• Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Festhalle ~ Vereinstage Hermannstadt“ // „Hală de festivități ~ Zilele Societătii Sibiu“ 1869

    Între 29 iulie și 7 august 1869 s-au sărbătorit la Sibiu Zilele Societătii (Asociației) Sibiu // Hermannstädter Vereinstage. (Emil Sigerus: „1869-29.7. bis 7.8. Vereinstage Festhalle îm Gerlizigarten.“). Pentru acest eveniment s-a construit o hală de festivități în Grădină Gerlizi. Marea grădină Gerlitzi, fosta grădină Ritter, se afla între vechiul patinoar // Eislaufplatz și str. Justiției // Kirchengasse ~ adică pe arealul între Facultatea de Litere și Arte-ULBS, Bd Victoriei, str. Justiției și str. Zaharia Boiu.

    Contesa Kun-Brukenthal moștenise de la mamă ei Grădina Ritter // Ritter’sche Garten aflată lângă str. Schewis // Sevis (Bd Victoriei). După moartea contesei grădina a ajuns în posesia fiicei contesei, Baroneasa Gerlitzi, de la care a moștenit-o fiul acesteia. După moartea fiului Grădina Gerlitzi a fost cumpărată de Fabrica de Bere Orlat // Orlater Bierbrauerei, care a deschis pe arealul respectiv Grădina restaurant Flora // Gasthausgarten Flora.
    Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că
    Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat în data de 1 mai 1876 marea grădină a baronului Gerlitzi de pe str. Schewis // Seviș pentru suma de 14.200 Gulden ~ (Emil Sigeurus: 1876 – 1.5. Das griech.- orient. Metropolitankapitel kauft um 14.200 Gulden den großen Baron Gerlitzischen Garten in der Schewisgasse).
    Litografia „Festhalle“ a fost realizată de litograful sibian
    F.A.R. Krabs și publicată în calendarul Volkskalender 1870. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Rednertribüne des Hermannstädter Schützenvereins“ // „Tribuna vorbitorilor Asociației Cetățenești a Țintașilor Sibiu“ 1869

    În această fotografir rară, realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz 1869, se vede tribuna vorbitorilor (Rednertribüne) lângă poligonul de tragere, amenajat de Asociația Cetățenească a Țintașilor Sibiu // Hermannstädter Schützenverein, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea asociației. Festivitatea cu 500 de invitați, hală festivă a Țintașilor (Schützenhalle) și poligon de tragere a avut loc în zonă Haller Wiese, în perioada sărbătorilor Zilelor Societății (Asociației) din Sibiu // Hermannstädter Vereinstage, organizate între 29 iulie și 7 august 1869. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Ev. Kirche und Knabenvolksschule” // „Biserica și Școala evanghelică primară de băieți”

    Clădirea din partea dreaptă a fotografiei a fost construită 1897 pe locul a două parcele. Pe parcela sudică se afla o casă veche menționată deja în sec al XVI-lea. După demolarea clădirilor 1897 arhitectul sibian Carl Heinrich Eder a construit Școala evanghelică primară de băieți // Evangelische Knabenelementarschule A.B., devenită gimnaziu în perioada interbelică. De-a lungul timpului imobilul de pe strada Alexandru Odobescu nr.2 a găzduit Școala de Arte, Liceul de Muzică, Liceul de Muzică și Arte Plastice.
    Instantaneul cu Biserica Evanghelică și curtea Școlii evanghelice primare de băieți a fost realizată în jurul anului 1900 dinspre str. Rațelor // Entengasse, astăzi str. Moș Ion Roată. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 10

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 10(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (46) Rote Turm // Turnu Roșu // Vöröstorony (Burg) (47) Radeln // Roadeș // Rádos (48) Bonnesdorf // Boian // Alsóbajom (49) Bulkesch // Bălcaciu // Bolkács (50) Deutsch-Kreuz // Criţ // Szászkeresztúr
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (46) Rote Turm // Turnu Roșu // Vöröstorony (Burg)

