Călătorie ~ 2017,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2017-11-10

cina

Mă gândesc că era o toamnă gri, ca aceasta, cu ploaie mocănească și cozi de ceață. Miros de lână și cojoc muiat plutea în odaie. Oamenii se cinstesc c-un păhăruț, să pună sângele-n mișcare și să meargă mai bine bucatele de cină. Așa și noi, încă. Doar mâinile noastrea au uitat atingerea aspră a firului învârtit, culesul ițelor, bătătura războiului, baletul suveicii. Le-am făcut surcele de foc, ori le-am aruncat în pod. Oalele ce-au scăpat timpului, stau prin muzee. Moleșeala aceea de seară ne cuprinde în fața televizorului. Nu șuieră fusul, nu cântă suveica. Doar sfinții au rămas cuminți în ramă și s-au înmulțit prin mașini de lux și prin birouri. Și oamenii s-au făcut gri, ca-ntr-o gravură, așa cum trec prin mașinile lor colorate vorbind la telefon…

Adriana Moscicki

Familie de români – gravură din anul 1874, realizată după o fotografie a lui Karl Koller, prietenul si elevul lui Theodor Glatz

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert