reședința de vară a Mitropoliților din Sibiu a fost inclusă 2019 pe lista monumentelor istorice, sper că această clădire va fi reabilitată și va imbogăți pe viitor patrimoniul arhitectural sibian pentru generatiile care ne vor urma… (alt exemplu deplorabil este clădirea cunoscută astăzi sub denumirea de Bolta Rece).

    Pajiștea Mitropoliei Ortodoxe // Pfarrwiese der Hermannstädter Orthodoxen Metropolie
    Vis-a-vis de Reședința de vară a Mitropoliților Ortodoxi se afla o pajiște mare, situată între str. Seviș (Schewisgasse), str. Renneș (Schützengasse), str. Zaharia Boiu (Grabengasse) și Parcul Sub Arini (Erlenpark). Acest teren se afla din sec. al XIX-lea până la naționalizare în anul 1948, în proprietatea Mitropoliei Ortodoxe. Pe pajiște, colț cu str. Rennes, exista o clădire cu un singur nivel și anexe gospodărești. Grădinile de pe terenul respectiv aprovizionau Reședința Mitropolitului, posibil și studenții de la Facultatea de teologie de pe str. Mitropoliei (Fleischergasse), cu produse alimentare proaspete.
    Hala de expoziție din anul 1881. Pe arealul pajiștei se afla în anul 1881 o hala de expoziție a Românilor (Rumänische Ausstellungs-Halle). Această hală apare într-o hartă din 1875, copiată și completată în anii 1882/83 cu informații și texte olografe de Johann Böbel.

    Biserică Buna Vestire / Biserică din Groapă // Grabenkirche
    Biserica din Groapă a fost construit în zona bastionului sudic al Citadelei abandonate. Pârâul Trinkbach curgea printr-un canal boltit sub valul de pământ ridicat pentru bastionul citadelei. Forma bastionului a influențat și formă parcelelor din zonă str. Zaharia Boiu și str. Justiției. Panta de pământ de-a lungul străzii Emil Cioran făcea parte din arhitectura Citadelei.
    Biserica cu hramul Bunavestire a fost ridicată 1778-1789, distrusă de un cutremur în data de 26 octombrie 1802 și recladită în anii 1802-1803. Biserica din Groapă seamănă cu biserică „soră“ din str. Lungă, atât prin forma simplă a spațiului central, cât și prin lipsa cupolei în stil bizantin.
    Cu toate că interiorul prezintă o combinație neobișnuită de arhitectură sacrală transilvăneană, nespecifică bisericilor ortodoxe tradiționale (o galerie cu bănci deasupra intrării, forma sălii, un număr mare de strane, amvor împodobit cu tablele legilor lui Moise) semne ale identității ortodoxe românești se găsesc la tot pasul: în alegerea sfinților reprezentativi pentru Transilvania, în icnostas, în picturile care îi reprezintă pe ctitori (al căror nume sunt scrise în limba română, dar cu litere chirilice).

    Grădina Flora/ fosta grădină Ritter/ Gerlitzi // Floragarten/ Ritter- und Gerlitzigarten
    Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat în data de 1 mai 1876 marea grădină a baronului Gerlitzi de pe str. Seviș (Schewis) pentru suma de 14.200 Gulden ~ (1876-1.5. Das griech.- orient. Metropolitankapitel kauft um 14.200 Gulden den großen Baron Gerlitzischen Garten în der Schewisgasse). Marea grădină Ritter / Gerlitzi / Flora se afla între patinoarul vechi (Eislaufplatz) și str. Justiției (Kirchengasse) ~ adică pe arealul între Facultatea de Litere și Arte-ULBS, Bd Victoriei, str. Justiției și str. Zaharia Boiu. Contesa Kun-Brukenthal moștenise de la mamă ei Grădina Ritter (Ritter’sche Garten) aflată langă str. Seviș (Bd Victoriei).
    După moartea contesei grădina a ajuns în posesia fiicei contesei, Baroneasa Gerlitzi, de la care a moștenit-o fiul acesteia. După moartea fiului Grădina Gerlitzi a fost cumpărată de Fabrica de Bere Orlat // Orlater Bierbrauerei, care a deschis pe arealul respectiv 1868 Grădina restaurant Floră // Gasthausgarten Floră.
    Hala de festivități din anul 1869. Pe arealul grădinii Gerlitzi s-a construit o hală de festivități în care s-au organizat, în perioadă 27 iulie-7 august 1869, Zilele Societății din Sibiu (Hermannstädter Vereinstage).

    Poligonul de tragere / Școala de Înot 54-56 // Schießstätte / Schwimmschulgasse 54-56
    În anul 1844 Asociația Cetătenească a Țintașilor // Bürgerliche Scharfschützenverein a cumpărat grădina lui Meinth de pe Școala de Înot nr. 54-56, cu scopul de a amenaja un poligon de tragere. În anul 1905 Asociația Cetătenească a Țintașilor a desființat poligonul de pe str. Școala de Înot și a deschis noul poligon de tragere „Gut Blei“ pe str. Muncel / Ștefan cel Mare (Leschkircher Strasse). Asociația Cetătenească a Țintașilor // Bürgerliche Scharfschützenverein a fost desființată în anul 1922.
    Scurt istoric: „În anii 1780 tipograful sibian Martin Hochmeister înfiintează impreună cu J. B. Günther Societatea Țintașilor // Schützengesellschaft. În anul 1786 Societatea Țintașilor inchiriază spațiul între zidul incintei a III-a și zidul exterior, de la cazarmă (bastionul de la Poartă Cisnădiei) pană la teatru (Turnul Dulgherilor) str. Cetătii și amenajează un poligon de tragere în Zwinger. O treime din poligon (spațiul între teatru // Komödienhaus și Turnul Olarilor) intră 1787 în posesia teatrului. În anul 1798 Societatea Țintașilor construiește în incintă poligonul (aflat între Turnul Olarilor și cazarmă) Casă Țintașilor (Schießhaus).
    În anul 1832 Orașul anulează contractul de închiriere cu Asociația Trăgătorilor și închide poligonul (1832~1837?). În anul 1844 40 de membrii arbaletisti infiintează Asociația Cetătenească a Țintașilor/Trăgătorilor de Elită // Bürgerliche Scharfschützenverein și cumpără grădina lui Meinth de pe Școala de Înot unde amenajează un poligon de tragere.” Informații despre istoria poligoanelor de tragere din Sibiu se pot citi la link-ul accesat: LINK
    Moara și canalul vechi din grădina Schöpp. Lângă poligonul de tragere se afla o moară veche, construită pe un canal amenajat de-a lungul grădinii Schöpp. Canalul, o ramificație a Canalul superior Seviș (Obere Scheviskanal), se revarsă la vale în Pârâul Trinkbach. Canalul superior Seviș aproviziona cu apă bazinele de la Școala militară de Înot. Pârâul Trinkbach (Trinkbach) se numea și Pârâul Țiganilor (Zigeunerbach) deoarece curgea și pe lângă țigania din fața Porții Cisnădiei.

    Vila Schneider / Casa Breitenstein // Villa Schneider / Breitenstein Haus
    Josef Schneider construiește în anul 1915 lângă Pârâului Trinkbach, la marginea fostului poligon de tragere, o clădire în stil Bidermeier, proiectată de arhitectul sibian Maetz. Vila este cunoscută și sub denumiea de Vila / Casa Breitenstein. Clădirea cu intrarea pe latură nordică se află la capătul străzii Zaharia Boiu. Dacă cele două străzi proiectate la începutul sec. al XX-lea, desenate în harta SKV din anul 1911, ar fi fost realizate, latura cu intrarea în clădirea Breitenstein s-ar fi aflat astăzi pe aliniamentul stradal al prelungirii drumului Zaharia Boiu spre Parcul Sub Arini. Acel drum s-ar fi intersectat perpendicular cu strada planificată între Bd. Victoriei și str, Școala de Înot.
    La est de Vila Breitenstein s-a amenajat în jurul anului 1969 un teren de sport, folosit ca patinoar artificial descoperit iarna. (Sursa fotografiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Târgu Peștelui / Târgu Vinului ~ cel mai vechi târg de animale din Sibiu // Rosenanger / Weinanger ~ ältester Hermannstädter Viehmarkt”

    Cel mai vechi târg de animale din Sibiu se afla în zona str. Târgu Peștelui / Târgu Vinului. Terenul pe care se țineau târguri de animale purta la mijlocul sec al XVI-lea denumirea of(auf) dem Anger // pe pajiște / pe obor. Cuvântul Anger desemnează un spațiu / teren viran, aflat la răscruce de drumuri, acoperit cu vegetație ierboasă unde se organizau târguri de animale vii, dar și activități de agrement. Anger poate fi tradus prin: pajiște, obor, piață, târg sau răscruce.
    La sfârșitul sec al XVI-lea terenul a fost înconjurat de un gard de mărăcini (ruje) în germană Rosen, de la care se trage denumirea germană Rosenanger = Pajiștea Rujelor / Pajiștea Trandafirilor / Piața Trandafirilor. După ce piața vitelor a fost mutată în fața Porții Cisnădiei în sec al XVII-lea, magistratul sibian a transformat în anul 1716, cu ajutorul vecinătății, o parte din terenul fostului obor într-o grădină cu paturi de flori, înconjurată de un gard din scânduri. Grădina Trandafirilor // Rosengarten a fost în folosință până la mijlocul sec al XIX-lea. Această grădină, desființată 1851, este marcată de Johann Böbel în harta orașului Sibiu, desenată 1882/83, și în Planșa 26 din renumitul Album Böbel, realizat 1886/87.

    În partea vestică a orașului de Jos se afla un lac vechi, secat și astupat la mijlocul sec al XIV-lea. Lacul se întindea pe arealul conturat de str. Turnului, Târgu Peștelui, Cojocarilor, Piața Armelor, Pânzarilor și str. Croitorilor. În textele vechi lacul apare sub denumirea germană Kempel, ceea ce înseamnă baltă. Strada Cojocarilor se numește în germană Kempelgasse (str. Bălții).
    Pe lângă denumirile Anger / Rosenanger / Kleiner Anger, folosite pentru zona Târgu Peștelui / Târgu Vinului, scriitorul de cancelarie Dollert notează, la începutul secolului al XVII-lea, în cartea funciară (Teilungsbuch) și numele Rossen Anger! Întrucât cuvântul Ross înseamnă cal, s-ar putea ca această piață (Anger) să fi fost marcată de Dollert ca târg de cai(?)… mai ales că în apropiere se afla alt tărg de animale, târgul de viței de pe str. Kälbergasse // str. Vițeilor, astăzi str. Victor Tordășianu.
    Foarte interesantă este și informația notată de Pancratz referitoare la numele străzii Saggasse // Turnului. În cartea funciară (Teilungsbuch) din anul 1702 se amintește de moara Sag (numită și Pfarrsmühle / moara popilor) și de baia publică, care se afla vis-a-vis de moară (pe locul unde s-a înființat mai târziu fabrica de lumânări). Lângă baie se afla Rosenanger // Târgul Trandafirilor urmat de Weinanger // Târgul Vinului – nume care contiuna pe partea cealaltă a străzii Sag!!! – deoarece partea străzii Turnului între str. Victor Tordășianu și moara Sag se numea de asemenea Weinanger // Târgul Vinului!!! ~ vezi: „…auf dem Weinanger bei der Pfarrsmühle.“ // „…pe Târgul Vinului lângă moara popilor”.

    La intersecția străzilor Turnului cu Târgu Peștelui, Târgu Peștelui cu Târgu Vinului și Târgu Vinului cu str. Turnului se aflau piețe. La intersecția străzilor Turnului cu Târgu Vinului exista o piață comercială unde se organizau săptămânal târguri. Negustori ambulanți expuneau pe tarabe, mese improvizate sau pe caldarâm diferite produse casnice, vase de olarit, cosuri, site sau produse alimentare și chiar lemne de foc, cum se poate observa în fotografiile realizate la sfărșitul sec al XIX-lea și începutul sec al XX-lea.
    Intersecția str. Târgu Vinului cu str. Turnului și str. Faurului este cunoscută sub denumirea de Coroana // Krone, după numele hotelului restaurant Coroana // Krone, care se afla în prima jumătate a sec al XX-lea în clădirea str. Târgu Vinului nr. 16. În anii 1950 piața a fost transformată într-un parc cu rondele de flori, fântână arteziană și bănci. După câțiva ani parcul a fost desființat. Astăzi piața, transformată din nou în parc, se numește Piața Coroana. Această piață apare, de-a lungul timpului, sub diferite denumiri, în funcție de specificul locului și al mărfurilor oferite: Târgul Trandafirilor // Rosenanger ~ Târgu Vinului // Weinanger ~ Târgu Peștelui // Fischanger (totuși nu este exclus, ca unele denumiri să fi fost preluate și folosite în mod eronat).
    La intersecția străzilor Turnului // Saggasse cu Târgu Peștelui // Rosenanger se afla o piațetă unde își expuneau negustorii ambulanți marfa pe tarabe și mese improvizate, în zilele de târg săptămânal. În piața la intersecția străzilor Târgu Vinului cu Târgu Peștelui se afla între 1716 și 1851 Grădina Trandafirilor // Rosengarten.

    „În perioada interbelică piața aflată la intersecția străzilor Târgu Peștelui cu Târgu Vinului era numită în popor Piața Brânzei, pentru că era locul unde veneau cei din Mărginime. La mică distanță de intersecție, pe Târgu Peștelui, era o crâșmă unde trăgeau toți din Poiana, iar pe Târgu Vinului, tot aproape, era o fabrică de brânză.” (sursă informație Marian Bozdoc)

    Denumirile străzilor Târgu Peștelui și Târgu Vinului de-a lungul timpului:
    Of(auf) dem Anger / 1600 Rosen Anger / 1702 Rosenanger / 1872 Rosenanger / 1921 și 1934 Târgul Peștelui
    Of(auf) dem Anger / Kleiner Anger / 1702 Weinanger / 1872 Weinanger / 1921 și 1934 Târgul Vinului

    Bibliografie:

    Johann Böbel
    Grădina Trandafirilor este marcata de Johann Böbel în harta orațului Sibiu, desenată și completată cu text olograf de autor în anul 1882/83.
    Târgul Trandafirilor, acum Târgul Vinului
    l. În anii 1850, cu ocazia lucrărilor de regularizare și pavare a străzii, a fost desființată grădina de trandafiri, deținută de vecinatate, creindu-se pe locul respectiv o piața de comerț. În anii 1870 a fost amenajat trotoarul… În anii 1860 au fost pavate și strada Cojocarilor, Târgu Vinului, Konrad Haas, Dogarilor, Moș Ion Roatș și Alexandru Odobescu, iar în anul 1882 a fost pavată str. Măsarilor și amenajat trotoarul.”
    (traducere) [deci, Târgu Vinului // Weinanger se numea inițial Târgu Trandafirilor // Rosenanger!]
    Rosenanger, jetzt Weinanger
    l. In den 50ziger Jahren, als diese Gasse reguliert und gepflastert wurde, ist der Rosengarten welcher der Nachbarschaft eigen war eingegangen, und ist da ein Verkaufsplatz entstanden. In den 70ziger Jahren ist das Trotoir gelegt worden… In den 60ziger Jahren sind auch die Kempel Gasse, Weinanger, Poschengasse, Binder und Enten Gassen und Pempflinger Gasse gepflaster worden und im Jahre 1882 ist die Rosmarin Gasse gepflastert und Trotoir gelegt worden.”
    (textul original)

    Informații despre Gradina Trandafirilor din Planșa 26 din renumitul album realizat de Johann Böbel 1886/87 „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”.
    XIV. Fosta Grădina Trandafirilor, (proprietatea vecinătății Rosenanger), a dispărut în anii ’50, când a fost asfaltată strada și s-a creat o piață comercială pentru zile de târg săptămânal, în anii ’60 s-a amenajat și trotuarul.” (traducere)
    XIV. Der vormals bestandene Rosengarten (Eigentum der Nachbarschaft Rosenanger) ist in den 50.ziger Jahren als die Gasse gepflastert wurde eingegangen und ist dort ein Verkaufsplatz enstanden für die Wochenmarkttage und in den 60.ziger Jahren wurde auch Trotoir gelegt.” (textul original)

    Emil Sigeru
    Text preluat din cartea lui Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” vol.III, tipărită 1922.
    „Orașul avea o grădină publică veche pe Rosenanger [Târgu Trandafirilor], care și-a primit numele de la această grădină [?]. În sec al XVII-lea această grădină veche pare să fi fost neglijată și abandonată. În anul 1716 pânzarul Georg Georgi a cumpărat o casă pe Rosenanger și a constatat că în loc de grădină, pe parcela lui erau doar gropi de var și de gunoi. Georgi a invitat magistratul să examineze situația, ceea ce s-a întâmplat pe 5 mai, astfel că magistratul a decis „să reînnoiască vechiul nume al locului prin amenajarea unei grădini și îngradirea acesteia cu un gard”, spre bucuria vecinatății. Grădina nou înviată a fost împărțită între membrii vecinătății, fiecare primind astfel un „locșor”. Grădina a existat în continuare, deoarece în 1784 era încă în posesia vecinătății. Această grădină apare pe harta orașului din 1845. (traducere)

    „Einen sehr alten öffentlichen Garten besaß die Stadt auf dem Rosenanger, der von diesem Garten de Namen erhielt. Im XVII. Jahrhundert scheint aber dieser alte Garten ganz vernachlässigt und schließlich aufgelassen worden sein. Als 1716 der Tuchmacher Georg Georgi auf dem Rosenanger ein Haus kaufte, waren an der Stelle des Gartens nur Kalk- und Mistgruben vorhanden. Georgi lud den Magistrat ein, diesen unsauberen Zustand in Augenschein zu nehmen und, nachdem das am 5. Mai geschehen war, beschloss der Magistrat „den alten Namen des Orths zu erneuern und den Platz mit einem Frieden zuzumachen“, was die Nachbarschaft „mit Freuden” erfüllte. Als nun der Platz umfriedet war, ward der wieder erstandene Garten so unter die Mitglieder der Nachbarschaft verteilt, dass jeder ein „Plätzgen” darin erhielt. Der Garten scheint dann weiter bestanden zu haben, denn 1784 wurde er von der Nachbarschaft noch erhalten. Selbst auf einem Stadtplan aus dem Jahre 1845 ist der Garten noch eingezeichnet.”
    (textul original)

    Din aceeași carte, la capitolul: Iarmaroc, aflăm că magistratul capitalei Sibiu a emis 1857 un decret privind reglementarea iarmarocului, prin care se prevedea ca pe timpul târgului anual ținut la Sibiu, pe Târgul Vinului sa fie vândut doar lard / untură, osanză și slănină! (traducere) [clădirile din piața, aflată între str. Tărgu Vinului și str. Turnului, aparțineau breslei măcelarilor.]
    Aus demselben Buch, im Kapitel Der Jahrmarkt, erfahren wir, dass, laut Jahrmarktsverordnung des Magistrats der Landeshauptstadt Hermannstadt von 1857, während des Jahrmarktes auf dem Weinanger nur Schmalz, Schmeer und Speck verkauft werden dürfen! (textul original)

    Arnold Pancratz
    Informații preluate din cartea lui Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts”, carte tipărită în anul 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff.

    Anger inseamnă un teren cu vegetație ierboasă (pajiște), care era folosit pentru activități de agrement și unde se țineau târguri de animale vii. El cuprindea spațiul între Weinanger // Târgu Vinului și Rosenanger // Târgu Peștelui, și purta până la mijlocul sec al XVI-lea denumirea „auf dem Anger” // „pe Pajiste”. Era cel mai vechi târg de animale din vechiul Sibiu. Mai târziu, a fost înconjurat de un gard de mărăcini, și de aici se trage numele Rosenanger // Pajiștea Trandafirilor, la fel ca și în Brașov, și nu de trandafirii care ar fi fost plantați aici. Abia în sec al XVIII-lea, locuitorii binevoitori ai acestui cartier au amenajat o grădină cu paturi de flori înconjurată de un gard din scânduri, după ce piață vitelor a fost mutată în față Porții Cisnadiei. Terenul împrejmuit a fost păstrat pană la mijlocul secolului trecut [XIX]; a fost numit și Kleiner Anger // Pajiștea Mică, pană când s-a impus numele Weinanger // Târgul Vinului, nume provenit de la comerțul cu vin care s-a desfășurat acolo. Scriitorul de cancelarie, Dollert, notează în cartea funciară de la începutul secolului al XVI-lea pentru zonă respectivă numele Rosenanger și Anger sau micul Anger(*). Un complex de clădiri ridicat mai târziu va desparte și mai mult cele două târguri.”
    (*) „Pe lângă Rusenanger, scrie și Rossen Anger. O fi marcat acest loc ca târg de cai, în timp ce târgul de viței se afla pe str. Kälbergasse?”
    (traducere) [Întrucât cuvântul Ross înseamnă cal, s-ar putea ca această piață (Anger) să fi fost marcată de Dollert și ca târg de cai… mai ales că în apropiere se e ținea târg de viței, pe str. Kälbergasse // str. Vițeilor, astăzi str. Victor Tordăsianu.]

    „Anger bedeutet einen Grasplatz, der dem vergnügen diente oder zur Abhaltung von Märkten benutzt wurde. Er umfasste den heutigen Wein- und Rosenanger, denn bis um die Mitte des 16. Jahrhunderts heißt es bloß „auf dem Anger“. Er ist der älteste Viehmarktplatz Alt-Hermannstadts gewesen. Später wurde er mit einer Dornenhecke umgeben, und davon kommt der Namen Rosenanger wie auch in Kronstadt und nicht von der Rosen, die hier etwa gepflanzt worden wären. Erst im 18. Jahrhundert haben die freundlichen Bewohner dieser Nachbarschaft ein mit „Blanken“ umgebenes Gärtchen mit Blumenbeeten angelegt, als der Viehmarkt bereits vor das Heltauertor verlegt worden war. Der umzäumte Platz hat sich bis in die Mitte des vorigen Jahrhunderts erhalten; er hieß auch Kleiner Anger, bis sich die Bezeichnung Weinanger durchsetzte von dem Weinhandel, der hier getrieben wurde. Der Teilungsschreiber Dollert aus der Wende des 16. Jahrhunderts kennt nur den Namen Rosenanger und Anger oder kleiner Anger(*). Später trennte ein Häuserblock die beiden Anger noch mehr.”
    (*) „Er schreibt neben Rusenanger auch Rossen Anger. Sollte er damit diesen Platz zugleich als Roßmarkt gekennzeichnet haben, wärend der Kälbermarkt in der Kälbergasse lag?“
    (textul original)


    (Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt / Cartea de adrese din 1875 / Acuarelă de Juliane Fabritius-Dancu)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Casa Societății – Patinoarul și Grădina restaurant Flora // Gesellschaftshaus – Eislaufplatz und Gasthausgarten Flora“

    Casa Societății // Gesellschaftshaus a fost inaugurată în 18 august 1884. Dispunea de o sală mare de concerte, ce putea fi folosită și ca sală de teatru, sală de bal sau pentru diferite întruniri și diverse expoziții. După Primul Război Mondial a fost transformată în Casa Societății ~ Urania unde a funcționat o perioadă de timp cinematograful Thalia. La sfârșitul anilor 1930 clădirea a fost distrusă de un incendiu. Pe locul respectiv s-a construit Casa Armatei Sibiu, inaugurată 1971.

    În sala mare a clădirii Societății a avut loc în luna ianuarie 1892 Conferința Națională Românească // Rumänische Natinalkonferenz. În zilele de 8-9 și 20-21 ianuarie 1892 fruntașii Partidului Național Român (PNR) s-au întrunit într-o conferintă extraordinară la Sibiu, alegând ca președinte al partidului pe doctor Ioan Rațiu.

    În anul 1903 s-a organizat la Sibiu Expoziția de Comerț // Gewerbeausstellung. Exponatele au fost prezentate în Casa Societății și în spațiile cele două pavilioane de pe terenul patinoarului. În pavilionul aflat lângă str. Schevis își prezenta produsele „Prima turnătorie de fier din SibiuFabrica de mașini agricole” // „Erste Hermannstädter Eisengiesserei – Landwirtschaftliche Maschinenfabrik“, iar vis-a-vis se afla pavilionul Kunsthalle. Cu această ocazie au fost aduse și instalate, pe terenul patinoarului, cele două vase de piatră realizate de sculptorul ardelean Simon Hoffmeyer pentru Reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal din str. Turnu Roșu // Rotenturm-Strasse, astăzi str. Constantin Noica!

    Patinoar // Eislaufplatz Lângă Casa Societății se afla un patinoar. Patinoarul, inaugurat în data de 23 decembrie 1877 și desființat în anul 1938, a fost amenajat de Societatea de Patinaj Sibiu // Hermannstädter Eislaufverein (societate înființată 1875) pe terenul aflat între Administrația fântânelor // Brunnenmeisterei și Grădina Flora // Floragarten. Astăzi se află pe locul patinoarului Facultatea de Litere și Arte – ULBS. Pe terenul unde se afla pavilionul s-a construit Universitatea „Lucian Blaga“ / Facultatea de Inginerie!

    Grădina Flora // Floragarten După ce terenul fostei Citadele a fost retrocedat orașului Sibiu, au fost amenajate o mulțime de grădini noi în zona respectivă. Grădinile celor de Sonnenstein, Schulenburg, Kießlingstein, Sachsenfels și cea a generalului Baron Wernhardt erau renumite pentru frumusețea lor.
    Contesa Kun-Brukenthal moștenise de la mama ei Grădina Ritter // Ritter’sche Garten aflată lângă str. Schewis // Seviș (Bd Victoriei). După moartea contesei grădina a ajuns în posesia fiicei contesei, Baroneasa Gerlitzi, de la care a moștenit-o fiul acesteia. După moartea fiului Grădina Gerlitzi a fost cumpărată de Fabrica de Bere Orlat // Orlater Bierbrauerei, care a deschis pe arealul respectiv 1868 Grădina restaurant Flora // Gasthausgarten Floragarten.
    Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat în data de 1 mai 1876 marea grădină a baronului Gerlitzi de pe str. Schewis // Seviș pentru suma de 14.200 Gulden ~ (1876 – 1.5. Das griech.- orient. Metropolitankapitel kauft um 14.200 Gulden den großen Baron Gerlitzischen Garten in der Schewisgasse).
    În cartea lui Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt (1922) scrie marea grădină Ritter / Gerlitzi / Flora se afla între Eislaufplatz (patinoar) și Kirchengasse (str. Justiției) ~ adică pe arealul între Facultatea de Litere și Arte – ULBS, Bd Victoriei, str. Justiției și str. Zaharia Boiu.
    Altă grădină renumită de pe str. Schewis // Seviș (Bd Victoriei) a fost cea a bancherului Popp. În anul 1832 grădina este cumpărată de primarul sibian Josef von Wayda. După moartea lui Wayda 1847 Mitropolia greco-ortodoxă cumpăra grădina pentru suma de 600 de Galbeni. Pe această parcelă s-a construit Palatul Mitropoliei Ardealului.
    Colaj realizat cu ajutorul fotografiilor din colecția personală – arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt – harta Böbel 1875/1882 – harta SKV 1911 și harta OpenStreetMap.

    Casa Societății – repere cronologice preluate din Cronica lui Emil Sigerus:
    1869-7-29 – 8-7  Zilele Societății (Vereinstage) organizate în hala de festivități din Grădina Gerlitzi.
    1877-12-23  Deschiderea patinoarului lângă Administrația fântânelor (Brunnenmeisterei).
    1884-8-18  Inaugurarea Casei Societății (Gesellschaftshaus) / au loc Zilele festive ale Societății (Vereinstage).
    1885-3-1  Prima Expoziție de Comerț (Gewerbeausstellung).
    1886-9-9  Expoziție de Comerț (periodică).
    1887-8-27  Prima Expoziție de Artă (Kunstausstellung).
    1892-1-20  Conferința Națională Românească (Rumänische Natinalkonferenz).
    In zilele de 8-9 ianuarie/20-21 ianuarie 1892, fruntașii Partidului Național Român (PNR) s-au întrunit într-o conferintă extraordinară la Sibiu, alegând ca președinte al partidului pe doctor Ioan Rațiu.
    1892-9-23  Casa Societății este legată de rețeaua de curent. Lucrările au fost finanțate de Fabrica Textilă Scherer (Schererische Tuchfabrik).
    1892-6-29  Expoziție cu articole electrice (Elektrische Austellung).
    1892-7-23  Conferința Națională Românească (Rumänische Natinalkonferenz).
    1896-10-22  Zilele festive Săsești (Sachsentage).
    1903-8-15  Expoziție de Comerț în clădirea Casa Societății și în zona patinoarului.
    1928-1-3  Casa Societății intră în proprietatea orașului Sibiu.
    1925-11-11  Prima radiodifuzare publică (informații preluate de la Emil Sigeru).

    1911  În Casa Societății este expus avionul „Vlaicu II“.
    1920  În Casa Societății se deschide Sala și cinematograful „Thalia“.
    1938  Casa Societății este distrusă de un incendiu. Pe locul respectiv s-a construit Casa Armatei Sibiu, inaugurată 1971.

    Gesellschaftshaus – Emil Sigerus „Chronik der Stadt Hermannstad 1100-1929”
    1869 – 29.7. bis 7.8.  Vereinstage Festhalle im Gerlizigarten.
    1877 – 23.12.  Der Eislaufplatz neben dem Brunnenmeisterhof in der Schewisgasse wird eröffnet.
    1884 – 18.8.  Vereinstage; Eröffnung des Gesellschaftshauses.
    1885 – 1.3.  Gewerbeausstellung im Gesellschaftshaus.
    1886 – 9.9.  Periodische Gewerbeausstellung im Gesellschaftshaus.
    1887 – 27.8.  Eröffnung der ersten Kunstausstellung im Gesellschaftshaus.
    1892 – 20.1.  Rumänische Nationalkonferenz im Gesellschaftshaus.
    1892 – 23.9.  Das Gesellschaftshaus wird von der Schererischen Tuchfabrik mit elektrischer Beleuchtung versehen.
    1892 – 29.6.  Elektrische Ausstellung im Gesellschaftshaus.
    1892 – 23.7.  Rumänische Nationalkonferenz im Gesellschaftshaus.
    1896 – 22.10.  Sachsentag im Gesellschaftshaus.
    1903 – 15.8.  Gewerbeausstellung im Gesellschaftshaus und dem Eislaufplatz.
    1918 – 1.3.  Das Gesellschaftshaus geht in den Besitz der Stadt über.
    1925 – 11.11.  Öffentliche Vorführung von Rundfunken im Gesellschaftshaus.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Scările și vechiul pasaj pietonal între Turnul de Poartă și Piața Huet // Treppen und alter Durchgang zwischen Torturm und Huetplatz“

    Scăcrile și vechiului pasaj pietonal între Turnul de Poartă și Piața Huet au fost demolate / înlăturate în anii 1930, cu ocazia re-amenajării străzii Pempflingergasse. Din 1947 strada Pempflingergasse poartă numele Alexandru Odobescu. În fotocolajul alb/negru se văd săcrile și zidul vechiului pasaj pietonal fotografiate dinspre clădirea în care se află astăzi Liceul de Artă. Până la începutul anilor 1930 pasajul spre Piața Huet era deschis, cum se poate observa în primele două fotografii din anexa.

    Colaj realizat cu ajutorul fotografiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

     

     

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Wehrmann in Eisen“ // „Străjerul de Fier” // „Vasvitéz“ ~ 1915

    Statuia Străjerul de Fier a fost proiectată de renumitul arhitect sibian Josef Baron Bedeus von Scharberg (1889-1960) în primăvara anului 1915. Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că dezvelirea statuii a avut loc într-un cadru festiv în data de 1 august 1915. [Emil Sigerus: Chronik der Stadt Hermannstadt: 1915-1.8. Feierliche Aufstellung des „Wehrmann în Eisen“ auf dem Großen Ring] 

    Wehrmann in Eisen // Străjerul de Fier // Vasvitéz ~ Două ilustrații postate pe grupul de Facebook Alt-Hermannstadt și o fotografie color de pe pagina Călătorie în timp – Zeitreise – Időutazás administrată de Adriana Moscicki.

    Străjerul de Fier a fost poziționat în Piața Mare din Sibiu de Associația Invalizilor de Război (Krigsinvalidenfürsorge), cu scopul de a aduna bani pentru îngrijirea invalizilor și familiile victimelor Primului Păzboi Mondial. Statuia din lemn de stejar a fost instalată într-o căsuță (gheretă) lângă monumentul Sf. Nepomuk. Cei care doreau să doneze bani plăteau o taxă și primeau în schimb un cui special, pe care il puteau bate în lemnul statuii. Existau diferite feluri de cuie. Cele obijnuite aveau cap plat de 1 cm² și costau o Coroană / Krone. Pentru un cui prevăzut cu o gravură – emblemă, inițială sau text scurt se plătea extra. Cei care au donat bani au fost notați intr-un registru și au primit un certificat de mulțumire scris în limba germană, maghiară și română. Căsuța cu Străjerul de Fier a fost înlăturată 1918, statuia se află astăzi în curtea Muzeului de Istorie. În anul 1915 se planificase mutarea statuii din Piața Mare pe str. Arhivelor și instalarea pe un soclu nou în fața clădirii în care se afla Arhiva Națională // Nationalarchiv.
    Există o carte poștală din perioada respectivă, realizată după un clișeu manipulat / prelucrat în care a fost stearsă căsuța cu Străjerul de Fier. Interesant este și faptul că negativul fotografiei a fost prelucrat exact în zona în care s-a construi în anul 1916 fântână nouă în Piața Mare (așa-numita Fântână Falkenhayn), loc marcat în această fotografie printr-o liniuța vizibilă pe carosabil(?).

    Großer Ring // Piață Mare // Nagy tér ~ fotografiată 1915 dinspre latura vestică, din fereastra clădirii nr. 5, cunoscută sub denumirea de Casa Albastră. Fotografia a fost realizată în anul 1915, posibil de Emil Fischer cu ocazia amplasării statuii Străjerul de Fier (sau Străjerul în fier) în Piața Mare în ziua de 1 august.
    În fotografia din partea dreaptă apare autorul statuii Străjerul de Fier, arhitectul sibian Josef Baron Bedeus von Scharberg, lângă un model din ghips. Fotografia face parte din colecția particulară Konrad Klein și a fost publicată pe website-ul siebenbürger.de / vezi link-ul accesat: LINK

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Installation des neuen Comes Franz von Salmen in Hermannstadt” // „Instalarea noului Comes Franz von Salmen la Sibiu“ ~ 26 august 1846

    Xilogravura executată după un desen realizat de Theodor Glatz arată un grup de personalități și oficiali ai orașului în fața clădirii primăriei vechi (Casă Altemberger) cu ocazia instalării noului Comes Franz Salmen în ziua de 26 august 1846 la Sibiu. Ilustrația a fost publicată în renumitul ziar „Illustrirte Zeitung” din Leipzig în 15 ianuarie 1848. Persoanele îmbrăcate în vestimentație de epocă sunt prezentate în fața clădirii primăriei vechi decorată cu brazi. În partea stângă se vede turnul Bisericii Reformate și str. Mitropoliei (Fleischergasse) împodobită cu brazi amplasați de-a lungul drumului spre Piața Mare. În fruntea alaiului festiv se afla un Stadthopner // Inspector domenial cu lancie în vestimentație orășenească.

    Festzug anlässlich der Installation des Sächsischen Nationsgrafen Franz von Salmen am 26. August“

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează și notează într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în orașul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. La capitolul dedicat tradiției de a poziționa în fața anumitor clădiri din Sibiu obiecte decorative cu semnificații simbolice, așa-numite însemne de onoare // Ehrenzeichen, Böbel descrie și festivitatea instalării Comesului Franz von Salmen 1846. (Text tradus din planul lui Johann Böbel)

    Franz Salmen a fost ales Comes în ziua de 27 februarie 1846(*)
    În ziua de 26 august 1846 a avut loc festivitatea de instalare a noului Comes Franz Salmen, cu mare pomp și pe vreme minunată…, oare această festivitate a fost ultima mare sărbătoare națională a Sașilor, întotdeauna loiali statului?
    Autorul acestor rânduri [frază scrisă de Böbel la persoana a treia] este de părere că nu este de prisos să descrie aici festivitatea de instalarea a noului comes Salmen, o importantă sărbătore națională. Alaiul impresionant, cu numeroși deputați și corporații cu steagurile lor, veniți din toate scaunele, districtele și orașele din Țara Sașilor, adunați în față primăriei / Casă Altemberger, s-a îndreptat (însoțit de bătăile clopotelor bisericilor orașului), pe str. Măcelarilor/Mitropoliri [Fleischer Gasse], str. Xenopol [Quer Gasse ] și str. Cisnadiei/N.Bălcescu [Heltauer Gasse] spre Piața Mare [Großer Ring]. Comesul Franz Salmen și Guvernatorul, aflați într-o trăsură măreață trasă de șase căi înhămați cu harnașamente bogate, au fost primiți cu sunete de trompetă și ovațiuni de miile de spectatori adunați în față clădirii Națiunii Săsești din Piața Mare. Comesul Salmen s-a arătat la fereastră unde a ținut un discurs mulțumind sibienilor pentru primirea călduroasă. Mulțimea a aclamat cu urări nesfârșite de vivat… În ziua de 24 martie 1875 a murit Comes Franz von Salmen.“
    (*)Baronul Franz von Salmen a fost Comes / Königsrichter // Jude regal (judes regius) între 1846 și 1852. În Cartea de aderese din anul 1875 apare la adresa: str. Avram Iancu [Reispergasse] nr. 25.

    (Textul original în limba germană copiat din planul lui Johann Böbel)
    1846 am 27 Feb: ist Franz Salmen zum Comes gewählt worden.
    Im Jahre 1846 am 26 August ist Franz von Salmen noch mit sehr grossem Pomp und bei herrlichem Wetter instaliert worden, und sollte dies die letzte grosse National Feier der dem Staate immer treuen Sachsen gewesen sein?
    Schreiber dieser Zeilen hält es nicht überflüssig von der grossen National Feier (Instalation) einiges zu erwähnen. Wärend dem Läuten auf allen Kirch Thürmen der Stadt, nahm der imposante Zug mit den vielen Deputationen, und Corporationen mit ihren Fahnen, aus allen Stühlen, Distrikten und Städten des Sachsen Landes dabei vertreten den Weg vom Rathaus durch die Fleischer Gasse… und Heltauer Gasse um den grossen Platz. Vor dem National Haus wurde Aufstellung genommen und der von 6 reichgeschirrten Pferden gezogene Pracht Wagen in welchem der Comes, ihm zur Seite der Guverneur saß in das National Haus, bei nicht enden wollenden Hochrufen vivat, und Trompeten Geschmetter hineinfuhr. Sodann trat Comes Salmen vor das offene Fenster dankte, und eine Rede hielt an das zu vielen Tausenden anwesende Volk. von welchem darauf nicht enden wollende Hochrufe, vivat, angebracht wurden, u.s.w. Im Jahre 1875, am 24 März, ist Comes Salmen gestorben.“

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Sibiu în sec. 19 ~ Clădiri cu însemne de onoare // Hermannstadt im 19. Jahrhunder ~ Gebäude mit Ehrenzeichen”

    În Sibiul medieval exista tradiția de a poziționa în fața anumitor clădiri obiecte decorative cu semnificații simbolice, așa-numite însemne de onoare // Ehrenzeichen! Aceste obiecte, un dulap/castăn/scrin (în germană Schrank) din lemn și 3 sau 4 brazi, semnalau importanța social/politică a clădirii respective, în care se afla o instituție importantă sau domiciliul celor mai înalți oficiali ai orașului: primarul, judecătorul de scaun și directorul poliției (la Böbel numit și Stadthann). Dulapul era confecționat din lemn masiv de stejar împodobit cu anul și stema orașului, decorațiune de intarsie din aramă. Brazii erau plantați în fața clădirilor în care locuia Comesul (indicat prin patru brazi) sau primarul orașului (arătat prin trei brazi).

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează și descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în orașul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Clădirile în fața cărora se aflau decorații simbolice – însemne de onoare // Ehrenzeichen în perioada respectivă au fost menționate în textul olograf și marcate în hartă cu o liniuță roșie. În anul 1883 nu mai existau asemenea decorații în Sibiu, cu excepția celor 4 brazi mici din fața clădirii din Piața Mare nr. 8, în care se afla sediul Națiunii Săsești și locuința Comesului sibian.

    Următoarele clădiri au fost marcate cu o liniuță roșie de Johann Böbel în planul din 1882/83:
    (Text tradus din planul lui Johann Böbel)

    I. Casa nr. 8 de pe str. Movilei // Obere Neustift ~ Gottlieb Waller, primar în anii 1930, a fost anterior judecator de scaun.
    II. Casa nr. 4 din str.
    Avram Iancu // Reispergasse ~ Daniel Ziegler, primar în anii 1840. În 1848, pe 11 martie, la 10 dimineața, orasul Sibiu este cucerit de trupele generalul Bem. Generalul locuieste timp de 6 zile in casa primarul Ziegler. Apoi este gazduit în casa nr. 12 din Piata Mare (casa aparține acum [1883] Spar Cassa).
    III. Casa nr. 11 din str.
    Avram Iancu // Reispergasse ~ Bachner, directorul poliției în anii 1840.
    IV. Casa nr. 6. din str. Cisnadiei/N. Balcescu // Heltauer Gasse
    ~ Joseph von Wayda, primar în anii 1940, în anii 1830 a fost directorul poliției. Această casă este acum [1883] proprietatea orașului.
    V. Casa nr. 26 din str.
    Tipografilor // Wiesen Gasse ~ Simon Schreiber, primar în anii 1830.
    VI. Casa nr. 29 din str. Macelarilor/Mitropoliei // Fleischer Gasse
    ~ Simon Schreiber, judecător de scaun în anii 1840, ulterior primar.
    VII. Casa nr. 6. din str.
    General Magheru // Sporer Gasse…

    Franz Salmen a fost ales Comes în ziua de 27 februarie 1846(*)
    În ziua de 26 august 1846 a avut loc festivitatea de instalare a noului Comes Franz Salmen, cu mare pomp și pe vreme minunată…, oare această festivitate a fost ultima mare sărbătoare națională a Sașilor, întotdeauna loiali statului?
    Autorul acestor rânduri [frază scrisă de Böbel la persoana a treia] este de părere că nu este de prisos să descrie aici festivitatea de instalarea a noului comes Salmen, o importantă sărbătore națională. Alaiul impresionant, cu numeroși deputați și corporații cu steagurile lor, veniți din toate scaunele, districtele și orașele din Țara Sașilor, adunați în față primăriei / Casă Altemberger, s-a îndreptat (însoțit de bătăile clopotelor bisericilor orașului), pe str. Măcelarilor/Mitropoliri [Fleischer Gasse], str. Xenopol [Quer Gasse ] și str. Cisnadiei/N.Bălcescu [Heltauer Gasse] spre Piața Mare [Großer Ring]. Comesul Franz Salmen și Guvernatorul, aflați într-o trăsură măreață trasă de șase căi înhămați cu harnașamente bogate, au fost primiți cu sunete de trompetă și ovațiuni de miile de spectatori adunați în față clădirii Națiunii Săsești din Piața Mare. Comesul Salmen s-a arătat la fereastră unde a ținut un discurs mulțumind sibienilor pentru primirea călduroasă. Mulțimea a aclamat cu urări nesfârșite de vivat… În ziua de 24 martie 1875 a murit Comes Franz von Salmen.“
    (*)Baronul Franz von Salmen a fost Comes / Königsrichter // Jude regal (judes regius) între 1846 și 1852. În Cartea de aderese din anul 1875 apare la adresa: str. Avram Iancu [Reispergasse] nr. 25.

    (Textul original în limba germană copiat din planul lui Johann Böbel)
    Von den aus alter Zeit herstammenden Ehrenzeichen, des Comes und der höchstgestellten Beamten der Stadt, dem Bürgermeister, Stuhl Richter und Polizei Direktor (früher auch Stadt Hann genannt), bestehd das einzige, noch im Jahre 1883 vor dem National Haus (Comes Wohnung) als Simbol der aus massivem Eichenholz verfertigte Schrank (auch Esel genannt), geziert mit dem Stadt Wappen und der Jahreszahl aus Messing im Holz eingelassen und vor dem Schrank die 4 Tannen Bäume aufgepflanzt. Diese Schrank (auch Esel genannt) waren alle in gleicher Form und aus Eichenholz verfertigt, nur die Auszeichnung mit den Tannenbäumen war verschieden, in so weit, das, beim Comes 4. beim Bürgermeiter nur 3.Tannen Bäume aufgepflanzt wurden, beim Stuhl Richter und Polizei Direktor keine. Die Stellen sind im Plan angegeben vor welchen Häusern in den 30siger Jahren noch diese Ehren Zeichen gestanden sind.
    I. Das Haus Nro. 8 auf der Obere Neustift, dem Bürgermeisters Gottlieb Waller, in den 30siger Jahren, war früher auch Stuhl Richter.

    II. Das Haus Nro. 4 in der Reispergasse, dem Bürgermeister Daniel Ziegler in den 40ziger Jahren. Im Jahre 1848 am 11 März Abens 10 Uhr, als General Bem in Hermannstadt einzog, war sein Quartier 6 Tage beim Bürgermeister Ziegler. Dann wurde General Bern in das Haus N 12 auf den grossen Ring einquartiert, (das Haus jezt Eigenthum der Spar Cassa).
    III. Das Haus Nro. 11 in der Reispergasse, dem Polizei Direktor Bachner in den 40ziger Jahren.
    IV. Das Haus Nro. 6. in der Heltauer Gasse, dem Bürgermeister Joseph von Wayda, in den 40ziger Jahren, war in den 30siger Jahren Polizei Direktor. Dies Haus ist jezt Eigenthum der Stadt.
    V. Das Haus Nro. 26 in der Wiesen Gasse, dem Bürgermeister Simon Schreiber, in den 30siger Jahren.
    VI. Das Haus Nro. 29 in der Fleischer Gasse, in den 40ziger Jahren Simon Schreiber, Stuhl Richter, später Bürgermeister.
    VII. Das Haus Nro. 6 in der Sporer Gasse…

    1846 am 27 Feb: ist Franz Salmen zum Comes gewählt worden.
    Im Jahre 1846 am 26 August ist Franz von Salmen noch mit sehr grossem Pomp und bei herrlichem Wetter instaliert worden, und sollte dies die letzte grosse National Feier der dem Staate immer treuen Sachsen gewesen sein?
    Schreiber dieser Zeilen hält es nicht überflüssig von der grossen National Feier (Instalation) einiges zu erwähnen. Wärend dem Läuten auf allen Kirch Thürmen der Stadt, nahm der imposante Zug mit den vielen Deputationen, und Corporationen mit ihren Fahnen, aus allen Stühlen, Distrikten und Städten des Sachsen Landes dabei vertreten den Weg vom Rathaus durch die Fleischer Gasse… und Heltauer Gasse um den grossen Platz. Vor dem National Haus wurde Aufstellung genommen und der von 6 reichgeschirrten Pferden gezogene Pracht Wagen in welchem der Comes, ihm zur Seite der Guverneur saß in das National Haus, bei nicht enden wollenden Hochrufen vivat, und Trompeten Geschmetter hineinfuhr. Sodann trat Comes Salmen vor das offene Fenster dankte, und eine Rede hielt an das zu vielen Tausenden anwesende Volk. von welchem darauf nicht enden wollende Hochrufe, vivat, angebracht wurden, u.s.w. Im Jahre 1875, am 24 März, ist Comes Salmen gestorben.“ (Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    Festzug anlässlich der Installation des Sächsischen Nationsgrafen Franz von Salmen am 26. August“
    Xilogravura executată după un desen realizat de Theodor Glatz arată un grup de personalități și oficiali ai orașului în fața clădirii primăriei vechi (Casă Altemberger) cu ocazia instalării noului Comes Franz Salmen în ziua de 26 august 1846 la Sibiu. Ilustrația a fost publicată în renumitul ziar „Illustrirte Zeitung” din Leipzig în 15 ianuarie 1848. Persoanele îmbrăcate în vestimentație de epocă sunt prezentate în fața clădirii primăriei vechi decorată cu brazi. În partea stângă se vede turnul Bisericii Reformate și str. Mitropoliei (Fleischergasse) împodobită cu brazi amplasați de-a lungul drumului spre Piața Mare. În fruntea alaiului festiv se afla un Stadthopner // Inspector domenial cu lancie în vestimentație orășenească.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ 1915

    Piața Mare fotografiată dinspre latura vestică, din fereastra clădirii nr. 5, cunoscută sub denumirea de Casa Albastră. Fotografia a fost realizată în anul 1915, posibil de Emil Fischer, cu ocazia amplasării statuii Străjerul de Fier (sau Străjerul în fier) // Wehrman în Eisen în ziua de 1 august în Piața Mare. [Emil Sigerus: Chronik der Stadt Hermannstadt: 1915-1.8. Feierliche Aufstellung des „Wehrmann în Eisen“ auf dem Großen Ring]

    Großer Ring // Piață Mare // Nagy tér ~ 1915

    Străjerul de Fier a fost poziționat în Piața Mare din Sibiu de Associația Invalizilor de Război (Krigsinvalidenfürsorge), cu scopul de a aduna bani pentru îngrijirea invalizilor și familiile victimelor Primului Păzboi Mondial. Statuia din lemn de stejar a fost instalată într-o căsuță (gheretă) lângă monumentul Sf. Nepomuk. Cei care doreau să doneze bani plăteau o taxă și primeau în schimb un cui special, pe care il puteau bate în lemnul statuii. Existau diferite feluri de cuie. Cele obijnuite aveau cap plat de 1 cm² și costau o Coroană / Krone. Pentru un cui prevăzut cu o gravură – emblemă, inițială sau text scurt se plătea extra. Cei care au donat bani au fost notați intr-un registru și au primit un certificat de mulțumire scris în limba germană, maghiară și română. Căsuța cu Străjerul de Fier a fost înlăturată 1918, statuia se află astăzi în curtea Muzeului de Istorie. În anul 1915 se planificase mutarea statuii din Piața Mare pe str. Arhivelor și instalarea pe un soclu nou în fața clădirii în care se afla Arhiva Națională // Nationalarchiv.
    Există o carte poștală din perioada respectivă, realizată după un clișeu manipulat / prelucrat în care a fost stearsă căsuța cu Străjerul de Fier. Interesant este și faptul că negativul fotografiei a fost prelucrat exact în zona în care s-a construi în anul 1916 fântână nouă în Piața Mare (așa-numita Fântână Falkenhayn), loc marcat în această fotografie printr-o liniuța vizibilă pe carosabil(?).

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1900 (post 1906 – ante 1912)

    Piața Mare fotografiată dinspre latura sudică, din fereastra clădirii de la nr. 7 numită Casa Generalului. Se pare că această fotografie a fost realizată în anul 1911 în timpul lucrarilor de amenajare a Pieței Mari. În prim plan se vede unul din copacii sub care erau instalate cele două tunuri, înlăturate în anul 1869, din fața clădirii în care se afla sediul Comandantul general al trupelor austriece din Transilvania.

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1906-1912

    În partea stângă a Bisericii Catolice se distinge o parte din impozanta clădire ridicată de Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar) în anii 1905-1906. Această clădire adăpostește în prezent sediul Primăriei Sibiu. În partea dreapta a fotografiei se vede Turnul Sfatului dotat cu noul ceas (iluminat noaptea) construit de firma lui Johann Ignaz Fuchs „J. I. Fuchs & Söhne” din Bernburg și montat în anul 1906.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1890-1900 (ante 1905)

    Piața Mare fotografiată dinspre latura sudică, din fața clădirii nr. 8 cunoscută sub denumirea de Casa Hecht. Fotografia a fost realizată de Emil Fischer ante 1905, an în care a fost demolat complexul de clădiri din fața Bisericii Evanghelice. Dacă „pata de pe fațada clădirii aflată lângă turnul Bisericii Catolice (vizibilă în partea stângă a statuii Sf. Nepomuk) este „vulturulreclamei de la farmacia La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler, atuncea fotografia trebuie datată ante 1898, deoarece farmacia a fost mutată la parterul Palatului Brukenthal în anul 1898!

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1890-1900 (ante 1905)

    Clădirile aflate între Biserica Catolică, str. Samuel von Brukenthal, Piața Albert Huet și Piața Mică (în fotografie complexul de clădiri din fața Bisericii Evanghelice) au fost demolate între 1898-1904.
    Casa spre Piața Huet (vechea adresa Piata Mare nr. 6 din planul Böbel), a fost demolată în anul 1898. Banca Sparkasse // Sparkassa-Pensionsfond a ridicat pe parcela respectivă în anii 1899-1900 clădirea de la nr. 6 str. Samuel von Brukenthal.
    Ansamblul de clădiri de la vechea adresă Piața Mare nr. 3+4+5 a fost demolat 1905. Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar) a construit în anii 1905-1906 pe locul respectiv impozanta clădire de la nr. 4 care găzduiește în prezent sediul Primăriei Sibiu.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1890 (ante 1898)

    Piața Mare fotografiată într-o zi de târg dinspre latura estică, din fereastra clădirii de la nr. 13.
    Autorul fotografiei realizată ante 1898 este (probabil) Emil Fischer, care cumpărase în 1897 atelierul fotografei Camilla Ashbóth din Piața Mare nr. 16. În mijlocul mulțimii se distinge fântâna medievală din fața turnului Bisericii Catolice și statuia Sf. Nepomuk din fața clădirii Casa Albastră.
    Făcând abstracție de motivele religioase care au dus la instalarea monumentului în Piața Mare, Sf. Nepomuk și-a găsit, totuși, locul în amintirea oamenilor și a rezistat în spațiul și timpul obijnuinței 250 de ani… cu toate că, după părerea mea, statuia realizată în stil baroc s-a potrivit în Piața Mare „ca nuca în peretele orașului medieval Sibiu“.
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1890 (ante 1898)

    Despre statuia Sf. Johann Nepomuk din Piata Mare se poate citi aici un extras din articolul profesorului universitar doctor Paul Brusanowski: „Etapele Contrareformei în Transilvania până la Mijlocul sec. al XVIII-lea“.

    Ca semn al puterii confesiunii catolice în Sibiu, generalul comandant Wallis a instalat, în anul 1734, în Piața Mare, statuia Sf. Johann Nepomuk, obligând Magistratul să asigure materialul pentru înălțarea soclului. Autoritățile catolice au considerat o blasfemie faptul că execuțiile se desfășurau în continuare în Piața Mare, chiar în imediată apropiere a statuii sfântului. De aceea au cerut conducerii orașului să mute în Piața Mică atât stâlpul infamiei, cât și căsuța nebunilor…
    Așezarea acestei statui în Piața centrală a unui oraș majoritar luteran a deranjat opinia publică, cronicarii vremii consemnând faptul că populația nu îi acordă deloc cinstirea cuvenită. Poate tocmai de aceea au fost organizate de garnizoana militară numeroase procesiuni catolice, pe care credincioșii evanghelici erau obligați să le respecte prin păstrarea tăcerii. Mai mult, generalul comandant Wallis a ordonat ca atunci când era dusă Sfântă Împărtășanie celor bolnavi, sașii luterani să-și aplece capul sau să se retragă în casele lor. În același timp, preoții catolici rosteau predici în piețele publice prin care îi îndemnau pe sibieni să treacă la catolicism. În Piața Mică a fost înălțat un amvon, din care paterul Sandschuster adresă injurii la adresă protestanților, numind „bisericile acestora capele ale diavolului și case ale prostituatelor, pe păstori drept predicatori prosti” și considerându-i pe protestanți ca „pierduti și blestemați pentru veșnicie, urmându-i pe predicatorii lor în iad”. Este explicabil faptul că în acești ani de ofensivă a catolicismului, exista în oraș o stare de încordare, autoritățile militare nefiind deloc preocupate să liniștească spiritele. Mai mult, foloseau orice incident pentru a spori această dușmănie. Astfel, în anul 1727, în timpul unei procesiuni catolice cu ocazia Înălțării la Cer a Domnului, o servitoare a predicatorului orășenesc Schun (viitor superintendent al Bisericii Evanghelice) a aruncat din neatenție apa murdară de vase pe stradă, murdărind rochia scumpă (valora 70 florini) a unei soții de locotenent austriac. Autoritățile militare, considerând faptă drept un atentat la libertatea religioasă și o ofensă adusă religiei catolice, au poruncit arestarea predicatorului (care însă lipsea de acasă) și a servitoarei. Aceasta din urmă a fost biciuită de soldați în Piață Mare. Este explicabil faptul că abia a putut fi oprită o revoltă a populației cu ocazia cedării vechii mânăstiri dominicane.“
    Articolul intreg se poate citi la link-ul accesat: LINK

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1869/1876

    Turnul Bisericii catolice și clădirile aflate pe latura sudică a Pieței Mari, fotografiate din turnul Bisericii Evanghelice. Se pare că fotografia a fost realizată între 1869 și 1876, adică după înlăturarea celor două tunuri din fața clădirii de la nr. 7 (Casa Generalului) în anul 1869… și (sigur) înainte de demolarea Vechiului Han în anul 1876. În spatele clădirilor din Piața Mare se distinge Turnul Lăcătușilor și Turnătorilor de cositor (Schlosserturm und Zinngießerturm) numit și Turnul lui Herbert (Herberth’sche Thurm) demolat 1877, Vechiul Han (Gast und Billardhaus) demolat 1876, Teatrul de pe Turnul Gros (Dicker Turm) și Turnul Dulgherilor (Zimmermannsturm) de pe str. Cetății (Harteneckgasse).

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1869?-1876

    În clădirea din Piața Mare nr. 7 se afla între anii 1784-1904 sediul Comandantul general al trupelor austriece din Transilvania. De acolo se trage și numele trecerii boltite din Piața Mare spre actuala Piață Friedrich Schiller: Gaura Generalului // Generalloch. [Despre istoria acestei clădirii se pot citi informații interesante pe situl patrimoniu.sibiu.ro]
    Clădirea din Piața Mare nr. 8, cunoscuta sub denumirea de Casa Hecht a fost cumpărată de Georg Hecht (Csukás) în anul 1472 și a rămas în posesia familiei Hecht peste un secol. Georg Hecht a fost primar, judecător și funcționar public (Kammergraf) la Sibiu [Kammergraf = funcționar public, în special în industria minieră / rei metallica supremus curator, præfectus fodinarum]
    Georg Hecht a fost de trei ori primar al orașului Sibiu, din 1491-1493, din 1494-1498…
    În ziua sfântului Gheorghe (Georgstag) a anului 1493 Georg Hecht a fost decorat pentru meritele sale militare de regele Ladislau al II-lea cu titlul onorific de Miles auratus (Cavaler al Pintenului de Aur), o decorație excepțională. Blazonul familiei Hecht arată o stiucă deasupra trei trandafiri! (Hecht înseamnă știucă)
    Johann Hecht (fiul lui Georg Hecht) a înființat în anul 1525 prima școală evanghelică la Sibiu.
    Altă personalitate din familia Hecht (un nepot al lui Georg Hecht) a trăit între 1514-1580 la Sibiu unde a fost ales în funcția de Villic // Stadthann (1556), Judecător de scaun / solgăbirău // Stuhlrichter (1571-1576) și Primar (1576-1578).
    Se presupune că Georg Hecht a murit în Moldova la curtea domnitorului Ștefan cel Mare în anul 1496, unde se afla între 20 februarie și 11 aprilie, deoarece Hecht apare la sfârșitul acestei perioade într-un document ca decedat „condam Georgium Hecht”.
    Sursă informației: articolul istoricului sibian dr Konrad Gündisch publicat pe situl kulturportal-west-ost.eu. Articol se poate cîți la link-ul accesat: LINK
    Casa din Piața Mare nr. 8 a fost cumpatrata de Universitatea Săsească în anul 1821, devenind sediul administrativ al teritoriului autonom săsesc. [Pe la anul 1595 casa trece în posesia primarului Johann Waida şi rămâne pe mâinile familiei Waida până în anul 1821. În acest an “Universitatea Săsească” o dobăndeşte cu preţul de 20000 ft. Adaptarea casei pentru noile scopuri ca sediul administrativ al teritoriului autonom săsesc, denumită “Universitatea Săsească“, a fost proiectată de inginerul Districtival Andreas Adam. Parterul şi etajul 2 au fost rezervate pentru birourile administraţiei, iar în etajul 1 s-a instalat locuinţa de serviciu a comitetului săsesc. – patrimomiu.sibiu.ro]

    În fotografia acestei poștări se disting patru brazi mici în fața clădirii de la nr. 8. Brazii plantați erau decorații simbolice însemne de onoare // Ehrenzeichen și semnalau importanța acestei clădiri, în care se afla sediul Națiunii Săsești și locuința Comesului sibian.
    În Sibiul medieval exista tradiția de a poziționa în fața unei clădiri, în care se afla o instituție importantă sau domiciliul celor mai înalți oficiali ai orașului: primarul, judecătorul de scaun și directorul poliției (la Böbel numit și Stadthann), așa-numite însemne de onoare – decorații simbolice // Ehrenzeichen! Aceste obiecte decorative, un dulap/castăn/scrin (în germană Schrank) din lemn și 3 sau 4 brazi, semnalau importanța social/politică a clădirii respective. Dulapul era confecționat din lemn masiv de stejar împodobit cu anul și stema orașului, decorațiune de intarsie din aramă. Brazii erau plantați doar în fața clădirilor în care locuia Comesul (indicat prin patru brazi) sau primarul orașului (arătat prin trei brazi). De la Johann Böbel aflăm că în anul 1883 nu mai existau asemenea decorații în Sibiu, cu excepția brazilor din fața clădirii din Piața Mare nr.8. [„Von den aus alter Zeit herstammenden Ehrenzeichen, des Comes und der höchstgestellten Beamten der Stadt, dem Bürgermeister, Stuhl Richter und Polizei Direktor (früher auch Stadt Hann genannt), bestehd das einzige, noch îm Jahre 1883 vor dem Național Haus (Comes Wohnung)“ Johann Böbel 1883]
    La adresa Piața Mare nr. 9 se afla atelierul fotografului Theodor Glatz [primul atelier fotografic din Sibiu și din Transilvania, mutat aici în 1870. – patrimoniu.sibiu.ro]
    Clădirea din Piața Mare nr. 10, numită Casa Haller, este una din cele mai importante case de locuit din Sibiul medieval. (fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1860 (ante 1869)

    Fotografia cu tunurile din Piața Mare a fost realizată de Theodor Glatz în anii 1860. Se presupune că Glatz a fotografiat tunurile amplasate în fața clădirii din Piața Mare nr. 7 (Casa Generalului) în anul 1869 / an în care cele două tunuri au fost înlăturate. În această clădire se afla între 1784-1904 sediul Comandantului general al trupelor austriece din Transilvania. [Emil Sigerus / Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929: 1869 – Die bei der Hauptwache auf dem Großen Ring stehenden zwei Kanonen werden entfernt.]

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1860 (ante 1869)

    Sediul Comandantului a fost mutat 1904 în palatul Korpskommandopalais de pe str. Schewisgasse nr. 4 / astăzi Bulevardul Victoriei 10. Clădirea nou construită de Julius Bielz 1904 a devenit reșdința comandantului Corpului 12 de Armată, Generalul Emil Probst von Edler. Astăzi se află în această clădire Rectoratul Universității „Lucian Blaga“ Sibiu. [Emil Sigerus / Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929: 1904 – 15.4: Das neue Korpskommandopalais in der Schewisgasse wird bezogen.] (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1850-1860 (ante 1862)

    Piața Mare fotografiată dinspre latura sudică, din fața clădirii în care se afla între anii 1784-1904 sediul Comandantul general al trupelor austriece din Transilvania. Fotografia a fost realizată de Theodor Glatz înainte de 1862, an în care au fost montate grilajul de fier și cele 5 lămpi în jurul statuii sfântului Nepomuk [Emil Sigerus / Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929: 1862.8.8. Die fünf Lampen und das eiserne Gitter um die Nepomukstatue werden aufgestellt.] În partea dreaptă jos a fotografiei se vede o roată de tun. Cele două tunuri din fața clădirii Casa Generalului au fost înlăturate în anul 1869. [Emil Sigerus / Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929: 1869 – Die bei der Hauptwache auf dem Großen Ring stehenden zwei Kanonen werden entfernt.]

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1850-1860 (ante 1862)

    După demolarea zidurilor tronsonului sudic al incintei a doua la sfârșitul sec al XIV-lea a fost parcelat terenul (inițial Zwinger) aflat între Piața Mică și Piața Mare. Pe spațiul aflat între Colegiul Național Samuel von Brukenthal și Turnul Bisericii Catolice s-au format de-a lungul timpului patru parcele / clădiri cu acces dinspre strada Samuel von Brukenthal și dinspre Piața Mică. Din acest complex de clăriri cea mai marcantă și cunoscută era Casa Rosenfeld de la nr. 3+4. În corpul lângă turnul Bisericii Catolice se afla farmacia La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler – a cărei reclamă, reprezentarea plastică a unui vultur, se vede deasupra intrării boltite. Ansamblul de clădiri din Piață Mare nr. 3+4+5 (vezi planul Böbel) a fost demolat în anul 1904. Pe locul respectiv s-a construit în anii 1905-1906 Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar). Această clădire găzduiește în prezent sediul Primăriei Sibiu.
    Casa spre Piața Huet (în planul Böbel nr. 6) a fost demolată în anul 1898. Pe locul rspectiv se află astazi clădirea construită în anii 1899-1900 de Banca Sparkasse // Sparkassa-Pensionsfond.

    Piața Mare nr. 3+4+5+6: (persoanele menționate în cărțile de adrese din perioada 1875-1933)
    Carte de adrese 1875 / Piața Mare nr. 3+4 (vechiul număr: 398+399): Rosenfeld Ludwig Br. (Baron)
    Carte de adrese 1875 / Piața Mare nr. 5 (400): Gottstein Johannes
    Carte de adrese 1875 / Piața Mare nr. 6 (401): Wächter Josef

    Carte de adrese 1878 / Piața Mare nr. 4: Müller Karl, seit 1837, Apotheker
    Carte de adrese 1878 / Piața Mare nr. 4:
    Werder Andreas, seit 1847, Drechsler und Pfeifenschneider (strungar lemn)
    Carte de adrese 1878 / Piața Mare nr. 5:
    Gottstein Johannes, seit 1845, Lederhandlung (Magazin de piele)

    Carte de adrese 1885 / Piața Mare nr. 3+4 (398+399): Rosenfeld Ludwig Br. (Baron)
    Carte de adrese 1885 / Piața Mare nr. 3: Müller Carl, Dr. Apotheker
    Carte de adrese 1885 / Piața Mare nr. 5 (400):
    Gottstein Johannes
    Carte de adrese 1885 / Piața Mare nr. 6 (401):
    Hermannstädter allgemeine Sparkasse

    Carte de adrese 1895 / Piața Mare nr. 3+4 (1597): Rosenfeld Ludwig Br. (Baron)
    Carte de adrese 1895 / Piața Mare nr. 3+4:
    Müller Karl jun., Dr. Apotheker (nr. 4)

    Carte de adrese 1895 / Piața Mare nr. 5 (570): Gottstein Johannes
    Carte de adrese 1895 / Piața Mare nr. 6 (1817):
    Allgemeine Sparkassa

    Carte de adrese 1904 / Piața Mare nr. 3+4: Rosenfeld Ludwig Br. (Baron)
    Carte de adrese 1904 / Piața Mare nr. 5:
    Gottstein Johannes
    Carte de adrese 1904 / Piața Mare nr. 6:
    Sparkassa-Pensionsfond

    Carte de adrese 1904 / Piața Mare nr. 10: Müller Karl, Dr. „Apotheke zum Schwarzen Adler”

    Carte de adrese 1908 / Piața Mare nr. 3+4+5 (1695): Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Banca de Credit Funciar)
    Carte de adrese 1908 / Piața Mare nr. 6 (2343):
    Sparkassa-Pensionsfond

    Carte de adrese 1933 / Piața Regele Ferdinand nr. 3-5 (4587): Bodenkreditanstalt (Banca de Credit Funciar)
    Carte de adrese 1933 / Piața Regele Ferdinand nr. 6 (2413): Gerber Ludwig

    În anul 2018 a fost publicat la cotidianul Tribuna Sibiului articolul dl. arheolog Dr. Petre Beșliu Munteanu: „Recuperări ale istoriei Sibiului: Casa Rosenfeld, cea care era cândva pe locul actualei Primării din Piaţa Mare“. Articolul dl Dr. Petre Beșliu Munteanu se poate citi la link-ul accesat: LINK
    (Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1850-1860

    Piața Mare fotografiată dinspre latură estică, din clădirea de la nr.13. Această fotografie se află în colecția de fotografii a Universității din Viena și a fost realizată la sfârșitul anilor 1850 sau începutul anilor 1860, sigur ante 1868. În anul 1868 au fost plantați tei în fața Bisericii Catolice din Piața Mare.
    Lângă fântâna medievală prevăzută 1798 cu un grilaj din fier încoronat de o pasăre
    (egretă?) se afla o lampă/laternă montată pe un stâlp și un foișor mic din lemn care adăpostea, probabil, o cișmea.

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1850-1860

    Pe clădirea situată lângă turnul Bisericii Catolice se vede reclama farmaciei La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler. Despre această farmacie se poate citi urmatoarea informație interesantă pe situl patrimoniu.sibiu.ro:
    În 1704 farmacistul Georg Vette cumpăra farmacia oraşului şi o mută în casele proprii, actuala Casa Albastră. Cu această ocazie schimbă denumirea farmaciei în “La Vulturul Negru” (Zum schwartzen Adler). În 1746, după moartea lui Vette, farmacia este cumpărată de Michael Ahlefeld care o muta înapoi în vechiul sediu situat lângă turnul Bisericii Catolice. În 1790 farmacia este cumpărată de familiei Müller în a cărei posesie va rămâne timp de 159 de ani. În 1899 Carl Müller îşi mută farmacia la parterul Palatului Brukenthal unde va rămâne până în 1949 când este naţionalizată. „
    În partea stânga a clădirii din Piața Mare nr.2 se vede firma unui magazin. Din păcate nu se poate descifra numele de pe reclamă (posibil: JOSEF?NI?KÖSIL? ori JOSEF?SI?KOSII?)

    Piața Mare nr. 2 (persoanele menționate în cartea de adrese din anul 1878)
    Nedelkovits T., Großer Ring 2, seit 1864 P. – Manufaktur-Wa(a)ren (Produse de manufactură)
    Engber Friedrich, Großer Ring 2, seit 1859 – Sattler – Tapezierer, Lackierer, Schriftenmaler (Șelar)
    Hoffman Franz, Großer Ring 2, – Schneider (Croitor)
    W. F. Morscher, Großer Ring 2, – Agentschaft „Phönix” (Societatea de Asigurări „Phönix” / filiala Sibiu)

    În unele surse fotografia este atribuită fotografului Pál Rosti (1830-1874). Despre viața și activitatea acestui fotograf se poate citi la link-ul accesat un articol interesant scris de dna Papp Júlia: LINK Dna Papp Júlia este de părere că Pál Rosti nu este autorul acestei fotografii.
    (sursă foto: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anul 1856

    Piața Mare fotografiată dinspre latura vestică, de la fereastra Palatului Brukenthal. Fotografia a fost realizatăt de renumitul fotograf Theodor Glatz în anul 1856, cu ocazia celebrării unui eveniment deosebit sau în timpul unei festivități importante desfășurate în prezența gărzii de onoare în Piața Mare(*).
    Lângă statuia Sf. Nepomuk se afla o lampă / laternă montată pe un stâlp. În spatele statuii se văd reclamele spațiilor comerciale aflate la parterul clăririlor din partea sudică a Pieței Mari.

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anul 1856

    Pe clădirea din Piața Mare nr.13 se vede reclama librăriei „F.A.R. KRABS“. Friedrich August Robert Krabs s-a născut la Leipzig în 12.11.1816 și a decedat la Sibiu în 22.7.1884. Robert Krabs, un tînăr librar (Buchhändlergeselle) din Leipzig, s-a stabilit la Sibiu în anul 1836 unde a cumpărat librăria lui Thierry în anul 1842.
    Wilhelm Heinrich Thierry s-a născut în anul 1787 la Mühlhausen în Elveția. Întrucât există nouăsprezece de Mühlhausen în Europa – unul în Saxonia, patru în Prusia, trei în Baden, cinci în Württemberg, patru în Bavaria, unul în Hesse, unul în Franța (Mulhouse), dar nici unul în Elveția – nu se știe cu siguranță unde s-a nascut Thierry… probabil la Mulhouse în Franța. După eliberare din armata franceză în anul 1816 Thierry s-a stabilit la Sibiu unde a lucrat pentru tipograful Martin von Hochmeister. Mai târziu a înființat librării proprii la Sibiu, Brașov și București, de unde a aprovizionat cu diferite publicații librăriile din orașele mai mari din Ardreal, cum ar fi Aiud, Cluj sau Târgu Mureș. Considerând că este mai potrivit să-și concentreze activitatea de librar la Sibiu, a vândut filiala din Brașov lui Wilhelm Németh în anul 1827, și cea din București lui Friedrich Wallbaum în anul 1834.
    În ziua de 29 decembrie 1834 Wilhelm Heinrich Thierry decedează la vârstă de 47 de ani la Sibiu. Văduva lui Thierry continuă afacerile soțului timp de opt ani, apoi vinde librăria în anul 1842 lui Robert Krabs.
    Informații preluate din biblioteca Wikisource. Textul original în limba germană se poate citi la link-ul accesat: LINK

    Fotograful Theodor Glatz apare în unele din propriile sale instantanee fotografice. În această fotografie Glatz se află în partea dreaptă în fața clădirii de la nr. 8. (fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)
    (*) Fotografia este datată 1856. Umbrele scurte ne destăinuie că fotografia a fost făcută (cu mare probabilitate) în timpul amiezii într-o zi de vară – vezi vestimentația de sezon a femeilor: rochii elegante, pălării de vară și umbrele de soare sau îmbrăcămintea de culoare albă a copiilor: rochițele fetițelor. În perioada respectivă s-au organizat anual, în ziua de 18 august, festivități în Piața Mare (cu slujbe la biserica romano-catolica) cu ocazia aniversării zilei de naștere a împăratului Franz Josef I. Informația primită de la dl Konrad Klein confirmă această ipoteză.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1850

    Piața Mare fotografiată dinspre latura sud-vestică, din fața clădirii de la nr.6. Fotografia (GD 18244) a fost realizatăt de renumitul fotograf Theodor Glatz la sfârșitul anilor 1850 / probabil 1859, sigur ante 1862. În anul 1862 au fost montate cele cinci lămpi și grilajul de fier în jurul statuii lui Nepomuk.
    Lângă statuia Sf. Nepomuk se afla o lampă / laternă montată pe un stâlp. În spatele statuii se vede o parte din fântâna medievală prevăzută 1798 cu un grilaj din fier încoronat de o pasăre (egretă?)

    Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér ~ anii 1850

    Pe clădirea din Piața Mare nr.13 apare reclama „F.A.R. KRABS. Friedrich August Robert Krabs s-a născut la Leipzig în 12.11.1816 și a decedat la Sibiu în 22.7.1884. Robert Krabs, un tînăr librar (Buchhändlergeselle) din Leipzig, s-a stabilit la Sibiu în anul 1836 unde a cumpărat librăria lui Wilhelm Heinrich Thierry în anul 1842 și a înființat un atelier litografic(*). În anul 1850 a înființat al doilea Institut litografic, iar în anul 1854 a preluat și renumitul Institut litografic înființat de Michael Bielz, Carl Albrich și Franz Neuhauser în anul 1821. Acest Institut litografic a intrat în posesia tipografului sibian Josef Drotleff în anul 1899.
    Institutul litografic înființat de Bielz în anul 1821 a obținut autorizația de funcționare în data de 21 iulie 1822 și a funcționat sub denumirea „Kk, privilegiertes Lithographisches Institut des Michael Bielz zu Hermannstadt“ (Institutul litografic privilegiat cezaro-crăiesc al lui Michael Bielz din Sibiu). A fost PRIMUL INSTITUT LITOGRAFIC înființat în Transilvania și pe teritoriul României de astăzi. ~ Sursă informație: Julius Bielz Die Graphik in Siebenbürgen – carte editată 1947 la Sibiu, tipărită la tipografia Corvina din Brașov.

    (*)Cartea de adrese din anul 1878: Lithographische Anstalt – Krabs Fr.A.R., Großer Ring 20. Seit 1842.

    Fotograful Theodor Glatz apare în unele din propriile sale instantanee fotografice. Îl putem recunoaște în fotografia făcută în anul 1865 în Grădina Martirului // Martergarten din curtea Casei Altemberger (această fotografie se regăsește și în cronica lui E. Sigerus – Glatz este persoana din partea stângă), în cea cu Biserica Evanghelică fotografiată din Piața Huet în anul 1866/67 (Glatz este bărbatul din partea dreaptă) și în fotografia făcută în Piața Mare în anul 1856 (Glatz este persoana din partea dreaptă). Nu este exclus ca una din persoanele din fața statuii Sf. Nepomuk în fotografia acestei postări să fie fotograful Theodor Glatz. (sursă foto: Muzeul Național Brukenthal – Casa Altemberger: Muzeul de Istorie)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Die Brunnen auf dem Großen Ring“ // „Fântânile din Piața Mare“

    În orașele medievale, cu drumuri și piețe nepietruite, trama stradală s-a dezvoltat în mod natural urmând traseele create, din necesitate și obijnuință, de roțile căruțelor. Folosirea acestor drumuri pentru traficul rutier devenise un drept imuabil, ceea ce explică și poziționarea elementelor de mobilier urban în Piața Mare din Sibiu. Statuia Sfântului Nepomuk// Nepomukstatue, Stâlpul Infamiei cu statuia lui Roland // Pranger mit Rolandstatue și Straja Principală // Hauptwache au fost amplasate în puncte moarte (tote Punkte – Sigerus), lăsând libere cele două „drumuri“ care traversau piața, făcând legătura între str. Cisnădiei // Heltauergasse și str. Avram Iancu // Reispergasse, și între str. Măcelarilor // Fleischergasse și str. General Magheru // Sporergasse. Fântânile din Piața Mare au fost amenajate după același criteriu de-a lungul drumului care traversa Inelul Mare // Großer Ring // Circulus Maior spre Poarta Cisnădiei.
    Lângă Stâlpul Infamiei se afla o spânzurătoare. În cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” Cușca Nebunilor // Narrnhäusel împreună cu Căsuța / cancelaria administratorului pieței // Marktrichterhäuschen sunt poziționate lângă Stâlpul Infamiei. Mai plauzibilă pare poziționarea Căsuței / cancelaria administratorului pieței lângă fântâna cu bazinul rotund (vezi pictura din 1703).

    Decapitarea comitelui Johann Sachs von Harteneck în Piața Mare în anul 1703
    (ilustrație din albumul lui Emil Sigerus Aus Alter Zeit // Din vremuri vechi)

    În Sibiu au existat de-a lungul timpului diferite tipuri de fântâni publice: cu cumpănă, cu roată, cu țevi și fântâni înzestrate cu pompă. Unele fântâni au fost modernizate/adaptate cerințelor timpului, altele au fost amenajate nou în spațiul urban.
    Fântâna veche cu grilaj din fier din Piața Mare, desființată înainte de Primul Război Mondial(*) apare în diferite desene și litografii din sec. al XIX-lea. De neprețuit sun fotografiile realizate în Piața Mare începând din anii 1850. Aceste fotografii ne arată locul în care se aflau cele daua fântâni de formă pătrată, cu grilaje din fier forjat încoronate de o pasăre. (*de fapt, fântâna medievală nu mai apare în fotografiile realizate post 1898).

    Începând din sec. al XV-le au fost amenajate o serie de lacuri artificiale de-a lungul pârâului Seviș // Schewisbach / Trinkbach / Zigeunerbach în Valea Aurie și Valea Arinilor. Aceste lacuri făceau parte din sistemul de fortificații al orașului medieval Sibiu. Prima atestare documentată a lacurilor datează din anul 1465.
    Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate și două canale artificiale: Marele canal Seviș și Micul canal Seviș. Marele canal Seviș // Großer Schewiskanal numit și Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal curgea prin Valea Aurie și Parcul Sub Arini (dar nu jos, în valea Arinilor, ci sus lângă Bd Victoriei) spre Poarta Cisnădiei unde intra in oraș.

    După ce apa Canalului superior Seviș a început să fie folosită și ca sursă de apă potabilă, magistratul orașului a fost nevoit să amenajeze în anul 1584 pe cursul acestuia două iazuri de decantare, pentru reținerea sedimentelor dizolvate în apa provenită din râul Șteaza / Seviș… mai ales după o ploaie torențială.
    Din cartea lui Emil Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt (vol I, editat 1922) aflăm că în anul 1584 orașul a cumpărat un teren aflat în fața Porții Cisnădiei, pe care a amenajat două iazuri de decantare pentru apa potabilă, transportată prin conducte speciale, tuburi din lemn, spre fântânile cu țevi din oraș.
    Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

    Primele fântâni cu țevi au fost instalate în Sibiu în prima jumătare a sec al XVI-lea pe str. Bălcescu // Heltauergasse colț cu str. Papiu Ilarian // Honterusgasse, în Piață Mare // Großer Ring (menționată 1538 și 1584) și pe str. Avram Iancu // Reispergasse, lângă pasajul Gaura Pielarilor // Ledererloch (menționată 1589).
    Se știe că fântâna din Piața Mare exista deja în anul 1538, deoarece în acel an comitele sibian Mathias Armbruster (jude regal // Königsrichter) a comandat turnarea unei de țevi din bronz pentru fântâna respectivă, cum se poate citi și în Cronica lui Emil Sigerus: 1538 Komes Mathias Armbruster stiftet ein schönes Bronzerohr für den Brunnen auf dem Großen Ring.
    Prima fântână din Piața Mare (menționată 1538) este greu de localizată. Există o pictură realizată în anul 1703, în care se arată decapitarea comitelui Johann Sachs von Harteneck, nume la naștere Johann Zabanius, în Piața Mare. În aceast tablou apare și o fântână cu bazin circular și coloană centrală cu patru țevi de scurgere. Din păcate acuarela cu scena decapitării nu ne dezvăluie cu certitudine locul acelei fântâni, deoarece a fost pictată dintr-o perspectivă imaginară/aereană (Vogelperspektive). Ceva mai precisă este harta orașului Sibiu din anul 1751, în care locul fântânii este marcat cu un punct.

    În secolul al XVIII-lea au fost amenajate o serie de fântâni noi cu țevi în Sibiu: 1736 pe str. Avram Iancu // Reispergasse ~ 1743 pe str. Macelarilor/Mitropoliei // Fleischergasse și Spinarea Câinelui // Hundsrücken ~ 1747 pe str. Tribunei // Große Quergasse și str. Ocnei // Burgergasse ~ 1750 pe str. 9 Mai // Elisabethgasse și 1765 pe str. Bălcescu // Heltauergasse… și în alte locuri.
    Cu ocazia renovării fântânii din Piață Mare în anul 1798 s-a montat un grilaj din fier forjat pentru a împiedica astfel adăparea animalelor din bazinul de piatră. Grilajul a fost donat orașului de maistrul tăbăcar boemian Anton Filek. În anul 1819 s-a adăugat fântânii un bazin din piatră pentru adunat apa, finanțat de primarul Martin von Hochmeister și Anton Fileck. În anul 1842 fântână a fost renovată din nou…

    Despre fântâna de pe str. Avram Iancu Emil Sigerus notează următoarele: „Fântâna cu țevi din Reispergasse își vărsa apa într-o scoică mare de piatră, pe care era montat un grilaj din fier forjat. Pentru această fântână vecinătatea a comandat în anul 1736 turnarea unei țevi de scurgere din bronz.“
    Emil Sigerus numește fântâna din str. Avram Iancu
    Kleiner Zipperbrunnen // fântâna mică Zipper (fântâna mare Zipper // Großer Zipperbrunnen se afla în Piața Mare). Denumirea Zipperbrunnen este o „creație” nouă (din sec al XX-lea) preluată de Sigerus de la numele unei fântâni construită 1913 în orașul Chemnitz din Germania, fântână dedicată consilierului local Robert Zipper. O fântână tip Zipperbrunnen nu este altceva decât o fântână cu un bazin de colectare circular, în mijlocul căruia se află o coloană cu un dispozitiv/talger/bazin (de obicei decorat cu patru capete/figuri) prevăzut cu patru dispozitine/țevi de scurgere – asemănătoare cu fântâna din pictura decapitării comitelui Johann Sachs von Harteneck în Piața Mare din anul 1703! (informații preluate din surse bibliografice publicate de Emil Sigerus).

    Colaje realizate cu ajutorul fotografiilor din arhiva personală și din cea a grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

    Informații interesante despre fântânile din Sibiu aflăm și de la Johann Böbel din albumul său renumit Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate / datat 1887:

    Fântânile din oraș.
    Fântâna din Piața Mare este singura de felul acesta, care mai există [1887] din vremuri străvechi. În felul acela erau construite toate fântânile din oraș, cu bazine din fier, sau din lemn de stejar. Deasupra, multe erau prevăzute cu grilaje din fier artistic lucrate.
    În anii ’60 au fost modificate în întregime toate fântânile din oraș; oare au fost făcute mai bune, mai frumoase? Fântâna din stradă Avram Iancu era împodobită cu o colosală scoică din piatră și tot aceasta mai avea și o inscripție latină din anul 1637. La transformare, această scoică a fost dusă în spatele Promenadei, mai jos de pavilion și a rămas uitată acolo mulți ani.
    În anul 1878 această scoică din piatră a fost dusă cu mare efort în partea de sus a Promenadei, vis-a-vis de fosta Glorietă și amenajată o arteziană, care însă nu a existat decât scurt timp. În anul 1881 Societatea de înfrumusețare a orașului [Stadtverschönerungs-Verein] a dus această scoică din piatră pe Promenada Arinilor [Erlenpromenade din Parcul Sub Arini] pentru amenajarea fântânii arteziene ce împodobea frumoasa grotă.
    În anii ’30 s-au făcut în Piață Schiller multe forări pentru o fântână arteziană, iar această fântână a stat nefolosită mulți ani, ca fântână cu pompă, iar apoi în anii ’50 a fost dezafectată. La fel s-a întâmplat în acea perioadă și cu încercarea de a realiză o arteziană în curtea Terezianului.
    Fântâni cu cumpănă au existat în Orașul de Jos până în anii ’50 pe stradă Sării [Salzgasse], Movilei
    [Neustift], Faurului [Schmiedgasse], sub strada Centumvirilor [Hundsrücken] și Konrad Haas [Poschengasse]. Acestea au fost transformate în fântâni cu pompă. În străzile Sării [Salzgasse] și Blănarilor [Kürschnergasse] (după zid) [hinter der Mauer] existau încă până în anii ’50 străvechile fântâni cu roată, cea din stradă Sării [Salzgasse], din față casei nr.[?] a fost acoperită.”

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Projekt Falkenhayn-Brunnen” // „Proiectul Fântâna Falkenhayn”

    În cadrul unui concurs organizat la Sibiu în anii 1910 (1917) pentru proiectarea unei noi fântâni în Piața Mare, a fost prezentat un proiect de fântână monumentală cu un design neobijnuit, dedicată generalului Erich von Falkenhayn(*). Fântâna proiectată nu a fost realizată, dar există o fotografie în care apare această fântână monumentală cu bazin rotund. Fântâna proiectată avea un bazin circular enorm în mijlocul căruia se afla un soclu pătrat, pe care era montată o stelă de formă piramidală, incoronată de o pasăre(?) stilizată. Cele patru laturi ale piramidei erau inscripționate cu diferite texte. Soclul patrat avea pe fiecare latură trei țevi de scurgere.

    Projekt Falkenhayn-Brunnen // Proiectul Fântâna Falkenhayn

    Nu cred că a existat o machete la scara 1:1 amplasată temporar în Piața Mare. Fântâna monumentală cu bazin rotund a fost adăugată ulterior în clișeul negativ prin fotomontaj (umbra fântânii nu corespunde cu celelalte umbre). Interesant este faptul că fântâna din fotocolaj a fost amplasată exact pe locul unde se afla din 1916 fântâna pătrată, cunoscută și sub denumirea de fântâna Falkenhayn! (fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)
    Într-un articol scris de dl Konrad Klein (profesor de germană cu activitate publicistică referitoare la cultura germană din Transilvania, istoric foto și fotograf) publicat la 17 noiembrie 2016 pe website-ul www.siebenbuerger.de, se pot citi informații foarte interesante despre istoria Pieții Mari din Sibiu. În acest articol se găsesc și informații despre proiectul fântânii monumentale Falkenhayn din anul 1917, amănunte preluate de la istoricul de artă Timo Hagen.
    Articolul dlui Konrad Klein „Roland, Reiher, Elstermann“ se poate citi la linkul accesat: LINK (merită citit!)

    (*)Erich von Falkenhayn (n. 11 septembrie 1861, Burg Belchau, Prusia – d. 8 aprilie 1922, Potsdam, Republica de la Weimar) a fost unul dintre generalii armata Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de șef al Statului Major General german între de la începerea războiului până în august 1916, când a fost înlocuit de generalul Paul von Hindenburg. În anul 1916 a comandat cu succes contraofensiva Armatei 9 germană în Bătălia de la Sibiu și în Bătălia pentru București, după care a intrat victorios în București, în data de 6 decembrie 1916. (Wikipedia)
    PS Piața Unirii // Hermannsplatz purta scurt timp (1917-1918) denumirea Piața Falkenhayn // Falkenhaynplatz.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Strada 9 Mai și clădirea în care se afla vechiul templu evreiesc // Elisabethgasse und das Haus in welchem sich der alte jüdische Tempel befand“

    Strada 9 Mai și clădirea în care se afla vechiul templu evreiesc ~ Colaj realizat cu ajutorul informațiilor preluate din bibliografia lui Johann Böbel, Acad. Paul H. Niedermaier, Dr. Hermann Fabini și Dr. Petre Beșliu Munteanu.

    Johann Böbel (1824-1887) ne-a lăsat moștenire informații valoroase (inedite) despre istoria orașului Sibiu, mai ales din sec. al XIX-lea, adunate și prezentate într-un album realizat în anii 1886/87, album care poartă titlul: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet“ // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate“.
    La fel de valoroasă este și renumita hartă a orașului Sibiu, desenată de Böbel în anii 1882/83 (hartă realizată pe baza unei hărți tipărită 1875 la institutul tipografic F.A.R. Krabs din Sibiu) și completată de Böbel cu texte olografe importante. În această hartă Böbel notează… „Schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului. Demolarea porților, turnurilor și bastioanelor care făceau parte din sistemul de fortificație, cât și zidurile de centură dărămate. Demolarea Podului Minciunii și altor construcții, clădiri, precum și alei, drumuri și străzi desființate, dar și cele noi amenajate etc. adunate și desenate în hartă de Johann Böbel 1882.“

    Johann Böbel a trăit din 1824 până 1887. Deci a fost contemporan cu majoritatea evenimentelor prezentate și descrise în textele olografe din harta desenată 1882/83 și albumul realizat între 1886/87 (posibil la unele chiar martor ocular). Böbel a fost un om onest, integru, respectat de concetățeni (a fost mulţi ani staroste de breaslă și consilier în sfatul oraşului), dar mai ales apreciat pentru contribuţiile documentare la istoriei oraşului natal.
    Începând din anii 1840 a realizat o serie de desene și picturi (după natură sau mai târziu fotografii) cu diferite motive, clădiri, porți, turnuri din sistemul de fortificații al orașului Sibiu… astăzi adevărate documente istorice pline cu detalii și informații valoroase. Exemple: Poarta Cisnădiei, (văzută dinspre oraș) pictură datată: 1846 / Poarta Elisabeta, (văzută din interior) datată: 1852 / Poarta Sag, (văzută dinspre oraș) datată: 1854, / Poarta Ocnei, (văzută din interior) datată: 1857, dar și biserici, cum ar fi Biserica Evanghelică, (văzută dinspre strada Turnului // Saggasse, dar și dinspre Piața Huet // Huetplatz), Biserica Crucii, (din fața Porții Gușteriței / Elisabeta // Elisabethtor) sau Biserica Sf. Elisabeta, de pe strada 9 Mai // Elisabethgasse, colț cu str. Constituției // Salzgasse.
    Johann Böbel știa ce se întâmplă în orașul „său“! 1886/87 a notat în albumul „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate“ existența unei case de rugăciuni -„începând cu anii 1850”- în curtea parcelei str. Elisabetha nr.32 / astăzi str. 9 Mai nr.28 în Sibiu! Sunt de părere că Böbel a știut de existența acelui templu evreiesc! Parcela nr.32 de pe strada Elisabetha // 9 Mai, din Planul lui Böbel (desenat 1882/83) corespune cu actuala parcelă de la numărul 28! Descoperirea unui document, prin care să fie atestată existența unei sinagogi (la mijlocul sec al XIX-lea) în curtea parcelei str. 9 Mai nr.28, ar fi necesar și dezirabil…

    La începutul anului 2020 a apărut la cotidianul Tribuna Sibiului articolul: „Incă o enigmă în istoria Sibiului: vechea sinagogă de pe str. 9 Mai”, autor dl. arheolog Dr. Petre Beșliu Munteanu. Articolul completează informațiile referitoare la istoria străzii 9 Mai din articolul anterior „Strada 9 Mai (Elisabetgasse)-istorie și arheologie“ apărut la sfârșitul anului trecut în Tribuna. Cele două articole, foarte bine documentate, conțin detalii istorice valoroase!
    http://www.tribuna.ro/stiri/cultura/inca-o-enigma-in-istoria-sibiului-vechea-sinagoga-de-pe-str-9-mai-149447.html

    Planul orașului Sibiu din a două jumătate a sec. al XIX-lea (în care este marcată cu Staua lui David, vezi d8, clădirea în care se afla einstige Synagoge // fosta sinagogă / sinagoga de altădată de pe stradă 9 Mai nr.28) apare la articolul scris de dl. acad. Dr. Paul Nidermaier despre dezvoltarea tramelor stradale în orașele medievale Brașov, Bistrița și Sibiu: Die Städtebauliche und Architektonische Entwiklung einiger Städte Siebenbürgens vom 12. bis zum 16. Jahrhundert // Dezvoltarea urbană și arhitecturală a unor orașe din Transilvania în secolele XII-XVI – publicat în cartea editată în limbă germană la București, 1976: Studien zur Geschichte der deutschen Nationalität und ihrer Verbrüderung mit der rumänischen Nation // Studii de istorie a nationalitătilor conlocuitoare din România și a infrătirii lor cu națiunea română – volumul 1, Editura politică, București, 1976.

    Dl. arhitect Dr. Hermann Fabini localizează vechea sinagogă la aceeași adresă, str. 9 Mai nr.28 – mai precis în spatele parcelei nr.26, lot desprins de parcelă nr. 28. (sursa: H.u.A. Fabini „Hermannstadt – Porträt einer Stadt în Siebenbürgen“).

    De la Emil Sigerus aflăm că J. Aron din Bidiu (Bödön/ Bedendorf) a fost primul evreu căruia i s-a acordat cetățenia orașului Sibiu (în anul 1847). Începând din anii 1850 s-au stabilit evrei și la Sibiu, dar abia după compromisul austro-ungar din 1867, s-a format o comunitate evreiască mai mare în oraș.
    Este plausibil / logic să fi existat o casă de rugăciuni (Sinagogă) – Böbel o numește jüdischer Tempel – într-o clădire particulară între 1850-1870 la Sibiu… cum ar fi cea din stradă 9 Mai 28!

    In 1860 a fost instituit un Minian permanent pentru a conduce servicii religioase și în 1876 a fost organizată comunitatea. În 1868, ea s-a declarat de curentul iudaic ortodox și în 1878 a fost construită o primă sinagogă care a devenit în scurt timp prea mică. (…) Sinagogă Mare din Sibiu a fost edificată între anii 1898-1899.“ (sursă Wikipedia). Deci, prima clădire construită pentru a adăposti o școală și casă de rugăciuni (Sinagogă) a fost ridicată 1878 pe str. Blănarilor. Sinagoga Mare de la Sibiu de pe strada Constituției (Sării) a fost inaugurată 1899.

    În articolul dnei Nadia BadrusDate privind începuturile și evoluția comunitătii evreiești din Sibiu” este descrisă ceremonia inaugurării festive a monumentalei sinagogi sibiene. Din acest articol aflăm că: „după prima parte a programului festiv, desfăsurat în vechea casă de rugăciuni… s-a alcătuit un alai festiv… care s-a deplasat cântând prin str. 9 Mai // Elisabetgasse și str. Constituției // Salzgasse spre noul templu!“

    Detaliu din Cartea de adrese cu străzile și denumirile noi din Sibiu începând din 1872. La adresă str. Elisabethgasse nr.32, numărul vechi 515 (astăzi str. 9 Mai nr.28) apare proprietar: Kaiser Gottlieb.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Jüdischer Friedhof neben Pulverturm“ // „Cimitirul evreiesc lângă Turnul Pulberăriei“ ~ Fischer

    Existența unui cimitir evreiesc lângă Turnul Pulberăriei este atestată 1846 (Binder 1911 / 15 / sursă: H.u.A. Fabini „Hermannstadt Porträt einer Stadt in Siebenbürgen“).
    Despre acest cimitir evreiesc Böbel notează 1882/83: „Bis
    in den 50.ziger Jahren der Begräbnis Platz der Juden, hinter dem ehemaligen Pulver Thurm“ // „Până în anii ’50 locul de înmormântare pentru evrei, în spatele fostului Turn al Pulberăriei“. Cimitirul apare și în renumitul Album Böbel din 1887 (vezi planșa Plan.18.) unde putem citi: „Bis zu Anfang der fünfziger Jahre war der Begräbnisplatz der Juden fest hinter dem alten Pulverturm gegen den Schillerschanz, zu der Zeit war in Hermannstadt noch keine jüdische Gemeinde, und wurden auch vom Militär die Juden an den benannten Ort beerdigt.” // „Până la începutul anilor ’50 locul de înmormântare al evreilor era imediat după vechiul turn al Pulberăriei spre [aleea] Schillerschanz, la acea vreme nu exista o comunitate evreiască la Sibiu, și chiar și armata îngropa evreii în acel loc.“ Cimitirul evreiesc a fost desființat la mijlocul sec al XIX-lea în urma amenajării unui cimitir evreiesc nou în cartierul Lazaret (1855).
    Turnul Pulberăriei / Turnul Rotund, construit la începutul sec al XVI-lea făcea parte din cea de-a IV-a centură de fortificații a orașului Sibiu.
    Turnul Pulberăriei era legat de Turnul Zidarilor // Maurerturm, turn al incintei a IV-a, prin intermediul unui tronson de zid / curtină. De-a lungul timpului a fost folosit ca depozit pentru praful de puscă / pulbere neagră. Turnul se află în curtea Colegiului Tehnic Independența. (Fotografie din arhiva Alt-Hermannstadt – fotograf Fischer)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Podul Minciunilor și clădirile deasupra tunelului boltit din Piața Mică // Lügenbrücke und Gebäude über der Auffahrt zum Kleiner Ring“ (I-II)

    Podul Minciunilor și clădirile deasupra tunelului boltit din Piața Mică descrise de Johann Böbel în albumul renumit Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate // Die vormals bestandenen Stadttore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet și în în harta orașului Sibiu, realizată 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de F. Dimitrowits din 1875.

    De-a lungul timpului Podul Minciunilor apare sub diferite denumiri: Podul Mincinoșilor / Podul Culcat sau Podul Supendat // Liegenbrücke! Doresc să subliniez aici că denumirea corecta a fost și este Lügenbrücke ceea ce înseamnă Podul Minciunilor. Denumirile greșite au rezultat mai ales prin citirea și/sau traducerea eronată a cuvântului lug – lugen – lygen – lügen, cuvânt care, folosit ca verb înseamnă a minți (lügen) și ca substantiv înseamnă minciună (Lüge) / minciuni (Lügen). Cine nu cunoaște limba germană ar putea interpreta / confunda cu ușurință litera „ü“ (vocala „u“ cu tremă), cu doi de „ii“ și astfel ar citi eronat în loc de LügenbrückeLiigenbriicke sau Liigenbrücke. Cuvântul Ligenbrücke sună la fel ca și cuvântul compus Liegenbrücke (Liegen+Brücke = culcat+pod), dar în limba germană nu există cuvantul ligen, doar cuvântul liegen (cu „e”) care înseamnă culcat. Cele două cuvinte Ligen+Brücke nu se folosesc în combinația respectivă în limba germană. Dacă podul s-ar fi numit în limba germană Podul Culcat atuncea s-ar fi scris în felul următor: Liegende Brücke (ceea ce pare destul de ciudat, având în vedere că toate podurile sunt construcții culcate sau suspendate).
    Denumirea Liegende Brücke (Podul culcat), la fel ca și Lügner Brücke (Podul Mincinoșilor) nu apar în nicio cronică, carte sau alt document din trecut, deoarece aceaste expresii nu s-au folosit (și nu se folosesc nici în ziua de astăzi) de populația germană / săsească sibiană în legătură cu Podul Minciunilor.
    În perioada dualismului austro-ungar (1867-1918) exista tendința de a șterge din denumirea podului cuvântul minciună, și înlocuirea acestuia prin cuvântul culcat. Denumirea germană – Liegenbrücke – sună la fel de urât, adică „zgârie” la ureche, ca și în limba română expresia – Culcat Pod – tradus prin (sau transformat în) Podul Culcat! Din păcate folosirea denumirilor greșite, cum ar fi Liegenbrücke, a fost propagată sporadic chiar și de renumitul Emil Sigerus.

    Johann Böbel numește podul care face legătura între Piața Huet și Piața Mică Lügenbrücke ceea ce înseamnă Podul Minciunilor. Sibianul Johann Böbel s-a născut la data de 8 ianuarie 1824 și a decedat la 27 aprilie 1887. În anul demolării podului din Piața Mică (1851) Böbel avea 27 de ani. Ca martor ocular este logic să folosească denumirea corectă Lügenbrücke // Podul Minciunilor, cand vorbește de podul de trecere (Überfahrtsbrücke), pe care se afla căsuța barbierului Kisch, demolată împreună cu podul respectiv în anul 1850/51.

    Text olograf introductiv, tradus din harta lui Böbel 1882/83:
    „Schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului. Demolarea porților, turnurilor și bastioanelor care făceau parte din sistemul de fortificație, cât și zidurile de centură dărâmate. Demolarea Podului Minciunii și altor construcții, clădiri, precum și alei, drumuri și străzi desființate, dar și cele noi amenajate etc. adunate și desenate în hartă de Johann Böbel 1882.“

    Clădirile mari existente pe Podul Minciunilor
    1. Biserica evanghelică „Laubenkirche” / la parter încăperi boltite cu localuri comerciale
    2. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi boltite [Gewölbslokale]
    3. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi sub arcade [Arkadenbau]
    4. Prăvălia franzelarilor [Weißbäcker] și trecere dintr-o parte spre cealaltă a pieții
    5. Oficiiul balanței publice și alte prăvălii / la etaj prăvăliile cizmarilor, croitorilor și pantofarilor sași.
    6. Așa-numitul Podeț al Laptelui [Milchbrückel], pasaj boltit de trecere de la o piață la alta
    7. Casa Baronul [Johann Michael] von Rosenfeld cu localuri boltite / la etajul 1 și 2 se afla Academia de Drept (înființată de sași). Când Podul Minciunilor [Lügenbrücke!!!] a fost demolat în 1851, Academia de Drept [Rechtsakademie] s-a mutat pe str. Măcelarilor [Fleischergasse] în casa nr. 32. Din str. Măcelarilor s-a mutat în fosta, așa-numita Casă orășenească albastră [blaue Stadt Haus] din Piața Mare, de acolo pe str. Avram Iancu [Reispergasse] în clădirile de la nr. 9 și 11. Din str. Avram Iancu pe str. General Magheru [Sporergasse] în cladirea de la nr. 22… astazi [1883] Academia Maghiară de Stat.
    8. Casa lui Jikeli, clădire cu două etaje / la parter se afla o farmacie
    9. Pod de trecere de la o piață la alta. Pe pod se afla căsuța barbierului Kisch. Sub aceste clădiri, așa cum este indicat în plan, se afla un tunel cu boltă înaltă, care permitea accesul dinspre Orașul de jos spre Orașul de sus
    10. Scară acoperită (cu trepte din lemn) [Burgerstiege]

    Text olograf introductiv, original în limba germană din harta lui Böbel 1882/83:
    Die Veränderungen welche entstanden sind, seid dem Jahre 1830 bis 1883, in der Stadt und ausserhalb derselben. Abtragung der Stadt-Thore, der Stadtmauer-Thürme, Bastheien und fast sämtlicher Stadtmauern. Abtragung der Lügenbrücke und sonstiger Gebäude, eingegangene Gässchen und Fahrstrassen, neu entstandene Gassen und Strassen, u.s.w. zusammengestellt und in den Plan gezeichnet von Johann Böbel 1882.“

    Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen Lügenbrüke
    1. Die Laubenkirche, unter dieser ebenerdig Gewölbslokale.
    2. Gewölbslokale
    3. Gewölbslokale (Arkadenbau)
    4. Weisbäckerladen (Durchgang) von einem Platz zum andern.
    5. Das städtische Waghaus und sonstige Verkaufslokale, über diesen im ersten Stock, die Verkaufshallen der Tschismenmacher, der sächsischen Schneider und Schuster.
    6. Das sogenannte Milchbrückel, ein nieder gewölbter Durchgang von einem Platz zum anderer.
    7. Baron [Johann Michael] von Rosenfeld’sche Haus. Zu ebener Erde Gewölbslokale, im ersten und zweiten Stock die Fakultät. (Von den Sachsen gegründet). Als die Lügenbrücke im Jahre 1851 abgetragen wurde, ist die Rechtsakademie in die Fleischergasse in das Haus N.32 übersiedelt. Aus der Fleischer Gasse in das früher sogenannte blaue Stadt Haus auf dem Grossen Ring, von dort in die Reispergasse in die beiden Häuser N.9, 11. Aus der Reispergasse in die Sporer Gasse, in das Haus N.22. …. ist sie nun ungarische Staat Akademie.
    8. Jikeli’sche Haus, zwei Stock, in dem Haus die Apotheke.
    9. Die Überfahrtsbrücke, auf derselben das Häuschen mit der Barbier Stube Kisch. Unter diesen Gebäuden, wie im Plane angegeben ist, bestand ein hochgewölbter Tunnel zur Auffahrt aus der unter Stadt in die ober Stadt.
    10. Die gedeckte Stiege. (mit Holz Stufen).
    (Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

    Piața Mică // Kleiner Ring // Kispiac tér ~ În această pictură frumoasă, realizată de Heinrich Zutter în anul 1846, se văd două case din Complexul de clădiri construite pe tunelul boltit din Piața Mică // Kleiner Ring. Clădirile au fost ridicate la sfărșitul sec. al XV-lea(*) deasupra drumului care făcea legătura între Orașul de Jos și Orașul de Sus, prin prelungirea străzii Ocnei // Burgergasse. În unele documente întregul complex cu tunelul boltit apar sub denumirea Lügenbrücke. Complexul de clădiri a fost demolate de italieni în anul 1851, impreună cu vechiul pod de trecere Lügenbrücke // Podul Minciunilor! (*) Emil Sigerus: Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929: „1494 Die Schusterzunft erbaut auf der Liegenbrücke eine neue Zunftlaube” // Cronica orașului Sibiu 1100-1929: „Breasla cizmarilor construieşte un nou sediu deasupra Podului Minciunilor.”

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje,  Ringmauern ~ Centuri

    „Centuri de fortificații ale orașului Sibiu ~ secolele XII-XIX // Hermannstädter Befestigungsringe ~ zwischen XII. und XIX. Jahrhundert“ (I)

    Centuri de fortificații ale orașului Sibiu cu turnuri, porți de acces, bastioane și rondele construite de-a lungul timpului – desenate în harta lui Johann Böbel din 1882/1883 (1875)
    Conform săpăturilor arheologice efectuate în zona Piața Huet, prima centură de fortificații era realizată din lemn, înconjurată de valuri și șanțuri de pământ. Primele ziduri de piatră au fost construite din bolovani de rău. Aceste centurile zidite au fost supraînălțate și apoi dublate de arce de descărcare din cărămidă.

    Centuri de fortificații

    Prima incintă fortificată a fost ridicată la sfârșitul secolului al XII-lea în jurul unei biserici construită în stil romanic, de tip bazilical. În interiorul centurii (astăzi Piața Huet) se afla un cimitir, despre care Johann Böbel notează 1883: Huetplatz, früher Friedhof genannt // Piața Huet, în trecut numit Cimitir. Se presupune că Turnul Scărilor (existent și azi) și Turnul Preoților (de fapt: Turris Praetorii / Turnului Comitelui, demolat 1898) făceau parte din prima incintă de fortificații. În colțul nordic, lângă Podul Minciunilor, se afla (probabil) un al treilea turn. Arhitectul Otto Czekelius era de părere că în zona pasajului care leagă Piața Huet de Piața Mică (trecere boltită cunoscută azi sub denumirea Gaura Pantofarilor // Schusterloch) se afla încă un turn de apărare.
    Centura a II-a a fost ridicată între 1224 și 1241 (s-ar putea să fi fost finalizată abia la sfârșitul secolului al XIII-lea) și înconjura spațiul cunoscut astăzi sub denumirea de Piața Mică și Piața Huet. Turnul Sfatului datează din această perioadă. Turnul Scării Aurarilor, cu pasaj de trecere spre Piața Aurarilor, a fost ridicat mai târziu, probabil la mijlocul secolului al XVI-lea împreună cu centura a III-a. Argumentele care susțin această teză se bazează pe faptul că turnurile sunt total diferite din punct de vedere al construcției / materialului folosit și a stilului arhitectural: Turnul Sfatului este construit din piatră în stil romanic, Turnul Scării Aurarilor în stil gotic și din cărămidă.
    Centura a III-a a fost ridicată între 1357 și 1366 și apăra orașului de Sus. Din această perioadă s-au păstrat Turnul de poartă pe str. A. Odobescu și două turnuri pe str. Cetății; Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Se preupune că Turnul Olarilor a fost construit pe zidul incintei a III-a un secol mai târziu, împreună cu fortificațiile centurii a IV-a.
    Centura a IV-a a fost ridicată / finalizată 1457. Din acest an datează un decret al Consiliului Sibian privind repartizarea turnurilor de poartă în grija breslelor. Astfel știm că Poarta Cisnădiei a fost dată în grija breslei măcelarilor // Fleischhauer-Zunft, Poarta Turnului în grija breslei croitorilor // Schneider-Zunft, Poarta Ocnei în grija breslei cizmarilor // Schuster-Zunft și Poarta Elisabetha în grija breslei cojocarilor // Kürschner-Zunft.

