Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-11-21

Jocul umbrelor

Pe sub vînzoleala fustelor şi tropotitul picioarelor, drumul pare un mare animal obosit, întins cît vezi cu ochii sub pălăriile de pai, sclipind ici colo cu trupul pîntecos al cănilor, oalelor şi ulcioarelor.
O tîrgoveaţa ciucită chiar acolo pe trotuarul îngust, dusă pe gînduri sau poate concentrată peste cîteva ulcioare. Un zumzet cumpătat învăluie intreaga adunare. Înarmaţi cu beţe, tineri „soldaţei“ însoţesc ofiţerul mîndru cu caschetă. Un doi trei, grupul se adună şi se împrăştie… doar micuța „gardistă“ exclusă sprijină bosumflată zidul cu nemulţumire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Spontan, sau savant surprinşi, figuranţii maestrului Fischer îşi îndeplinesc minunat misiunea şi umplu trotuarul cu mica lor poveste. Cocoţat sus sus pe o scară, la cîţiva metri înălţime să poată cuprinde într-un singur cadru strada întreagă cu toate detaliile, jocul umbrelor şi alternanţa alb-negru a lumii întregi, Fischer pîndeşte momentul prielnic să apese butonul de declanşare. Acum mai mult de un secol materialele fotografice şi fotografiile erau scumpe, produse de lux şi nu la îndemîna oricui. Pentru a fi sigur că obţine un rezultat bun, fotograful făcea uneori și două expuneri (fotografii) la interval scurt de cîteva minute, interval necesar pentru a schimba plăcuța de sticlă (clișeul). Aşa se explică prezenţa aceluiaşi motiv / loc / scene într-o altă fotografie cu schimbări minore de poziţie sau componentă a figuranţilor. Sînt celebre fotografiile cu cei doi băieţi pe Gen. Magheru la Turnul Sării şi grupul de copii aici, la Târgul Olarilor. Pe lîngă emoţia estetică pe care ne-o provoacă, fotografia ne oferă informaţii despre oamenii şi viaţă Cetăţii. Iată, Târgul Olarilor pe care sîntem obişnuiţi să-l căutăm în Piaţa Mare în zilele noastre, se ţinea odată de-a lungul străzii Tipografilor. Nici nu ne-ar fi trecut prin cap! Desigur, atunci era un tîrg cu obiecte strict uzuale, azi este mai mult o manifestare a spiritului creator, artistic. Pălăriile de pai au ajuns un accesoriu de modă stilat, ghetele de piele neagră cu şireturi un apanaj al rockerilor, iar fustele albe de pînză al grupurilor shanti căutătoare de frumuseţe şi pace în natură. De la 1495, strada aceasta era cunoscută sub numele de Dy Wyse, Auf der Wysen, Wiesengasse, și o perioadă scurtă de timp str. Livezii, căci pe vremuri era teren cu grădini şi pomi, pe care s-au ivit apoi case cu ochi mijiţi şi balcoane de lemn ascunse prin curţi. Şi liniştea locului era tulburată doar de tîrgul de oale, de forfota tîrgoveţilor şi tropotitul cailor pe piatra drumului.

Azi, mai păstrează amintirea vremurilor trecute prin porţi şi pe sub viţa de vie dar cu greu îţi mai poţi imagina aici Târgul Olarilor de altă dată!

Adriana Moscicki

Târgul Olarilor, str. Tipografilor // Wiesen Gasse – fotografii din atelierul lui E. Fischer

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert