Călătorie ~ 2017,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2017-09-14

În spatele zidurilor şi porţilor înalte se scurgea adevărata viaţă a oraşelor… fără măşti.

Casele se împărţeau în camere cu bucătării şi băi comune, mirosurile se amestecau, oamenii păstrau aparenţele unei intimităţi delimitate de pereţi zugrăviţi cu frunze şi flori, urme de culoare lăsate de rulouri, cu o dungă sus, la tivul tavanului. Uneori pereţii erau trainici şi nu răzbătea nimic din plânsetele pruncilor, suduiala soţilor, zdrăngănitul farfuriilor, tânguiala radioului. Doar hainele scoase la uscat ar fi spus vreo altă poveste. O curte comună devenea o comunitate, cu secrete şuşotite pe bancă, cu divergenţe ce ar fi dezmembrat-o, cu geamuri sparte şi mingi tăiate de vecini, cu istoria vecinilor cea de paradă şi cea de taină, cu meniul ieşit pe horn, cu iubirile şi dezamăgirile lui!.
Italienii au cucerit lumea dezvelindu-şi pieptul sărac şi amorul romanţat călare pe o motocicletă, în umbra unei curţi pitoreşti, prin filme. Noi le-am ascuns de priviri şi încă azi, trebuie să te furişezi, ori să te lupţi cu vreo zdrahoancă de femeie pe la poartă, ca să arunci o privire curioasă de turist, ori de fotograf!

Nimic din curtea asta nu ar trăda, la o privire fugară, trecutul nobil al locului. Dar de iscodeşti tăietura uşilor, lucrătura geamurilor, ornamentele şi blazoanele pitite în peretele scorojit… toate vorbesc despre trecut, cu mândrie.
Trecutul s-a întors mai apoi, cu fruntea sus, în muzeu, căci în curtea asta s-a scris istorie şi azi o arată lumii întregi: Casa Altemberger – Muzeul de Istorie!

Adriana Moscicki

Casa Altemberger / curtea interioară – fotografie după 1973 (între 1972 și 1973 s-a renovat turnul)

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert