2017-09-08
cum urci în istorie, sau cobori, pe aceleaşi scări…
Pitit în umbra zidului, omul putea sta nestingherit la taclalele. Că erau bârfe, că erau poveşti, informaţia curgea cu uşurinţă în susul şi-n josul scărilor şi se împrăştia susurând ca apele pârâului. Poate au fost tăcute mult timp scările astea ce duc în Cetate, poate încă ţin adânc în inima pietrei secrete, ori amintiri, chipuri ce n-au să se mai întoarcă. În sus şi în jos pe scări se preumblă azi oameni cu chip străin şi vorba lor e uneori străină. Poveştile se spun şi uneori rămân ca frunze de carton, ce-au crescut chiar acolo, în Pomul poveştilor, pe scările umbrite de timp.
Adriana Moscicki
