2020-03-22
Stămacasă#
A șasea zi de izolare mă prinde stresată, îngrijorată și bombardată cu știri. Amenințarea unui inamic nevăzut, pe care nu știi cum să-l prinzi, de unde să-l apuci și cum să-l răpui, era până acum apanajul filmelor SF dar, a devenit, peste noapte, și realitatea noastră. Așa am luat răgaz de la plimbarea virtuală prin satele noastre goale căci, în realitatea acestor zile, ele s-ar putea umple miraculos – nu cu sași!
Bunul nostru cronicar Sigerus a ținut o evidență fidelă a epidemiilor ce-au bântuit cetatea, din Evul mediu lung și întunecat până mult aproape de zilele noastre. Ciuma, febra tifoidă, vărsatul și gripa, consemnate cronologic între 1531 și 1918 (Emil Sigerus – Cronica Orașului Sibiu) n-au făcut viață ușoară locuitorilor. Iată aici lista epidemiilor cu care s-au confruntat Sibienii de-a lungul istoriei:
1531 – epidemie de ciumă
1554 – ciuma face 3200 de victime în oraș. În afară zidului orașului, partea Estică, se amenajează un cimitir și se sparge o poartă – pentru scoatarea cadavrelor – așa zisa „portiță a morților“
1573 – epidemie de ciumă
1577 – epidemie de ciumă căreia îi cade victima comitele Augustin Hedwig
1603 – epidemie de ciumă, moare primarul Likas Enyeter
1615, 1622 – epidemie de ciumă
1633 – Ciuma face ravagii în toată țara, Sibiul este cruțat, motiv pentru care Gheorghe Rakoczy își trimite fiii la adăpost, în Sibiu
1635, 1636,1644 – epidemii de ciumă
1651 – epidemie de variolă/vărsat
1661 – epidemia de ciumă face 2733 de victime, printre care și parohul A. Oltard și cei doi fii ai săi
1706 – ciuma face noi victime
1708 – epidemie de variolă în lunile octombrie și noiembrie care răpune zilnic 9-10 persoane
1709 – (10.8) din cauza ciumei se închid porțile orașului – 1711 se redeschid porțile după dispariția ciumei
1717 – mulți cetățeni părăsesc orașul din cauza ciumei
1719, 1737, 1755 – epidemii de ciumă
1762 – Primăvara, o epidemie de febră ucide multe persoane
1763, 1770 – epidemii de ciumă
1788 – epidemie de gripă
1795 – epidemie de ciumă
1803 – epidemie de variolă
1813, 1828 – ciumă
1904, 1905 – epidemie de febra tifoidă
1908 – epidemie de gripă urmată, tot în același an, de febră tifoidă
1918 – epidemie de gripă, se închid școlile
Dacă astăzi medicina poate preveni – prin vaccin și trata cu medicamente performante, există totuși o metodă de stăpânire a pandemiei neschimbată din Evul mediu: se numește Izolare!
Prima carte ghid de comportament și tratare a epidemiei datează din 1510 și este semnată de doctorul Sibian Johannes Salzmann. Broșura, apărută sub numele „Lucrări mici privind prevenirea și tratarea dăunătorilor, nu mai puțin utile decât necesare și prezentate cu exactitate pentru utilizarea de către oamenii obișnuiți“ este un ghid de comportament pentru evitarea și combaterea ciumei. Pe lângă tratamentele medicale ineficiente la acea dată (sângerarea, afumarea, prafuri și poțiuni etc), Salzman este adeptul IZOLĂRII, evitării aglomerațiilor din bâlciuri, piețe și festivaluri. Așa se explică faptul că Sibiul este salvat de „pestilență“ în 1510-1511 (Sigerus nu consemnează însă data).
În 1530, Lucas Trapoldner tipărește cea de-a doua carte cunoscută ca ieșită din tipografia Sibiană: „Eine kleine Unterichtunge: Wie Mann sich halten soll in der Zeit der ungütigen Pestilentz“.
Cartea, cunoscută și sub denumirea de „Pestbüchlein“, a fost scrisă de medicul (Stadtphysikus) Sibian Sebastian Pauschner și era un fel de „cod de conduită“ cu indicaţi pentru perioadele de ciumă. S-a păstrat doar o transcriere din anul 1710 (vezi ilustrația)
Așadar, oricât ne-ar fi de greu și de apăsător, mai Stămacasă# în speranța că vom rămâne sănătoși. Apoi vă invit în plimbările virtuale în cuvinte și imagini, prin timp și prin Cetate.
Adriana Moscicki
