2018-08-23
Ce amintiri avem din 23 August?
așa gândeam acum ceva ani și nimic din realitatea care mă înconjoară nu m-a determinat să gândesc altfel!
dar în Monte Carlo, America de Sud, de Nord, Elveția, chiar și în București rar și sporadic, o grămadă de oameni „de bine“ se bucură de beneficiile regimului (oricare ar fi) și a acestei zile!
hârşâitul măturoiului
şi eu am trecut pe aici prin Piaţă, cu uniformă de pioner, cravată şi flori pe care le-am zgâlțâit patriotic în faţa tribunei. Apoi am chiulit ani de-a rândul.
Ce era 23 August? Defilare, bere şi mici. Asemeni zilei de 1 Mai. Dar în August era cald şi soare şi defilarea mai bombastică, mai lungă, lozincile mai înflăcărate. Ani de zile 23 August era „Sărbătoarea noastră naţională“, atât de înrădăcinată în noi că, sînt convinsă, vi se întîmplă şi vouă să uitaţi că s-a mutat la 1 Decembrie!
De câtăva vreme mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă…? dacă n-ar fi fost Tratatul Ribbentrop-Molotov, dacă Regele n-ar fi abdicat, dacă n-ar fi fost 23 August? Care ar fi fost faţa Europei? Am mai fi existat? Câtă vreme am fi stat drepţi în faţa ruşilor din est, sau a „prietenilor“ vest? sau poate ne-am fi transformat în vreo republică din Uniune…
Nu am citit nici un fel de simulaţie retrospectivă de genul ăsta şi, recunosc, ar fi interesantă. Sau poate ar fi dezamăgitoare. Poate am descoperi cu uimire că politicienii sînt făcuţi din acelaşi aluat, că interesele nu s-au schimbat, doar oamenii. Şi apoi, pe cine am mai putea învinui? şi cum ne-am mai putea plânge de neşansa poporului, a ţării, a istoriei?!
Ce ar fi, dacă ne-am trezi… într-o dimineață de zi nouă (nemanipulată de cei care ne-au vândut libertate și democrație) și am recunoaște, că nu s-a schimbat absolut nimic… ”Comuniștii lui Ceaușescu” sînt de fapt ”Capitaliștii“ care s-au adunat în jurul unui foc ideologic, călcat în picioare și stins cu ajutorul celor de bună credință… și, care astăzi, împreună și fiecare pentru singurătatea proprie, se incălzesc la flacăra unei bancnote tipărite.
Azi, 23 August, să ne amintim fiecare ce dorim: de gustul micilor, de zgomotul defilării, de carele alegorice, de liniştea ce rămanea în urmă şi strada plină de flori strivite, steguleţe de hârtie călcate în picioare, hârtii, baloane sparte şi peste tot hârşâitul măturoiului de nuiele în noapte.
Nici măcar măturoaiele nu s-au schimbat!
Adriana Moscicki
Măturători în Piața Mare – 1918
