2016-12-09
Piaţa Aurarilor – un loc de poveste în Burgul nostru!
Încercarea de a pătrunde în curţile interioare ale Oraşului pune în dificultate curioşii căci aici, mai mult decît oriunde, se va adeveri zicerea „casa mea – cetatea mea“!
O curte, în aparenţă pustie, e totdeauna vegheta de priviri vigilente din umbra vreunei viţe, ori din înălţimea vreunui coridor şi, de prin colţuri neştiute, s-ar putea ivi un patruped ager şi viteaz! Recunosc, de multe ori mi-am vârât boticul curios prin curţile oamenilor pentru o clipă, pentru o poză furată! Am făcut-o şi aici în Piaţa Aurarilor la nr.10. Nu mai am poza, doar amintirea unor copii ce alergau vesel prin insula de iarbă… m-am retras binişor în urma unor lătrături mai degrabă umane… dar, clipa aceea, furată în soare, a fost cât un oftat şi o bucurie!
Casa din acuarela, (aripa din curte), e ciudată, pare înjumătăţită şi, totuşi, e o imagine destul de frecventă pe la noi prin Cetate! Curtea înalta, pavată cu pietre de râu, ştia pe vremuri curgerea unui pârăiaş ce cobora din Piaţa Mare şi intra printr-o deschizătura a zidului de apărare, o traversa molcom şi ieşea prin poartă în Piaţă Aurarilor, apoi îşi vedea de drum pe strada Târgului până în 9 Mai. Şi azi se mai vede albia lui secată… La jumătatea nivelului între zidul de fortificaţie şi curtea de la nr.10 se află o terasă, sprijinită de un zid vechi, cu mici nişe şi arcade de susţinere, care ascunde ochiului curios o mica grădină, oază de linişte şi verdeaţă la umbra unui tei. Iuliana Fabritius-Dancu a avut răgazul să le zugrăvească pe îndelete. Se mai spune şi că, în casa de la nr.10, s-ar fi aflat un cuptor de topit aur… taman bine să ne infierbânteze imaginaţia.
Adriana Moscicki
Casă din Piaţă Aurarilor // Fingerlingsplatz nr.10 – curtea interioară / acuarelă şi desene de Juliana Frabitius-Dancu
