Călătorie ~ 2015,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2015-11-18

O posibilă poveste

Fotografia, dincolo de valoarea sentimentală pe care o prezintă, este, de cele mai multe ori un document. Captarea unui chip, loc, întîmplări devine în timp dovada existenţei lor.
Uneori însă, fotografia se îmbogăţeşte cu o valoare artistică şi devine metaforă. „Fotografia ca metaforă“ aş numi multe din clişeele lui Emil Fischer. Adesea privindu-i „opera“, mi-l imaginez străbătînd oraşul, cu un alai de personaje în urmă, aşa ca într-un film Felinian. Deîndată ce a găsit cadrul potrivit, fotograful îşi aranjează personajele în poziţii statice, teatrale, sau le amestecă alteori prin mulţime într-o falsă spontaneitate, într-o dinamică subtilă şi cochetînd cu spectatorul. Fischer are o panoplie de figuranţi fideli, foarte la modă în epocă, perechi de fete şi băieţi îmbrăcaţi în veştminte specifice vremii: costum cu buzunare aplicate, pălărie/rochiţe cu volane şi pălărie de pai. Privim aici Turnul Preoţilor şi Capela Sf. Ladislau, dispărute, demolate 1898. Iată unul din rarele documente fotografice, care ne aminteşte de existenţa lor.
Dar personajele ce poveste spun? În căutarea unui liant, în contrastul clar obscur al scenei, privirea noastră descoperă armonia tocmai în alternanţa alb-negru a veşmintelor pe care le poartă figuranţii. Privirea aleargă de la o persoană la alta, desenînd două triunghiuri intercalate şi punctate în alb-negru şi se aşează în centrul de echilibru – coşul de nuiele. Dar, Fischer este şi mai complex, căci mijlocul acesta evident îşi are pendantul în alt coş micuţ, abia vizibil la picioarele figurantului din faţa Capelei.

Fischer este genial: ne oferă o compoziţie picturală într-o fotografie ce pare doar un banal document, amintire pentru veşnicie a unui loc dispărut de pe harta Cetăţii! Jocul caracterelor, privirea, atitudinea, atmosfera, totul este sugestiv şi inteligent. Cred că abia în sec. al XX-lea, mari fotografi vor reuşi să construiască asemena scene într-o reprezentare ludică. M-am întrebat care este rostul coşurilor de patiserie, a personajelor ce poartă şorţuri? Ar putea foarte bine să fie o subtilă reclamă a unei brutării sau patiserii! Tocmai absenţa ei explicită şi doar sugerată este marea artă a fotografului: ne pune pe gînduri, ne încurcă! Cărţile de adresa ne spun că, în Piaţa Huet la nr 3 (azi casa Calfelor), a locuit la sfîrşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, un patisier pe nume Thoiss Friederich. Pe strada Turnului la nr. 9 locuia brutarul Fabritius Gustav, iar la nr. 34 se găsea chiar o brutărie, filiala lui Uhl Jakob & Söhne: trei meşteri în pâine într-un triunghi plin cu arome. Desigur mirosul aluatului copt umplea intreaga uliţă şi se prelingea pe sub arcada turnului pînă în depărtare spre Oraşul de jos, şi pînă în Piaţă şi străzile Oraşului de sus.
O posibilă poveste. În ochii mei Fischer este un fotograf genial!

Adriana Moscicki

Turnul Preoților și Capela Sf.Ladislau / Sft.. Jacob – fotografie ante 1898

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert