2018-11-17
Micul paradis verde
Nu departe de amorțeala actuală a Pieții Habermann exista un loc de plimbare și relaxare drag Sibienilor. Gândită după modelul grădinilor Vieneze (Prater, Volksgarten), Promenada era locul „ieșirii din cotidian“. Din păcate, din micul „paradis“ verde-distrus de tăierea Bulevardului Coposu, n-a mai rămas decât un mic, îngust dâmb de pământ. Privind această mică litografie-bijuterie, nu putem decât să ne imaginăm frumusețea locului.
Acesta era chipul urbei noastre și nicidecum vreo imagine idealizată! Orice asemănare cu grădinile Imperiului Nu este întâmplătoare. Orice asociere cu scene romantice din film este logică! Cam așa se preocupau, pe vremuri, edilii de spațiile de agrement ale orașului!
Ce poate fi mai plăcut corpului și papilelor decât asocierea armonioasă între un cofetar elvețian și o grădina în stil vienez?!
Din istoria locului ne povestește Sigerus:
În ultimul deceniu al sec.18, Magistratul Sibian hotărește crearea unui spaţiu de agrement în sudul oraşului, cu grădină şi promenadă după modelul grădinilor Vieneze Prater, Volksgarten, „Paradeisgartel”, cu alei umbrite de pomi și chioşcuri cu răcoritoare pentru „Publikul” orașului. Primele lucrări de nivelare a terenului între Cazarmă şi Poarta Leşurilor au început deja 1791 şi au fost continuate cu ajutorul armatei.
În 1818 au fost amenajate scările de lângă Turnul Gros. În acelaşi an a fost ridicat, din ordinul baronului Kienmyer, la capătul Promenadei superioare, un mic templu numit „Concordia“. Mai târziu, templul va primi numele „Latzel” după medicul Dr. Josef Latzel.
În anul 1829 au fost inaugurate monumentul cu bustul împăratului Francisc I. şi piatra comemorativă în memoria colonelului Vecsey.
În iunie 1856 este amenajată Şcoala (pepiniera) orăşenească de pomi lângă Poartă Leşurilor.
În anul 1827 renumitul cofetar elveţian R.D. Gaudenz construiește o cofetărie mică, așa-zisă „Refraichadă“, pe Promenada inferioară, lângă Cazarmă. Clădirea era vopsită în roşu, iar în grădină se aflau postamente cu vaze de piatră. După 15 ani, clădirea a intrat în posesia oraşului, iar după 1852 a fost transformată în crâşmă.
La 1 iulie 1852 Gaudenz deschide pe Promenada superioară noul „Pavilion elveţian”.
Mica litografie-bijuterie reprezintă „Pavilionul elvețian“ al cofetarului Gaudenz, aflată pe Promenada Superioară (între str.Berăriei şi str.Independenţei, pe dâmbul Parcului C.Coposu) cu terasă și grădină, cu mese și spațiu verde, limitată de gardul de lemn ce dădea spre aleea Promenadei, loc unde te puteai îndulci (la propriu) sau îndulci privirile, asistând la trecerea domniţelor galante cu umbreluţele lor dantelate, recuzită pentru ascuns ocheade sau, diplomatic, chipul tot sub privirile insistente ori nedorite!
Adriana Moscicki
Litografie realizată c.1860, după un desen de Carl Koller la Institutul litografic J.G.Bach din Leipzig (sursă ilustrație și fotografii: „Alt-Hermannstadt“)