    Sistemele de fortificații – ziduri, turnuri, porți, rondele, bastioane – au suferit de-a lungul secolelor o serie de schimbări și modernizări constructiv/funcționale (voite sau mai puțin voite). Aceste schimbări deveniseră necesare în urma perfecționării armelor de foc / artileriei, perfecționare care a dus la întărirea și ridicarea zidurilor și turnurilor existente dar și la apariția unor sisteme noi de fortificații, mai eficiente și puternice – rondele și bastioane. În comparație cu turnurile de apărare existente, fortificațiile noi puteau fi înzestrate cu tunuri, arme de calibru mare. Fortificațiile au fost întărite sau reclădite mai ales în urma distrugerii parțiale sau totale provocate de un asediu sau o invazie, cum a fost cea mongolă din anii 1241/42, sau turcească din perioada 1432 și 1438, dar și de un inamic mult mai „profan“, forța naturii – prin cutremur, fulger sau foc.
    Dar cel mai mare dușman al cetății a fost însăși „omul cetății“, care și-a mutilat propria cetate în numele progresului și al modernizarii… distrugându-și astfel propriul habitat și propria istorie.
    Dacă Sibiul și-ar fi păstrat (doar o parte din) arhitectura medievală specifică orașelor transilvănene ar fi putut concura astăzi cu orice alt oraș medieval renumit din Europa. Orașul Dinkelsbühl din Germania, înzestrat cu un zid de fortificație intact, cu turnuri și porți medievale este cel mai bun exemplu!

    Din sistemul de fortificații ale orașului medieval Sibiu făceau parte, pe lânga zidul centurii a IV-a cu rondele, bastioane, curtine și turnuri de apărare, și șanțuri, valuri de pământ, canale de apă, lacuri și iazuri amenajate extra muros. Apele canalului Mühlkanal, canalului Seviș și pârâului Trinkbach proveneau din râului Cibin și râul Seviș/Șteaza. Existența primelor lacuri și canale este atestată documentar deja în sec. al XV-lea. Aceste lacurile erau intreținute și îngrijite de breslele sibiene. La sfârșitul sec. al XVII-lea au fost desființate primele lacuri iar 1781 magistratul sibian a hotărât astuparea tuturor lacurilor și iazurulor existente.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje,  Ringmauern ~ Centuri

    „Centuri de fortificații ale orașului Sibiu ~ secolele XII-XIX // Hermannstädter Befestigungsringe ~ zwischen XII. und XIX. Jahrhundert“ (II)

    Acest colaj ilustrează întrebări! Ideea realizării acestui proiect s-a născut în urma unei plimbări virtual 3D cu mașina google earth deasupra orașului Sibiu, de-a lungul pantei de teren între Orașul de Sus și de Jos, pornind din Piața Aurarilor (Fingerlingsplatz) spre Spinarea Câinelui (Hundsrücken) și Bastionul Soldisch (Soldischbastei) via Biserica Azilului (Spitalkirche) și str. Moș Ion Roată / str. Rațelor (Entengasse). Inițial căutasem, prin vizualizarea virtuală 3D, o explicație optică și plauzibil pentru poziția neobijnuită a Turnului de fortificație din spatele clădirii Piața Mică nr. 23 față de zidul centurii a II-a / III-a.

    Dar în loc de răspunsuri m-am trezit cu întrebări legate de ~
    ~ anomalia aliniamentului stradal în zonă str. Ocnei (Faurului nr. 16) nr. 10 și str. Turnului nr. 3B și nr. 10, provocată de parcelele străzilor Târgu Vinului și Faurului…
    ~ forma parcelei / clădirii str. Ocnei nr. 6…
    ~ cursul străzii Ocnei în zona Piața Mică față de tronsonul nord-estic al zidului primei incinte de fortificație și față de turnul de poartă al centurii a II-a, Turnul Sfatului…
    ~ existența unui drum de acces pentru traficul greu dinspre orașului de jos, zona Piața Dragoner (Dragonerwache), spre platoul superior, astăzi Piața Mică (Kleiner Ring), înainte de a se construi centura a doua?…
    ~ traseul inițial al tronsonul vestic al zidului primei incinte, între vechea biserică și drumul care urca spre platou (astăzi Pasajul Pempflinger)

    ~ poziția turnului din curtea Casa Altemberger față de zidul centurii a III-a de fortificații și legătura acestui turn în constelația cu turnul din Piața Mare nr. 10 Casa Haller și cel de la nr. 13 Casa Lutsch
    ~ apariția unui pasaj / străduță / legătură posibilă între str. Movilei (Neustift) și str. Konrad Haas (Poschengasse)… din Piața Aurarilor (Fingerlingsplatz) spre str. Moș Ion Roată (Entengasse) zona Groapa cu Lei (Löwengrube)! Acest drum ipotetic, această delimitare / demarcație vizibilă între parcelele din zona respectivă, ar putea rezulta din existența unei construcții de fortificație disparută – de exemplu palisadă din grinzi de stejar – o extindere posibilă a centurii a III-a spre Orașul de Jos cu scopul de a include zona Bisericii Azilului în spațiul fortificat al orașului Sibiu.

    Centuri de fortificații

    Prima incintă fortificată a fost ridicată la sfârșitul secolului al XII-lea în jurul unei biserici construită în stil romanic, de tip bazilical. În interiorul centurii (astăzi Piața Huet) se afla un cimitir, despre care Johann Böbel notează 1883: Huetplatz, früher Friedhof genannt // Piața Huet, în trecut numit Cimitir. Se presupune că Turnul Scărilor (existent și azi) și Turnul Preoților (de fapt: Turris Praetorii / Turnului Comitelui, demolat 1898) făceau parte din prima incintă de fortificații. În colțul nordic, lângă Podul Minciunilor, se afla (probabil) un al treilea turn. Arhitectul Otto Czekelius era de părere că în zona pasajului care leagă Piața Huet de Piața Mică (trecere boltită cunoscută azi sub denumirea Gaura Pantofarilor // Schusterloch) se afla încă un turn de apărare.
    Centura a II-a a fost ridicată între 1224 și 1241 (s-ar putea să fi fost finalizată abia la sfârșitul secolului al XIII-lea) și înconjura spațiul cunoscut astăzi sub denumirea de Piața Mică și Piața Huet. Turnul Sfatului datează din această perioadă. Turnul Scării Aurarilor, cu pasaj de trecere spre Piața Aurarilor, a fost ridicat mai târziu, probabil la mijlocul secolului al XVI-lea împreună cu centura a III-a. Argumentele care susțin această teză se bazează pe faptul că turnurile sunt total diferite din punct de vedere al construcției / materialului folosit și a stilului arhitectural: Turnul Sfatului este construit din piatră în stil romanic, Turnul Scării Aurarilor în stil gotic și din cărămidă.
    Centura a III-a a fost ridicată între 1357 și 1366 și apăra orașului de Sus. Din această perioadă s-au păstrat Turnul de poartă pe str. A. Odobescu și două turnuri pe str. Cetății; Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Se presupune că Turnul Olarilor a fost construit pe zidul incintei a III-a un secol mai târziu, împreună cu fortificațiile centurii a IV-a.
    Centura a IV-a a fost ridicată / finalizată 1457. Din acest an datează un decret al Consiliului Sibian privind repartizarea turnurilor de poartă în grija breslelor. Astfel știm că Poarta Cisnădiei a fost dată în grija breslei măcelarilor // Fleischhauer-Zunft, Poarta Turnului în grija breslei croitorilor // Schneider-Zunft, Poarta Ocnei în grija breslei cizmarilor // Schuster-Zunft și Poarta Elisabetha în grija breslei cojocarilor // Kürschner-Zunft.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje,  Ringmauern ~ Centuri

    „Căi principale și drumuri de acces în orașul medieval Sibiu // Hauptzufahrtsstraßen und Wege zur mittelalterlichen Stadt Hermannstadt“

    Acest colaj ilustrează trama stradală și căile principale de acces în orașul medieval Sibiu. Rețeaua probabilă de drumuri comerciale și trasele preexistente, de formă stelată (ce se intersectau în zona cetătii pe cele două axe principale, nord/sud și est/vest) sunt marcate / însemnate cu linie roșie în harta din 1875 desenată și completată cu texte olografe de Johann Böbel 1882/83.

    Sibiul medieval avea patru porți principale de acces în cetate. Aceste porți erau orientate spre cele patru puncte (direcții) cardinale. Poarta Ocnei // Burgertor spre NORD, Poarta Gușteriței // Elisabethtor spre EST, Poarta Cisnădiei // Heltauertor spre SUD/sud-vest și Poarta Turnului // Sagtor spre VEST/vest-nord. Porțile se aflau de-a lungul centurii a patra de fortificații, sistem defensiv construit în a două jumătate a sec. al XV-lea și întărit cu rondele, bastioane, curtine și turnuri de apărare în sec. XVI-lea.
    Poarta Ocnei ducea spre Ocna Sibiului, Slimnic, Mediaș, Târgu Mureș | Poarta Gușteriței spre Gușterița, valea Hârtibaciului, Agnita, Sighișoara, Făgăraș, Brașov / Moldova | Poarta Cisnădiei spre Mărginimea Sibiului, Valea Oltului / Țara Românească, Făgăraș, Brașov / Moldova | Poarta Turnului spre Mărginimea Sibiului, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Budapesta, Viena. Orașul medieval Sibiu se afla la răscrucea a două drumuri principale; cel care lega nordul Transilvaniei de Țara Românească și cel care ducea de-a lungul râului Mureș și Olt / Carpaților Meridionali spre Moldova.
    Toponime din limbă germană și dialectul săsesc, folosite pentru zonele orașului Sibiu, provin din denumirile formelelor de relief ale terenului, sau din funcționalitatea, natură, istoria specifică zonei respective.

    Wollweber Erde // Pământul Lânarilor / Postăvarilor ~ zona str. Lânii (Wollgasse)
    Unter dem Heidenberg // Sub dealul Heidenberg ~ zona Spitalul de Pneumoftiziologie
    Bei der Gießpostey // La bastionul Turnătorilor ~ zona Bastionul Soldisch
    Am Bergel // Pe Delușor ~ zona str. Dealului (Berggasse) nr. 2-4 spre str. Alba Iulia (Mühlberg)
    Auf dem Kempel // Pe Baltă / Lac ~ zona str. Cojocarilor (Kempelgasse) / Măsarilor (Rosmaringasse) / Pânzarilor (Webergasse)
    Anger // piață / târg / pajiște ~ cuvântul Anger desemneaza un spațiu / teren viran, acoperit cu vegetație ierboasă, folosit pentru activități de agrement sau unde se ținea târg de animale. Anger poate fi tradus prin: piață, târg, obor, pajiște, sau răscruce. Spațiul între str. Târgu Peștelui și Târgu Vinului s-a numit, în sec al XVI-lea Auf dem Anger // pe pajiste / pe obor. În sec al XVI-lea terenul a fost înconjurat de un gard de mărăcini (ruje) în germană Rosen, de la care se trage denumirea germană Rosenanger = Pajiștea Trandafirilor / Piața Trandafirilor / Piața Rujelor. Deci, cel mai vechi târg de animale din Sibiul vechi se afla pe spațiul delimitat de str. Târgu Vinului // Weinanger și str. Târgu Peștelui // Rosenanger (denumirea germană a zonei păstrată în numele străzii).
    Kempel // baltă / Lac ~ zona intersecția str. Valea Mare (Bachgasse) / Plopilor (Schiffbäumle) / Victor Tordășianu (Kälbergasse) / Rimski-Korsakov (Mariagasse)
    Bei dem Schiffbäumchen // La Plop ~ zona str. Plopilor (Schiffbäumle) ~ Schiffbaum înseamnă catarg, dar în dialectul săsesc se folosește și pentru plop, ceea ce înseamnă ca în zona respectiva – Bei dem Schiffbäumchen // La Plop – se afla un plop imens, de la care se trage numele străzii Schiffbäumel, strada Plopilor
    Bei der Wagner Postey // La bastionul Rotarilor ~ zona str. Rotarilor (Wagnergasse) / Săpunarilor / N. Teclu (Rosenfeldgasse)
    Beim grauen Nonnen Kloster // La Mănăstirea Călugărițelor Cenușii ~ zona str. 9 Mai (Elizabethgasse) pe strada Bobocilor (Knopfgasse)Mănăstirea Călugărițelor Cenușii se afla în zona str. 9 Mai (Elisabethgasse) colț cu str. Constituției (Salzgasse), pe locul în care s-a construit clădirea de la nr. 77, mai exact… latura spre str. Constituției, în care se află astăzi Clinica Polisano Centru de Recuperare Medicinală
    Auf dem Mönchhof // Curtea Călugărilor ~ zona str. G. Magheru (Salzgasse/Bahngasse) lângă Biserica Ursulinelor
    Salzrech // Povârnișul Sării ~ zona str. Sării (Salzgasse), astăzi str. G. Magheru (Salzgasse/Bahngasse)
    Am Hillchen // Pe Movilă ~ zona str. Movilei (Neustift), între Pasajul Școlii (Schullergasse) și Piața Aurarilor (Fingerlingsplatz) ~ cuvăntul săsesc hill = Hohlweg, Graben înseamnă potecă / drum îngust, trecatoare…
    Auf dem Stepgen // Pe Bârnă / par / stâlp ~ zona str. Avram Iancu (Reispergasse) / Movilei (Neustift), mai precis Pasajul Școlii (Schullergasse) ~ cuvântul german Stab = Stock, Strebe, Stütze înseamnă bârnă, par… iar denumirea Auf dem Stepgen // Pe Bârnă / par / stâlp se trage de la stâlpii de lemn folosiți pentru consolidarea terenului, pantei spre str. Movilei (Neustift)
    Reisberg // Dealul Vreascurilor ~ zona str. Avram Iancu (Reispergasse). Cuvântul Reisberg (format din Reis, Reisig = vreascuri și Berg = deal) înseamnă Dealul Vreascurilor ~ De la cuvântul german ris = Reisig, Reiser se trage și numele străzii Reisberg Gasse, transformat în Reispergasse (tradus strada Dealul Vreascurilor). Această stradă apare în documentele secolului al XVI-lea sub denumirea de: Ryspergasse (1526), Rychsbargasse (1556) și Reispergasse (1590). Strada Reispergasse poartă astăzi numele Avram Iancu!
    Kleine Erde // Pământul Mic ~ zona str. G. Magheru (Sporergasse) / Filarmonicii (Kleine Erde) / Pompeiu Onofrei (Hallergasse) / Manejului (Reitschulgasse)
    Auf der Wiesen // Pe Pajiște / Pășune ~ zona str. Gh. Lazar (Reissenfelsgasse) / Cetății (Harteneckgasse) / A. Papiu-Ilarian (Honterusgasse)
    Untere Wiese // Pajiștea de Jos ~ zona str. Tipografilor (Wiesengasse) de la Piața Schiller (Schillerplatz) spre str. Gh. Lazăr (Reissenfelsgasse)
    Obere Wiese // Pajiștea de Sus ~ zona str. Tipografilor (Wiesengasse) de la Piața Schiller (Schillerplatz) spre str. A. Papiu-Ilarian (Honterusgasse)
    Zibin / săsește: Zabeng // Cibin ~ râul Cibin
    Informații preluate din cartea lui Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“, carte tipărită 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff.