• Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Brukenthal Haus in der Brückengasse” // „Casa Brukenthal de pe str. Reconstrucției” ~ Karl Eduard Klosius

    * Brukenthal Haus in der Brückengasse *

    Das Gemälde von Karl Eduard Closius (1893-1959) zeigt die Südfassade des Gebäudes in der Brückengasse Nr. 35 (str. Reconstrucției) und ein Teil des Gartens, in dem Anfang des XX. Jahrhunderts zwei wunderschöne Statuen aufgestellt waren. Die beiden Statuen stellen Ares/ Mars und Pallas Athena/ Minerva dar (vgl. N. Sabău Metamorphoses of the Transylvanian Baroque Bd. I Ed. Dacia Cluj-Napoca 2002).
    Die Statuen standen ursprünglich im Garten des Reissenberger Hauses in der Fleischergasse (str. Mitropoliei). Anlässlich des Abrisses des Reissenbergerschen Gebäudes 1913 wurden die Statuen entfernt und im Garten des Dr. Minerva Balint in der Brückengasse Nr. 35 aufgestellt. Dieses Mitte des 18. Jahrhunderts errichtete Gebäude war im Besitz des Barons Samuel von Brukenthal (1721-1803) (vgl. M.B.). Das Brukenthal-Gebäude taucht erstmals in einer der zwischen 1764 und 1785 erstellten Landkarten der Josephinischen Landesaufnahme auf.
    Die beiden Statuen wurden Anfang des XVIII. Jahrhunderts gefertigt (1727) und befindet sich derzeit im Eingangsbereich des Brukenthal-Palais am Großen Ring in Hermannstadt.
    Das Gebäude wurde in der zweiten Hälfte des 19. Jahrhunderts im neugotischen Stil umgebaut, vermutlich nach dem Vorbild des 1811 eingeweihten Gewerbevereinsgebäudes am Kleinen Ring 11 (auch Hermes-Haus genannt, heute Franz-Binder-Museum).

    * Casa Brukenthal de pe str. Reconstrucției *

    În pictura realizată de Karl Eduard Closius (1893-1959) se vede fațada sudică a clădirii de pe str. Reconstrucției nr. 35 // Brücken Gasse și o parte din grădina în care erau amplasate doua statui. Cele două statui reprezintă pe Ares/ Marte și Pallas Athena/ Minerva (cf. N. Sabău Metamorfoze ale barocului Transilvan vol. I Ed. Dacia Cluj-Napoca 2002).
    Statuile se aflau inițial în grădina casei lui Reissenberger de pe str. Mitropoliei // Fleischergasse. Cu ocazia demolării clădirii lui Reissenberger în anul 1913, statuile au fost demontate și amplasate în grădină casei dl. Dr. Minerva Balint de pe str. Reconstrucției nr. 35. Această clădire, ridicată la mijlocul sec al XVIII-lea, a fost în propietatea baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803). (sursă informație: M. Bozdoc).
    Casa Brukenthal apare prima dată în Ridicarea topografică iozefină (în germană Josephinische Landesaufnahme) realizată în perioad 1764-1785. Cele două statui datează de la începutul sec. XVIII (1727) și se află în prezent în gangul de la intrarea în Palatul Brukenthal.

    Pe website-ul wikimapia.org se poate citi următoarea informație: Clădirea a fost transformată în stil Neogotic în a două jumătate a secolului al 19-lea, având probabil ca model Casa Asociației Micilor Meseriași (cunoscută și ca Casa Hermes, acum Muzeul Franz Binder) din Piața Mică, 11, inaugurată în 1867.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Das Burger-Tor” // „Poarta Ocnei” ~ Karl Eduard Closius

    * Das Burger-Tor *

    Das Gemälde des Künstlers Karl Eduard Closius (1893-1959) zeigt das Hermannstädter Burger-Tor und die äußere der vier Befestigungsmauern – von innen gesehen. Das sogenannte Burger-Tor wurde Mitte des 15. Jahrhunderts erbaut und 1856/ 57 abgerissen. Das kleine/ äußere Tor wurde 1830 abgerissen. Der Torturm, auch Schuhmacher Turm, hatte eine rechteckige Form und wurde von sechs Strebepfeilern gestützt. Oben war der Turm von einer offenen Galerie umgeben. Vor dem Tor befand sich die Brücke über den Mühlkanal. Zur Stadt hin (an den Torturm angebaut) befand sich die große Durchgangshalle. Das Zimmer des Turmwächters befand sich oben im Turm.
    Die Burger-Bastei vor dem Burger-Tor wurde in der zweiten Hälfte des 16. Jahrhunderts erbaut und 1857 abgerissen. Das Burger-Tor und seine Bastei wurden von der Schuhmacherzunft verteidigt. Zwischen dem Burger-Tor und dem Lederer-Turm befanden sich der Maurer- und Schnepfen-Turm. Zwischen dem Maurer-Turm und dem Burger-Tor (extra muros) befand sich früher eine öffentliche Badeanstalt mit Wellenbad am Mühlkanal.

    In einigen Quellen taucht der Name Bürger-Tor auf. Der Name dieses Tores hat jedoch weder was mit „Bürger“ noch „Burg“ gemeinsam. Das Burger-Tor stand am Ende der Burger-Gasse. Der Deutsche Name der Burger-Gasse und des Burger-Tores leiten sich von „Borger“ / siebenbürgisch-sächsisch „Borjer“ ab. Die 12 Borger / Borjer führten als Gesamtheit die Stadtverwaltung; einzeln überwachten sie die Gemeinden des Stuhls, ihr Vermögen, die Zünfte der Stadt, die Kirche, das Spital u. a…

    * Poarta Ocnei *

    În pictura realizată de Karl Eduard Closius (1893-1959) se vede Poarta Ocnei // Burgertor și zidul centuri a IV-a de fortificații privite dinspre oraș, mai exact de pe str. Pietrarilor.
    Poarta Ocnei a fost ridicată la mijlocul sec al XV-lea și demolată în anul 1856/57. Poarta mică/ exterioară a fost demolată 1830. Turnul-poartă, numit și Turnul Cizmarilor // Schusterturm, avea formă dreptunghiulară și era sprijinit de șase contraforturi. În partea superioară turnul era înconjurat de o galerie deschisă. În fața porții se afla podul peste canalul Morilor // Mühlkanal. Spre oraș (alipit turnului de poartă) se afla hala de trecere. Cămăruța paznicului de turn se afla sus în turn. Bastionul din fața porții a fost construit în a două jumătate a sec al XVI-lea și demolat 1857. Poarta și bastionul Ocnei au fost apărate de breasla Cizmarilor.

    Între poarta Ocnei și turnul Pielarilor de pe str. Pulberăriei, se aflau turnul Zidarilor // Maurerturm și turnul Becațelor // Schnepfenturm. Între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (mai exact între zidul centurii și bastionul din fața porții, în zona unde se vărsa parăul de pe str. Vopsitorilor // Färbergasse în apele canalului Morilor // Mühlkanal) se afla în trecut o baie publică cu valuri // Bade-Anstalt/ Wellenbad.

    În unele surse Poarta Ocnei (denumirea germana „Burgertor“) apare scris „Bürgertor”, cu tremă deasupra literei „u“. Totuși numele acestei porți nu are nicio legătură cu „Bürger = „cetățean“ sau „Burg“ = „cetate“. Poarta Burger / Burger Tor nu înseamnă nici „Poarta Cetățenilor” nici „Poarta Cetății”.
    Cuvântul „cetățean“ se traduce în limba germană prin <Bürger>, în dialectul săsesc prin ~ <Berjer>… cuvântul „cetate“ prin <Burg> / săsește ~ <Burjch>.
    Strada Ocnei din Sibiu se numește în limba germană: <Burger Gasse> / săsește: ~ < Borjer Gass> (sufixul „jer“ din <Borjer> se pronunță la fel precum în cuvântul românesc „ieri“). <Borger / Borjer> era denumirea veche folosită pentru „consilier”. Consilierii din „rândul celor 12“ formau „consiliul municipal” / „Stadtverwaltung“ – administrația orașului și a scaunului medieval. Sursa informație: cartea lui Arnold Pancratz „Die Gassennamen Hermannstadts“, pag. 38.

    Deci, traducerea pentru „Porta <Burger/ Borger/ Borjer>“ / Burger Tor ar putea fi „Poarta Consilierilor“!
    Carte Poștală dintr-un set tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu, după picturi executate de Johann Böbel. Text verso:
    „Johann Böbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1856?)” // „Das Hermannstädter Burgertor, Innenansicht (abgetragen 1856?)”

    În fotografia realizată în jurul anului 1905 (vezi partea stânga/ sus a colajului) este marcat locul în care se afla baia publica cu valuri // Bade-Anstalt/ Wellenbad. În cartea de adresse din 1892 baia cu valuri apare la adresa Piața Bastionului nr. 1 = Wellenbad, A. Streletzki, Basteiplatz 1

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Saggasse // Strada Turnului / Sag“

    Strada Turnului și Biserica Evanghelică la sfârșitul sec al XIX-lea. (fotografie din arhiva personală)
    Pe strada Turnului, colț cu Valea Mare se afla o moară, de la care se trage denumirea străzii Saggasse. În documentele vremii moara apare sub denumirea Sag: moara „Sag Mühle“ / lângă podețul „Sag Brech“ / pe strada „Sag Gasse“ / lângă poarta „Sag Tor“. Cuvântul german <Säge>, forma veche <Sag>, în dialectul săsesc <suách> (á=ă), înseamnă ferăstrău, deci: moara gater/joagăr de pe strada „Joagărului”, lângă Poarta „Joagărului”.

    „Hoinar prin tîrg
    Uite aşa, cu mîinile la spate, merg pe strada mare, io şi Negruţ cîinele meu! Cel mai mult îmi place, în zi de tîrg, să mă amestec printre oameni. Şi aerul e plin de miros. Caii ce-au tras căruţele pînă în buza tîrgului stau acum şi rumegă liniştiţi, din traista ţesută în casă, iarbă uscată şi mei, şi dau cu coada stînga şi dreapta după muşte. În jurul lor, totdeauna zumzăie muştele şi se ridică miros de oaie, de bălegar şi piele asudată. Trec pe lîngă magazinul de fierărie şi pe lîngă băcănia de delicatesuri… pşiiii, ce miros dulce în nara mea şi-mi lasă gura apă numai la gîndul bomboanelor colorate ce stau închise în borcan! Şi sînt acolo aşezate pe raft tot felul de cutiuţe de tablă, de borcane şi sticle minunate şi de te apropii simţi aromă de cafea şi de mirodenii de tot felul.
    Mai încolo, urcă miros de ceară topită şi oamenii îndoliaţi vin uneori să cumpere lumînări pentru mort, (ăştia au ochii roşii de plîns!) dar sînt şi lumini de bucurie, de nuntă şi botez, dichisite cu panglici şi flori de hîrtie. Hei Negruţ, îi zic cu un fluierat scurt! Vin‘ aici mintenaş, că trecem pe lîngă Ficioru‘ cu măturoi din faţa prăvăliei şi Cucoana nu-l pierde din ochi, că drumul tre‘ să fie „perfekt sauber“! Aşa stă acolo în drum şi-şi mîngîie şorţu‘ şi nu-l pierde din ochi pe ficior! Mereu murmură cîte ceva pe limba ei, dar nimic nu aud, decît la sfîrşit „Gott sei Dank!“ şi-şi ridică ochii spre cer. Ehhh, năzdrăvanule, vin aici, lasă căţeaua omului, îi zic lu Negruţ, că uneori birjarii dau cu biciul de piele împletit şi, de te ating, vai şi amar de coama ta! Aşa-mi place mie să merg pe mijlocul străzii, în zi de tîrg, să colind pe lîngă mese şi să trag cu urechea la înţelegeri. Unii beau adălmaşu‘ chiar acolo, la masă, şi rîd cu voce tare şi gura deschisă toată, de li se văd toţi dinţii. Da‘ uneori suduie şi se ceartă pentru preţ şi-mi trag pălăria pe o ureche şi trec mai departe şi-s tare ocoş cu pălăria mea! Minteni se aud clopotele bisericii şi-i vezi pe toţi zicînd „Doamne ajută“!… fiecare pe limba lui, da‘ se înţelg cu toţi!
    Şi cînd duduie soarele, cumetrele pun deasupra meselor rogojini să ţină de umbră şi să nu se strice bucatele şi fac meru vînt cu mîna să alunge muştele ce roiesc în jurul cărnii.
    Bunicu‘ zice că în tîrg la noi nu se înşeală şi nu se fură, doar toate casele sînt cu ochii pe oameni şi de veghe. Aşa stau zi şi noapte şi dau de veste şi şuieră omului în somn să se trezească şi să se apere de-i necaz. Io n-am văzut niciodată casele să doarmă!… uite aşa stau mereu cu ochii deschişi, doar de-i soare puternic parcă-i mijesc o ţîră! Şi-s tare mîndru de oraşul meu, şi Negruţ la fel!

    Adriana Moscicki”
    (Un text foarte frumos scris, preluat de pe pagina „Călătorie în timp Zeitreise Időutazás // Sibiu Hermannstadt Nagyszeben“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Strada Turnului – Saggasse – Kistoronyi utca“

    Instantaneu cu tramvai pe strada Turnului // Saggasse // Kistoronyi utca realizat în anii 1920.
    Linia de tramvai între Piața Gării și Piaţa Lemnelor a fost dată în folosință în 1912. În 1927 linia a fost prelungită până la Gara Turnişor. Patru decenii mai târziu/ 1966 a fost desființată linia de tramvai între Gara Turnișor și Piața Lemnelor (Piața Cibin) iar un an mai târziu între Piața Cibin și Piața Gării.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „HERMANNSTADT von Norden gesehen” // „SIBIU privit dinspre nord“ ~ F.J. Sandmann / J. Rauh

    Această ilustrație arată veduta orașului Sibiu privit dinspre Biserica Sf. Elisabeta din cartierul Terezian // Theresianum. Litografia colorată a fost realizată de cunoscutul litograf vienez Franz Josef Sandmann (1805-1856) și tipărită în anii 1840 la institutul litografic al lui Johann Rauh (1803-1863) din Viena.
    Hermannstadt (Theresianum) – Lith. von Sandmann gedruckt in der Lithografischen Anstalt von Johann Rauh in Wien.

    Rauh, Johann (1803-1863), Steindrucker, (* Wien, 6. 8. 1803; † Wien, 9. 7. 1863) absolvierte eine Schriftsetzerlehre in Wien und arbeitete dann als Steindrucker, später als Faktor bei mehreren Wr. Firmen (u. a. bei Trentsensky), 1834/35 auch in Prag. 1838/39 machte er sich selbständig und widmete sich ganz dem Druck ein- und mehrfärbiger Künstlerlithographien. 1854 zog er sich krankheitshalber aus dem Geschäftsleben zurück. R. erwarb sich um die Qualitätsverbesserung des Steindruckes in Österr., insbes. der Chromolithographie, Verdienste. Wegen seiner vorzüglichen Arbeit war er einer der gesuchtesten Wr. Steindrucker, zu dessen Kunden viele berühmte Lithographen, u. a. J. Kriehuber (s. d.), zählten. Der Streit um sein rechtlich nicht einwandfreies Testament, in dem er sein Haus den Wr. Buch- und Steindruckern vermacht hatte, war von einigem Einfluß auf die Entwicklung der Berufsvereinigung der Buch- und Steindrucker.“ (Quelle: Austrian Centre for Digital Humanities and Cultural Heritage / Österreichisches Biographisches Lexikon)

    Franz Josef Sandmann, auch Franz Xaver Josef Sandmann oder Franz Xaver Sandmann, (* 15. Dezember 1805 in Straßburg, Elsass; † 1. Jänner 1856 in Wien) war ein deutsch-französischer Zeichner, Lithograf und Landschaftsmaler.
    Sandmann wurde 1805 in der Barbaragasse 3 in Straßburg geboren. Die Eltern waren der Weinhändler Franz Xaver Sandmann und dessen Gattin Franziska Speiser.
    Von 1836 bis 1839 arbeitete Sandmann an lithografischen Ansichtsserien aus dem Elsass. Er schuf vor allem Landschaften und Veduten, beginnend mit den Vues des villes et bourgs… de l’Alsace (Straßburg, 1836). Bekannt wurden seine Lithografieserien über das Elbsandsteingebirge und das Elbtal, Potsdam oder über die Landschaft um Zell am See. 1841 ging er nach Wien und lithografierte bis 1850 Ansichten für Alben, die von den Kunstverlegern L.T. Neumann und Anton Paterno herausgegeben wurden. Außerdem lieferte er Lithografien für den Verlag Josef Bermann nach einer Donaureise, die Jakob Alt zwischen 1847 und 1849 unternahm. 1850 erschien die Folge „Mahlerische Donaureise von Engelharts-Zell bis Wien“ nach Alts Originalaufnahmen. Im Verlag L.T. Neumann erschienen um 1850 nach einigen Zeichnungen lithografierte, kleinformatige Donauansichten Sandmanns, die ihn als Zeichner ausweisen. Franz Xaver Josef Sandmann lebte bis zu seinem Tod in Wien. Sein künstlerischer Nachlass ging an Josef Bermann.“ (Quelle: Wikipedia)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Vechea stradă spre Turnu Roșu și cazărmile din suburbia Cisnădiei // Alte Rotenturm Strasse und Kasernen in der Heltauer-Vorstadt”

    Prin semnarea tratatului de la Blaj în data de 27 octombrie 1687 Imperiul Habsburgic obliga 12 orașe și cetăți transilvănene să primească la iernat trupele imperiale: Sibiu, Cluj, Bistrița, Albă lulia, Sas-Sebeș, Orăstie, Osorhei, Deva, Gherlă, Șimleu, Monastur, Teiuș.
    În 30 octombrie trupele Regimentului de Infanterie Baden und Scherffenberg sub conducerea generalului Friedrich von Scherffenberg și Regimentul de Cavalerie Limburg-Styrum au intrat în orașul Sibiu. Soldații trupelor împărătești au fost încartiruiți pe la casele cetățenilor sibieni, ceea ce a dus la conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii orașului Sibiu.
    Din cartea lui Emil Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt aflăm că proprietari unei case cu o singură cameră au fost obligați să asigure cazare și masă pentru 2-3 soldați, iar cei care aveau case cu mai multe camere până la 4-5 soldați!

    În 1718 magistratul orașului înaintează prin comandantul Graf Steinville o petiție la curtea vieneză prin care cere permisiunea de a construi o cazarmă pentru trupele împărătești.
    În 1758 vecinatățile orașului Sibiu trimit din rândul lor deputații Johann Mooth, Johann Steiler și Michael Müller la curtea din Viena cu rugămintea de a se permite transformarea complexului de clădiri Therezianum, construit pentru emigranții austrieci în așa-numitul Retranchement din față Porții Ocnei // Burger Tor, în cazărmi militare.
    În 1766 magistratul orașului Sibiu cumpără casa cunoscută sub denumirea la trandafiri // bei den Rosen situată pe str. Valea Mare // Große Bach Gasse și amenajează o cazarmă pentru militarii austrieci. În 1775 se menționează că acea cazarmă „mica, umedă și nesanatoasa“ devenise inadecvată pentru cazarea soldaților și ofițerilor străini.

    În 1782 magistratul orașului însărcinează o comisie cu alegerea unui amplasament potrivit pentru construcția unei cazărmi noi în zona Soldisch. Datorită inițiativei viitorului primar sibian Martin Hochmeister, devenit 1786 președintele comisiei, se hotărește în același an construirea noii cazărmi pe fumdamentele fostului bastion din fața Porții Cisnădiei. Construcția cazărmii (începută 1792 și finalizată 1807) sub conducerea maiștrilor constructori Michael Tischler, Georg Scherer, Andreas și Thomas Krauß, a progresat destul de încet deoarece fondurile disponibile erau insuficiente. Finanțarea lucrărilor planificate a fost realizată de oraș doar cu ajutorul unui credit imobiliar, costul cazărmii ridicându-se la peste 100.000 Galbeni // Gulden. Această sumă enormă a fost acoperită de contribuțiile cetățenilor orașului Sibiu.

    În această litografie, ilustrație publicată în ziarul „Illustrierte Zeitung” din 6 martie 1846, se vede cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga (născut la Sebeș la 19 noiembrie 1774 – decedat la Sibiu la 17 octombrie 1845) trecând prin fața Cazărmii cezaro-crăiești de Infanterie în drum spre Biserica din Groapă unde a fost înmormântat în cimitirul comunitătii ortodoxe. Textul original: „Leichenbegrängniß des Bischofs Basilius Moga zu Hermannstadt“. Litografie realizată după un desen de Theodor Glatz.

    Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie (K. und K. Städtische Infanterie Kaserne) din Sibiu, devenită în perioadă interbelică sediul Regimentului 90 Infanterie și numită de sibieni „Cazarma 90” a fost demolată 1986.

    De la Poartă Cisnădiei porneau trei drumuri principale. Unul ducea spre satele din Mărginime Poplaca, Gura Râului, Orlat (astăzi Bl Victoriei), altul spre Cisnădie, Cisnădioara, Rășinari (astăzi Calea Dumbrăvii) iar al treilea ducea spre Șelimbăr, Făgăraș, Brașov, Turnu Roșu/ valea Oltului și Țara Românească (astăzi str. General Vasile Milea). De-a lungul acestor trei artere principale au fost ridicate în secolele XIX – XX o serie de clădiri cu destinație militară: cazărmi cezaro-crăiești, Casă de educație militară, Spital militar de Garnizoană, hală pentru echitație, depozite și magazii de materiale și alimente și alte anexe militare. În 1830 a fost amenajată între parcul Sub Arini și Calea Dumbrăvii Școală militară cezaro-crăiască de Înot. Lângă Școala de Înot se afla micul Câmp de înstrucție, iar între Calea Dumbrăvii și strada Turnu Roșu se afla marele Câmp de înstrucție/ hipodromul cezaro-crăiesc de la care se trage numele cartierului Hipodrom.

    Cazarma orășenească cezaro-craiăscă de Aprovizionare și Transport/ Train(*) (K. und K. Städtische Train-Kaserne) ~ Regimentul cezaro-crăiesc de Aprovizionare și Transport în coloană de marș (Train-Regiment im Marsch)
    (*)Cuvăntul „Train“ a fost folosit în limba militară germană și franceză între sec. XVIII și începutul sec. XX, pentru denumirea sistemului de transport militar. „Train” se referă la o coloană de vehicule sau animale de povară care transportă materiale pentru trupe sau unități militare, cum ar fi: provizii, muniție, materialele medicale sau echipamente de asediu

    Hala pentru echitație de la Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie / transformata 1910 în hală de festivități cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Reuniunii corale de bărbați // Männergesangverein (Städtische K.u.K. Militär-Reitschule) ~ Școala specială de cavalerie / anii 1920 (Kavalerie-Spezialschule)

    Drumul spre pădurea Dumbrava și-a păstrat de-a lungul timpului denumirea de stradă/ calea Dumbrăvii (în germană Jungenwald Strasse), drumul spre Șelimbăr apare în hărțile din sec XVIII – XX sub diferite denumiri.
    Cum se poate observa în harta întocmită 1751 drumul spre Șelimbăr și spre valea Oltului trecea pe lângă parcela de teren pe care s-a construit 1770 reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal (astăzi stradă Constantin Noica) și purta numele de Weg nach Rothen Thurm // drumul spre Turnu Roșu. După marea Unire 1919 numele drumului a fost schimbată în calea/ strada Mihai Viteazul, iar după 1947 în calea/ strada Armata Roșie. Din anii 1970 până la Revoluție strada se numea Gheorghe Gheorghiu Dej. Acest drum se numește astăzi str. General Vasile Milea.

    În planul orașului Sibiu realizat de Johann Böbel 1882 după o hartă din 1875 sunt marcate cazărmile construite pe Calea Dumbrăvii, parcela fostei reședințe de vară a baronului Samuel von Brukenthal și complexul de clădiri mari, anexe gospodărești, din proprietetea baronului Brukenthal. Din textul olograf notat de Johann Böbel 1882 aflăm că anexele gospodărești ale baronului Brukenthal au fost cumpărate de guvern în anii 1860 și transformate în cazărmi de cavalerie:
    „Diese vormals Baron Brukenthalschen, sehr grossen, umfangreichen Wirtschaftsgebäude, sind in den 60er Jahre von der Regierung angekauft und zu Cavallerie Kasernen hergestellt worden.”
    „Acest complex amplu de clădiri mari, în trecut anexe gospodărești ale baronului Brukenthal, a fost cumpărat de guvern în anii 1860 și transformat în cazarmă de cavalerie.
    ” (traducere)

    Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Vânători (K. und K. Städtische Jäger-Kaserne) ~ Cazarma cezaro-crăiscă de Artilerie și Școala de Cadeți de Infanterie (K. und K. Artillerie-Kaserne und Infanterie-Kadettenschule)

    Câmp de înstrucție/ hipodromul cezaro-crăiesc de la care se trage numele cartierului Hipodrom (K. und K. Exerzier-Platz) ~ Școala militară cezaro-crăiască de Înot (K. und K. Militär Schwimmschule)

    În harta S.K.V. a orașului Sibiu din 1914 sunt marcate cazărmile construite în secolele XIX – XX în cartierul din fața Porții Cisnădiei:

    A = K. und K. Städtische Infanterie-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Infanterie (1807)
    B = K. und K. Militär Schwimmschule // Școala militară cezaro-crăiască de Înot (1830)
    C = K. und K. Städtische Jäger-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Vânători (1892)
    D = K. und K. Artillerie-Kaserne und Infanterie-Kadettenschule // Cazarma cezaro-crăiscă de Artilerie și Școala de Cadeți de Infanterie (anii 1876)
    E = K. und K. Militärisches Verpflegungs-Magazin und Dampfbäckerei // Depozitul cezaro-crăiesc de Aprovizionare Alimentară Militară și Brutărie cu aburi
    F = K. und K. Betten- und Furage-Magazine // Depozite cezaro-crăiești de Materiale/ paturi și Furaje
    G = K. und K. (Kavallerie) Kaserne // Cazarmă cezaro-crăiască (de Cavalerie) (anii 1860)
    H = K. und K. Städtische Train-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-craiăscă de Aprovizionare și Transport/ Train (1891)
    I = Städtische K. und K. Militär-Reitschule // Școala orășenească cezaro-crăiască de Călărie
    J = Städtische K. und K. Kavallerie-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Cavalerie (1912)
    K = K. und K. Exerzier-Platz // Câmp de instrucție cezaro-crăiesc
    L = Kleiner Exerzier-Platz // Micul Câmp de instrucție

    Colaj realizat cu ajutorul informațiilor din bibliografia lui Emil Sigerus / Johann Böbel, hărțile orașului Sibiu din 1751 / 1875(Böbel 1882) / S.K.V.1914 / 1926 / 1947 / OpenStreetMap și fotografiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Städtische K.u.K. Militär-Reitschule – Festhalle“ // „Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie – hală festivă“ ~ 1910

    În această fotografie rară se vede hala de festivități de pe str. Ștefan cel Mare (vechea denumire Calea Nocrinchului // Leschkircher Strasse) pe arealul fostei unități militare Cazarma orășenească cezaro-crăiască de transport (Train) // K.u.K. städtische Train-Kaserne. De fapt era hala pentru echitație de la Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie // Städtische K.u.K. Militär-Reitschule.
    Fotografia a fost realizată de renumitul fotograf sibian Emil Fischer în zilele de 14-16 mai 1910, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Reuniunii corale de bărbați // Männergesangverein. Vezi cronica lui Emil Sigerus: 1910 – Der Männergesangverein begeht sein 50. Stiftungsfest. Această hală există și astăzi. Este Sala de Sport a Academie Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Festhalle ~ Vereinstage Hermannstadt“ // „Hală de festivități ~ Zilele Societătii Sibiu“ 1869

    Între 29 iulie și 7 august 1869 s-au sărbătorit la Sibiu Zilele Societătii (Asociației) Sibiu // Hermannstädter Vereinstage. (Emil Sigerus: „1869-29.7. bis 7.8. Vereinstage Festhalle îm Gerlizigarten.“). Pentru acest eveniment s-a construit o hală de festivități în Grădină Gerlizi. Marea grădină Gerlitzi, fosta grădină Ritter, se afla între vechiul patinoar // Eislaufplatz și str. Justiției // Kirchengasse ~ adică pe arealul între Facultatea de Litere și Arte-ULBS, Bd Victoriei, str. Justiției și str. Zaharia Boiu.

    Contesa Kun-Brukenthal moștenise de la mamă ei Grădina Ritter // Ritter’sche Garten aflată lângă str. Schewis // Sevis (Bd Victoriei). După moartea contesei grădina a ajuns în posesia fiicei contesei, Baroneasa Gerlitzi, de la care a moștenit-o fiul acesteia. După moartea fiului Grădina Gerlitzi a fost cumpărată de Fabrica de Bere Orlat // Orlater Bierbrauerei, care a deschis pe arealul respectiv Grădina restaurant Flora // Gasthausgarten Flora.
    Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că
    Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat în data de 1 mai 1876 marea grădină a baronului Gerlitzi de pe str. Schewis // Seviș pentru suma de 14.200 Gulden ~ (Emil Sigeurus: 1876 – 1.5. Das griech.- orient. Metropolitankapitel kauft um 14.200 Gulden den großen Baron Gerlitzischen Garten in der Schewisgasse).
    Litografia „Festhalle“ a fost realizată de litograful sibian
    F.A.R. Krabs și publicată în calendarul Volkskalender 1870. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Rednertribüne des Hermannstädter Schützenvereins“ // „Tribuna vorbitorilor Asociației Cetățenești a Țintașilor Sibiu“ 1869

    În această fotografir rară, realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz 1869, se vede tribuna vorbitorilor (Rednertribüne) lângă poligonul de tragere, amenajat de Asociația Cetățenească a Țintașilor Sibiu // Hermannstädter Schützenverein, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea asociației. Festivitatea cu 500 de invitați, hală festivă a Țintașilor (Schützenhalle) și poligon de tragere a avut loc în zonă Haller Wiese, în perioada sărbătorilor Zilelor Societății (Asociației) din Sibiu // Hermannstädter Vereinstage, organizate între 29 iulie și 7 august 1869. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Ev. Kirche und Knabenvolksschule” // „Biserica și Școala evanghelică primară de băieți”

    Clădirea din partea dreaptă a fotografiei a fost construită 1897 pe locul a două parcele. Pe parcela sudică se afla o casă veche menționată deja în sec al XVI-lea. După demolarea clădirilor 1897 arhitectul sibian Carl Heinrich Eder a construit Școala evanghelică primară de băieți // Evangelische Knabenelementarschule A.B., devenită gimnaziu în perioada interbelică. De-a lungul timpului imobilul de pe strada Alexandru Odobescu nr.2 a găzduit Școala de Arte, Liceul de Muzică, Liceul de Muzică și Arte Plastice.
    Instantaneul cu Biserica Evanghelică și curtea Școlii evanghelice primare de băieți a fost realizată în jurul anului 1900 dinspre str. Rațelor // Entengasse, astăzi str. Moș Ion Roată. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 10

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 10(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (46) Rote Turm // Turnu Roșu // Vöröstorony (Burg) (47) Radeln // Roadeș // Rádos (48) Bonnesdorf // Boian // Alsóbajom (49) Bulkesch // Bălcaciu // Bolkács (50) Deutsch-Kreuz // Criţ // Szászkeresztúr
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (46) Rote Turm // Turnu Roșu // Vöröstorony (Burg)

    (47) Radeln // Roadeș // Rádos

    (48) Bonnesdorf // Boian // Alsóbajom

    (49) Bulkesch // Bălcaciu // Bolkács

    (50) Deutsch-Kreuz // Criţ // Szászkeresztúr

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 9

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 9(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (41) Schässburg // Sighișoara // Segesvár (Burg) (42) Bodendorf // Bunești // Szászbuda (43) Marpod // Marpod // Márpod (44) Roseln // Ruja // Rozsonda (45) Trappold // Apold // Apold
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (41) Schässburg // Sighișoara // Segesvár (Burg)

    (42) Bodendorf // Bunești // Szászbuda

    (43) Marpod // Marpod // Márpod

    (44) Roseln // Ruja // Rozsonda

    (45) Trappold // Apold // Apold

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1898-1905

    Piața Mare fotografiată în anii 1889-1904 ~ post 1898, deoarece lipsește reclama farmaciei La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler pe clădirea de lângă turnul Bisericii Catolice / farmacia a fost mutată la parterul Palatului Brukenthal în anul 1898 ~ și ante 1905, deoarece în acel an a fost demolat ansamblul de clădiri de la vechea adresă Piața Mare nr. 3+4+5 / parcele pe care Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar) a construit în anii 1905-1906 clădirea care găzduiește în prezent sediul Primăriei Sibiu.
    (Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Gruss aus Hermannstadt ~ Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ ante 1898

    Salutări din Sibiu ~ Piața Mare fotografiată în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Ante 1898, deoarece în anul 1898 a fost mutată farmacia La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler din clădirea de lângă turnul Bisericii Catolice la parterul Palatului Brukenthal.
    Clădirile aflate între Biserica Catolică, str. Samuel von Brukenthal, Piața Albert Huet și Piața Mică (în fotografie complexul de clădiri din fața Bisericii Evanghelice) au fost demolate în perioada 1898-1905.
    (Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 8

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 8(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (36) Törzburg // Bran // Törcsvár (Burg) (37) Klosdorf // Cloaşterf // Miklóstelke (38) Scharosch // Șaroș pe Târnave // Szászsáros (39) Heltau // Cisnădie // Nagydisznód (40) Mediasch // Mediaș // Medgyes
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (36) Törzburg // Bran // Törcsvár (Burg)

    (37) Klosdorf // Cloaşterf // Miklóstelke

    (38) Scharosch // Șaroș pe Târnave // Szászsáros

    (39) Heltau // Cisnădie // Nagydisznód

    (40) Mediasch // Mediaș // Medgyes

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 7

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 7(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (31) Rosenau // Râșnov // Barcarozsnyó (Burg) (32) Neustadt (Kronstadt) // Cristian // Keresztényfalva (33) Almen // Alma Vii // Szászalmád (34) Birthälm // Biertan // Berethalom (35) Hundertbücheln // Movile // Százhalom
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (31) Rosenau // Râșnov // Barcarozsnyó (Burg)

    (32) Neustadt (Kronstadt) // Cristian // Keresztényfalva

    (33) Almen // Alma Vii // Szászalmád

    (34) Birthälm // Biertan // Berethalom

    (35) Hundertbücheln // Movile // Százhalom

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Baron Samuel Brukenthal ~ Gubernator von Siebenbürgen“

    * Gubernator Samuel von Brukenthal *

    Carte poștală realizată la tipografia Jos. Drotleff din Sibiu în anul 1921, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea Guvernatorului Transilvaniei Samuel von Brukenthal (1721-1803).

    Samuel von Brukenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich – d. 9 aprilie 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.
    Bunicul și tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele inițial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.
    După absolvirea gimnaziului, începând din 9 februarie 1741, Samuel von Brukenthal a fost circa doi ani funcționar la Cancelaria din Sibiu.
    Apoi a studiat dreptul, filosofia, științele politice și administrative la universitățile din Halle și Jena, fără a obține însă un titlu academic. În acea epocă, diploma de absolvire nu era obligatorie. Era suficient un certificat de bună purtare pe durata studiilor. În timpul studenției a reușit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin și a fost inițiat în francmasonerie în Loja Zu den Drei Adler din Viena, apoi a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg.
    A obținut la Viena funcția de cancelar provincial. Aici a început să-și creeze diverse colecții și o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecțiile sale au fost menționate într-un almanah ca numărându-se printre cele mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment. O parte a colecțiilor și-a constituit-o prin achiziții din Viena, fie personal, fie prin intermediul pictorului Johann Martin Stock. Unele picturi provin din colecții mai vechi, precum cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, altele sunt achiziționate de pe piața de artă sau direct de la artiștii epocii (Martin Meytens și Franz Neuhauser jun.). O altă parte a colecțiilor a provenit din Transilvania.
    În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu și a avut ocazia ca, în baza a doi ani de studii specializate, să fie admis la Cancelaria administrației locale.
    Ca tânăr de „condiție bună” cu studii superioare, i s-au deschis multe uși și pe plan personal, astfel că la 26 octombrie 1745 s-a căsătorit cu Sofia Katharina, fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzând însă sprijinul familiei comitelui de Baußnern, care sperase că Brukenthal se va căsători cu fiica sa. Căsătoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, mulțumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare și funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vază ai Transilvaniei.
    Între 1745 și 1753, Brukenthal a ocupat funcții nesemnificative în administrație.
    Întâi a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului de Sibiu.
    În 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena, unde a fost primit în audiență de împărăteasa Maria Tereza a Austriei.
    Națiunea săsească aspira să aibă și ea un secretariat al administrației (aidoma celor două existente pentru maghiari și secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina să înființeze acest secretariat. Nu numai că a îndeplinit cu succes această sarcină, dar la 18 ianuarie 1754 a fost numit să conducă secretariatul pentru națiunea săsească. Celelalte două secretariate erau conduse de nobilii maghiari Josinkzi (?) și Monos.
    În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă.
    Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni.
    După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, Samuel von Brukenthal a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni.
    În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris.
    Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.
    Pentru ca această colecție să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.“ (Wikipedia)

    Arbore genealogic al familiei Brukenthal cu descendenții lui Michael Brekner von Brukenthal.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Oberlieutt. Akos Baron Bruckenthal“

    * Ákos von Bruckenthal *

    Persoana din partea stângă, șezând, este baron Akos von Bruckenthal. Militarii din fotografie făceau parte din Divizia voluntară arădeană de husari cezaro-crăiești, escadronul II. Fotografia a fost realizată de F. Segl 1859 la Salzburg în Austria, în timp ce voluntarii se aflau în drum spre frontul de război din Italia.

    Textul explicativ la fotografie:
    „K.K. Arader Freiwill. Huzaren Division, II. Escadron
    Sitzend: Oberlieutt. Akos Baron Bruckenthal,
    I. Rittmeister Edmund Graf Wickenburg,
    Oberlieutt. Peter von Vuja,
    Stehend: Lt. Paul von Tóth,
    II: Rittmeister Anton Stefezius.
    Die Freiwilligen befanden sich auf dem Marsch zum italienischen Kriegsschauplatz. Photo F. Segl / Salzburg 1859.”

