• Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Parcul Sub Arini – Eminescu, fântâna arteziană și vasele de piatră // Erlenpark – Eminescu, Springbrunnen und Steinvasen“

    Eminescu, fântâna arteziană și vasele de piatră
    Informațiile referitoare la apariția celor două fântâni arteziene i amenajarea zonelor din preajma lor) din parcul Sub Arini sunt destul de vagi și parțial contradictorii. Cert este într-o fotografie realizată de Emil Fischer în anul 1900 se vede o fântână arteziană n formă de patrulob, pătrat cu patru semicercuri) și un rozariu pe locul cunoscut astăzi sub denumirea de „Platoul Eminescu“.
    În fundalul fotografiei se vede Spitalul Militar de Garnizoană. Axa pe care au fost amplasate fântâna și rozariul se află pe aliniamentul laturei sudice a cladirii spitalului. Deci, putem afirma această fântână a fost amplasată pe locul respectiv în ultimul deceniu al sec.19. Într-o poză datată 1912 apar și cele două vase/urne de piatră, amplasate 1909 lângă fântână. Urnele proveneau inițial din grădina baronului Brukenthal de pe str. C.Noica.

    Dar începem cu câteva informații adunate din diferite surse:
    În anul 1894 s-a amplasat o fântână arteziană și un rozariu în parcul Sub Arini (în dreptul Spitalului Militar).
    În anul 1895 s-a construit o fântână în Sub Arini.
    În data de 7 iulie 1898 a fost inaugurat Pavilionul de muzică ridicat lângă clădirea din Sub Arini (Bolta Rece).
    În data de 20 august 1905 s-a finalizat fântâna arteziană luminată electric (1905 s-a introdus iluminatul electric pe aleea Promenadei până la Digul Pinilor).
    În data de 24 iunie 1909 au fost amplasate două vase/urne de piatră între fântâna arteziană și rozariul (astăzi zona Platoul Eminescu).
    În anul 1929 s-a amplasat în zona rozariului un vas de piatră, monumentul „Asociaţiei de Înfrumusețare a Orașului Sibiu“ (1929 anul aniversării semicentenarului înfiinţării asociației).
    În data de 2 octombrie 1938 a fost dezvelită statuia cu bustul lui Mihai Eminescu (realizat de sculptorul Radu Moga)… cu această ocazie monumentul „Asociației de Înfrumusețare“ a fost mutat în faţa Pavilionului de muzică.
    În data de 1 iunie 1939 a fost reamenajată noua fântână arteziană luminată (din apropierea Pavilionului de muzică).
    În data de 5 iulie 1961 au fost instalate două fântâni arteziene, una lângă rozariu (!) şi alta lîngă bustul lui Eminescu (???)
    În anul 1979 a fost demolat Pavilionul de muzică și înlocuit cu o construcție nouă. Cu această ocazie a fost reamenajată fântâna arteziană de lângă noul pavilion.

    În primul colaj se văd 3 fotografii alb/negru în care putem distinge statuia lui Eminescu, fântâna arteziană (patrulob) și cele două vase de piatră (Brukenthal). Privind pozele se naște următoarea întrebarea: oare statuia lui Eminescu a fost amplasată între fântână și rozariu, sau a fost ridicată pe locul unde se afla fântâna, ce ar însemna fântâna a fost demontată, mutată?
    Loculile pe care se aflau statuia, fântâna, rozariul și vasele de piatră au fost marcate, cu ajutorul drumurilor/cărărilor copiate din harta orașului (1921), prin suprapunerea lor în harta Open Street Map. În al doilea colaj se pot observa, prin compararea hărților prezentate, schimbările care au avut loc în parcul Sub Arini de-a lungul anilor.
    Chiar dacă aceste hărțile nu redau realitatea topografică cu aceeași exactitate ca cele din ziua de astăzi se poate recunoaște cu ușurință fântâna din spatele statuii lui Eminescu se afla pe locul (dâmbul) unde s-a construit în anii (?) terenul de fotbal. Ar fi interesant de aflat dacă această fântână a fost demolată/stricată și aruncată sau a fost doar acoperită cu pământ, și a dispărut sub dâmbul pe care sa construit terenul de fotbal!
    Fântâna construită 1894 avea o formă frumoasa, perfectăși sunt sigur că și în ziua de astăzi ar fi fost „un punct de atracție“… oriunde ar fi fost amplasată în parcul Sub Arini!!!

    Povestea fântânii din grotă
    În anul 1883 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1883. La capitolul dedicat fântânilor orașului medieval se poate citi urmatoarea informație foarte interesantă legată de parcul Sub Arini!

    Dau aici traducerea liberă a textului german:
    „Completare la fântâni. În anii șaizeci [1860], pe când toate fântânile au fost modificate „scoica colosală de piatră”, purtând o inscripție latină și anul 1637, cu care era „împodobită” fântâna de pe Reispergasse [str. Avram Iancu], a fost transportată în spatele promenadei și depozitată sub pavilion. În anul 1878 această „scoică”, care zăcea acolo îngropată câțiva ani, a fost transportată pe promenada de sus, vis-a-vis de Glorietă unde a funcționat o perioadă scurtă de timp ca fântână arteziană. În 1881 Asociația de Înfrumusețare a Orașului a transportat „scoica” pe Promenada Arinilor unde a fost integrată și a funcționat ca fântână într-o grotă artificială, frumos amenajată.“
    [1881 încă nu exista „Parcul Sub Arini” zona fiind cunoscută sub denumirea de „Promenada Arinilor”!]

    Textul original:
    „Nachtrag zu den Brünnen. Als die Brünnen in den 60ziger Jahren alle umgeändert wurden, ist die kolosale Steinmuschel mit einer Lateinischen Inschrift und der Jahres Zahl 1637 versehn, von dem Brunnen aus der Reispergasse, mit welcher derselbe geziert war weggeschaft worden, hinter die Promenade unterhalb dem Pavillon. 1878 wurde diese Muschel, welche viele Jahre dort verschüttet lag, auf die obere Promenade geschafft vis a. vis vom Gloriet, dort hergerichtet zu einem Springbrunnen, welcher nur kurze Zeit bestand. 1881 hat der Stadt Verschönerungs Verein diese Muschel auf der Erlen Promenade, in der schön angelegten Grotte für den Brunnen dort herrichten lassen.“

    Cuvântul german „Muschel“ înseamna „scoică“, dar el se poate folosi și pentru bazin sau chiuvetă.
    În textul lui Böbel este vorba de un bazin din piatră pentru colectarea apei, de forma unei scoici (pentru un talger piesa era prea mare), care aparținea unei fântâni de pe str. Avram Iancu. Pe această stradă exista o fântână veche cu roată, vis-a-vis de clădirea nr.11. Fântână a fost în folosință până în anul 1787.

    Prima fântână cu țevi de pe str. Avram Iancu, menționată 1589, se afla lângă Pasajul Pielarilor. Sigerus o numește Kleiner Zipperbrunnen // mica fântână zipperbrunnen. Era o fântână cu țevi (Röhrenbrunnen) asemănătoare cu cea instalată 1584 în Piața Mare și cea amenajată 1765 pe str. Bălcescu colț cu Papiu Ilarian // Heltauergasse / Honterusgasse. Din Cronica lui Sigerus aflăm că în anul 1735 s-a amenajat (încă?) o fântână cu țevi pe Avram Iancu.
    Despre fântâna cu țevi de pe A. Iancu Emil Sigerus notează următoarele: „Fântâna cu țevi din Reispergasse își vărsa apa într-o „scoică mare de piatră“, pe care era montat un grilaj din fier forjat. În anul 1736 vecinătatea a comandat turnarea unei țevi de scurgere, din bronz.“ Din păcate nu știu cum arăta această fântână, dar presupun că semăna cu cea din Piața Mare și cea de pe Bălcescu.

    Există un desen datat 1745 în care se vede o fântână localizată pe str. Mitropoliei // Fleischergasse. Se stie că în anul 1743 a fost amenajată o fântână cu țevi lângă o fântână mai veche cu roată. Se pare în această ilustrație apar desenate cele două fântâni. În față, spre stradă, cea nouă cu un bazin mare de piatră și un element vertical cu trei țevi de scurgere, iar în spatele acesteia cea veche cu roată.
    Fântâni cu un bazin de colectare în formă de semicerc / „scoică”, cu țeava de scurgere montată pe un suport în spatele acesteia erau, și sunt încă, foarte răspândite. O astfel de fântânăverticalăîmi pot imagina mult mai ușor amplasată… într-o grotă artificială!

    Deci, întrebarea este: unde se afla grota cu fântâna adusă de pe Promenada Superioară / Avram Iancu și cum arăta această fântână cu un bazin mare de piatră în formă de scoică?

    Colaje realizate cu ajutorul hărților și fotografiilor din arhiva grupului Sibiul vechi… // Alt-Hermannstadt… (sursa celor 3 fotografii cu fundația fântânii de pe str. Avram Iancu lângă Pasajul Pielarilor Dumitru Chiseliță)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Cartierul Josefin/ Iosif din fața Porții Cisnădiei – zona Citadelei // Josefvorstadt/ Josefstadt vor dem Heltauertor – ehemaliger Zitadellengrund“

    Cartierul Iosefin a fost inființat în anul 1773 pe locul „Citadelei“ abandonate 1703. Construcția Citadelei, începută 1701, a fost întreruptă din cauza răscoalei Curuților, iar după 1703 lucrările nu au fost reluate/continuate. „14.4.1773 Pe terenul orașului din dreptul Porții Cisnădiei se vând primele 33 parcele, dintre care unele unor transemigranți austrieci, și este înființat cartierul Iosefin.“ – text din cronica lui Emil Sigerus.

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie, într-o hartă din 1875, modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Redau aici traducerea si textul original referitor la suburbia Cartierul Josefin și Promenada Arinilor, situate în partea sud-sud/vestică a orașului:

    Mânăstirea Maicilor Franciscane – anii ‘60
    Casa Societății / Gesellschaftshaus – 1884
    Hala festivă / Fest-Halle Vereinstage 1869
    Biserica “Buna Vestire”din groapă – 1803
    Fosta hală de expoziție a Românilor – 1881
    Fabrica de zahar / Zuckerfabrik – 1839
    Spitalul Militar de Garnizoană – 1856/59
    “Bolta Rece” / Gasthaus „Unter den Erlen” – 1863/65
    Școala Militară de Înot / Schwimmschule – 1829/30
    Cazarma de Artilerie / Artillerie Kaserne – 1876

    Böbel scrie:
    În anii ’50 a fost amenajată Promenada Arinilor de către Carl Schobesberger. În anii ’30 [1839] s-a construit Fabrica de zahăr / Runkelrüben Zuckerfabrik. Fabrica a fost închisă la începutul anilor ’60 și transformată 1882 în depozit militar / Militair Magazinnen. În același deceniu exista o potecă/pasaj public sub Soldisch [prin grădina Spitalului de Pneumoftiziologie]. În anii 1829/30 Regimentul Nr.31 Graf Leiningen von Westerburg construiește Şcoala Militară de Înot / Militär-Schwimmschule. Canalul „Schwimmschulbach”, care alimenta bazinul de înot, a fost acoperit la sfârșitul anilor ’30.

    În anul 1856 s-a construit „Casa de educație militară cezaro-crăiască“ / „K.K. Militair Ober-Erziehungshaus“, transformată 1859 în „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană“ / „K.u.k. Garnisons-Spital“ (maiștrii Setz sen. și Hahn). În anii ’60 s-au ridicat clădirile Mânăstirii maicilor franciscane, si a fost astupată/nivelată groapa de pe Schewis Gasse nr.30, str. Seviş [Bd Victoriei zona Casa Pionierilor].
    În anii ’70 s-au construit două clădiri/depozite militare / Militair Magazinen, dincolo de Spitalul de Garnizoană. În același deceniu s-a clădit Cazarma de Artilerie / Große Artillerie Kaserne, de pe calea Dumbrăvii (maiștrii Guth, Hain și Szalay). Cu această ocazie a fost amenajată și noua stradă spre Pădurea Dumbrava [Calea Dumbrăvii] și desființat terenul cu casa de pe Schwimmschul Gasse nr.30 [str. Școala de Înot]. În anii ’70 a fost demolat bovindoul de la clădirea Berg Gasse nr.12 [str. Dalului nr.10].

    În anul 1875 a fost regularizată și lărgită str. Mühlgasse [str. Andrei Șaguna] (lucrările au fost coordonate de inginerul Müss). Casa lui Habermann a fost construită în anii 1876-1877, dar nu a fost complet terminată. În anul 1880 a fost regularizată str. Seviş, și demolată clădirea de la nr.24 [astăzi Bd Victoriei nr.30]. În anul 1882 a fost amenajată o străduța/legătura spre Schulgasse [astăzi str. Transilvaniei spre str. George Cojbuc]”.
    Clădirile care nu apar în acest plan datorită spațiului limitat sunt după cum urmează:
    I. În anii ’40 a fost construit
    noul depozit de pulbere, sub îndrumarea genistului colonel Lack.
    II. În anii ’60 a fost
    amenajat noul cimitir Militar, iar vechiul cimitir M. a fost abandonat, cel de la capatul strazii Campului (vezi planul Sagthor Vorstadt)
    III. În anii ’70
    au fost construite cele două clădiri/depozite militare mari, dincolo de Spitalul de Garnizoană.“ [după E. Sigerus 1872]

    „Vorstadt. Josef-Stadt und Erlen Promenade.
    I. In den 30siger Jahren war durch den vormals Meister’schen Garten ein öffentlicher Durchgang (siehe Plan)
    II. die neu angelegten Tuchmacher Rahmen.
    Im Jahre 1875 wurde die Mühlgasse reguliert, und das Trotoir gelegt, die Auffahrt in die Mühlgasse neu hergestellt und erweitert. (Ingenieur von Müss).
    In den 60ziger Jahren Ansiedlung der Barmherzigen, seid der Zeit sind die Umfangreichen grossen Gebäude derselben gebauet worden, (s.Plan)
    Im Jahre 1880 wurde die Schewis Gasse und der Bach reguliert, und das Haus N.24 abgetragen, (siehe Plan) im Jahre 1882 wurde das Gässchen Verbindung der Kreutz und Schulgasse erweitert zu einer Gasse, in den 60ziger Jahren wurde die Vertiefung vor dem Haus und Garten Nr.30 ausgefüllt. Im Jahre 1856, als das Militair Erziehungs-Gebäude von den Baumeistern Setz senior und Hahn gebaut wurde (jetzt Garnisons Spital) ist zu der Zeit auch die Schewis Gasse erweitert worden am Ausgang zu den Erlen. In den 70ziger Jahren ist der Erker am Haus Nr.12 Berg Gasse abgetragen worden.
    In den 50ziger Jahren ist die Erlen Promenade angelegt worden von Carl Schobesberger. In den 30siger Jahren ist die Zucker Fabrik gebaut worden. Zu Anfang der 60ziger Jahre eingegangen, ist 1882 zu Militair Magazinnen hergerichtet worden!
    In den 70ziger Jahren ist die grosse Artillerie Kaserne gebaut worden von den Baumeistern Guth und Haihn. der Mittelbau ist vom Baumeister Szalay aufgebaut worden, in der Zeit ist nun auch die neue Gasse zur Jungen Wald Strasse erstanden, (siehe Plan) durch den Bau der Artillerie Kaserne ist auch in der obern Schwimmschul Gasse der Haus und Garten Grund Nro 30 eingegangen.
    Im Jahre 1830 ist die Schwimm Schule gebaut worden, von unserem Haus Regiment N.31 Graf Leiningen von Westerburg. Bis gegen Ende der 30siger Jahre war der Canal noch offen, (Schwimmschul Bach) mit einer Holz Brücke darüber (siehe Plan) Provint Gebäude.
    In den 60ziger Jahren wurde der Bau zur grossen Bier Brauerei Habermann angelegt, im Jahre 1876-1877 ist Habermanns Haus gebaut worden, jedoch noch nicht ganz ausgeführt. In den 70ziger Jahren ist der Erker am Haus N. 12 beseitigt worden (siehe Plan Berggasse).
    Die Gebäude welche wegen Raum auf dem Plane nicht angegeben sind als:
    I. in den 40ziger Jahren ist das neue Pulver Magazin aufgebaut worden, unter der Leitung des Genie Obersten Lack.
    II. in den 60ziger Jahren ist der neue Militair Friedhof angelegt worden, und der alte M. Friedhof am Ausgang der Feldgasse aufgelassen worden, (siehe Plan Sagthor Vorstadt)
    III. In den 70ziger Jahren sind die beiden grossen Militair Magazine oberhalb dem Garnisons Spital aufgebaut worden.” [nach E. Sigerus 1872]
    (Suburbia Cartierul Josefin – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    (sursa fotografii: „Alt-Hermannstadt”)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Suburbia Poarta Elisabeta și suburbia Poarta Ocnei // Elisabeththor Vorstadt und Burgerthor Vorstadt“

    Detaliu din harta cu suburbiile situate în partea nord/estică a orașului, și schimbările care au avut loc cauzate de construcția și inaugurarea căii ferate și a Gării Sibiu la data de 11 octombrie 1872 – astăzi zona Gării, Cartierul Lupeni și Cartierul Terezian.
    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie, într-o hartă din 1875, modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83.

    Scurtă descriere a celor două suburbii în harta lui Böbel:
    I – Terenul cu pajiștea și grădina baronului Rosenfeld
    II – Terenul cu pajiștea și grădina baronului Brukenthal
    III – Vechea albie a râului Cibin
    IV – Podul abatorului (cel nou) distrus de inundație 1871
    V – Fostele clădiri cu locuințele Maierenilor
    VI – Fabrica de lumânări din parafinădesființată anii ‘60
    VII – Redute și baricade ridicate în anul 1848
    VIII – Vechiul pod rămas în paragină – demolat în anii ‘30
    IX – Str. „Cibinului“ – regularizată și lărgită prin anii ‘60
    X – Loc de execuție cu spânzurătoaredesființat ~1840
    XI – Pod pietonal de lemn (construit de meșterul Setz j.)
    XII – Fabrica de spirt – zona „Șura preotului“ (arsă 1877)
    XIII – Str. Lungăstrăpungerea și legătura spre Slimnic
    XIV – Înfundătura/str. General Bălan / Franken Gasse

    În urma repetatelor inundații produse de apele Cibinului, s-au efectuat (după 1866) ample lucrări de regularizare a cursului, prin îndreptarea și protecția albiei și a malurilor. Totuși, în timpul marii inundații din 1871 a fost distrus aproape complet noul pod al abatorului! După 1866 au dispărut și clădirile Maierenilor aflate lângă podul pietonal de lemn – pod construit de meșterul Setz jun. 1864 și renovat în anul 1881. Pe locul unde se afla Cazangeria Independența a existat și funcționat scurt timp o Fabrică de lumânări din stearină, demolată în anii ’60. În anii ’60 s-a realizat și străpungerea dinspre str. Lungă spre Târgul Vitelor. Tot în anii ’60 s-a ridicat „Azilul de nebuni“ („Landes Irrenanstalt“) – construit sub conducerea maistrului Guth. [astăzi Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda“].

    Urmele unui pod mai vechi, rămas în paragină lângă podul din fața Porții Ocnei, au fost înlăturate în anii ’30. Pînă la sfârșitul anilor ’40 exista o spânzurătoare (zidită) pe locul de execuție, aflat lângă podul peste Rosbach (Reissbach). În anul 1883 exista o Fabrică de spirt pe locul unde se afla „marea Șură a preoților“ (große Pfarr Zehnt Scheuer). Șura, distrusă de un incendiu 1877, era o magazie unde erau depozitate produse naturale, adunate sub formă de taxe, „zecimea“ de către biserică. Strada cu „cel mai negativ renume“ din suburbia Poarta Ocnei/Terezian era înfundătura str. Franken Gasse / actuala str. General Bălan! În anii ’30 s-au efectuat forjări adânci în curtea vechiului Orfelinat Catolic pentru amenajarea unei fântâni arteziene (fără succes), iar în anii ’60 a fost amenajat parcul din față clădirii orfelinatului.

    Sagthor und Elisabethor Vorstadt, siehe Plan und Burgerthor Vorstadt.
    „die vorgekommenen Veränderungen während dem Bau der Eisenbahn und des Bahnhofes die eingegangenen Gäschen, Strassen u.s.w.
    I. Umfang des Baron Rosenfeld’schen Garten und Wiesen Grandes
    II. Umfang des vormals Baron Bruckenthal’schen Garten und Wiesen Grandes.
    im Jahre 1872. am 11 Oktober ist die Eisenbahn eröffnet worden.
    III. das alte Zibin Flußbett.
    IV. die neue Schlacht Brücke, ist im Jahr 1871 bei der grossen Ueberschwemmung zum grösten Theil fortgerisser, worden.
    V. die vormals bestandene Mairers Wohnung.
    VI. die wenige Jahre bestandene Parafin Kerzen Fabrik, ist in de 60ziger Jahren eingegangen.
    In den 60ziger Jahren ist das Landes Irrenhaus gebaut worden, vom Baumeister Guth.
    VII. die im Jahre 1848 erbauten Redutten und Barrikaden.
    VIII. die alte Zibinsbrücke, gestanden als Ruine bis in den 30siger Jahren.
    IX. in den 60ziger Jahren ist die Zibingassee erweitert worden.
    X. bis Ende der 40ziger Jahre bestand auf dem sogenannten Richtplatz der gemauerte Galgen (siehe Plan) Reissbach.
    XI. im Jahre 1864 wurde die Gehbrücke gebaut vom Baumeister Setz jun. im Jahre 1881 wurde die Brücke neu renoviert.
    XII. die vormals bestandene grosse Pfarre Zehnt Scheuer ist im Jahr 1877 abgebrannt, ist (jezt eine Spiritus Fabrik) da.
    XIII. in den 30siger Jahren wurde der Durchbruch in der Lang Gasse gemacht, die Gasse dadurch verlängert (siehe Plan) alte Strasse nach Stolzenburg.
    Von den bestehenden Sakgassen, welche sich in der Sagthor und Burgerthor Vorstadt befinden, ist die Franken Gasse (siehe Plan) XIV. die Polizai widrigste, und wäre angezeugt diese Gasse mit der Feld Gasse zu verbinden.

    Theresianum
    „I. In den 30siger Jahren wurden in dem Hofe des Haupt Gebäudes tiefe Borungen vorgenommen. Versuch zu einem Artesischen Brunnen, in der Art wie auf dem Wiesen Platz, (innere Stadt)
    II. in den 60ziger Jahren wurde der Platz vor dem Haupt Gebäude zu Garten Anlagen hergerichtet.”
    (Suburbia Sag / Poarta Elisabetha și Suburbia Poarta Ocnei – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Bastionul Haller și ziduri de fortificație // Haller Bastei und Befestigungsmauern“

    Bastionul Haller și ziduri de fortificație // Haller Bastei und Befestigungsmauern.
    În anul 1551 generalul austriac J.B. Castaldo ocupă orașul Sibiu, în numele viitorului împărat Ferdinand I. În același an generalul ordonă întărirea sistemului de fortificații în partea sud-estică a orașului prin construirea unui bastion de pământ (Erdbastei). Lucrările la primul bastion din Sibiu încep la 14 iulie 1551 și durează până în anul 1553, an în care generalul Castaldo părăsește orașul împreună cu trupele lui.

    La început lucrările sunt supravegheate de meșterul Peter Nürnberger, după 29 octombrie de Gregor Waal iar din 8 martie 1552 până 1553 de Georg Hecht. Ultimile lucrări de finisare, se execută sub conducerea meșterului Zacharias Schneider, încheiate abia în 1558. Primarul orasului Sibiu Petrus Haller contribuie la finanțarea bastionului care îi va purta numele.
    Bastionul are ziduri din cărămidă și este umplut cu pământ. La cele două capete ale bastionului construit în forma de pică se află câte un orillon legat printr-o curtină de zidul centurii a III-a.“ [Otto Czekelius – 1976]

    Lângă grădina lui Brukenthal, între vechea stradă spre Nocrich și str. Izvorului (astăzi zona Spitalului judetean) exista pe vremuri altă gradina mare. Grădina se aflată în proprietatea Comitelui Fleischer. Fleischer a vândut-o Baronului Wankel von Seeberg. De la Seeberg a fost cumpărată de Consilierului Klein von Straußenburg. Consilierul Klein von Straußenburg a transformat grădina într-un parc amenajat în stil englezesc. Din perioada respectivă a supraviețuit doar un obelisc de piatră, înalt de 3 metri, ridicat în anul 1816 și dedicat prietenilor lui Klein; Josef von Köck, Hierling și Himes“. [Emil Sigerus – 1922]

    În data de 13 iunie 1911 primăria orașului cumpără terenul din incinta bastionului Haller pentru suma de 50.000 Coroane, cu scopul de a construi pe acel spațiu un Institut pentru pregătirea moașelor.“ [Emil Sigerus – 1930]

    (fotografii din colecția personală)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Promenada Inferioară și Promenada Superioară // Untere und Obere Promenade” (II)

    Promenada Inferioară și Promenada Superioară descrise de Johann Böbel și Emil Sigerus – colaj realizat cu ajutorul planului orașului Sibiu (din 1875), desenat și completat de Johann Böbel 1882/83.

    Promenada Inferioară și Promenada Superioară alcătuiau împreună Promenada Mare. Promenada aflată între Turnul Dulgherilor și Cazarma de Infanterie, în spațiul numit Zwinger, între zidul centurii a III-a și zidul exterior se numea Promenada Mică, astăzi Parcul Cetății.
    Promenada Inferioară, sau Promenada de Jos // Untere Promenade, se afla între Cazarmă şi Poarta Leşurilor în zona B-dul Corneliu Coposu. În planurile orașului Sibiu apare doar sub denumirea de Promenada // Promenade. De-a lungul timpului a purtat diferite denumiri: Promenada (1943) / Promenada Invalizilor (1947) / B-dul 23 August (1949) / B-dul Spitalelor (1990), astăzi B-dul Corneliu Coposu (1996). Prelungirea Promenadei, de la Poarta Leșurilor până la str. Sării // Salzgasse, astăzi str. Constituției, se numea str. Cetății // Basteigasse / Promenada Invalizilor, astăzi B-dul Corneliu Coposu. Promenada Superioară, sau Promenada de Sus // Obere Promenade, se afla între str. Berăriei şi str. Independenţei pe dâmbul de pământ, astăzi parcul Corneliu Coposu.

    De la cronicarul Emil Sigerus aflăm următoarele:
    În ultimul deceniu al sec.18 Magistratul Sibian hotărește crearea unui spaţiu de agrement în sudul oraşului, cu grădină şi promenadă după modelul grădinilor Vieneze Prater, Volksgarten, „Paradeisgartel”, cu alei umbrite de pomi și chioşcuri cu răcoritoare pentru „Publikul” orașului.Primele lucrări de nivelare a terenului între Cazarmă şi Poarta Leşurilor au început deja 1791 şi au fost continuate cu ajutorul armatei. În 1818 au fost amenajate scările de lângă Turnul Gros. În acelaşi an a fost ridicat, din ordinul baronului Kienmyer, la capătul Promenadei superioare un mic templu numit „Concordia“. Mai târziu templul va primi numele „Latzel” după medicul Dr. Josef Latzel.
    În anul 1829 au fost inaugurate monumentul cu bustul împăratului Francisc I. şi piatra comemorativă în memoria colonelului Vecsey. În iunie 1856 este amenajată Şcoala orăşenească de pomi lângă Poarta Leşurilor. În anul 1827 renumitul cofetar elveţian R.D. Gaudenz construiește o cofetărie mică, așa-zisă „Refraichadă“, pe Promenada inferioară, lângă cazarmă. Clădirea era vopsită în roşu iar în grădina se aflau postamente cu vaze de piatră. După 15 ani clădirea a intrat în posesia oraşului iar dupa 1852 a fost transformată în crâşmă. La 1 iulie 1852 Gaudenz deschide pe promenada superioară noul „Pavilion elveţian”. La capătul de sud al promenadei superioare se afla „Chioşcul de muzică“, o construcţie cu acoperiş proeminent sprijinit de stâlpi de lemn.
    (fotografii din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    LINK spre „Promenada Inferioară și Promenada Superioară // Untere und Obere Promenade” (I)

    LINK spre „Obere Promenade“ // „Promenada Superioară”

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Promenada Inferioară și Promenada Superioară // Untere und Obere Promenade” (I)

    Promenada Inferioară și Promenada Superioară descrise de Johann Böbel și Emil Sigerus – colaj realizat cu ajutorul planului orașului Sibiu (din 1875), desenat și completat de Johann Böbel 1882/83.

    Promenada Inferioară și Promenada Superioară alcătuiau împreună Promenada Mare. Promenada aflată între Turnul Dulgherilor și Cazarma de Infanterie, în spațiul numit Zwinger, între zidul centurii a III-a și zidul exterior se numea Promenada Mică, astăzi Parcul Cetății.
    Promenada Inferioară, sau Promenada de Jos // Untere Promenade, se afla între Cazarmă şi Poarta Leşurilor în zona B-dul Corneliu Coposu. În planurile orașului Sibiu apare doar sub denumirea de Promenada // Promenade. De-a lungul timpului a purtat diferite denumiri: Promenada (1943) / Promenada Invalizilor (1947) / B-dul 23 August (1949) / B-dul Spitalelor (1990), astăzi B-dul Corneliu Coposu (1996). Prelungirea Promenadei, de la Poarta Leșurilor până la str. Sării // Salzgasse, astăzi str. Constituției, se numea str. Cetății // Basteigasse / Promenada Invalizilor, astăzi B-dul Corneliu Coposu. Promenada Superioară, sau Promenada de Sus // Obere Promenade, se afla între str. Berăriei şi str. Independenţei pe dâmbul de pământ, astăzi parcul Corneliu Coposu.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    De la Johann Böbel aflăm informații interesante despre Promenada din Sibiu.
    Promenada.
    1. În Zwinger-ul, astazi grădina preotului, se afla Poligonul de tragere.
    2. Pe Promenada superioară se afla marea „Glorietă“ demolată 1879. Glorieta avea formă pătrată cu un acoperiş (cupolă) susţinut de 20 de stâlpi. În mijloc, pe un podiu, se afla o masă mare rotundă cu bănci. Bănci se aflau și pe cele 4 laturi ale Glorietei. Podeaua era pavată cu pietricele în monturi din cărămizi formând stele mici. Interiorul cât şi cupola erau în întregime pictate. Pînă la sfârşitul anilor ’30 se ţineau de 1 mai concerte lângă fântâna arteziană din faţa monumentului Împăratului. În caz de ploaie orchestra cânta în faţa publicului în Glorietă. [Colonelul Senitzer a comandat 1810 construirea unei „Gloriete” în capătul vestic al dâmbului superior. Construcția a fost finanțată de Regiment de Infanterie 31. – Emil Sigerus]

    3. În anii ’50 a fost construit Pavilionul.
    4. La sfârşitul anilor ’70 s-a construit podiumul pentru orchestră.
    5. Între 1881-1882 a fost renovat templul Latzel. În interior a fost împodobit cu picturile profesorului Dörschlag iar în exterior a fost înconjurat cu un grilaj.
    6. În anii ’70 a fost amenajată fântâna.
    7. În anii ’40 a fost construită Şcoala de Gimnastică lângă teatru.
    8. În anii ’30 aici se află un loc viran.
    9. Şcoala orăşenească de pomi.
    10. În anii ’50 au fost construite scările de acces spre promenada superioară.
    11. Pisoar lângă “Glorietă”.

    Text tradus din planul orașului Sibiu (din 1875), desenat și completat de Johann Böbel 1882/83.

    Promenade.
    1. Die vormal bestandene Bürger-Schüss-Städte jetzt Stadtpfarr Garten (im Zwinger)
    2. Das grosse Gloriet auf der oberen Promenade ist im Jahr 1879 abgetragen worden. Dies Gloriet war in einem vier Eck und auf 20 Säulen gebaut mit einer Kuppel versehn. Das innere in der Mitte ein Podium auf diesem ein grosser runder Tisch, rings um denselben sowohl an den vier Seitenlehnen waren Bänke angebracht. Der Fussboden bestand aus ganz kleinen Steinen, und bildete mit Ziegel Einfassung zierliche Sternen Formen, und das ganze Innere samt Kuppel ausgemalt. Bis gegen Ende der 30siger Jahre wurden jedesmal am l Mai von Dilletanten grosse Musik und Gesang Stücke beim Springbrunnen vor dem Kaiser Franz Denkmal aufgeführt, war die Witterung ungünstig, so geschah es im grossen Gloriet. Zur Instandhaltung dieses Gloriets ist viele Jahre nichts geschehn eine unzierde der Promenade war es nicht, vielmehr ein Zufluchts Ort dem Publikum bei plötzlichem Regen. [Oberst Senitzer ließ 1810 auf dem oberen Wall gegen Westen auf Kosten seines 31. Infanteriegerimentes das „Gloriet“ errichten. – Emil Sigerus]
    3. In den 50ziger Jahren wurde der Pavilon gebaut. Seit dem Jahr 1880 wird die Promenade vom Stadt Verschönerungs Verein sorgfältig in Stand erhalten gepflegt und verschönert.
    4. Gegen Ende der 70ziger Jahre wurde das Podium für das Orchester gebaut.
    5. Im Jahre 1831-1882 wurde der Lazel Tempel neu hergerichtet, im Inneren die herrliche Malerei vom Professor Dörschlag ausgeführt, und von aussen der Tempel ringsum mit schönem Eisengitter geziert
    6. In den 70ziger Jahren wurde der Brunnen gemacht.
    7. In den 40ziger Jahren wurde beim Theater Gebäude die Turn Schule gebaut, (II eingegangener Pisuar unterhalb der Gloriet)
    8. In den 30siger Jahren war dies noch ein Mist Ablagerungs Platz.
    9. Angelegte städtische Baumschule.
    10. In den 50ziger Jahren wurde die Aufgangs Stiege gemacht.
    Textul olograf, original în limba germană, copiat din planul orașului Sibiu (din 1875), desenat și completat de Johann Böbel 1882/83.

    „Promenadă la Sibiu” litografie de Carl Koller realizată la Institutul litografic J. G. Bach din Leipzig (sursa ilustrație și fotografii: „Alt-Hermannstadt”)
    „Promenada superioară” fotografiată de Theiss Gustav în ziua de 14 aprilie 1896 oră 14:30. Theiss a fotografiat aleea dinspre capătul sudic al promenadei de lângă Glorietă. La capătul opus al promenarei se vede Templul Latzel. Pe partea dreaptă a promenadei se vede gardul pavilionului Gaudenz.

    LINK spre „Promenada Inferioară și Promenada Superioară // Untere und Obere Promenade” (II)

    LINK spre „Obere Promenade“ // „Promenada Superioară”

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Curtina și Bastionul Soldisch // Soldisch Zwinger und Bastei“ (II)

    Ultima paginăplanșa 27- din albumul lui Böbel prezintă și descrie situația în care se aflau zidurile și turnurile centurii a III-a între bastionul Soldisch, cazarma de infanterie (Cazarma 90) și clădirea teatrului de pe str. Catații. În textul olograf de la ilustrația nr. I turnul mare de pe Soldisch, cel lângă bastion, apare sub denumirea de „Turnul Aurarilor“ // „Goldschmiedturm“.

    Turnul Aurarilor“ – „În anul 1852 a fost demolat de italieni zidul interior al orașului împreună cu cei patru turnuri mici de pe Soldisch, de la Poarta Cisnădiei până la turnul cel mare/puternic (Turnul Aurarilor), Turnul Aurarilor împreuna cu partea/fragmentul de zid al centurii și poarta de intrare în Soldisch (precum arată ilustrația Nro I) s-au păstrat … “ (Text explicativ tradus – de la ilustrația nr. I)
    „Im Jahr 1852 wurde die innere Stadtmauer mit den vier kleinen Türmen am Soldisch, das ist vom Heltauerthor bis zu dem mächtigen Turm (Goldschmiedturm) von Italienern abgetragen, der Goldschmiedturm mit dem Theil Stadtmauerreste und der Thoreinfahrt in den Soldisch (wie die Abbildung Nro I zeigt) blieb erhalten…“ (Text explicativ original – în limba germană de la ilustrația nr. I)… [Böbel numeste zidul centurii a III-a „zidul interior” deoarece „zidul exterior“ era zidul curtinei între bastionul Soldisch și bastionul Cisnădiei]

    Böbel scrie: „În anul 1852 au fost demolate zidul cu turnurile centurii a III-a aflate între Poarta Cisnădiei și bastionul Soldisch (zona Complexul Sportiv Luceafărul). Turnul Aurarilor (Goldschmiedeturm) aflat lângă bastionul Soldisch a fost demolat 1880.“
    Între bastionul Soldisch și Poarta Cisnădiei se aflau 5 turnuri:
    1 – Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm
    (zona Complexul Sportiv Luceafărul – str. Ioan Lupaș nr.2)
    2 – Turnul Țesatorilor de in // Leinweberturm
    (zona Casa Teutsch – str. Ioan Lupaș)
    3 – Turnul Pânzărilor // Tuchschererturm
    (Parcul Astra – în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.16)
    4 – Turn de apărare – incinta a III-a // Stadtthurm
    (Parcul Astra – în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.10/12)
    5 – Turn de apărare – incint a III-a // Stadtturm
    (Parcul Astra – în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.4)
    Aceste turnurile apar și în harta orașului din 1751. Interesant este faptul în acea hartă Turnul Aurarilor a fost poziționat între Rondela Soldisch și Turnul Smolitorilor!

    În anul 1785 incinta bastionul Soldisch a fost transformată de Comes Michael von Brukenthal într-o grădină terasată cu oranjerie, cascadă și ruine artificiale.

    Bastionul Soldisch ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Curtina și Bastionul Soldisch // Soldisch Zwinger und Bastei“ (I)

    În Sibiul medieval existau arsenale, ateliere de armament și turnătorii pentru ghiulele și gloanțe // Buxenhäuser / Zeughäuser / Rüstkammern / Armamentarium. O turnătorie de ghiulele // Gießhaus se afla în sec. al XVII-lea (1626) pe rondela bastionului Soldiș // Soldisch. În documentele vremii zona apare și sub denumirea la bastionul turnătoriei // bei der Gießpostey (1631). Se presupune că numele bastionului Șoldiș, construit între 1622-1627, provine de la cuvântul „Söldner“, maghiar „zsoldos“ = mercenar, deoarece bastionul fusese apărat de soldați mercenari.

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83.
    O scurtă descriere a zonei Soldisch din harta lui Böbel.

    1 – Soldisch Zwinger între zidul centurii
    a III-a, curtină și cele două bastioane
    2 – Zidul centurii a III-a și turnurile
    aferente demolate de italieni 1852
    3 – Turnul Aurarilor (dem. 1880) și zidul
    cu magazia militară – dem. în anii ‘60
    4 – Căsuța slujitorului orașului aflată pe
    dâmbul lânga curtină – dem. 1881
    5 – Strapungerea între str. Mitropoliei și
    str. A.Șaguna realizată în anii ‘60
    6 – Șopron militar (ärarischer Schopfen)
    pe dâmbul cortinei, demolat în anii ‘70
    7 – Biserica Sf. Johannis și Orfelinatul
    Evanghelic construite în anul 1882

    Johann Böbel – Turnul Soldiș din Sibiu (demolat în 1880)“ // „Der Hermannstädter Soldischturm (abgetragen 1880)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
    Turn de apărare lângă Poarta Cisnădiei” turnul se afla în zona Parcul Astra, în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.4. (sursa ilustrație: „Alt-Hermannstadt“)

    În anul 1852 au fost demolate zidul cu turnurile centurii a III-a aflate între Poarta Cisnădiei și zona Complexul Sportiv Luceafărul. Turnul Aurarilor (Goldschmiedeturm), zidul cu poarta și magazia militară au rămas neatinse până prin anii ’60 când au fost demolate. Doar Turnul Aurarilor a rămas în picioare și a fost dat în arendă pompierilor sibieni care i-au schimbat înfățișarea, transformându-l (vorba lui Böbel) într-un „porumbar“ cu ferestre mari și obloane vopsite în roșu-maro (1880 a fost dărâmat). În anul 1881 a fost demolată și căsuța slujitorului orașului aflată în apropierea turnului. În anii ’60 a fost realizată legătură între str. Mitropoliei și str. A. Șaguna, iar în anii ’70 au fost demolate și Șoproanele militare (ärarischen Schopfel) de-a lungul dâmbului curtinei. Spațiul Zwinger a fost folosit ca pajiște pentru bovine (scurt timp și pentru cerbi), dar și ca depozit de gunoaie. Iazul care îl traversa alimenta două lacuri și scurt timp o moară și un joagăr. În anul 1785 incinta bastionul Soldisch a fost transformată de Comes Michael von Brukenthal într-o grădină terasată cu oranjerie, cascadă și ruine artificiale.
    În anul 1878 „Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului“ (Stadt Verschönerungs-Verein) a amenajat pe Soldisch un parc orășenesc (Stadtpark) astăzi Parcul Astra. Pe spațiul Soldisch au fost construite între 1881-1883 Biserica Sf. Johannis și Orfelinatul Evanghelic. Biserica a fost demolată și reclădită 1910.

    (o descriere asemănătoare despre Bastionul Soldisch se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)

    „l. Der Soldisch Grund.
    2. Im Jahr 1852 wurde die innere Stadt Mauer auf dem Soldisch sammt den 4 kleinen Thürmen von Italienern abgetragen.
    3. Der grosse Thurm mit dem Theil Stadt Mauer an welchem noch ärarische Magazine bestanden, sammt der Thor Einfahrt in den Soldisch blieb erhalten. In den 60ziger Jahren wurde auch dieser Theil Stadt-Mauer mit den Mi. Magazinen daran sammt der Thoreinfahrt in den Soldisch abgetragen und blieb nur der grosse Thurm noch stehen, welcher erhalten hätte sollen bleiben. Er war der Stadt keine Unzierde und stand nicht im Weg.
    4. Aber in den 70ziger Jahren wurde der Thurm der Feuerwehr überlassen und wurde ein anderes Dach aufgesetzt und grosse Fenster daran gebrochen und mit rotbraunen Läden versehen, so das dieser von Ursprung in seiner Art schöne und mächtige Stadt Thurm ganz entstellt wurde und mehr einem grossen Taubenschlag nun ähnlich war. Im Jahr 1880 ist er auch abgetragen worden. Im Jahr 1881 ist auch das Häuschen auf dem bestandenen Erdwall, alte Dieners Wohnung abgetragen worden.
    5. In den 60ziger Jahren wurde der Durchbruch in die Josefstadt gemacht.
    6. In den 70ziger Jahren wurden die ärarischen Schöpfen welche auf dem Erdwall standen, abgetragen. Viele Jahre war der Soldisch ein förmlicher Mist ablagerungs Platz. Im Jahr 1878 wurde durch den ins Leben getretene Stadt Verschönerungs Verein, der grösste Theil des Soldisch zu einem sehr schönen Park angelegt und ist nun eine Zierde der Stadt geworden.
    7. Im Jahr 1882 ist das evangelische Waisenhaus sammt Kirche aufgebaut worden, (siehe Plan.)“
    (Curtina și bastionul Soldisch – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    Bastionul Soldisch ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta și bastionul Turnului // Sagtor und Sag Bastei“

    Pe strada Turnului, colț cu Valea Mare se afla din ~1527(*) până 1873 o moară. În primii ani a fost gater/joagăr, după 1534 joagăr și moară de măcinat, și ulterior, până la demolare 1873, a funcționat ca moară de măcinat grâne (Mehlmühle). Moara era pusă în funcțiune de apele canalului Pârâul Mare // Großer Bach, alimentat din canalul Morilor // Mühlkanal. De la acest canal, „Großer Bach“, se trage numele străzii „Bach Gasse“ (strada Pârâului) astăzi str. Valea Mare.
    (*) Se pare că moara Sag este mult mai veche. Existența unei mori „Sag“ este atestată într-un document / factură din sec. al XIV-lea (?): „Qu. 2; 14. Jahrhundert: Die Rieser haben gefurt zu der Sag und die dazu gearbeitet haben“! ~ Sursă: Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“.

    În documentele vremii moara apare sub denumirea „Sag“: moara „Sag Mühle“ / lângă podețul „Sag Brech“ / pe strada „Sag Gasse“ / lângă poarta „Sag Tor“. Cuvântul german <Säge>, forma veche <Sag>, în dialectul săsesc <suách> (á=ă), înseamnă ferăstrău, deci: moara gater/joagăr de pe strada „Joagărului”, lângă PoartaJoagărului”.
    Moara era cunoscută sub numele de Pfarrersmühle – Pfarres Mül // Moara Preotului sau Popilor și aparținea bisericii Sfânta Maria (Stiftungsmühle), dar era cunoscută și sub denumirea de – moara românului – deoarece era dată în arendă unui morar român pe nume Bobes. De la această moară se tage numele străzii Turnului: „Sag Gasse”. În harta orașului Sibiu din 1921 strada Saggasse (săsește <Suáchtgass>) poartă și denumirea str. Turnului. Din anul 1934 se numește str. Turnului.
    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Turnului // Sag Tor:

    I – Turnul-poartă – dem. 1858 (Böbel 1856)
    II – Poarta nouă – construită 1830
    III – Fosta casă de accize / Accishaus
    4 – Clădirea pichetului de pompieri
    5 – Grajdurile pichetului de pompieri
    6 – Casa paznicului de poartă pe bastion
    7 – Curte mică înconjurată de spații boltite
    8 – Casa croitorului – demolată 1858(56)
    9 – Fosta stradă spre vechiul pod
    10 – Canalul Mühlkanal acoperit în anii ‘40
    11 – Noul pod spre str. Reconstructiei
    12 – Baricadele din perioada 1848-1849
    13 – Pod distrus la marea inundație 1851
    14 – Str. Râului amenajată/lărgită în anii ‘70
    15 – Fosta crâsma lânga vechiul pod

    „Johann Böbel – Poarta Sag din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1858)“ // „Das Hermannstädter Sagtor, Aussenansicht (abgetragen 1858)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
    „Johann Böbel – Poarta Sag din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1858)“ // „Das Hermannstädter Sagtor, Innenansicht (abgetragen 1858)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

    Turnul-poartă a fost construit la sfârșitul sec. XIV-lea și demolat 1858 (la Böbel 1856). În fața acestui Turn se afla un turn mai mic demolat în anii 1820. Rondela din fața porții, construită înainte de 1548, a fost integrată în bastionului construit ~1570. Bastionul a fost demolat 1852.
    Poarta și bastionul au fost apărate de breasla croitorilor.
    După izbucnirea epidemiei (ciumă) 1603, și amenajarea unui cimitir dincolo de Cibin, Poarta Sag a fost numită și „Seuchen Tor“ (Poarta molimei).
    În anul 1830 s-a construit Poarta Nouă, iar trecerea boltită de sub Turnul Croitorilor a fost transformată 1848 în cameră de pază. În 1858 (56) a fost demolată căsuța croitorului de lângă Turnul Sag.
    În incinta bastionului se aflau; casa pichetului de pompieri (Feuerpiquett) unde erau încartiruiți 16 dragoni de cavalerie, un grajd pentru cai lângă o curte joasă înconjurată de spații boltite și căsuța paznicului. Lângă bastion, spre poartă, se afla căsuța accizelor. După demolarea bastionului, casa accizei vinului (Weinaccisehaus) a funcționat în clădirea pichetului de pompieri.

    (o descriere asemănătoare despre Poartă Turnului // Sagtor se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)

    „Das Sagthor u. Bastei. – Im Jahre 1852 wurde die grosse Bastei von Italienern abgtragen und im Jahr 1856 wurde auch das Sagthor abgetragen. (siehe Plan)“
    „Bastei und Sagthor“
    „l. der Thurm mit der Durchfahrt, im Jahre 1848 wurde die Durchfahrt unter dem Thurm hergerichtet zu einer Wachstube.
    2. das neue Thor daneben (gebaut 1830) im Jahre 1848 wurden an dem Thor schwere Thorflügel mit Schiesscharten angebracht.
    3. das vormals bestandene Accis Häuschen an der Bastei.
    4. das Gebäude für das Feuerpiquett, eine Abtheilung von 16 Mann Cavallerie. jetzt ist dies Gebäude das Wein Accis Haus und ist ringsum daselbe der Bauholz Platz entstanden, (siehe Plan)
    5.die Stallungen der Pferde für das Feuer Piquett.
    6. ein Wächter Stübchen. (auch auf dem Thurm bestand die Wächters Wohnung.)
    7. ein kleiner, tief gelegener Hof, umgeben mit gewölbten Kasematten ähnlichen Räumen.
    8. das gewesene Schneider Haus am Thor.
    9.die alte Strasse über die vormals bestandene Fahrbrüke.
    10. die weitere Überwölbung des Canals in den 40ziger Jahren.
    11. als die neue Feuerbrücke in den 30siger Jahren gebaut wurde, ist der alte Eingang zum katholischen Friedhof aufgelassen worden, und ist der neue Eingang von der Land Strasse aus gemacht worden. (Siehe Plan a.)
    12. die Barrikaden 1848-1849.
    13. der vormals bestandene Steg ist im Jahr 1851, bei der grossen Überschwemmung zerstört, und nicht mehr aufgebaut worden.
    14. in den 70ziger Jahren ist die Fluss Gasse erweitert worden.
    15. vormals bestandenes Wirths Haus. in den 40ziger Jahren baute Baumeister Haihn eine Spiritus Fabrik da, und das Haus Nr. 6. spätere Jahre darauf kaufte die Stadt den Grund und wurde der Bau angelegt zu einem Militair Transport Haus.
    In den 60ziger Jahren wurde der Durchbruch vom Zeughof Platz in die Walkmühl Gasse gemacht, (früher Filosofen Gang genannt.) (siehe Plan).“
    (Poarta Sag/Turnului – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Turnul Pielarilor / Grădina și Aleea Studenților // Ledererturm / Studentengarten und Schüler (Schiller) Schanze“

    Turnul Pielarilora, construit în anii 1475-1485, făcea parte din cea de-a IV-a centură de fortificații a orașului Sibiu. De-a lungul timpului a fost folosit și ca depozit de pulbere neagră, ceea ce a dus la distrugerea și reclădirea lui în urma incendiului din 1556 și 1579 și la explodarea lui în anul 1638 după ce a fost lovit de un fulger. Turnul se află la intersecția străzilor Pulberăriei, Zidului și Rimski-Korsakov. Turnul Pielarilor a fost apărat de breasla curelarilor / pielarilor.

    La 15 octombrie 1751 au fost inspectate fortificațiile orașului Sibiu. În protocolul întocmit cu această ocazie, Turnul Pielarilor apare sub denumirea de „Pulver Thurm“ // „Turnul Pulberăriei“. Turnul este cunoscut și sub denumirea de Marien Turm deoarece se află la capătul străzii Maria Gasse (astăzi str. Rimski-Korsakov).

    De la Johann Böbel aflăm următoarele: „La începutul anilor 1860 s-a început demolate centurii a IV-a, între Poarta Elisabeta și Cazarma din Piața Armelor (vechiul Arsenal / fostul Spital Militar / Cazarma Kempel). Zidurile nu au fost demolate complet ci au ramas în picioare până la o înălțime de 10 picioare (1 picior transilvănean = 0,316 m). În 27 noiembrie 1871 comunitatea orașului hotărește demolarea completă a zidurilor rămase în picioare. În anii ’70 se demolează și restul zidurilor împreună cu micul bastion, Rondela Rotarilor // Wagnerbastei. Doar Turnul Pielarilor și Turnul Pulberăriei au scăpat demolării!“ (Turnul Pielarilor – text tradus din harta desenată de Johann Böbel 1882/83)

    „Zu Anfang der 60ziger Jahre wurde die Stadtmauer vom Elisabethor bis zum vormal bestandenen Burgerthor, Sagthor und bis zur Zeughof Kaserne (früher Militair Spital) sammt den auf dieser Strecke bestandenen Stadtmauer Thürmen abgetragen. 10 Schuh Höhe der Mauer blieb noch erhalten und der massive 8 eckige Thurm (Militair Magazin) am Ausgang der Mariagasse und der vormalige Pulver Thurm stehen noch 1883.“…
    „Im Jahre 1871 am 27 November wurde in der comunitäts Sitzung beschlossen, die noch bestandenen Stadtmauer Reste der Unter Stadt sämmtlich der Erde gleich abzutragen. In den 70ziger Jahren geschah es auch, und wurde auch die kleine Bastei abgetragen, (siehe Plan Wagnergasse).“
    (Turnul Pielarilor – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    „Johann Böbel – Turnul Pielarilor din Sibiu“ // „Der Hermannstädter Ledererturm“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu. (fotografii din colecția personală)

    „Grădina Studenţilor“
    „Era odată aici, de-a lungul zidului de apărare al incintei a IV, între Bastionul de la Poarta Turnului şi cel de la Poarta Ocnei, un val de pământ numit „Schüler Schanze“. Intra în atribuţia elevilor să apere porţiunea aceasta în caz de atac. Se ştie doar, apărarea Oraşului era în obligaţiunea meseriaşilor şi cetăţenilor împărţiţi în bresle şi concentraţi în jurul unui turn ori porţi. Elevii Gimnaziului din Sibiu aveau în custodie o bucată de teren în afară zidurilor, extra-muros, între Poarta Turnului (Sagtor) şi Poarta Ocnei (Burgertor), formată prin alipirea a două grădini. Una din ele aparţinuse iniţial preotului Sibian Petrus Rihelis, donată apoi de fiul acestuia, Simon, Gimnaziului din Sibiu, în anul 1660. A doua grădină, cea dintre Turnul Pielarilor şi Poarta Ocnei, aparţinuse judecătorului Bartholomäus Ruffinus, care, în 1666, o lasă moştenire Gimnaziului. Aşa se face că, prin alipirea celor două grădini, ia naştere un teren întins, iniţial cu mlaştini şi iazuri alimentate de canale artificiale din apele Cibinului, ce îngreunau avansarea şi atacul inamicilor din această direcţie. Cele două grădini au format împreună terenul ce a primit numele de „Grădina Studenţilor“. Grădina a existat timp de aproape două secole până când, din necesităţi financiare şi dorinţa de modernizare, Gimnaziul a vîndut-o, în anul 1827. În faţa zidurilor se ridica un val de pământ pe care se amenajează o potecă. Între poteca numită „Aleea Studenților“ şi trupul de zid al oraşului se deschideau grădini cu pomi şi fir de apă ce-l străbătea abătându-se din Cibin şi întorcându-se înapoi acolo.“ (O descriere foarte interesantă și frumoasă despre „Grădina Studenţilor“ preluată de pe pagina „Călătorie în timp Zeitreise Időutazás // Sibiu Hermannstadt Nagyszeben“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta şi bastionul Ocnei // Burger Tor und Burger Bastei”

    În unele surse Poarta Ocnei (denumirea germana „Burgertor“) apare scris „Bürgertor“, cu tremă deasupra literei „u“. Totuși numele acestei porți nu are nicio legătură cu „cetățean“ sau „cetate“. Poarta Burger / Burger Tor nu înseamnă nici „Poarta Cetățenilor” nici „Poarta Cetății”.
    Cuvântul „cetățean“ se traduce în limba germană prin <Bürger>, în dialectul săsesc prin ~<Berjer>… cuvântul „cetate“ prin <Burg> / săsește ~<Burjch>.
    Strada Ocnei din Sibiu se numește în limba germană: <Burger Gasse> / săsește: ~ < Borjer Gass> (sufixul „jer“ din <Borjer> se pronunță la fel precum în cuvântul românesc „ieri“). <Borger / Borjer> era denumirea veche pentru <consilier>. Consilierii din „rândul celor 12“ formau „consiliul municipal” administrația orașului și a scaunului medieval (A.Pankratz). Deci, traducerea corectă pentru „Porta <Burger/Borger/Borjer>“ ar fi „Poarta Consilierilor“!

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Ocnei // Burger Tor:

    I – Poarta exterioară – demolată 1830
    II – Poarta principală – demolată 1856
    III – Hala de trecere – lângă Turnul de Poartă
    IV – Bastionul Ocnei // Burger Bastei – demolat 1865
    V – Casa paznicului de poartă // Thorhüterhaus
    VI – Pod de căsăpit animale – desființat 1870 (podul abatorului se afla între casa paznicului de poartă și moară)
    VII – Curtină // Zwinger – spațiul între ziduri
    VIII – Locuința slujbașului orașului // Stadt Diener
    IX – Fostul cimitir evreiesc – până în anii 1850
    X – Baricadele din perioada 1848-1849
    XI – Fosta casă de pază militară – lângă bastion
    XII – Străduța dispărută – lângă bastion

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Johann Bäbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1856?)“ // „Das Hermannstädter Burgertor, Aussenansicht (abgetragen 1856?)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
    „Johann Böbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere dinspre ora
    ș (demolată în 1856?)“ // „Das Hermannstädter Burgertor, Innenansicht (abgetragen 1856?)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

    Poarta exterioară a fost demolată 1830. Poarta pricipală a fost dărâmată în anul 1856 (1857). Turnul-poartă avea formă dreptunghiulară şi era sprijinit de şase contraforturi.
    În partea superioară turnul era înconjurat de o galerie deschisă. În faţă porţii se afla podul peste canalul Mühlkanal. Spre oraș (alipit turnului de poartă) se afla hala de trecere. Cămăruța paznicului de turn se afla sus în turn. Bastionul din faţa porţii a fost construit în a două jumătate a sec.16. Poarta şi bastionul Ocnei au fost apărate de breasla Cizmarilor. În zona portii exterioare se aflau baricadele în timpul revoluţiei din 1848-1849.

    Bastionul, pe care se aflau ramele pânzărilor, a fost demolat 1865. În cursul demolării, str. Pielarilor a fost prelungită până la str. N.Teclu (prin străpungerea zidului centurii a IV-a). Extramuros, în partea vestică, lângă Aleea Studenţilor şi Turnul Pulberăriei, se afla Cimitirul evreiesc, desființat în anii 1850. Tot în zona respectivă se afla Turnul Zidarilor, lângă care se vărsa pârăul Valea Mare în apele canalului Mühlkanal. Între Turnul Zidarilor şi Poarta Ocnei se afla baia publică (cu valuri) // Bade Anstalt (Wellenbad). În anul 1870 a fost înlaturat Podul Abatorului. În anul 1886 a fost construit turnul de incendiu din lemn (pe locul unde se afla bastionul – vezi nr. IV).

    (o descriere asemănătoare, dar mai detaliată, despre Poarta Ocnei // Burgertor, se regăseşte și în albumul lui Böbel – Porţile oraşului Sibiu // Die Stadttore von Hermannstadt)

    „Das Burger Thor und die Bastei (siehe Plan)“
    „Im Jahre 1830 wurde das äussere Burger Thor abgetragen, siehe III. Der vormal bestandene Burger Thor Thurm, in einem länglichen Viereck war auf 6 mächtigen, sehr hohen mit Stein Einfassung versehenen Pfeilern gebaut, ringsum auf denselben befand sich eine offene Gallerie ganz in der Art wie sie noch an vielen Kirch Thürmen im Sachsenland anzutreffen sind.
    III. Gegen das innere der Stadt war eine hochgewölbte Durchfahrtshalle. In einer Ecke des Thurmes befand sich das Thurmwächter Stübchen. Der ganze Bau des Burger Thores war einer förmlichen Burg ähnlich. Ist im Jahr 1856 abgetragen worden. Damit der Verkehr nicht gestört blieb während der Abtragung, so wurde der Durchbruch aus der Lederer Gasse, gemacht und eine Holzbrücke über den Mühl Canal hergestellt.
    IV. Im Jahr 1865 wurde auch die grosse Bastei vor dem Burgerthor abgetragen. In dieser Bastei hatten die Tuchmacher ihre Rahmen zum aufspannen der Tücher (siehe Plan).
    V. Das Thorhüter Häuschen.
    VI. Die Schlacht Brücke im Jahr 1870 beseitigt.
    VII. Zwinger
    VIII. Wohnung des Stadt Dieners.
    IX. Bis in den 50ziger Jahren der Begräbnis Platz der Juden, hinter dem ehemaligen Pulver Thurm (siehe Plan)
    X. Die Barrikaden 1848-1849.
    Als der grösste Theil Stadtmauern mit den gedeckten Gallerten in den 50ziger und 60ziger Jahren noch bestand, wurden diese aus alter Zeit her, von den Tuchmachern und Seilern zu ihrer Arbeit benützt. Im Jahre 1871 am 27 November wurde in der comunitäts Sitzung beschlossen, die noch bestandenen Stadtmauer Reste der Unter Stadt sämmtlich der Erde gleich abzutragen. In den 70ziger Jahren geschah es auch, und wurde auch die kleine Bastei abgetragen, (siehe Plan Wagnergasse).“
    (Poarta Burger/Ocnei – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta Elisabeta / Guşteriţei // Elisabeth Tor“

    La mijlocul sec.15 s-a construit zidul cu turnurile şi porţile centurii a IV-a, incluzând oraşul de jos în sistemul de fortificaţii. Apărarea incintei cu turnurile aferente, bastioane şi porţile orașului a fost dată în grija breslelor Sibiene (~1457).

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Elisabeta / Gușteriței // Elizabeth Tor:

    1 – Curtea de trecere aflată între cele două turnuri de poartă
    2 – Turnul interior, demolat 1853
    3 – Turnul exterior cu locuinţa paznicului de turn, demolat 1865
    4 – Casa de pază militară, demolată 1853. Soldații au păzit poarta și depozitul militar de făină de pe str. Sării 16
    5 – Casa cojocarului, demolată parţial 1853 iar 1865 total
    6 – Locuinţa paznicului de poartă
    7 – Clădirea de lângă Turnul exterior şi terenul aşezat mai jos
    8 – Grădina de odinoara, desființata înainte de 1865
    9 – Casa păsărarului / Vogelfänger Häuschen, demolată 1871
    10 – Străduţă dispărută

    Johann Böbel – Poarta Elisabeta din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată 1865“ // „Das Hermannstädter Elisabethtor, Innenansicht (abgetragen 1865)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

    În anul 1844 a fost demontat acoperişul înalt al turnului exterior de poartă şi înlocuit cu un acoperiş nou de către dulgherul Seiler (Süler?). În anul 1853 a fost demolat turnul interior al porţii Elisabeta, căsuţa de pază militară şi o parte din casă cojocarului. Turnul exterior a fost demolat împreună cu clădirea consilierului Schuster şi restul clădirii cojocarului în 1865. La capătul străzii C.Hurmuzachi / Anna Gasse, lângă turnul de apărare, se afla o placă de piatră montată pe partea exterioară a zidului centurii a IV-a, inscripţionată cu dată 1582.

    Böbel notează urmatoarele: „Subsemnatul acestor rînduri a realizat o macheta, un model la scara de „18 Klafter“ lăţime, a turnului cu inscripţia 1582“, și întreabă: „Oare s-a păstrat această piatră, sau a dispărut pe veci“!

    În anii ’50 s-a realizat străpungerea dinspre str. N.Teclu / Rosenfeldgasse spre str. Nouă / Neu Gasse, amenajându-se str. Săpunarilor. În cursul acestor lucrări a fost demolată Poarta-turn “Schoes”! şi casa de pe str. Nouă. Tot în această perioadă a fost demolată şi Moara Burger (de jos), iar pe terenul liber s-a construit Fabrica de spirt. În Turnul Săpunarilor / Seifensiederturm, în camera de la primul etaj existau trei pereți împodobiți cu picturi murale, fresce reprezentând lupte cu turcii. La etajul al doilea se afla locuinţa paznicului de turn.
    În anii ’70 s-a realizat străpungerea spre str. Blănarilor / Kürschner Gasse şi Sării / Salz Gasse dinspre str. Pescarilor / Fischer Gasse prin desființarea parcelei nr.10, prelungiind astfel str. Garii / Bahn Gasse spre Gara Sibiu. În anul 1880 a fost amenajat de către Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului“ / „Stadt Verschönerungs-Verein“ un parc în faţă gării.

    (o descriere asemănătoare, dar mai detaliată, despre Poartă Elisabeta / Elisabethtor, se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“)

    „Das Elisabethor siehe Plan“
    „Im Jahre 1853 wurde der innere Thurm samt dem daran befindlichen Kürschner Haus und der Militair Wachtstube abgetragen und blieb der äussere und massive schöne Stadt Thor Thurm noch erhalten. Im Jahr 1865 wurde auch dieser Thurm abgetragen und der Stadt ein alte Zierde benommen.

    1. Zwischen dem inneren und äusseren Thurm befand sich ein kleiner Hof welcher die Durchfahrt verband.
    2. Der innere Thurm.
    3. Der äussere Thurm.
    4. Die Militair Wachtstube. Die Mannschaft versah den Wachtdienst beim M. Mehl Magazin. (Jetzt M. Stockhaus, Salzgasse 16)
    5. Das Kürschner Haus.
    6. Die Thorhüters Wohnung.
    7. Das vormals bestandene Haus und der tief gelegene Hof.
    8. Der Gartengrund ist eingegangen, bevor das Elisabethor abgetrager wurde.
    9. Das Vogelfänger Häuschen ist im Jahr 1871 weggeschafft worder.
    10. Das vormal bestandene Gässchen. (Im Jahr 1844 wurde auf dem äusseren Thurm das hohe Dach mit den Hohlziegeln abgenommen und vom Zimmermeister Seiler ein flaches Dach aufgesetzt. Auf diesem Thurm war die Thurmwächters Wohnung.)

    Zu Anfang der 60ziger Jahre wurde die Stadtmauer vom Elisabethor bis zum vormal bestandenen Burgerthor, Sagthor und bis zur Zeughof Kaserne (früher Militair Spital) sammt den auf dieser Strecke bestandenen Stadtmauer Thürmen abgetragen. 10 Schuh Höhe der Mauer blieb noch erhalten und der massive 8 eckige Thurm (Militair Magazin) am Ausgang der Mariagasse und der vormalige Pulver Thurm stehen noch 1883.
    A. An der Stadt Mauer gegen aussen zu in der nähe des Thurmes (Ausgang Annagasse) befand sich eine eingemauerte Stein Tafel mit der Jahres Zahl 1582. Ob dieser Stein aufbewahrt worden ist?? Vermutlich ist die Unter Stadt zu der Zeit angelegt worden.
    Vom Schreiber dieser Zeilen ist ein Wahr getreues Modell gemacht worden, von dem Theil der Stadt Mauer 1582 mit dem Thurm (Masstab 18 Klafter lang).
    In den 50ziger Jahren wurde der Durchbruch aus der Neugasse gemacht, und das unter einem Thunrn bestandene sogenannte Schoes Thor sammt dem Haus in der Neugasse (siehe Plan) abgetragen. Zu der Zeit ist auch die untere Burger Mahl Mühle eingegangen (Jetzt Spiritus Fabrik).“

    „Nachtrag zum Elisabethor“
    „Im Jahr 1883 ist der Garten Grund No l, 2, 9 (siehe Plan Bahnhof Platz) von der Stadt angekauft worden, zur Vergrösserung und Regulierung des Bahnhor Platzes. In den 70ziger Jahren wurde auch der Garten Grund (No.10 Fischer Gasse) von der Stadt angekauft, zum Durchbruch in die Salsgasse. Im Jahr 1880 vom Stadt Verschönerungs-Verein ein Park angelegt (siehe Plan) Bahnhof Platz.“
    (Poarta Elisabeta – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83

    „Strada Manejului și Turmul Bărbierilor // Reitschulgasse und Barbierturm“

    De-a lungul străzii Manejului, s-a păstrat o porțiune din zidul fortificației incintei a III-a, zid care apăra orașul medieval între Bastionul Haller și Mănăstirea Ursulinelor. Lângă mănăstire mai există și astăzi trecerea spre Turnul Bărbierilor și „Grădina călugărilor“.

    „În anii ’60 s-a demolat zidul fortificației între Școala Municipală de Călărie și Poarta Elisabeta, împreună cu cele 3 turnuri de apărare. S-a păstrat doar partea zidului până la o înălțime de aproximativ 10 „pantofi” (Schuh). În anii șaptezeci, însă, zidul rămas în picioare a fost complet demolat. De la clădirea mănăstirii până la Școala de călărie există (încă) rămășițe de zid în 1883. În 1867 s-a efectuat pătrunderea prin grădina mănăstirii lângă bastionul Haller.” (Strada Manejului – Text tradus din harta lui Böbel 1882/83)
    „In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Städtischen Reitschule angefangen bis zum Elisabethor sammt den 3 Stadtmauer Thürmen abgertagen, bis zur Höhe ungefähr von 10 Schuh blieb die Mauer noch erhalten. In den 70ziger Jahren jedoch wurde die noch bestandene Mauer vom Kloster Gebäude bis zum vormals bestandenen Elisabethor gänzlich der Erde gleich abgetragen. Vom Kloster Gebäude bis zur Reitschule stehen noch Mauerreste im Jahr 1883. Im Jahr 1867 ist der Durchbruch durch den Klostergarten bei der Bastei gemacht worden.“ (Strada Manejului – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    Turnul Bărbierilor se afla la capătul straduței, între Mănăstirea Ursulinelor și grădina mănăstirii. Turnul făcea parte din centura a III-a de fortificație ridicată în sec.14. În anul 1751 au fost inspectate fortificațiile orașului Sibiu. Din protocolul întocmit aflăm că turnul avea 4 niveluri, baza pătrată și zidurile erau relativ intacte. Doar treptele din lemn erau „ruinate“ iar acoperișul deteriorat.“ (Arch.29/396) – (sursa text: Cartea „Hermannstadt” – Hermann und Alida Fabini)
    „Der Turm stand am Ende des schmalen Gässchens zwischen dem Ursulinenkloster und dem Klostergarten. Der Turm gehörte zur dritten Stadtmauer des 14. Jahrhunderts. 1751 wird gelegentlich einer Befestigungsbesichtigung festgestellt, dass der Barbierturm vier Stock hoch ist, viereckigen Grundriss hat und das Gemäuer in relativ gutem Zustand ist. Allein die hölzernen Stiegen „seyend ruinirt und die Dachung sehr beschädigt” (Arch.29/396)
    „1881 wird bemerkt, dass die Brustwehr sehr schwach und zum Hackenschießen untauglich ist” (Arch. 29/373) – (sursa text: Cartea „Hermannstadt” – Hermann und Alida Fabini)

    „Johann Böbel – Pasajul langa zidul vechi, Sibiu“ // „Gäschen längst der alten Mauer, Sibiu“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
    Biserica/Mânăstirea Ursulinelor“ – Ludwig Rohbock 1869 (sursa ilustrație: „Alt-Hermannstadt“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten“ (II)

    De la Johann Böbel aflăm următoarea informație interesantă: „În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal“. Oare cum arăta acest micuț „Globe“ sibian?

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. O scurtă descriere a bastionului Haller și a grădinii lui Karl Brukenthal din harta lui Böbel.

    Perimetrul fostei grădini a Baronului Bruckenthal
    In anii ’30 [1830] baronului Karl Brukenthal lasă grădina de lângă bastionul Haller (fosta proprietate a lui Petrus Haller) în grija generalului Stenkantin, care o transformă într-o grădină frumos amenajată, deschisă duminică și pentru publicul orașului. Pe locul unde se va construi 1864 (65) Școala Militară de Călărie se afla un pavilion unde locuia generalul Stenkantin pe timpul verii. De la bastionul Haller, o alee de plopi bătrâni duce spre pavilion. Intrarea în grădina baronului se afla în partea sud-vestică, lângă fosta intrarea în vechiul cimitir.
    Pe locul,
    astăzi [1883] numit Piața Verzelor, au fost arse focuri de artificii ale farmacistului sibian Franz Frühbeck. Prin anii ’50, s-a construit (sub direcția teatrului Nötzl-Kreubing), o arenă mare unde se jucau, între altele, și piese de război.
    La
    începutul anilor ’50 grădina intră în proprietatea orașului. Dâmbul de pământ din fața bastionului Haller este înlăturat și pe locul nivelat se construiește Spitalul orășenesc „Franz Joseph“. Spitalul nou a fost ridicat pe spațiul grădinii Brukenthal, aflat în partea sudică, între bastionul Haller și vechea stradă spre Nocrich.
    În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal. Din păcate teatrul a fost vândut la licitație și demolat după scurt timp. Lângă teatru se aflau câteva parcele particulare dar și clădirile unde locuiau grădinarul și personalul de servici al baronului. În timpul lucrărilor de regularizare din anii ’70 au fost demolate și o parte din aceste clădiri.
    În anul 1852 a fost realizată străpungerea pentru prelungirea străzii Sării / Salz Gasse.
    În anul 1867 s-a efectuat străpungerea prin grădina mânăstirii spre str. Haller (str. Pompeiu Onofreiu).“

    (Grădina baronului Karl Brukenthal – Text original din harta lui Böbel)

    Umfang des vormals Baron Bruckenthalschen Gartens.
    In den 30siger Jahren überliess Baron Bruckenthal diesen Garten dem General Stenkantin, welcher den Garten sehr schön herrichten lies und dem Publikum an den Sonntagen zum Vergnügen offen stand.
    Nro. I – Das schöne Garten Haus in welchem der General zur Sommers Zeit wohnte. Jetzt Militair Reitschule da. Siehe Plan.
    II – Auf diesem Platz (jetzt Krautmarkt) wurden die grossen Feuerwerke von Franz Frühbeck senior abgebrannt. Zur Zeit der Theater Direction Nötzl-Kreubig wurde eine grosse Arena hergerichtet, wo Kriegs Belagerungs Stücke u.s.w. aufgeführt wurden.
    III – Die vormal bestandene Allee mit den alten Pappelbäumen.
    IV – Der vormal bestandene Erdwall in gleicher Höhe mit der oberen Promenade und der Basthei vis a vis wurde zu Anfang der 50ziger Jahre als das Franz Josef Spital gebaut werden sollte, abgetragen. Zu dieser Zeit war der Garten nun Eigentum der Stadt.
    V – Die schönen gemauerten 2 Aufgangs Stiegen zum Wall.
    VI – In den 60ziger Jahren lies die Stadt da eine Arena (Sommer Theater) von Holz bauen, ganz geschlossen und mit Logen versehen, welche nach einigen Jahren licitando verkauft und weggeschafft wurde.
    VII – Vormalige Wohnungen, des Gärtners und sonstigen Diensfcpersonals des B. Bruckenthal. Als die neue Strasse in den 70ziger Jahren gemacht wurde, ist ein Theil von dem Gebäude abgetragen worden.
    VIII – Die alte Strasse nach Leschkirch. Im Jahre 1852, am 23 Juli legte der Kaiser Franz Josef den Grundstein zum Spital, gebaut von den Brüdern Baumeistern Gärtner. 1865 wurde die Militair Reitschule gebaut.
    IX – Das eingegangene Gässchen (siehe Plan)
    X – Die von Privaten angekauften Haus Stellen.
    XI – Vormals Eingang in B. Bruckenthal’schen Garten.
    XII – Im Jahr 1867 ist der Durchbruch durch den Klostergarten bei der Bastei gemacht worden.
    XIII – Die neu entstandene Strasse. Im Jahr 1852 wurde der Durchbruch aus der Salzgasse gemacht, die Anlage die Salzgasse zu verlängern. Zu der Zeit sind die vormals bestandenen Gässchen (siehe Plan) eingegangen.!“
    (
    Grădina Baronului Karl Brukenthal – Text original din harta lui Böbel)

    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    I – Pavilionul de vară al generalul Stenkantin
    II – Piața cu marea arenă și focuri de artificii
    III – Aleea cu plopi spre pavilionul de vară
    IV – Dâmb de pământ – nivelat în anul 1852
    V – Cele două scări de piatră spre dâmb
    VI – Teatru de vară din lemn, cu loje – dem. ‘60
    VII – Locuințele pentru personalul de servici
    VIII – Fosta stradă spre Nocrich / Leschkirch
    IX – Strada desființată (spre Poarta Elisabeta)
    X – Parcele-terenuri cumpărate de particulari
    XI – Fosta intrare în grădina lui K. Brukenthal
    XII – Străpungerea prin grădina mânăstirii
    XIII – Strada „Bastionului“ / Bastei Gasse

    (o descriere asemănătoare despre Grădina Brukenthal // Brukenthalgarten se regăseşte şi în albumul lui Johann Böbel „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet“ // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate“.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten“ (I)

    De la Johann Böbel aflăm următoarea informație interesantă: „În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal“. Oare cum arăta acest micuț „Globe“ sibian?

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. O scurtă descriere a bastionului Haller și a grădinii lui Karl Brukenthal din harta lui Böbel.

    I – Pavilionul de vară al generalul Stenkantin
    II – Piața cu marea arenă și focuri de artificii
    III – Aleea cu plopi spre pavilionul de vară
    IV – Dâmb de pământ – nivelat în anul 1852
    V – Cele două scări de piatră spre dâmb
    VI – Teatru de vară din lemn, cu loje – dem. ‘60
    VII – Locuințele pentru personalul de servici
    VIII – Fosta stradă spre Nocrich / Leschkirch
    IX – Strada desființată (spre Poarta Elisabeta)
    X – Parcele-terenuri cumpărate de particulari
    XI – Fosta intrare în grădina lui K. Brukenthal
    XII – Străpungerea prin grădina mânăstirii
    XIII – Strada „Bastionului“ / Bastei Gasse

    In anii ’30 [1830] baronului Karl Brukenthal lasă grădina de lângă bastionul Haller (fosta proprietate a lui Petrus Haller) în grija generalului Stenkantin, care o transformă într-o grădină frumos amenajată, deschisă duminică și pentru publicul orașului. Pe locul unde se va construi 1864 (65) Școala Militară de Călărie se afla un pavilion unde locuia generalul Stenkantin pe timpul verii. De la bastionul Haller, o alee de plopi bătrâni duce spre pavilion. Intrarea în grădina baronului se afla în partea sud-vestică, lângă fosta intrarea în vechiul cimitir.
    Pe locul, astăzi [1883] numit Piața Verzelor, au fost arse focuri de artificii ale farmacistului sibian Franz Frühbeck. Prin anii ’50, s-a construit (sub direcția teatrului Nötzl-Kreubing), o arenă mare unde se jucau, între altele, și piese de război.
    La începutul anilor ’50 grădina intră în proprietatea orașului. Dâmbul de pământ din fața bastionului Haller este înlăturat și pe locul nivelat se construiește Spitalul orășenesc „Franz Joseph“. Spitalul nou a fost ridicat pe spațiul grădinii Brukenthal, aflat în partea sudică, între bastionul Haller și vechea stradă spre Nocrich.
    În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal. Din păcate teatrul a fost vândut la licitație și demolat după scurt timp. Lângă teatru se aflau câteva parcele particulare dar și clădirile unde locuiau grădinarul și personalul de servici al baronului. În timpul lucrărilor de regularizare din anii ’70 au fost demolate și o parte din aceste clădiri.
    În anul 1852 a fost realizată străpungerea pentru prelungirea străzii Sării / Salz Gasse.
    În anul 1867 s-a efectuat străpungerea prin grădina mânăstirii spre str. Haller (str. Pompeiu Onofreiu).
    (Grădina baronului Karl Brukenthal – Text tradus din harta lui Böbel)

     

     

     

     

     

     

    (o descriere asemănătoare despre Grădina Brukenthal // Brukenthalgarten se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)

    „Umfang des vormals Baron Bruckenthalsch. Gartens.“
    „In den 30siger Jahren überliess Baron Bruckenthal diesen Garten dem General Stenkantin, welcher den Garten sehr schön herrichten lies und dem Publikum an den Sonntagen zum Vergnügen offen stand.
    Nro. I – Das schöne Garten Haus in welchem der General zur Sommers Zeit wohnte. Jetzt Militair Reitschule da. Siehe Plan.
    II – Auf diesem Platz (jetzt Krautmarkt) wurden die grossen Feuerwerke von Franz Frühbeck senior abgebrannt. Zur Zeit der Theater Direction Nötzl-Kreubig wurde eine grosse Arena hergerichtet, wo Kriegs Belagerungs Stücke u.s.w. aufgeführt wurden.
    III – Die vormal bestandene Allee mit den alten Pappelbäumen.
    IV – Der vormal bestandene Erdwall in gleicher Höhe mit der oberen Promenade und der Basthei vis a vis wurde zu Anfang der 50ziger Jahre als das Franz Josef Spital gebaut werden sollte, abgetragen. Zu dieser Zeit war der Garten nun Eigentum der Stadt.
    V – Die schönen gemauerten 2 Aufgangs Stiegen zum Wall.
    VI – In den 60ziger Jahren lies die Stadt da eine Arena (Sommer Theater) von Holz bauen, ganz geschlossen und mit Logen versehen, welche nach einigen Jahren licitando verkauft und weggeschafft wurde.
    VII – Vormalige Wohnungen, des Gärtners und sonstigen Diensfcpersonals des B. Bruckenthal. Als die neue Strasse in den 70ziger Jahren gemacht wurde, ist ein Theil von dem Gebäude abgetragen worden.
    VIII – Die alte Strasse nach Leschkirch. Im Jahre 1852, am 23 Juli legte der Kaiser Franz Josef den Grundstein zum Spital, gebaut von den Brüdern Baumeistern Gärtner. 1865 wurde die Militair Reitschule gebaut.
    IX – Das eingegangene Gässchen (siehe Plan)
    X – Die von Privaten angekauften Haus Stellen.
    XI – Vormals Eingang in B. Bruckenthal’schen Garten.
    XII – Im Jahr 1867 ist der Durchbruch durch den Klostergarten bei der Bastei gemacht worden.
    XIII – Die neu entstandene Strasse. Im Jahr 1852 wurde der Durchbruch aus der Salzgasse gemacht, die Anlage die Salzgasse zu verlängern. Zu der Zeit sind die vormals bestandenen Gässchen (siehe Plan) eingegangen.!“
    (Grădina Baronului Karl Brukenthal – Text original din harta lui Böbel)
    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    Bastionul Haller ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Portița Leșurilor și drumul spre cimitir // Leichentürel und Friedhofsweg“ (II)

    Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări: cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türel (în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor (săsește: Dier) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürel“ este vorba de o poartă micuță (ușiță), o deschizătură în zidul incintei de fortificații… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürel“ // „Portița Leșurilor”! Personal, sunt de părere că:
    Portița Leșurilor // Leichen Türel se afla la capătul străzii Filarmonicii // str. Kleine Erde (Pământul Mic).
    Poarta Leșurilor // Leichen Tor se afla la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse.

    Într-un articolul scris de arhitectul sibian Otto Czekelius despre bastionul Haller „Die Hallerbastei“, apărut 1976 în ziarul „Neuer Weg“, se găsește următoarea informație interesantă:
    În timpul lucrărilor de renovare a clădirii Maternității, aflată pe bastionul Haller, s-a descoperit că cea mai exterioară centură de fortificație (die äusserste Ringbefestigung) intră în perimetrul bastionului, cu alte cuvinte, zidul vechi al acestei centuri încă mai există, dar este acoperit cu pământul cu care a fost umplut spațiul bastionul, ceea ce înseamna ca bastionul a fost ridicat „peste“ o construcție mai veche (zid) și nu a fost amplasat „în fața“ acesteia! – Czekelius folosește aici expresia „Dieses Darüberstülpen und nicht Davorsetzen!“ Sunt de părere că dl Czekelius s-a referit la zidul centurii a III-a de fortificații.

    Dacă dăm crezare celor scrise de Johann Seivert 1792 în cartea sa despre cronologia primarilor sibieni / „Kurze Geschichte der Provinzial Bürgermeister von Hermannstadt in Siebenbürgen“, zidul exterior între bastionul Haller și Poarta Cisnădiei a fost ridicat 1552:
    „1552 lies Haller die Stadt vor dem Leichenthürchen bis zum Haltauerthor, mit dem äusseren und mit Erde verschütteten mauer bevestigen“.
    1552 Haller a dispus să fie întărită fortificația orașului din fața Potiței Leșurilor până la Poarta Cisnădiei cu un „zid exterior, solidificat cu pământ“. Dacă interpretarea textului este corectă, J. Seivert susține că zidul exterior a fost ridicat împreună cu bastionul Haller ~1552. Asta ar însemna Portița Leșurilor a fost spartă atât în zidul incintei cât și în zidul exterior doi ani mai târziu, în timpul molimei din 1554 ?… sau portița exista deja înainte de 1554, sau dl Seivert s-a inșelat. Se presupune că zidul exterior a fost ridicat în ultimul sfert al sec al XVI-lea, după terminarea bastionului de la Poarta Cisnădiei.

    Singura hartă de care știu, în care Portița Leșurilor (în hartă numită Leichen Thor) apare poziționată exact în locul în care sunt de părere că se afla intradevăr trecerea spre cimitir, este cea din 1711~1732. În această hartă se vede spărtura / poarta / portița prin zidul centurii a III-a (vezi nr. 2) cât și trecerea prin zidul exterior spre cimitir… și drumul care ducea spre Nocrich
    În harta lui Morando Visconti din 1699 se vede drumul și podul de lemn despre care scrie Sigerus! Acel drum pornea la zidul incintei a III-a!!!, trecea prin spațiul Zwinger și zidul exterior, traversa șanțul extra muros și se termina pe dâmbul de pământ în fața porții cimitirului evanghelic. Autorul hărții a confundat portița (leșurilor) cu poarta (cimitirul) poziționând-o fals, vezi numărul „5“!

    Există o hartă a orașului Sibiu datată 1647: „Plan der Stadt Hermanstadt 1647” (de fapt este o copie realizată de K. Reinerth 1896). Dacă datarea „1647” este corectă, atuncea autorul hărții din 1699, atribuită lui Morando Visconti a știut de harta din 1647! În această hartă din 1647 apare o construcție –„turn?”– lângă zidul incintei a III-a în zona portiței, de unde pornea drumul spre cimitir! Acest „turn” alipit zidului centurii a III-a apare și în harta lui Visconti.

    Drumul între zidul exterior al centurii orașului și cimitirul evanghelic apare și în Ridicarea topografică iozefină // Josephinische Landesaufnahme (denumită și „Prima ridicare topografică”) realizată între 1769–1773.

    Cred că nu este corect să ignorăm unele informații, vizibile sau mai puțin vizibile, din documentele istorice care ne stau la dispoziție; hărți, cronici, cărți – lăsate moștenire de către cartografi, cronicari, istorici și arhitecți străini sau sibieni. (J.Böbel, A.Pankratz, E.Sigerus, O.Czekelius etc.)
    În colaje mele despre Portița și Poarta Leșurilor am încercat descriu și localizez (cu ajutorul informațiilor cunoscute de mine) locul posibil și probabil în care s-a aflat trecerea spre vechiul cimitir evanghelic. Sunt convins în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare se află documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla Portița Leșurilor!
    (sursa foto: „Alt-Hermannstadt“ / www.tribuna.ro)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Portița Leșurilor și drumul spre cimitir // Leichentürel und Friedhofsweg“ (I)

    Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări: cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türel (în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor (săsește: Dier) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürel“ este vorba de o poartă micuță (ușiță), o deschizătură în zidul incintei de fortificații… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürel“ // „Portița Leșurilor”! Personal, sunt de părere că:
    Portița Leșurilor // Leichen Türel se afla la capătul străzii Filarmonicii // str. Kleine Erde (Pământul Mic).
    Poarta Leșurilor // Leichen Tor se afla la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse.

    În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.

    Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [astăzi Piața Huet] și cimitirului din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui cimitir nou extra muros. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor (pe dâmbul de pământ care se întindea paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei, bastionul Haller, până la actuala str. Trei Stejari). Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller (1551-1553). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.

    În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul. Interesant este faptul că drumul desenat seamănă cu un pod cu piloni de susținere, care parcă iasă lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum înălțat“, – un pod – peste acea săpătură lungă și adâncă, acel șanț… astazi Bd C. Coposu.

    Într-un articol apărut 1784 este vorba de Portița Leșurilor / „Leichen-Thürgen“, perforată atât în zidul incintei cât și în zidul bastionului Haller. În fața acestei portițe se afla un „pod pe stâlpi (zidiți), acoperit, construit între două valuri de pământ“.
    În cartea lui Arnold Pankratz despre proveniența numelor străzilor sibiene / „Die Gassennamen Hermannstadts“, tipărită 1935 la editura Krafft & Drotleff, scrie drumul spre noul cimitir trecea prin „micuța portiță de pe pajiste“ / „kleines Dürchen auf der Wiesen“ (St.I.1561), sau prin Portița Leșurilor / „Leichentürel“ (St.II.1616). Strada pe care se deplasa cortegiul funerar se numea Strada Portița Leșurilor / „Leichentürgasse“. După amenajarea noii porți spre cimitir in 1787, numele strazii a fost schimbat în Străduța Leșurilor / „Leichengäßchen“ (vezi harta orașului din 1843) și Strada Leșurilor / „Leichengasse“.
    În sec XIX numele străzii a fost schimbat în str. Promenadei / „Promenadengasse“, iar după 1872 purta numele str. Reissenfels Gasse – astăzi str. Gheorghe Lazar!

    Timp de cca. 230 de ani (~1554-1787) accesul din cetate spre cimitirul evanghelic situat pe un dâmb de pământ extra muros, în partea sud-estică a orașului Sibiu, se făcea prin așa numita „Portița Leșurilor”. Sigur este din 1677 exista și un pod de lemn // „Steg“, pe care se traversa adâncitura de teren (astăzi Bd C. Coposu) spre cimitirul vechi!

    În cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ (vol.I 1922, pagina 13) putem citi următoarele:
    În anul 1787 s-a amenajat „Poarta Nouă“ sau „Poarta Leșurilor“ în zidul incintei, vis a vis de cimitirul evanghelic vechi. Pînă în acest an se ajungea la cimitirul evanghelic prin „Portița Leșurilor”, care se afla între str. Reissenfelsgasse (str. Gheorghe Lazăr) și Kleine Erde (Pământul Mic / str. Filarmonicii), traversând un pod de lemn!“
    Dau aici și textul original în limba germană:
    „Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das „Leichentürchen“, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“!
    [Cuvântul german „Steg“ (schmale Brücke für Fußgänger über einen Bach oder Graben) se folosește pentru un pod pietonal, îngust, care treversează un pârău sau șanț.]
    Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că în ziua de 15 noiembire 1677 a fost înecată o vrajitoare în lacul Croitorilor. La întoarcerea spectarorilor în cetate „s-a dărâmat podul de lemn din fața Portiței Leșurilor“! Deci în 1677 exista un pod de lemn în fața Poriței Leșurilor, pod peste care a trecut mulțimea venind dinspre lacul Croitorilor… aflat dincolo de cimitir!

    Locul în care se afla Portița Leșurilor cât și drumul spre cimitirul evanghelic vechi înainte și după 1787 au fost subiecte de discuții repetate pe grupul „Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken // Sibiul vechi în cărți poștale, fotografii, picturi și grafică”.
    Se știe drumul vechi spre Nocrich // Leschkirch exista deja înainte de 1787, cum se poate vedea și în harta lui Morando Visconti din anul 1699. Se presupune acest drum, care inițial ieșea din cetate prin Portița Leșurilor de lânga bastionul Haller (traversând podul de lemn spre cimitirului evanghelic), a fost schimbat prin amenajarea unui drum nou, mai lat, care pornea de la Bastionul Cisnădiei sau/și Turnul Gros. Și acel drum nou trecea pe lângă cimitirul vechi, traversa terenul unde se află astăzi Parcul Spitalului, spre str. Trei Stejari / str. H. Oberth, continua pe str. Bâlea și ducea spre Nocrich, dar și spre Făgăraș cum apare notat în harta din 1751…
    Pare plauzibil și logic să fi exista deja înainte de 1787 (pe lângă Portița Leșurilor) și altă ieșire și drum din cetate spre cimitirul vechi și spre Nocrich. Posibil ca această ieșire să se fi aflat lângă Turnul Gros, deoarece nu cred că a fost doar o coincidență faptul că în același an 1787 în care Hochmeister a „cumpărat” terenul de la Turnul Gros, s-a amenajat și o trecere noua spre cimitirul vechi… „Poarta Nouă” / „Poarta Leșurilor” împreuna cu „Poarta Promenadei”!

    În veduta orașului Sibiu din anul 1733 – “Prospect-1733 Friedrich Schwandtner + Johann Eltner” ieșirea din cetate spre cimitirul vechi se numeșteDas Leüchen Thörel“ // „Portița Leșurilor (vezi litera „F“) și este poziționată lângă „Turnul Gros“!
    (sursa foto: „Alt-Hermannstadt“)

    Bastionul Haller ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)

     

    Informații interesante despre Poarta Leșurilor / Portița Leșurilor / vechiul Cimitir Evanghelic / Grădina Brukenthal / Spitalul Habsburgic / Piața Verzelor și Bationul Haller se pot citi și la următoarele link-uri accesate:
    LINK spre: Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof (I)
    LINK spre: Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof (II)
    LINK spre: Portița Leșurilor și drumul spre cimitir // Leichentürel und Friedhofsweg (II)
    LINK spre: Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten (I)
    LINK spre: Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten (II)
    LINK spre: Bastionul Haller și ziduri de fortificație // Haller Bastei und Befestigungsmauern

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof“ (II)

    Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări: cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türel (în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor (săsește: Dier) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürel“ este vorba de o poartă micuță (ușiță), o deschizătură în zidul incintei de fortificații… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürel“ // „Portița Leșurilor”! Personal, sunt de părere că:
    Portița Leșurilor // Leichen Türel se afla la capătul străzii Filarmonicii // str. Kleine Erde (Pământul Mic).
    Poarta Leșurilor // Leichen Tor se afla la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse.

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83… aici câteva pasaje din textul respectiv:

    „În anii ’50 a fost demolat zidul între Poarta Leșurilor și Școala orășenească de călărie, până la o înălțime de 12 pantofi (12 Schuh). În același deceniu au fost tăiați salcâmii plantați de generalul Stenkantin în anii ’30. La fel a fost înlăturată fântăna care se afla vis-a-vis de casa str. Haller nr.8 [astăzi str. Pompeiu Onofreiu nr.3] zonă numită „in spatele zidului“ („hinter der Mauer“).
    În anii ’50 sa construit lângă Poarta Leșurilor, pe locul unde se afla pe vremuri un șopron de unelte gospodărești ale orașului, clădirea de la nr.17 [astăzi se află pe locul respectiv Spitalul Clinic de pediatreie, str. Gheorghe Lazar]. În acelasi deceniu a fost demolată și Căsuța paznicului // Wächterhäuschen de pe zidul exterior! În anul 1880 a fost regularizată str. Haller. și a fost pavat drumul și adăncitura din mijlocul străzii, pe unde curgea un „firicel de apa vie“ („Rinnsal mit lebendem Wasser“). Clădirea de la nr.17 si căsuța portarului de pe zidul exterior se aflau pe perimetrul Zwinger ului, între zidul centurii a III-a, zidul exterior, str. Gheorghe Lazar și bastionul Haller.“
    (Vechiul cimitir evanghelic – Text tradus din harta lui Böbel 1882/83)

    „Im Jahr 1880 wurde vom Theater Patz bis zum Leichenthor (Promenad-Thor) vom Stadt-Verschönerungs Verein ein schöner Park angelegt. Die neue Harteneck Gasse reguliert, gepflastert und den Rinnsal mit lebendem Wasser versehn, so auch die Hallergasse.
    In den 50ziger Jahren wurde die Stadt Mauer vom Leichenthor bis zur städtischen Reitschule abgetragen, bis zur Höhe ungefähr 12 Schuh blieb erhalten. (1883) Auch die Akazienbäume welche General Stenkantin in den 30siger Jahren setzen liess wurden zu dieser Zeit beseitigt, sammt dem Brunnen vis a vis vom Haus Nr. 18 (Jetzt Hallergasse), früher genannt hinter der Mauer, und in den 50ziger Jahren ist das Haus Nro.17 gebaut worden.“
    (Vechiul cimitir evanghelic – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    Deci pe actuala str. Pompeiu Onofreiu, vis-a-vis de nr.3, se afla o fântăna, demolată în anii ’50. Asta înseamnă că fântăna se afla lângă zidul (centurii a III-a), între Poarta Leșurilor și bastionul Haller.
    Din articolul d-lui Pavel Binder – Date despre picturile murale din secolul al XVI-lea de la Brașov și Sibiu – citez urmatorul text: „Deasupra porţii „Liechentürl“ pe un fundal albastru era zugrăvită o coroană aurie. Pe porţiunea de zid situată intre această poartă şi Bastionul Haller se găsea o boltă, unde era instalat un sulinar (fîntînă cu ţevi), pe peretele căreia era zugrăvit un peisaj“.
    Despre care „poartă“ vorbește dl Binder? Poarta Nouă a Leșurilor nu s-a numit niciodată „Portita“… iar dacă fântăna cu țevi, despre care se pare că scrie și Böbel, se afla în fața clădirii nr.8 [astăzi nr.3], atuncea portița „Liechentürl“ se afla lângă Turnul Funarilor?!

    Să admitem ipoteza că Portița Leșurilor se afla în prelungirea străzii Filarmonicii // Kleine Erde și era doar o trecere îngustă spartă în zidul incintei a III-a lângă bastionul Haller. Prin această portiță se ieșea din oraș (traversând spațiul numit Zwinger) lângă Căsuța paznicului // Wächterhäuschen, construită pe zidul exterior al fortificației, vizavi de valul de pamânt, pe care se afla intrarea în vechiul cimitir! Oare de ce s-a construit căsuța paznicului exact acolo lângă acea clădire / căsuță /„turn“, sub care se afla o ușă / ieșire /„portiță” amenajată în zidul exterior, astăzi zidită dar încă parțial vizibilă?

    Timp de cca. 230 de ani (~1554-1787) accesul din cetate spre cimitirul evanghelic situat pe un dâmb de pământ extra muros, în partea sud-estică a orașului Sibiu, se făcea prin așa numita „Portița Leșurilor”. Sigur este din 1677 exista și un pod de lemn // „Steg“, pe care se traversa adâncitura de teren (astăzi Bd C. Coposu) spre cimitirul vechi!

    În cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ (vol.I 1922, pagina 13) putem citi următoarele:
    În anul 1787 s-a amenajat „Poarta Nouă“ sau „Poarta Leșurilor“ în zidul incintei, vis a vis de cimitirul evanghelic vechi. Pînă în acest an se ajungea la cimitirul evanghelic prin „Portița Leșurilor”, care se afla între str. Reissenfelsgasse (str. Gheorghe Lazăr) și Kleine Erde (Pământul Mic / str. Filarmonicii), traversând un pod de lemn!“
    Dau aici și textul original în limba germană:
    „Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das „Leichentürchen“, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“!
    [Cuvântul german „Steg“ (schmale Brücke für Fußgänger über einen Bach oder Graben) se folosește pentru un pod pietonal, îngust, care treversează un pârău sau șanț.]

    Locul în care se afla Portița Leșurilor cât și drumul spre cimitirul evanghelic vechi înainte și după 1787 au fost subiecte de discuții repetate pe grupul „Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken // Sibiul vechi în cărți poștale, fotografii, picturi și grafică”.
    Se știe drumul vechi spre Nocrich // Leschkirch exista deja înainte de 1787, cum se poate vedea și în harta lui Morando Visconti din anul 1699. Se presupune acest drum, care inițial ieșea din cetate prin Portița Leșurilor de lânga bastionul Haller (traversând podul de lemn spre cimitirului evanghelic), a fost schimbat prin amenajarea unui drum nou, mai lat, care pornea de la Bastionul Cisnădiei sau/și Turnul Gros. Și acel drum nou trecea pe lângă cimitirul vechi, traversa terenul unde se află astăzi Parcul Spitalului, spre str. Trei Stejari / str. H. Oberth, continua pe str. Bâlea și ducea spre Nocrich, dar și spre Făgăraș cum apare notat în harta din 1751…
    Pare plauzibil și logic să fi exista deja înainte de 1787 (pe lângă Portița Leșurilor) și altă ieșire și drum din cetate spre cimitirul vechi și spre Nocrich. Posibil ca această ieșire să se fi aflat lângă Turnul Gros, deoarece nu cred că a fost doar o coincidență faptul că în același an 1787 în care Hochmeister a „cumpărat” terenul de la Turnul Gros, s-a amenajat și o trecere noua spre cimitirul vechi… „Poarta Nouă” / „Poarta Leșurilor” împreuna cu „Poarta Promenadei”!

    În veduta orașului Sibiu din anul 1733 – “Prospect-1733 Friedrich Schwandtner + Johann Eltner” ieșirea din cetate spre cimitirul vechi se numeșteDas Leüchen Thörel“ // „Portița Leșurilor (vezi litera „F“) și este poziționată lângă „Turnul Gros“!
    (sursa foto: „Alt-Hermannstadt“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof“ (I)

    Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări: cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türel (în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor (săsește: Dier) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürel“ este vorba de o poartă micuță (ușiță), o deschizătură în zidul incintei de fortificații… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürel“ // „Portița Leșurilor”! Personal, sunt de părere că:
    Portița Leșurilor // Leichen Türel se afla la capătul străzii Filarmonicii // str. Kleine Erde (Pământul Mic).
    Poarta Leșurilor // Leichen Tor se afla la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse.

    Cimitirul evanghelic a fost în folosință din ~1554 până în anul 1917(*), și a fost desființat în anii 1970. Se presupune Portița Leșurilor împreună cu drumul spre vechiul cimitir au fost amenajate în anul 1554. Se știe sigur Poarta Nouă a Leșurilor / Neues Leichentor și Poarta Promenadei / Promenadentor au fost construite 1787. Asta înseamnă trecerea din cetate spre vechiul cimitir se făcea peste 230 de ani prin așa numita Portiță a Leșurilor. (*) În anul 1917 s-au interzic înmormântări în cimitirele vechi din zona orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii. (sursa: Emil Sigerus Cronica orașului Sibiu)

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Aici o scurtă descriere a porţii și cimitirului.

    1 – Fosta hală pentru adunarea barbaților
    2 – Fosta hală pentru adunarea femeilor
    3 – Casuța predicatorului / preotului
    4 – Hală pentru adunarea studenților
    5 – Noua hală pentru slujbe de înmormântare
    6 – Criptele construite în anii 1850
    7 – Criptele construite între 1860-1880
    8 – Extinderea cimitirului între 1860-1880
    9 – Fântana „Kalter Brunnen“ – izvor dispărut ~1850

    „Johann Böbel – Poarta Leșurilor din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată 1854“ // „Das Hermannstädter Leichentor, Innenansicht (abgetragen 1854)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

    Böbel notează următoarele: În anul 1834 au fost construite noua poartă de intrare în cimitir, împreună cu zidul și noua scară de acces, din piatră. Între 1864-1865 a fost regularizat cimitirul, demolate clădirile din lemn și ridicată noua hală de doliu, capela pentru slujbe. Construcțiile din lemn, demolate erau; hala de intrare în cimitir, hala pentru adunarea bărbaților, hala pentru femei, hala pentru studenți și căsuța predicatorului.
    Între 1850-1870 au fost amenajate o serie de cripte noi pe partea vestică a cimitirului. In anii ’60 și ’80 cimitirul a fost extins prin anexarea grădinii de la nr 5 (1881). Noua hală de doliu, capela pentru slujbe de înmormântare, a fost inaugurată în data de 4 ianuarie 1866 ora 10.
    În timpul lucrărilor de regularizare a cimitirului în 1865 au fost amenajate drumuri și plantate numeroși copaci (unde pe vremuri creșteau tufișuri de dafin), ceea ce deplănge Böbel, deoarece prin plantarea prea multor copaci a dispărut „priveliștea frumoasă“ asupra Munților Făgăraș.
    În planul din 1875 se mai văd vechea stradă spre Nocrich / Leschkirch și straduța dispărută, Straussenburg Gasse. Fântăna rece / Kalter Brunnen (disparută în anii ‘50) se afla pe str. Izvorului / Kaltbrunn Gasse.

    (o descriere asemănătoare despre Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)

    „Der evangelische Friedhof“
    „1. Im Jahr 1834 ist die neue Aufgangs Treppe, samt dem Portal und der Mauer gebaut worden. Früher war die Stiege und die Eingangs Halle von Holz gebaut, siehe Plan. (alter Eingang)
    2. In den Jahrer. 1864 – 1865 wurde der Friedhof reguliert und wurden die von Holz gebaut gewesenen Versammlungs Hallen der Trauernden (wärend dem die Leichen Predigten gehalten wurden), sowohl das Prediger Häuschen (Kanzel) sammt der Studenten Hütte abgetragan, (siehe Plan) und wurde eine neue Trauerhalle gebaut.

    1. Früher Versammlungs Halle der Männer.
    2. der Frauen
    3. Prediger Häuschen
    4. Studenten Halle
    5. Im Jahre 1866, am 4 Jänner um 10 Uhr Früh wurde die neu gebaute Trauerhalle auf dem Friedhof eingeweiht.
    6. Die in den 50ziger Jahren gebauten Gruften.
    7. Die in den 60ziger Jahren und bis 70 und 80ziger Jahren gebauten Grüften.
    8. In den 60ziger und 80ziger Jahren wurde der Friedhof erweitert, siehe Plan. Im Jahr 1881 wurde auch der Garten Nro.5 angekauft. Die vormals bestandene Hirschmühle (siehe Plan)
    9. Der eingegangene kalte Brunnen der 50ziger Jahre, (siehe Plan) Hirschmühle“

    (zum evangelischen Friedhof)
    „Bis zur Regulierung deselben im Jahre 1864-1865 war der Friedhof ohne Baumbepflanzungen kahl, nur hie und da stand ein Lorbeer Strauch. Wenn man aus der Treppen Halle in den Friedhof trat, hatte man eine wunder herrliche Aussicht auf die Hochgebirge und die ganze Umgebung wie nur selten ein Friedhof die Lage hatte. Durch den Bau der Trauerhalle, noch mehr aber durch die all zu vielen Bäume welche jetzt den Friedhof beschatten, ist die herrliche Aussicht davon gänzlich verschwunden. Nun ist der Friedhof regelmässig in Felder und durch Wege getheilt, die Grabstellen sind nummeriert und es wird weit mehr auf schöne Grab Denkmäler verwendet als es bisher geschah im Allgemeinen. Aber abgesehn von alle dem wäre der Friedhof durch seine herrliche Lage bedeutend schöner, wenn man nicht so viele Bäume drauf gepflanzt hätte.“
    (Descrierea „Vechiului cimitir evanghelic“ – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    Informații interesante despre Poarta Leșurilor / Portița Leșurilor / vechiul Cimitir Evanghelic / Grădina Brukenthal / Spitalul Habsburgic / Piața Verzelor și Bationul Haller se pot citi și la următoarele link-uri accesate:
    LINK spre: Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof (II)
    LINK spre: Portița Leșurilor și drumul spre cimitir // Leichentürel und Friedhofsweg (I)
    LINK spre: Portița Leșurilor și drumul spre cimitir // Leichentürel und Friedhofsweg (II)
    LINK spre: Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten (I)
    LINK spre: Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten (II)
    LINK spre: Bastionul Haller și ziduri de fortificație // Haller Bastei und Befestigungsmauern

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Turnul Gros // Der Dicke Turm“ (II)

    Construcția de fortificație în formă de U cunoscută sub numele de „Turnul Gros“ a fost ridicată în perioada lui Marcus Pempfflinger 1540. Rondela, precursorul bastionului, a fost amplasată extra muros pentru a întări centura a III-a de fortificație din partea sud-estică a orașului între Poarta Cisnădiei și bastionul Haller.

    Au existat cel puțin 5 rondele ridicate de-a lungul centurii cetății. Rondela între Poarta Elisabeta și Poarta Burger // Ocnei se afla în zona str. Rotarilor nr.15 și se numea „rondela Rotarilor“. În documentele vremii această rondelă apare și sub numele de „bastionul Mic“ / pe lângă „bastionul mare“ de la Poarta Ocnei. Rondelele aflate în perimetrul bastioanelor Sag // Turnului, Soldisch // Soldiș și Heltner // Cisnădiei au fost demolate sau parțial integrate în bastioanele respective. Rondelele au fost construite pe la mijlocul sec. al XVI-lea (în deceniile 3~5). Rondela de pe Soldisch, în unele documente numită și „kleine pastey“ se pare că a fost prima construită (înainte de dată 1552!), urmată de Turnul Gros (1540), cea de la Poarta Sag (1548), rondela Rotarilor (1550) și cea de la Poarta Cisnădiei (1552).
    „Turnul lui Herbert // Der Herberth’sche Thurm“
    Turnul Lăcătușilor și Turnătorilor de cositor se afla între Turnul Gros și Turnul Funarilor / Frânghierilor și era cunoscut sub numele de “Turnul lui Herbert”. În anul 1876 a fost demolată „clădirea han si billard” (Gast und Billardhaus) din curtea teatrului. Turnul Lăcătușilor și Turnătorilor de cositor a fost demolat 1877.

    În anul 1876 au fost demolate clădirea din curtea teatrului (han si bilard) împreuna cu gangul boltit spre teatru. În anul 1877 a fost demolat Turnul lui Herbert și fațada teatrului a fost renovată, schimbată. Spațiul nou din fata teatrului a fost planat si prevăzut cu trotuat. În anul 1880 „Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului“ a amenajat între teatru și Poarta Leșurilor (Poarta Promenadei) un parc frumos…“ (Turnul lui Herbert – Text tradus din harta lui Böbel 1882/83)
    „Im Jahr 1876 wurde auch das Theater Hof Gebäude und der gewölbte Gang zum Theater abgetragen und blieb der Herberth’sche Thurm nur ein Jahr noch erhalten. Im Jahr 1877 wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Fasade versehn, der neu entstandene Platz planiert und Trotoir gelegt. Im Jahr 1880 wurde vom Theater Patz bis zum Leichenthor (Promenad-Thor) vom Stadt-Verschönerungs Verein ein schöner Park angelegt.“ (Turnul lui Herbert – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    Vechiul Han și Turnul lui Herbert din curtea teatrului“ – pictură Johann Böbel 1876.
    (sursa foto: www.turism.sibiu.ro)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Turnul Gros // Der Dicke Turm“ (I)

    Construcția de fortificație în formă de U cunoscută sub numele de „Turnul Gros“ a fost ridicată în perioada lui Marcus Pempfflinger 1540. Rondela, precursorul bastionului, a fost amplasată extra muros pentru a întări centura a III-a de fortificație din partea sud-estică a orașului între Poarta Cisnădiei și bastionul Haller.
    „În data de 11 iunie 1787 tipograful sibian Martin Hochmeister încheie un contract (Bestand- und Zinskontrakt) cu orașul Sibiu, prin care terenul aflat între zidul interior și cel exterior, de la Turnul Dulgherilor pînă la Turnul Lăcătușilor, trece în posesia lui cu scopul de a amenaja un teatru (Komödien-Haus) pe Turnul Gros“. (Emil Sigerus – Despre Sibiul vechi I)
    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Aici o scurtă descriere a Turnului Gros.

    I – Curtea teatrului
    II – Clădire han / biliard și locuința actorilor
    III – Turnul lui Herbert amenajat ca locuință
    IV – Șopron lângă construcția nouă
    V – Intrarea în teatru prin gangul boltit
    VI – Șopron pentru unelte gospodărești
    VII – Intrarea spre teatru și intrarea în curte
    VIII – Zwinger demolat la începutul anilor ‘70

    Böbel scrie: „În anii ’60 a fost demolat zidul interior, între cazarmă și teatru. Astăzi (anul 1883) mai există doar cele 3 turnuri frumoase și restul zidului pînă la o înălțime de 12 „pantofi“ (12 Schuh). În anii ’70 au fost demolate zidul și Zwinger ul îngust între zidul incintei a III-a și zidul exterior, aflate între teatru și Poarta Leșurilor, [adică pînă la str. Reissenfels Gasse, fosta str. Leichen Gasse (Leșurilor), astăzi str. Gheorghe Lazăr, întrucât Poarta Leșurilor (construită 1787) și Turnul Funarilor (construit ~1350) au fost demolate deja 1858]. În anul 1858 au fost amenajate cele două treceri pietonale de lângă Poarta Promenadei. În anul 1876 au fost demolate gangul boltit spre teatru și clădirea/hanul din curtea teatrului. 1877 a fost demolat Turnul lui Herbert (Lăcătușilor), iar fațada teatrului a fost renovată primind un nou aspect. În anul 1880 „Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului“ (Stadt Verschönerungs-Verein) a amenajat între teatru și Poarta Leșurilor / Poarta Promenadei un parc frumos – astăzi Grădina Muzeului de Istorie Naturală.“

    (o descriere asemănătoare despre Turnul Gros // Dicker Turm se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)

    Teatrul construit de Hochmeister a fost inaugurat 1788 de trupa de actori a lui C.L. Seipp din Bratislava. În 6 august 1826 teatrul este distrus de un incendiu. Va fi reconstruit după modelul teatrului vienez. În anul 1865 orașul cumpără teatrul lui Hochmeister. In anul 1868 trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, din care făcea parte și tânărul Mihai Eminescu, prezintă în acest teatru prima piesă în limba română. In 19 februarie 1949 teatrul este din nou distrus de un incendiu. Pe locul teatrului a fost ridicată cădirea Clubului Uzinelor Independența, demolată 1990. Din 2004 Turnul Gros găzduiește Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu.

    „Die vormals bestandenen Stadtmauern waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welche die gedeckten Gallerien bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen. Auf den Gallerien waren die Schüsscharten in der Mauer angebracht, zur Vertheidigung der Stadt. In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater abgetragen, ungefähr 12 Schuh Höhe blieb erhalten, sammt den 3 Thürmen, welche 1883 noch stehen, diese Thürme besonders schön. In den 70ziger Jahren wurde die Stadt Mauer mit dem Zwinger vom Theater bis zum Leichen Thor abgetragen. Der von H. Sparkassa Direkter Herbert früher herichten lassende Thurm sammt dem Stock hohen Theater Hof Gebäude (Gast und Billard) Haus blieb erhalten. Im Jahr 1858 wurde der innere Thurm-Leichen Thor sammt dem Stockhohen Thor Hüters Häuschen abgetragen. Zur selben Zeit wurden die beiden Nebenausgänge am äusseren Thor gebrochen, (siehe Plan.)

    I. Der Theater Hof
    II. Das Stockhohe Theater Hof Gebäude. Gast und Billard Haus
    III. Der Herberth’sche Thurm
    IV. Schopfen
    V. Der gewölbte Gang ins Theater
    VI. Schopfen.
    VII. Stadtmauer. Eingang in den gewölbten Gang, Daneben das Thor in den Theater Hof
    VIII. Der Zwinger
    IX. Das Stock hohe Thorhüter Häuschen. (neben dem Leichentor / Promenad-Thor)
    X. Der Thurm daneben das Thor. An der Stelle wo das Haus Nro.17 steht war ein grosser Schopfen zu verschiedenen Gerätschaften der Stadt

    Im Jahr 1876 wurde auch das Theater Hof Gebäude und der gewölbte Gang zum Theater abgetragen und blieb der Herberth’sche Thurm nur ein Jahr noch erhalten. Im Jahr 1877 wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Fasade versehn, der neu entstandene Platz planiert und Trotoir gelegt. Im Jahr 1880 wurde vom Theater Patz bis zum Leichenthor (Promenad-Thor) vom Stadt-Verschönerungs Verein ein schöner Park angelegt. Die neue Harteneck Gasse reguliert, gepflastert und den Rinnsal mit lebendem Wasser versehn, so auch die Hallergasse.“
    (Turnul Gros – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83

    „Strada Cetății // Harteneck Gasse“

    Zidurile fortificate ale cetății erau întărite spre oraș cu bolți solide, arcuite, pe care se aflau drumuri de straja (galerii acoperite) la care duceau trepte zidite. Zidurile erau prevăzute la nivelul galeriilor cu lăcașuri de tragere. În anii ’60 zidul fortificației a fost demolat, începând de la cazarmă până la teatru, păstrându-se aproximativ 12 „pantofi” (Schuh ) din înălțimea inițială. Cele 3 turnuri, care încă mai stau în picioare 1883, sunt deosebit de frumoase. În anii ’70 a fost demolat și zidul de fortificație împreună cu Zwinger-ul între teatru și Poarta Leșurilor. (Strada Cetății – Text tradus din harta lui Böbel 1882/83)

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    „Die vormals bestandenen Stadtmauern waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welche die gedeckten Gallerien bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen. Auf den Gallerien waren die Schüsscharten in der Mauer angebracht, zur Vertheidigung der Stadt. In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater abgetragen, ungefähr 12 Schuh Höhe blieb erhalten, sammt den 3 Thürmen, welche 1883 noch stehen, diese Thürme besonders schön. In den 70ziger Jahren wurde die Stadt Mauer mit dem Zwinger vom Theater bis zum Leichen Thor abgetragen.“ (Strada Cetății – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

    „Strada Cetății din Sibiu, văzută dispre apus“ // „Harteneckgasse aus Hermannstadt, von Westen gesehen“ Johann Böbel – 1886 (detaliu) – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
    „Strada Cetății din Sibiu, văzută dispre răsărit“ // „Harteneckgasse aus Hermannstadt, von Osten gesehen“ Johann Böbel – 1886 (detaliu) – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta și bastionul Cisnădiei // Heltauer (Heltner) Tor und Heltauer Bastei“ (II)

    Călugărul cu mantia roșie ~ statuia misterioasă deasupra Porții Heltner, pe partea dreapta, la ieșire // Der Mönch mit dem rothen Mantel ~ die geheimisvolle Statue über dem Heltner Thore, rechts bey dem Ausgang.
    În cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu“ // „Vom alten Hermannstadt” este menționat un articol apărut 1784 în ziarul „Siebenbürger Zeitung“ dedicat istoriei orașului Sibiu. În acest articol este descrisă o statuie misterioasă, care se afla în fața Porții Cisnădiei, și anume „deasupra Porții Heltner, pe partea dreapta, la ieșire“.

    În acest colaj am marcat locul, unde s-a aflat (după părerea mea) statuia misteriosului Călugăr cu mantia roșie: „deasupra Porții Heltner, pe partea dreapta, la ieșire“ // „über dem Heltner Thore, rechts bey dem Ausgang“!

    Statuia de piatră era vopsită (pictată) și era fixată pe o coloană (de piatră). Pe soclul coloanei exista o inscripție cu numere romane scris cu litere minuscule (Mönchsschrift) și anume anul 1470. După demolarea Turnului de Poartă, statuia a fost depozitată în clădirea Gimnaziului Evanghelic (Liceul Brukenthal)… de unde a fost transferată / donată în 1908 Muzeului Brukenthal. Dacă nu a dispărut, se află și astăzi undeva în depozitul muzeului. Din păcate sculptura nu mai era întreagă în anul 1908, lipseau deja brațele și capul statuii.
    Nu se știe exact pe cine sau ce reprezenta statuia din fața Porții Cisnădiei. Nici vestimentația persoanei, nici tunsoarea sau forma bărbii și nici culorile folosite (coloritul) pentru pictarea statuii nu dezvăluiau privitorului pe cine reprezenta statuia: un călugăr (Mönch), un cleric (Geistlicher), un Sfânt protector al orașului (Schutzpatron) sau pur și simplu pe misteriosul „Hermann“ – potrivit tradiție întemeitorul orașului, care îi poartă numele?
    Dacă comparăm Poarta Cisnădiei din pictura lui Böbel, cu aceeași poartă desenată de un artist necunoscut în anul în care a fost demolat zidul centurii între poartă și cazarmă, se poate observa că în pictură lui Böbel lipsește dispozitivul pentru grilajul rabatabil / hersă cât și foișorul cu acoperiș din lemn deasupra coloanei situată pe partea dreaptă a trecerii pietonale! Fie că Böbel le-a uitat, omis, sau nu le-a preluat din schița originală în pictura lui, realizată în anul 1851 (deci, dupa mai mult de un deceniu de la demolarea porții!). Pentru mine, desenul artistului necunoscut pare mai aproape de realitate, deoarece se știe că turnurile aflate între bastionul Soldisch și cel de la Poarta Cisnădiei nu au fost demolate împreună cu zidurile aferente!… ar fi o explicație pentru anul demolării porții la Böbel (1835/36) care diferă de cel din alte surse (1838/39).

    În acest colaj am marcat locul, unde s-a aflat Poarta Cisnădiei/ Turnul Măcelarilor și zidul centurii a III-a de fortificații (poziția aproximativă).
    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta și bastionul Cisnădiei // Heltauer (Heltner) Tor und Heltauer Bastei“ (I)

    Poarta Cisnădiei – vechea denumire „Heltner Thor“ a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea și demolată în 1836 (1839). Bastionul din fața porții a fost ridicat între 1572-1577. În anul 1792 au fost demolate Poarta exterioară și zidul sudic al bastionului. Pe locul respectiv s-a construit, între 1792-1807, o cazarmă de Infanterie, fosta Cazarma 90, demolată 1986.

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Cisnădiei // Heltauer Tor:

    1 – Poarta Cisnădiei demolată 1835-36 (1839)
    2 – Hală de trecere construită în anii ‘20
    3 – Casa îngrijitorului de turn
    4 – Fântăna între turn și casa îngrijitorului
    5 – Magazie militară, șoproane de lemn
    6 – Fosta casuță a vămii
    7 – Fosta casă a administratorului cazărmii
    8 – Fosta magazie orășenească de lemne
    9 – Fântână pe locul Pavilionului de ofițeri
    10 – Fosta grădină a administrației cazărmii
    11 – Baricadele din perioada 1848/49
    12 – Fosta alee
    13 – Locuința nouă a paznicului de poartă
    14 – Locul unde se ținea târg de oi și miei
    15 – Fosta movilă de argilă

    Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Innenansicht (abgetragen 1836)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“
    „Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Aussenansicht (abgetragen 1836)” Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“

    Böbel scrie: „Poarta Cisnădiei, împreună cu zidul de apărare până la locuința administratorului cazărmii, au fost demolate între 1835-36. În același an au fost demolate și Zwinger ul împreună cu casa vămii și casa administratorului cazărmii (Beer). Casa vămii, recladită în anii ’50 (scurt timp locuința unui tocilar), a fost demolată în anii ’70.
    Magazia de lemne, de lângă Zwinger, a fost mutată lângă pârăul Trinkbach. În anii ’40, vechiul ceas de pe turnul Porții Cisnădiei (împreună cu turnulețul construit pentru acest ceas) au fost amplasate pe acoperișul cazărmii.
    Paznicul turnului (Turmwächter) avea locuința sus in turn. Locuința îngrijitorului de turn (Turmbesorger) se afla împreună cu fântăna, lângă poartă. Locuința paznicului de poartă (Thorhüter) se afla lângă Clădirea Finanțelor, zonă unde se ținea târg de oi și miei. În fața cazărmii, pe locul unde se afla pe vremuri Pavilionul ofițerilor și un tei, s-a amenajat o fântănă.” Aleea între Poartă și cazarmă apare și în pictura lui Böbel.
    Turnul, apărat de breasla măcelarilor, a fost lovit în 27 iunie 1594 de trăsnet și reclădit în același an. Dintr-un document datat 1751 aflăm că Poarta Cisnădiei era dotată cu un grilaj rabatabil (hersă) și păzită de soldați. În anul 1780 au fost introduse taxe de intrare în cetate: pentru o persoană se plătea 0,5 Creițar (Kreuzer) iar pentru o caruța 1 Creițar (în zi de târg se plătea taxă dublă).
    Între 1809 și 1873 zona din fața Porții Cisnădiei s-a numit Piața Cazărmii (Kasernenplatz), după 1873 Piața Hermann (Hermannsplatz) astăzi Piaţa Unirii.

    (o descriere asemănătoare despre Poarta și bastionul Cisnădiei / Heltner se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“)

    „Die Stadt-Thore und Stadt-Mauren und Basteien“
    „Von den 5 Stadt-Thor Thürmen und sämtlichen Stadt-Mauer Thürmen deren rings um die Stadt 34 bestanden, war der Heltauer Thor-Thurm der höchste und mächtigste, und war auch mit einer in Gang erhaltenen Turm-Uhr versehn. Stände der Thurm als Durchfahrt heute noch auf seinem Platz, so würde er keine Unzierde der Stadt, sondern zum Andenken der Nachkommen geblieben sein, die einstmalige Krafft unserer Vorfahren zu schätzen und zu würdigen. Leider ist man zu eilig vorgegangen auch in anderen sächsischen Städten, mit dem Demolieren der Stadt-Thürme und Thore, wo manches hätte erhalten bleiben sollen, solcher Bau historischer Denkmäler.

    1. In den Jahren 1835-36 ist das Heltauer-Thor mit dem Theil Stadt Mauer bis dahin wo jetzt der Eingang zur Kasernen Verwalters Wohnung ist, abgetragen worden. In den 40ziger Jahren wurde die Uhr samt den eigens dazu erbauten Thürmchen auf der Kaserne hergerichtet (Die alte Heltauer Thor-Turm Uhr).
    2. Durchgänge.
    3. Das Häuschen in welchem der Besorger des Thurmes zuletzt wohnte
    4. Der Brunnen
    5. Die Militair Holz Schopfen
    6. Thormauth Häuschen
    7. Kasernen Verwalter Beer seine Wohnung
    8. Das städtische Holzmagazin
    9. Offiziers Pavilon
    10. Per Zwinger als Garten des Casern Verwalter
    11. Bezeichnung der Barikaden in den Revoluzionsjahren 1848-1849, auf dem Heltauer Thor Thurm war auch die Thurmwächters Wohnung
    12. Die bestandene Alee.
    13. Thorhüters Wohnung, viel Jahre war auch eine Fleischbank da, ist in den 30siger Jahren abgetragen worden, als das städtische Bräuhaus gebaut wurde. (Jetzt Finanz Gebäude.)
    14. Standplatz der Lämmer und Schafe an den Wochenmarkt Tagen. Die Grundmauer der einstmal bestandenen Stadt Mauer und Mauth Häuschen sind noch ganz deutlich kennbar, vis a. vis der Kaserne. Jetzt Stadt. Holzmagazin (Hermannspl.)
    15. Abgetragener Lehmberg“
    (Poarta Cisnădiei – Text original din harta lui Böbel 1883)

    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Böbel ~ Plan 1882/83,  Collagen ~ Colaje

    „Böbel – Harta orașului Sibiu 1875~1882/83 // Böbel – Stadtplan von Hermannstadt 1875~1882/83“

    Harta orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de Franz J. Dimitrowits din 1875 // Stadtplan von Hermannstadt gezeichnet von Johann Böbel nach einer Lithographie von Robert Krabs und einer Zeichnung von Frany J. Dimitrowits 1875.

     

     

     

     

     

     

     

     

    Text olograf introductiv tradus în limba română din harta lui Böbel: „Schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului. Demolarea porților, turnurilor și bastioanelor care făceau parte din sistemul de fortificație, cât și zidurile de centură dărâmate. Demolarea Podului Minciunii și altor construcții, clădiri, precum și alei, drumuri și străzi desființate, dar și cele noi amenajate etc. adunate și desenate în hartă de Johann Böbel 1882.“ [Deci, harta desenată de Böbel 1882 a fost completata de autor și cu informații din anul 1883.]

    Textul original în limba germană din harta lui Böbel: „Die Veränderungen welche entstanden sind, seid dem Jahre 1830 bis 1883, in der Stadt und ausserhalb derselben. Abtragung der Stadt-Thore, der Stadtmauer-Thürme, Bastheien und fast sämtlicher Stadtmauern. Abtragung der Lügenbrücke und sonstiger Gebäude, eingegangene Gässchen und Fahrstrassen, neu entstandene Gassen und Strassen, u.s.w. zusammengestellt und in den Plan gezeichnet von Johann Böbel 1882.“

    Harta orașului Sibiu din 1875~1882/83 / copie colorată: 1000 x 1100 mm (colecția personală).
    Harta orașului Sibiu desenată și completată cu text olograf de Johann Böbel 1882/83. (sursa: Alt-Hermannstadt)

    Harta orașului Sibiu din anul 1875 – tipărită la Institutul litografic F. A. Robert Krabs dupa un desen realizat de gravorul Franz J. Dimitrowits. Johann Böbel a copiat și a completat această hartă 1882/83 cu informații grafice și texte olografe referitoare la „schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului…“ Ilustrație din cronica lui Emil Sigerus.