Călătorie ~ 2017,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2017-12-09

„le roi est mort!“

nu vom mai auzi, cred, „vive le roi“ și ar trebui să fie o tăcere de bun simț.
Puțini au rămas monarhiști, cu adevărat, în România. Amintirea familiei Regale și regretul exilării ei, le-am aflat de la bunici nostalgici cu emoție și respect în glas și de prin cărți pitite prin pod. O altă istorie ne-a fost picurată în venă, prin școli. Noi, cei născuți în Comunism, am deschis ochii într-o societate ce se dorea „ideală“ și a sfârșit prin a fi abuzivă/dictatorială.
Personal, nu am crezut niciodată într-o veritabilă eficiență și întoarcere a Monarhiei în țară, dar am iubit și respectat simbolul ei. Singurul moment, în care ar fi fost posibilă, a fost furat și exploatat în folos personal de neo-comuniștii metamorfozați peste noapte în salvatori și democrați!
Moartea recentă a Majestății sale a fost izvorul prea multor declarații și postări ipocrite. O mare lehamite exprimată spontan și perfect de prietena mea din liceu pe facebook:
„Dumnezeu să îl odihnească în pace pe regele Mihai, constat cu surprindere că au devenit, peste noapte, monarhisti toți, televiziunile prezintă non stop filmul vieții… întreb de ce oare nu au făcut-o până acum? Eu nu iubesc câinele doar când moare, îl iubesc și declar asta tot timpul…
Iar iubitori de rege am cunoscut foarte puțini oameni și aceștia sunt prieteni din liceu, declarat și asumat… Tăcerea ar fi mai respectuoasă!“ (Simona Mantescu)

Cunosc puțini oameni care au iubit și apreciat, necondiționat, Casa Regală, care și-au asumat riscuri enorme păstrând fotografii și documente. Durerea lor este azi sinceră și adevărată. Tot festivalul mediatic, din ultimele zile, e o gargară pentru un picior de lemn, paravan unor interese meschine și umplere de spațiu televizat. Dar da, cred că era necesară prezentarea adevăratei istorii și a personalității acestui rege trist, cu un destin tragic, din păcate, atât de similar destinului țării ăsteia! Istoria se repetă și ne aflăm din nou, iată, nu în curbă ascendentă, ci în cea mai tragică și neagră fundătură, atât de similară perioadei abdicarii Regelui Mihai!
A murit un simbol al demnității, bunului simt și al modestiei! Si zilele aceastea, povestea și chipul defunctului Monarh imi pare că seamănă (metaforic) atât de mult cu cel al triștilor arlechini ieșiți din scenă și privind la grotescul spectacol al lumii.
Dumnezeu să-l odihnească!

Adriana Moscicki

(foto: wikimedia commons)

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert