Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-12-05

doar un moş cu barbă de nea şi ochi buni

Gata! azi a fost ziua universală a lustruirii papucilor.
Şiruri stau aşezaţi frumos la uşă în astepatarea cadourilor. Şi ciorapi, care mai de care, lungi şi groşi, şi împodobiţi şi împletiţi, atîrnaţi deasupra căminului. Desigur, toţi copii stau pitiţi pe sub plăpumi în aşteptare şi se prefac că dorm, dar cu urechile ciulite şi ochii mijiţi. Eu cel puţin, aşa făceam. Nu l-am văzut niciodată dar venea punctual cu punga de dulciuri şi jordiţă. Ştiam eu că jordiţele sînt de la ţigăncile din colţ, ba îi mai şopteam lui Moş Niculaie dacă vreau aurită sau argintie şi neapărat cu fundă roşie de hîrtie.
Cum Pămîntul e un sat mare, Sfîntul Nicolae merge prin lume cu toiagul învîrtit, cînd călare, cînd pe jos, cînd pe pămînt şi cînd pe mare. În Olanda debarcă din corabie însoţit de asistentul său maur Zwarte Piet care duce sacul cu daruri, dar mai ţine o matură de nuiele, tocmai bună de altoit copiii neascultători. Prin Franţa merge Pere Nicolas în spatele măgăruşului şi nu vine singur, doar are ajutor în Pere Fouettard, responsabil cu biciul care pedepseşte neastimpăratii. Prin Germania şi Austria, stă în spatele Bischopului altă arătare – Krampus, zis şi Knecht Ruprecht, un fel de Diavol ce sperie copiii şi-i bagă în sac, ori, drept pedeapsă, înlocuieşte cadourile cu jordiţe. La noi vine pe un cal alb şi lasă în urma lui zăpadă, căci se spune, din 6 Decembrie începe iarna. Nu are nici un diavol care-l însoţească, este doar un moş cu barbă de nea şi ochi buni, dar lasă ca avertizare jordiţă împodobită. Desigur, există şi la noi sperietoarea cu moşul care ia copiii răi şi-i bagă în sac, dovadă că toate legendele acestea au un fond comun. Se mai păstrează încă, în folclorul românesc, tradiţia dansului cu măşti înfiorătoare, chipuri cu coarne, capete îmblănite, cu o conotaţie şi un simbol aparte, amintind de acei „Krampusi“ sălbatici din satele germane şi austrice.
Obiceiul de Sf. Nicolae îşi are originea într-o tradiţie foarte veche, catolică, sărbătorită la 28 Decembrie, Sărbătoarea Inocenţilor (martirul copiilor ucişi de Irod – Herod). Mai tîrziu a fost mutată pe 5-6 dec şi a devenit o zi sfînta în cinstirea Arhiepiscopului Nicolae din Mira, care, predînd copiilor catehismul, îi răsplătea cu un dar sau le dădea o pedeapsă.
Odată cu reforma în Biserică, Martin Luther interzice această sărbătoare şi rolul de „sfînt“ e îndeplinit de însuşi Isus (der Heilige Christ), apoi numit „copilul Isus“ (das Christkindl).
Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi în religia ortodoxă, el este apărătorul dreptăţii, al nevoiaşilor, şi patronul marinarilor. Se spune că, strecurînd punga cu bani pe fereastra unei familii sărace cu trei fete de măritat, punga cu bani ar fi lunecat în ciorapi sau în pantofi, de aici tradiţia din Ajunul de Sărbătoare. Să ne bucurăm de daruri şi de jordiţă şi să urăm tuturor celor ce-i poartă numele: multă sănătate şi la mulţi ani!

Adriana Moscicki

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert