2017-11-30
1 Decembrie – şi ca sentiment…?
nu cred că o graniţă adună şi încheagă o naţiune. Unirea de teritoriu nu este de ajuns. Unirea oamenilor în idealuri, sentimente și conștiință însă, da!
Sîntem mulţi cei care trebuie să ne amintim de fiecare dată că 1 Decembrie e ziua Naţională. În memoria noastră e tatuată adânc o altă dată. Poate în Decembrie a fost, simbolic ( în trecut), o ţară întreagă unită într-un ideal.
„Românii sînt greu de scos în stradă“ – se tot repetă de zeci de ani. Îmi amintesc zilele Revoluţiei, deşi am încercat să le şterg, pentru că sentimentele mele s-au alterat în timp, şi ,în locul entuziasmului a crescut o mare dezamagaire. Am coborât din munte, din sat, noi profesorii, radioul urla langă şofer, ştirile se transmiteau din gură în gură din faţa autobuzului până în spate, cu sudălmi de rigoare. În autogară se trăgea. Am alergat, mai ceva ca în filmele lui Sergiu Nicolaescu, pe lângă ziduri şi ne-am ascuns în casa învăţătoarei Gabi, sus pe Spinarea Câinelui. Ne-am furişat cum am putut pe la casele noastre, am stat pe burtă, pe hol, în Blocul din faţa Miliţiei, ne-au trecut gloanţe pe la ureche, venite din senin, în faţa casei şi s-au înfipt în zid. Am plâns şi am numărat morţii. Noi nu ne-am învelit în steag. Noi am tăcut şi am sperat. Am fost puţini. Puţini cei care au avut curajul să voteze schimbarea. Teama, neîncrederea, vrajba, bârfa, suspiciunea, pasivitatea au împărţit „Trandafiri“ prin sate, prin mine şi prin uzine… Şi apoi?
Zeci de ani de Democraţie au stricat şoselele, uzinele, trenul şi căile ferate, şcoala, spitalul, pădurea, limba. Maeştrii în camuflaj, adevăraţi cameleoni politici, s-au transformat peste noapte din comunişti în capitalişti democraţi, foşti securişti în oligarhi, moguli de presă au creat televiziuni şi sisteme de manipulare şi ştergere a creierelor. Gospodinele şi ţăranii sînt ghiftuiţi cu seriale, moşnegii se bucură la vederea fetiţelor „suflecate“ în televiziuni de prost gust, zeci hafle şi tarafe, de lăutari moderni cu Ferari şi Lamborghini. Frumuseţea se măsoară în silicon şi operaţii estetice.
Divide et impera! Ardeleni, olteni, moldoveni împreună sub steagul credinţei, iubindu-se şi urându-se reciproc, dar, împreună urând ungurii, secuii, saşii, evreii. Ura ca sentiment naţional! Nici măcar nostalgiile nu mai sînt ca în trecut. Nici măcar trecutul nu ne mai interesează. Dar viitorul?
Si dacă azi, de 1 Decembrie, mergem sub steag, am devenit patrioți? Poate ar fi mai util și mai plin de iubire să ne strângem gunoaiele (la propriu și la figurat)! Poate ar fi mai sănătos să renunțăm la ciolanul cu fasole și să explodăm mămăliga aceea mitologica!
Speranța moare ultima?… mă întreb, oarecum retoric și vă spun La mulți ani!
Adriana Moscicki
2 fotografii din 2 ianuarie 1919 (sursa foto: http://romanialibera.ro/…/imagini-in-premiera-cu-un-moment-…)
