2020-01-11
„Siebenbürgen, süße Heimat“
Transilvanie, vechi ruine
dintr-un ev îndepărtat,
urme mari și milenare
odihnesc sub glia care
||: rodnicia și-a păstrat. (traducere Dan Dănilă)
Siebenbürgen, Land der Trümmer
einer Vorzeit, stark und groß,
deren tausendjährige Spuren
ruhen noch în deinen Fluren
||: ungeschwächtem Ackerschoß!
Voiam să va scriu despre un ținut frumos, cu sate cetăți și biserici uitate, cu drumuri pustii. Voiam să va scriu despre oameni care au clădit, trudit, iubit și trăit, care au lăsat totul în urmă și au plecat doar cu durerea în suflet… dar azi s-a întâmplat ceva atât de frumos și de spontan: azi am întâlnit oamenii!
Am hălăduit câteva zile prin sate: Biertan, Richiș, Alma Vii, Moșna, Valea Viilor. Zăpada a învăluit totul într-o haina curată, peturi și gunoaie s-au ascuns ochiului- cel puțin până-n primăvară. Ger aprig și aer curat. Am umplut aparatul de fotografii până la refuz, căci am descoperit frumusețea în fiecare turlă de biserică, gard prăbușit, ramură grea de nea, case în ruină. Doar oamenii nu se arătau pe drumurile înghețate. Multe biserici nu le-am putut vedea. Stau zăvorâte, cu turnuri crăpate și garduri proptite, cu schele îmbătrânite insinuând intenția unei renovări înghețate de ani de zile.
Biserica din Moșna e impunătoare și încă demnă, cu obrazul crăpat, dar cu toate turnurile înțepând albastrul. Cea din Richiș stă zveltă cu ogivele-n soare, cu o splendidă intrare în dantelă și basorelief de piatră. Chiar și „Barul de zi“ de peste drum e zăvorât. Nici țipenie de om, doar un tânăr tatuat care plimbă un câine stresat și speriat. În Alma Vii m-a primit un dulău vigilent, mare și negru, dar l-am ignorat timp de o privire în trecere spre dealul unde lucea sub zăpezi Biserica, ca o cetate din altă lume.
Drumul acesta l-am revăzut azi, doar în cap, preț de o cântare, într-o adunare veselă. Acolo erau oamenii: din Sibiu, Turnișor, din Germania, chiar cei care au clădit, urmașii lor și alții care doar s-au îndrăgostit și au rămas aici simțindu-se „acasă“. Azi au cântat în cor popa Galter și Sunhild și mulți pe care nu-i cunosc. Au cântat spontan, în canon, bucuria unei aniversări -La mulți ani Beatrice Ungar!- și au cântat bucuria locului acestuia – Siebenbürgen, süße Heimat!
Și pentru mine, dincolo de emoția momentului, asta înseamnă iubirea și respectul! Nu declarații fanfaronarde, nici slava unor eroi, doar cuvinte simple care vorbesc despre pământ, natură, armonie, despre dragostea pentru Dumnezeu făptuită în viața de zi cu zi a omului, a fratelui ce vorbește uneori o altă limba.
Transilvanie, patrie dulce,
țară a părinților,
frumusețe, slavă ție,
fiii tăi în armonie
||: să-i unească doar un dor. (traducere Dan Dănilă)
Siebenbürgen, süße Heimat
unser teures Vaterland!
Șei gegrüßt în deiner Schöne
und um alle deine Söhne
||: schlinge sich der Eintracht Band!
Adriana Moscicki