    (47) Radeln // Roadeș // Rádos

    (48) Bonnesdorf // Boian // Alsóbajom

    (49) Bulkesch // Bălcaciu // Bolkács

    (50) Deutsch-Kreuz // Criţ // Szászkeresztúr

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 9

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 9(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (41) Schässburg // Sighișoara // Segesvár (Burg) (42) Bodendorf // Bunești // Szászbuda (43) Marpod // Marpod // Márpod (44) Roseln // Ruja // Rozsonda (45) Trappold // Apold // Apold
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (41) Schässburg // Sighișoara // Segesvár (Burg)

    (42) Bodendorf // Bunești // Szászbuda

    (43) Marpod // Marpod // Márpod

    (44) Roseln // Ruja // Rozsonda

    (45) Trappold // Apold // Apold

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1898-1905

    Piața Mare fotografiată în anii 1889-1904 ~ post 1898, deoarece lipsește reclama farmaciei La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler pe clădirea de lângă turnul Bisericii Catolice / farmacia a fost mutată la parterul Palatului Brukenthal în anul 1898 ~ și ante 1905, deoarece în acel an a fost demolat ansamblul de clădiri de la vechea adresă Piața Mare nr. 3+4+5 / parcele pe care Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar) a construit în anii 1905-1906 clădirea care găzduiește în prezent sediul Primăriei Sibiu.
    (Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Gruss aus Hermannstadt ~ Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ ante 1898

    Salutări din Sibiu ~ Piața Mare fotografiată în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Ante 1898, deoarece în anul 1898 a fost mutată farmacia La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler din clădirea de lângă turnul Bisericii Catolice la parterul Palatului Brukenthal.
    Clădirile aflate între Biserica Catolică, str. Samuel von Brukenthal, Piața Albert Huet și Piața Mică (în fotografie complexul de clădiri din fața Bisericii Evanghelice) au fost demolate în perioada 1898-1905.
    (Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 8

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 8(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (36) Törzburg // Bran // Törcsvár (Burg) (37) Klosdorf // Cloaşterf // Miklóstelke (38) Scharosch // Șaroș pe Târnave // Szászsáros (39) Heltau // Cisnădie // Nagydisznód (40) Mediasch // Mediaș // Medgyes
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (36) Törzburg // Bran // Törcsvár (Burg)

    (37) Klosdorf // Cloaşterf // Miklóstelke

    (38) Scharosch // Șaroș pe Târnave // Szászsáros

    (39) Heltau // Cisnădie // Nagydisznód

    (40) Mediasch // Mediaș // Medgyes

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 7

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 7(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (31) Rosenau // Râșnov // Barcarozsnyó (Burg) (32) Neustadt (Kronstadt) // Cristian // Keresztényfalva (33) Almen // Alma Vii // Szászalmád (34) Birthälm // Biertan // Berethalom (35) Hundertbücheln // Movile // Százhalom
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (31) Rosenau // Râșnov // Barcarozsnyó (Burg)

    (32) Neustadt (Kronstadt) // Cristian // Keresztényfalva

    (33) Almen // Alma Vii // Szászalmád

    (34) Birthälm // Biertan // Berethalom

    (35) Hundertbücheln // Movile // Százhalom

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Baron Samuel Brukenthal ~ Gubernator von Siebenbürgen“

    * Gubernator Samuel von Brukenthal *

    Carte poștală realizată la tipografia Jos. Drotleff din Sibiu în anul 1921, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea Guvernatorului Transilvaniei Samuel von Brukenthal (1721-1803).

    Samuel von Brukenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich – d. 9 aprilie 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.
    Bunicul și tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele inițial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.
    După absolvirea gimnaziului, începând din 9 februarie 1741, Samuel von Brukenthal a fost circa doi ani funcționar la Cancelaria din Sibiu.
    Apoi a studiat dreptul, filosofia, științele politice și administrative la universitățile din Halle și Jena, fără a obține însă un titlu academic. În acea epocă, diploma de absolvire nu era obligatorie. Era suficient un certificat de bună purtare pe durata studiilor. În timpul studenției a reușit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin și a fost inițiat în francmasonerie în Loja Zu den Drei Adler din Viena, apoi a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg.
    A obținut la Viena funcția de cancelar provincial. Aici a început să-și creeze diverse colecții și o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecțiile sale au fost menționate într-un almanah ca numărându-se printre cele mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment. O parte a colecțiilor și-a constituit-o prin achiziții din Viena, fie personal, fie prin intermediul pictorului Johann Martin Stock. Unele picturi provin din colecții mai vechi, precum cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, altele sunt achiziționate de pe piața de artă sau direct de la artiștii epocii (Martin Meytens și Franz Neuhauser jun.). O altă parte a colecțiilor a provenit din Transilvania.
    În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu și a avut ocazia ca, în baza a doi ani de studii specializate, să fie admis la Cancelaria administrației locale.
    Ca tânăr de „condiție bună” cu studii superioare, i s-au deschis multe uși și pe plan personal, astfel că la 26 octombrie 1745 s-a căsătorit cu Sofia Katharina, fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzând însă sprijinul familiei comitelui de Baußnern, care sperase că Brukenthal se va căsători cu fiica sa. Căsătoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, mulțumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare și funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vază ai Transilvaniei.
    Între 1745 și 1753, Brukenthal a ocupat funcții nesemnificative în administrație.
    Întâi a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului de Sibiu.
    În 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena, unde a fost primit în audiență de împărăteasa Maria Tereza a Austriei.
    Națiunea săsească aspira să aibă și ea un secretariat al administrației (aidoma celor două existente pentru maghiari și secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina să înființeze acest secretariat. Nu numai că a îndeplinit cu succes această sarcină, dar la 18 ianuarie 1754 a fost numit să conducă secretariatul pentru națiunea săsească. Celelalte două secretariate erau conduse de nobilii maghiari Josinkzi (?) și Monos.
    În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă.
    Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni.
    După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, Samuel von Brukenthal a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni.
    În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris.
    Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.
    Pentru ca această colecție să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.“ (Wikipedia)

    Arbore genealogic al familiei Brukenthal cu descendenții lui Michael Brekner von Brukenthal.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Oberlieutt. Akos Baron Bruckenthal“

    * Ákos von Bruckenthal *

    Persoana din partea stângă, șezând, este baron Akos von Bruckenthal. Militarii din fotografie făceau parte din Divizia voluntară arădeană de husari cezaro-crăiești, escadronul II. Fotografia a fost realizată de F. Segl 1859 la Salzburg în Austria, în timp ce voluntarii se aflau în drum spre frontul de război din Italia.

    Textul explicativ la fotografie:
    „K.K. Arader Freiwill. Huzaren Division, II. Escadron
    Sitzend: Oberlieutt. Akos Baron Bruckenthal,
    I. Rittmeister Edmund Graf Wickenburg,
    Oberlieutt. Peter von Vuja,
    Stehend: Lt. Paul von Tóth,
    II: Rittmeister Anton Stefezius.
    Die Freiwilligen befanden sich auf dem Marsch zum italienischen Kriegsschauplatz. Photo F. Segl / Salzburg 1859.”

    Traducere:
    „Divizia voluntară arădeană cezaro-crăiască de husari, escadronul II.
    Șezănd: Prim locotenent – Akos Baron Bruckenthal,
    Căpitan I – Edmund Graf Wickenburg,
    Prim locotenent – Peter von Vuja,
    În picioare: Locotenent – Paul von Tóth,
    Căpitan II – Anton Stefezius.
    Voluntarii se aflau în drum spre frontul de război din Italia. Foto F. Segl / Salzburg 1859.”

    Numele Brukenthal apare în unele documente scris cu „ck”. Samuel von Brukenthal și-a scris numele fără „ck”, (cu câteva excepții cunoscute, cum ar fi semnătura de pe testament.)

    Arbore genealogic al familiei Brukenthal cu descendenții lui Michael Brekner von Brukenthal.

    Michael Brekner von Brukenthal (1676-1736) a fost tatăl guvernatorului Samuel von Brukenthal (1721-1803) și stră-stră-bunicul lui Ákos von Bruckenthal (1837-1878). Informații despre Ákos von Bruckenthal se pot citi la link-ul accesat: LINK
    (Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 6

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 6(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (26) Michelsberg // Cisnădioara // Kisdisznód (Burg) (27) Schweischer // Fişer // Sövényseg (28) Waldhütten // Valchid // Válthid (29) Klein-Schelk // Şeica Mică // Kisselyk (30) Grossau // Cristian // Kereszténysziget
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (26) Michelsberg // Cisnădioara // Kisdisznód (Burg)

    (27) Schweischer // Fişer // Sövényseg

    (28) Waldhütten // Valchid // Válthid

    (29) Klein-Schelk // Şeica Mică // Kisselyk

    (30) Grossau // Cristian // Kereszténysziget

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 5

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 5(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (21) Stolzenburg // Slimnic // Szelindek (Burg) (22) Agnetheln // Agnita // Szentágota (23) Meschen // Moșna // Szászmuzsna (24) Wurmloch // Valea Viilor // Nagybaromlak (25) Gross-Kopisch // Copşa Mare // Nagykapus
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (21) Stolzenburg // Slimnic // Szelindek (Burg)

    (22) Agnetheln // Agnita // Szentágota

    (23) Meschen // Moșna // Szászmuzsna

    (24) Wurmloch // Valea Viilor // Nagybaromlak

    (25) Gross-Kopisch // Copşa Mare // Nagykapus

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 4

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 – Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 – Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 4(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (16) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Burg) (17) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Kirche) (18) Tartlau // Prejmer // Prázsmár (Inneres) (19) Baassen // Bazna // Bázna / Felsőbajom (20) Frauendorf // Axente Sever // Asszonyfalva (Kirche) + Neithausen // Netuș // Netus
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (16) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Burg)

    (17) Keisd // Saschiz // Szászkézd (Kirche)

    (18) Tartlau // Prejmer // Prázsmár (Inneres)

    (19) Baassen // Bazna // Bázna / Felsőbajom

    (20) Frauendorf // Axente Sever // Asszonyfalva (Kirche) + Neithausen // Netuș // Netus

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 3

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 – Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 – Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 3(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (11) Marienburg // Feldioara // Földvár (12) Honigberg // Hărman // Szászhermány (13) Alzen // Alțâna // Alcina (14) Felmern // Felmer // Felmir (15) Bussd (Mediasch) // Buzd // Szászbuzd
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (11) Marienburg // Feldioara // Földvár (Burg)

    (12) Honigberg // Hărman // Szászhermány

    (13) Alzen // Alțâna // Alcina

    (14) Felmern // Felmer // Felmir

    (15) Bussd (Mediasch) // Buzd // Szászbuzd

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „a Waras usque in Boralt”

    În cele două fotografii se vede una(*) dintre cele două spade legendare de jurământ care „au vegheat de-a lungul timpului peste pământul crăiesc”, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld(**)
    O legendă spune că cele două spade originale, înfipte încrucișat în pământul sfânt de conducătorii coloniștilor germani cu ocazia întemeierii primei localități (vezi cele două spade încrucișate pe stema orașului Sibiu), au fost depuse și păstrate în bisericile celor două localități extreme ale ținutului oferit sașilor – Orăștie / Broos / Szászváros și Drăușeni / Draas / Homoróddaróc.

    (*) În fotografia realizată de Emil Fischer în anul 1942 se vede spada din Draușeni ținută de Hannul/ judele, primarul satului (în germană Hann/ Ortsrichter). Spada lungă pentru două mâini, cu două tăișuri, din fotografie NU este cea originală, ci o spadă din sec. al XVII-lea. Cele două spade originale au dispărut. Cea din Orăștie în negura timpului, cea din Draușeni în anul 1944. Interesantă este și vestimentația bărbaților sași din fotografie, mai ales pălariile lor cu boruri mari și calote rotunde…
    (**) Pământul crăiesc (Ținutul crăiesc, Ținutul sașilor sau Scaunele săsești, în latină fundus regius, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld) este denumirea dată unora dintre teritoriile transilvane repartizate Sașilor în Evul Mediu, delimitate la nord de râul Mureș, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăușeni și la vest de Orăștie.
    În aceste teritorii s-a stabilit în secolele XII-XIV o populație de limbă germană (inițial populație mixtă germană, flamandă, valonă), cunoscută sub denumirea de sași (în latină, saxones). Prima mențiune documentară este Diploma Andreanum (1224), numită de istoriografia săsească și „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabilește anumite privilegii (scutiri fiscale și o formă de autonomie) pentru unitățile administrative respective. (Wikipedia)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Andreanum ~ Goldener Freibrief” // „Diploma andreană // „Arany szabadságlevélnek”

    Diploma andreană (în latină Andreanum, germană Goldener Freibrief, sau Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen (Hrisovul de aur al sașilor transilvăneni, maghiară Arany szabadságlevélnek) a fost un document (diplomă privilegială), emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, prin care reconfirma coloniștilor germani o serie de privilegii, care au fost menținute pe tot parcursul Evului Mediu, unele chiar până în anul 1876. În 1486 diploma a fost confirmată de regele Ungariei Matia Corvin pentru toată Universitatea Săsească. Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este păstrat la Arhivele Naționale ale județului Sibiu. (wikipedia)


    Textul original (întreg):

    „In nomine sanctae trinitatis et individuae unitatis. Andreas dei gratia Hungariae, Dalmaciae, Croaciae, Ramae, Seruiae, Galliciae Lodomeriaeque rex in perpetuum. Sicut ad regalem pertinet dignitatem, superborum contumaciam potenter opprimere, sic etiam regiam decet benignitatem, oppressiones humilium misericorditer sublevare et fidelium metiri famulatum et unicuique secundum propria merita retributionis gratiam impertiri. Accedentes igitur fideles hospites nostri Theuthonici Ultrasiluani universi ad pedes maiestatis nostrae humiliter nobis conquerentes sua questione suppliciter nobis monstrayerunt, quod penitus a sua libertate qua vocati fuerant a piissimo rege Geysa avo nostro excidissent, nisi super eos maiestas regia oculos solitae pietatis nostrae aperiret, unde prae nimia paupertatis inopia nullum maiestati regiae servitium poterant impertiri. Nos igitur iustis eorum querimoniis aures solitae pietatis inclinantes ad praesentium posterorumque notitiam volumus devenire, quod nos antecessorum nostrorum piis vestigiis inhaerentes pietatis moti visceribus pristinam eis reddidimus libertatem. Ita tamen quod universus populus ineipiens a Waras usque in Boralt cum terra Syculorum terrae Sebus et terra Daraus unus sit populus et sub uno iudice censeantur, omnibus comitatibus praeter Chybiniensem cessantibus radicitus. Comes vero quicumque fuerit Chybiniensis nulluni praesumat statuere in praedictis comitatibus, nisi sit infra eos residens, et ipsum populi eligant, qui melius videbitur expedire, nec etiam in comitatu Chybiniensi aliquis audeat comparare pecunia. Ad lucrum vero nostrae camerae quingentas marcas argenti dare teneantur annuatim, nulluni praedialem vel quemlibet alium volumus infra terminos eorundem positum ab hac excludi redditione, nisi qui super hoc gaudeat privilegio speciali. Hocetiam eisdem concedimus, quod pecunia, quam nobis solvere tenebuntur seu dignoscuntur, cum nullo alio pondere nisi cum marca argentea quam piissimae recordationis pater noster Bela eisdem constituit videlicet quintum dimidium fertonem Chybiniensis ponderis cum Coloniensi denario, ne discrepent in statera solvere teneantur. Nunciis vero, quos regia maiestas ad dietam pecuniam colligendam statuerit, singulis diebus, quibus ibidem moram fecerint, tres lotones pro eorum expensis solvere non recusent. Milites vero quingenti infra regnum ad regis expeditionem servire deputentur, extra vero regnum centum, si rex in propria persona iverit, si vero extra regnum iobagionem miserit sive in adiutorium amici sui sive in propriis negotiis quinquaginta tantummodo milites mittere teneantur nec regi ultra praefatum numerum postulare liceat nec ipsi etiam mittere teneantur. Sacerdotes vero suos libere eligant et electos repraesentent et ipsis decimas persolvant et de omni iure ecclesiastico secundum antiquam consuetudinem eis respondeant. Volumus et etiam firmiter praecipimus, quatenus ipsos nullus iudicet nisi nos vel comes Chybiniensis, quem nos eis loco et tempore constituemus. Si vero coram quocumque iudice remanserint, tantummodo iudicium consuetudinarium reddere teneantur, nec eos etiam aliquis ad praesentiam nostram citare praesumat, nisi causa coram suo iudice non possit terminari. Praeter vero supra dicta silvam Blacorum et Bissenorum cum aquis usus communes exercendo cum praedictis scilicet Blacis et Bissenis eisdem contulimus, ut praefata gaudentes libertate nulli inde servire teneantur. Insuper eisdem concessimus, quod unicum sigillum habeant, quod apud nos et magnates nostros evidenter cognoscatur. Si vero aliquis eorum aliquem convenire voluerit in causa pecuniali, coram iudice non possit uti testibus, nisi personis infra terminos eorum constitutis, ipsos ab omni iurisdictione penitus eximentes. Salesque minutos secundum antiquam libertatem circa festum beati Georgii octo diebus, circa festum beati regis Stephani octo et circa festum beati Martini similiter octo diebus omnibus libere recipiendos concedentes. Item praeter supra dicta eisdem concedimus, quod nullus tributariorum nec ascendendo nec descendendo praesumat impedire eos. Silvam vero cum omnibus appendiciis suis et aquarum usus cum suis meatibus, quae ad solius regis spectant donationem, omnibus tam pauperibus quam divitibus libere concedimus exercendos. Volumus etiam et regia auctoritate praecipimus, ut nullus de iobagionibus nostris villam vel praedium aliquod a regia maiestate audeat postulare, si vero aliquis postulaverit, indulta eis libertate a nobis contradicant. Statuimus insuper dictis fidelibus, ut cum ad expeditionem ad ipsos nos venire contigerit, tres descensus tantum solvere ad nostros usus teneantur. Si vero vaivoda ad regalem utilitatem ad ipsos vel per terram ipsorum transmittitur, duos descensus, unum in introitu et unum in exitu solvere non recusent. Adiicimus etiam supra dictis libertatibus praedictorum, quod mercatores eorum ubicumque voluerint in regno nostro libere et sine tributo vadant et revertantur, efficaciter ius suum regiae serenitatis intuitu prosequentes. Omnia etiam fora eorum inter ipsos sine tributis praecipimus observari. Ut autem haec quae ante dicta sunt firma et inconcussa permaneant in posterum, praesentem paginam duplicis sigilli nostri munimine fecimus roborari. Datum anno ab incarnatione domini M. CC. XXIIII., regni autem nostri anno vicesimo primo.“