    Traducere:
    „Divizia voluntară arădeană cezaro-crăiască de husari, escadronul II.
    Șezănd: Prim locotenent – Akos Baron Bruckenthal,
    Căpitan I – Edmund Graf Wickenburg,
    Prim locotenent – Peter von Vuja,
    În picioare: Locotenent – Paul von Tóth,
    Căpitan II – Anton Stefezius.
    Voluntarii se aflau în drum spre frontul de război din Italia. Foto F. Segl / Salzburg 1859.”

    Numele Brukenthal apare în unele documente scris cu „ck”. Samuel von Brukenthal și-a scris numele fără „ck”, (cu câteva excepții cunoscute, cum ar fi semnătura de pe testament.)

    Arbore genealogic al familiei Brukenthal cu descendenții lui Michael Brekner von Brukenthal.

    Michael Brekner von Brukenthal (1676-1736) a fost tatăl guvernatorului Samuel von Brukenthal (1721-1803) și stră-stră-bunicul lui Ákos von Bruckenthal (1837-1878). Informații despre Ákos von Bruckenthal se pot citi la link-ul accesat: LINK
    (Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 6

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 6(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (26) Michelsberg // Cisnădioara // Kisdisznód (Burg) (27) Schweischer // Fişer // Sövényseg (28) Waldhütten // Valchid // Válthid (29) Klein-Schelk // Şeica Mică // Kisselyk (30) Grossau // Cristian // Kereszténysziget
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (26) Michelsberg // Cisnădioara // Kisdisznód (Burg)

    (27) Schweischer // Fişer // Sövényseg

    (28) Waldhütten // Valchid // Válthid

    (29) Klein-Schelk // Şeica Mică // Kisselyk

    (30) Grossau // Cristian // Kereszténysziget

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 5

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 5(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (21) Stolzenburg // Slimnic // Szelindek (Burg) (22) Agnetheln // Agnita // Szentágota (23) Meschen // Moșna // Szászmuzsna (24) Wurmloch // Valea Viilor // Nagybaromlak (25) Gross-Kopisch // Copşa Mare // Nagykapus
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (21) Stolzenburg // Slimnic // Szelindek (Burg)

    (22) Agnetheln // Agnita // Szentágota

    (23) Meschen // Moșna // Szászmuzsna

    (24) Wurmloch // Valea Viilor // Nagybaromlak

    (25) Gross-Kopisch // Copşa Mare // Nagykapus

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 4

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 – Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 – Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 4(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (16) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Burg) (17) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Kirche) (18) Tartlau // Prejmer // Prázsmár (Inneres) (19) Baassen // Bazna // Bázna / Felsőbajom (20) Frauendorf // Axente Sever // Asszonyfalva (Kirche) + Neithausen // Netuș // Netus
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (16) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Burg)

    (17) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Kirche)

    (18) Tartlau // Prejmer // Prázsmár (Inneres)

    (19) Baassen // Bazna // Bázna / Felsőbajom

    (20) Frauendorf // Axente Sever // Asszonyfalva (Kirche) + Neithausen // Netuș // Netus

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 3

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 – Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 – Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 3(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (11) Marienburg // Feldioara // Földvár (12) Honigberg // Hărman // Szászhermány (13) Alzen // Alțâna // Alcina (14) Felmern // Felmer // Felmir (15) Bussd (Mediasch) // Buzd // Szászbuzd
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (11) Marienburg // Feldioara // Földvár (Burg)

    (12) Honigberg // Hărman // Szászhermány

    (13) Alzen // Alțâna // Alcina

    (14) Felmern // Felmer // Felmir

    (15) Bussd (Mediasch) // Buzd // Szászbuzd

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „a Waras usque in Boralt”

    În cele două fotografii se vede una(*) dintre cele două spade legendare de jurământ care „au vegheat de-a lungul timpului peste pământul crăiesc”, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld(**)
    O legendă spune că cele două spade originale, înfipte încrucișat în pământul sfânt de conducătorii coloniștilor germani cu ocazia întemeierii primei localități (vezi cele două spade încrucișate pe stema orașului Sibiu), au fost depuse și păstrate în bisericile celor două localități extreme ale ținutului oferit sașilor – Orăștie / Broos / Szászváros și Drăușeni / Draas / Homoróddaróc.

    (*) În fotografia realizată de Emil Fischer în anul 1942 se vede spada din Draușeni ținută de Hannul/ judele, primarul satului (în germană Hann/ Ortsrichter). Spada lungă pentru două mâini, cu două tăișuri, din fotografie NU este cea originală, ci o spadă din sec. al XVII-lea. Cele două spade originale au dispărut. Cea din Orăștie în negura timpului, cea din Draușeni în anul 1944. Interesantă este și vestimentația bărbaților sași din fotografie, mai ales pălariile lor cu boruri mari și calote rotunde…
    (**) Pământul crăiesc (Ținutul crăiesc, Ținutul sașilor sau Scaunele săsești, în latină fundus regius, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld) este denumirea dată unora dintre teritoriile transilvane repartizate Sașilor în Evul Mediu, delimitate la nord de râul Mureș, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăușeni și la vest de Orăștie.
    În aceste teritorii s-a stabilit în secolele XII-XIV o populație de limbă germană (inițial populație mixtă germană, flamandă, valonă), cunoscută sub denumirea de sași (în latină, saxones). Prima mențiune documentară este Diploma Andreanum (1224), numită de istoriografia săsească și „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabilește anumite privilegii (scutiri fiscale și o formă de autonomie) pentru unitățile administrative respective. (Wikipedia)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Andreanum ~ Goldener Freibrief” // „Diploma andreană // „Arany szabadságlevélnek”

    Diploma andreană (în latină Andreanum, germană Goldener Freibrief, sau Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen (Hrisovul de aur al sașilor transilvăneni, maghiară Arany szabadságlevélnek) a fost un document (diplomă privilegială), emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, prin care reconfirma coloniștilor germani o serie de privilegii, care au fost menținute pe tot parcursul Evului Mediu, unele chiar până în anul 1876. În 1486 diploma a fost confirmată de regele Ungariei Matia Corvin pentru toată Universitatea Săsească. Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este păstrat la Arhivele Naționale ale județului Sibiu. (wikipedia)


    Textul original (întreg):

    „In nomine sanctae trinitatis et individuae unitatis. Andreas dei gratia Hungariae, Dalmaciae, Croaciae, Ramae, Seruiae, Galliciae Lodomeriaeque rex in perpetuum. Sicut ad regalem pertinet dignitatem, superborum contumaciam potenter opprimere, sic etiam regiam decet benignitatem, oppressiones humilium misericorditer sublevare et fidelium metiri famulatum et unicuique secundum propria merita retributionis gratiam impertiri. Accedentes igitur fideles hospites nostri Theuthonici Ultrasiluani universi ad pedes maiestatis nostrae humiliter nobis conquerentes sua questione suppliciter nobis monstrayerunt, quod penitus a sua libertate qua vocati fuerant a piissimo rege Geysa avo nostro excidissent, nisi super eos maiestas regia oculos solitae pietatis nostrae aperiret, unde prae nimia paupertatis inopia nullum maiestati regiae servitium poterant impertiri. Nos igitur iustis eorum querimoniis aures solitae pietatis inclinantes ad praesentium posterorumque notitiam volumus devenire, quod nos antecessorum nostrorum piis vestigiis inhaerentes pietatis moti visceribus pristinam eis reddidimus libertatem. Ita tamen quod universus populus ineipiens a Waras usque in Boralt cum terra Syculorum terrae Sebus et terra Daraus unus sit populus et sub uno iudice censeantur, omnibus comitatibus praeter Chybiniensem cessantibus radicitus. Comes vero quicumque fuerit Chybiniensis nulluni praesumat statuere in praedictis comitatibus, nisi sit infra eos residens, et ipsum populi eligant, qui melius videbitur expedire, nec etiam in comitatu Chybiniensi aliquis audeat comparare pecunia. Ad lucrum vero nostrae camerae quingentas marcas argenti dare teneantur annuatim, nulluni praedialem vel quemlibet alium volumus infra terminos eorundem positum ab hac excludi redditione, nisi qui super hoc gaudeat privilegio speciali. Hocetiam eisdem concedimus, quod pecunia, quam nobis solvere tenebuntur seu dignoscuntur, cum nullo alio pondere nisi cum marca argentea quam piissimae recordationis pater noster Bela eisdem constituit videlicet quintum dimidium fertonem Chybiniensis ponderis cum Coloniensi denario, ne discrepent in statera solvere teneantur. Nunciis vero, quos regia maiestas ad dietam pecuniam colligendam statuerit, singulis diebus, quibus ibidem moram fecerint, tres lotones pro eorum expensis solvere non recusent. Milites vero quingenti infra regnum ad regis expeditionem servire deputentur, extra vero regnum centum, si rex in propria persona iverit, si vero extra regnum iobagionem miserit sive in adiutorium amici sui sive in propriis negotiis quinquaginta tantummodo milites mittere teneantur nec regi ultra praefatum numerum postulare liceat nec ipsi etiam mittere teneantur. Sacerdotes vero suos libere eligant et electos repraesentent et ipsis decimas persolvant et de omni iure ecclesiastico secundum antiquam consuetudinem eis respondeant. Volumus et etiam firmiter praecipimus, quatenus ipsos nullus iudicet nisi nos vel comes Chybiniensis, quem nos eis loco et tempore constituemus. Si vero coram quocumque iudice remanserint, tantummodo iudicium consuetudinarium reddere teneantur, nec eos etiam aliquis ad praesentiam nostram citare praesumat, nisi causa coram suo iudice non possit terminari. Praeter vero supra dicta silvam Blacorum et Bissenorum cum aquis usus communes exercendo cum praedictis scilicet Blacis et Bissenis eisdem contulimus, ut praefata gaudentes libertate nulli inde servire teneantur. Insuper eisdem concessimus, quod unicum sigillum habeant, quod apud nos et magnates nostros evidenter cognoscatur. Si vero aliquis eorum aliquem convenire voluerit in causa pecuniali, coram iudice non possit uti testibus, nisi personis infra terminos eorum constitutis, ipsos ab omni iurisdictione penitus eximentes. Salesque minutos secundum antiquam libertatem circa festum beati Georgii octo diebus, circa festum beati regis Stephani octo et circa festum beati Martini similiter octo diebus omnibus libere recipiendos concedentes. Item praeter supra dicta eisdem concedimus, quod nullus tributariorum nec ascendendo nec descendendo praesumat impedire eos. Silvam vero cum omnibus appendiciis suis et aquarum usus cum suis meatibus, quae ad solius regis spectant donationem, omnibus tam pauperibus quam divitibus libere concedimus exercendos. Volumus etiam et regia auctoritate praecipimus, ut nullus de iobagionibus nostris villam vel praedium aliquod a regia maiestate audeat postulare, si vero aliquis postulaverit, indulta eis libertate a nobis contradicant. Statuimus insuper dictis fidelibus, ut cum ad expeditionem ad ipsos nos venire contigerit, tres descensus tantum solvere ad nostros usus teneantur. Si vero vaivoda ad regalem utilitatem ad ipsos vel per terram ipsorum transmittitur, duos descensus, unum in introitu et unum in exitu solvere non recusent. Adiicimus etiam supra dictis libertatibus praedictorum, quod mercatores eorum ubicumque voluerint in regno nostro libere et sine tributo vadant et revertantur, efficaciter ius suum regiae serenitatis intuitu prosequentes. Omnia etiam fora eorum inter ipsos sine tributis praecipimus observari. Ut autem haec quae ante dicta sunt firma et inconcussa permaneant in posterum, praesentem paginam duplicis sigilli nostri munimine fecimus roborari. Datum anno ab incarnatione domini M. CC. XXIIII., regni autem nostri anno vicesimo primo.“

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 2

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 – Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 – Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 1(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (6) Denndorf // Daia // Szászdálya (7) Hamruden // Homorod // Homoród (8) Kelling // Câlnic // Kelnek (Burg) (9) Galt // Ungra // Szászugra (10) Schönberg // Dealu Frumos // Lesses
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (6) Denndorf // Daia // Szászdálya

    (7) Hamruden // Homorod // Homoród

    (8) Kelling // Câlnic // Kelnek (Burg)

    (9) Galt // Ungra // Szászugra

    (10) Schönberg // Dealu Frumos // Lesses

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 1

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 – Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 – Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducere liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 1(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (1) Reps // Rupea // Kőhalom (2) Katzendorf // Cața // Kaca (3) Draas // Drăușeni // Homoróddaróc (4) Deutsch-Weisskirch // Viscri // Szászfehéregyháza (5) Tartlau // Prejmer // Prázsmár
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (1) Reps // Rupea // Kőhalom (Burg)

    (2) Katzendorf // Cața // Kaca

    (3) Draas // Drăușeni // Homoróddaróc

    (4) Deutsch-Weisskirch // Viscri // Szászfehéregyháza

    (5) Tartlau // Prejmer // Prázsmár