Călătorie ~ 2018,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2018-08-09

Dumbrava copilăriei

Îmi amintesc bărcile de lemn și vâslele lor greoaie, numai bune de impresionat orice demoazelă cu forța de zdrahon a brațelor, în vâslire. Bărcile se închiriau cu jumătatea de oră și omul cu megafon veghea din mal, atent, întoarcerea la timp, la țărm.
Unii erau viteji în mijlocul lacului și balansau barca în țipetele femeii, desigur mijloc ușor de a obține promisiuni, alții vâsleau alene până pe sub sălciile plângătoare pentru săruturi sub perdeaua de ramuri verzi. Noi, copiii, stăteam cu ochii țintiți și nu scăpam nimic din spectacolul lacului, nici peștii ce zvâcneau uneori după muște și cădeau plesnind apa cercuri, cercuri, nici gurile mari deschise ce înghițeau bucățile de pâine aruncate prin plasa protectoare, nici ochii bulbucați ai broaștelor printre ierburi.
Când părinții ne plimbau cu barca (și nu se întâmpla des), era o aventură despre care vorbeam săptămâni în șir, de parcă ne întorseserăm dintr-o extraordinară croazieră.

Erau micile noastre bucurii în Dumbravă, amintiri ce le-am păstrat de pe un ponton de lemn cu lanțuri și ghivece de flori, pe care țopăiam aruncând o minge de un leu, legată cu elastic și umplută cu rumeguș, cumpărată de la tarabele țiganilor.

Adriana Moscicki

foto: Dumbrava Sibiului, anii 70-80

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert