• Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Runkelrübenzucker-Fabrik in Hermannstadt” // „Fabrica de zahăr din sfeclă de zahăr din Sibiu“ ~ F.A.R. Krabs

    Litografia „Runkelrübenzucker-Fabrik in Hermannstadt” // „Fabrica de zahăr din sfeclă de zahăr din Sibiu” a fost realizată de F.A.R. Krabs (1849?) și vândută la librăria W.H. Thierry din Sibiu. Fabrica de zahăr a fost construită 1839 lângă str. Seviș (Schewisgasse) astăzi Bl. Victoriei în Cartierul Iosefin. Cartierul Iosefin a fost inființat în anul 1773 pe locul „Citadelei“ abandonate 1703. Construcția Citadelei, începută 1701, a fost întreruptă din cauza răscoalei Curuților, iar după 1703 lucrările nu au fost reluate/ continuate.

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie, într-o hartă din 1875, modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1883. Redau aici traducerea fragmentului de text referitor la Cartierul Iosefin (Josefstadt) / str. Seviș (Schewis):
    „În anii ’50 a fost amenajată Promenada Arinilor de către Carl Schobesberger. În anii ’30 [1839] s-a construit Fabrica de zahăr / Runkelrüben Zuckerfabrik. Fabrica a fost închisă la începutul anilor ’60 și transformată 1882 în depozit militar / Militair Magazinnen.
    În anul 1856-57 s-a construit „Casa de educație superioară militară cezaro-crăiască“ / „K.K. Militair Ober-Erziehungshaus“(*), transformată 1859 în Spitalul Militar de Garnizoană / K.u.k. Garnisons-Spital (maiștrii Setz sen. și Hahn). În anii ’60 a fost astupată/ nivelată groapa de pe str. Seviș (Schewis Gasse) nr. 30 [Bd Victoriei zona Casa Pionierilor].
    În anii ’70 s-au construit două clădiri/depozite militare / Militair Magazinen, dincolo de Spitalul de Garnizoană.
    În anul 1880 a fost regularizată str. Seviş, și demolată clădirea de la nr.24 [astăzi Bd Victoriei nr. 30]. În anul 1882 a fost amenajată o străduța/legătura spre Schulgasse [astăzi str. Transilvaniei spre str. George Cojbuc]”.

    Fabrica de zahăr din sfeclă de zahăr (Runkelrüben Zuckerfabrik) marcată cu galben în planul orașului Sibiu din 1875, desenat de Johann Böbel 1882/83.

    (*) Casa de educație superioara militară cezaro-crăiască inaugurată în 19 noiembrie 1857 a fost ridicată de maiștri constructori Setz sen. și Hahn lângă fabrica de Zahăr. În anul 1859 Casa de educație superioară a fost transformată în „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană” / „K.u.k. Garnisons-Spital“.
    În 1919 a devenit Spitalul Corpului VII al Armatei Române. Între anii 1930-1940 s-a numit Spitalul Militar „Regele Carol al II-lea”, între 1940-1947 Spitalul Militar „Regina Mamă Elena”, între 1948-2000 s-a numit Spitalul Militar Sibiu. Din anul 2001 poartă denumirea de Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Alexandru Augustin” / Bl Victoriei 46. (Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „K.u.k. Garnisonsspital“ // „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană”

    Carte poștală de la editura Engber – str. Cisnădiei (N. Bălcescu) 2, tipărită la tipografia sibiană Jos. Drotleff. Text verso: „Hermannstadt – Nagyszeben – Sibiiu | Nr. 2 Ansichtskartenverlag Engber, Heltauerg. 2. | Lichtdruck von Jos. Drotleff, Hermannstadt”.
    Clădirea din fotografie a fost construită la mijlocul sec al XIX-lea și găzduiește astăzi Spital Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin” / Bl Victoriei 46.
    Înițial a fost „Casa de educație superioară militară cezaro-crăiască“ / „K.K. Militair Ober-Erziehungshaus“, ridicată de maiștri constructori Setz sen. și Hahn 1856/57 și inaugurată în 19 noiembrie 1857. În anul 1859 a fost transformată în „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană” / „K.u.k. Garnisons-Spital“.
    În 1919 a devenit Spitalul Corpului VII al Armatei Române. Între anii 1930-1940 s-a numit Spitalul Militar „Regele Carol al II-lea”, între 1940-1947 Spitalul Militar „Regina Mamă Elena”, între 1948-2000 s-a numit Spitalul Militar Sibiu. Din anul 2001 poartă denumirea de Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Alexandru Augustin”.

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-11-26

    Târgul de Crăciun

    M-am nimerit și eu, absolut întâmplător, la deschiderea barierei, pe un vânt tăios taman bun pentru plutirea pescărușilor locali. Porumbeii se țineau mai aproape de caldarâm, spre bucuria rarilor vizitatori.
    Nu mă asteptam la mari surprize, după doi ani de pauză, dar continui să mă bucur la vederea căsuțelor, pentru toate gusturile și buzunarele. Grătarul sfârâia deja, deși abia se scria meniul, vinul bolborosea cuminte păstrându-și temeinic aromele sub capace. Desigur, acum pe-nserat totul se va învălui în sclipirile luminițelor colorate și magia se va înfăptui.
    E trist un târg peste zi. Sau, poate, de la o vreme, ne lăsăm mai greu impresionanți. Doar căsuța cu vată pe băț a declanșat mecanismul acela miraculos care te întoarce instantaneu în copilărie. Și eu n-am văzut decât ligheanul de aluminiu în care ploaia de zahăr tos se transforma într-un fuior dulce, alb ori roz și se înfășura pe bețigaș, în zumzetul unui motor rudimentar. Un leu, atât costa bucuria dulce și era la îndemâna oricui. Apoi, cu degete lipicioase, cu insule dulci pe nas și obraji eram cei mai fericiți prunci.
    Am zâmbit amintirii și-am promis să revin cândva.
    Un domn voios se întorcea de la golf, cu crosa pe umăr. A bon entendeur!
    Omul cu baloane, râzând din toată zugrăveala colorată a feței, trecea pe sub boltă, ca prin tunelul timpului.

    Adriana Moscicki

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Das K.und K. Militär Ober-Erziehungshaus und die Erlen-Promenade” // „Casa de educație superioară militară cezaro-crăiască și Promenada Arinilor” ~ F.A.R. Krabs

    Litografia intitulată „Das K.und K. Militär Ober-Erziehungshaus und die Erlen-Promenade” // „Casa de educație superioară militară cezaro-crăiască și Promenada Arinilor” a fost realizată după un desen al artistului fotograf sibian Theodor Glatz din 1859 în atelierul litografic al lui F.A.R. Krabs din Piața Marer Sibiu la începutul anilor 1860.

    Casa de educație superioara militara cezaro-crăiască inaugurată în 19 noiembrie 1857 a fost ridicată de maiștri constructori Setz sen. și Hahn. În anul 1859 a fost transformată în „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană” / „K.u.k. Garnisons-Spital“.
    În 1919 a devenit Spitalul Corpului VII al Armatei Române. Între anii 1930-1940 s-a numit Spitalul Militar „Regele Carol al II-lea”, între 1940-1947 Spitalul Militar „Regina Mamă Elena”, între 1948-2000 s-a numit Spitalul Militar Sibiu. Din anul 2001 poartă denumirea de Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Alexandru Augustin” / Bl Victoriei 46.

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Unter den Erlen | Erlenpromenade” // „Sub Arini | Promenada Arinilor” ~ Theodor Glatz

    În desenul realizat de artistul fotograf sibian Theodor Glatz 1859 se vede orașul Sibiu privit dinspre Valea Arinilor. Persoanele redate în acest desen se aflau pe aleea numită Promenada Arinilor (Erlenpromenade) amenajată paralel cu str. Seviș (Schewisgasse) – astăzi bl. Victoriei. Între promenadă și stradă se vede canalul cunoscut sub denumirea de: Marele canal Seviș (Großer Schewiskanal), Canalul superior Seviș (Oberer Schewiskanal) sau Canalul cu apa de băut (Trinkwasser Kanal). În spatele copacilor se distinge Casa de educație superioară militară cezaro-crăiască.

    În fundal recunoaștem turnul Bisericii Evanghelice, Bisericii Catolice, Turnul Sfatului și turnul Bisericii din Groapă. În partea dreaptă se vede firul de apa din Valea Arinilor cunoscut sub denumirea de: Pârâul Sibian (Hermannstädter Bach), Pârâul Schebes (Schebes Bach), Iazul/ Canalul Seviș (Schewiskanal), Pârâul cu apa de băut (Trinkbach) sau Pârâul Țiganilor (Zigeunerbach).

    Podul pe Digul Pinilor (Föhrendamm) peste pârâul Trinkbach a fost finalizat 1859… vezi cronica lui Emil Sigerus: 1859 – Se amenajează aleile de promenadă în Sub Arini (Unter den Erlen). 15.2. Finalizarea podului de pe Digul Pinilor Sub Arini (Unter den Erlen).
    În partea dreapta a desenului se vede clădirea de pe str. Scoala de Înot (astăzi nr. 32).
    În acest desen lipsește clădirea cunoscută astăzi sub denumirea de Bolta Rece. Aceasta clădire a fost ridicată între 1863-1865.
    De la Emil Sigerus citire/ traducere: „Societatea piscicolă pe acțiuni, al cărei președinte era directorul băncii sibiene Sparkassa dl. M. Herbert, s-a adresat administrației orașului în primăvara anului 1863 cu dorința de a închiria pajiștile din Valea Arinilor (Erlental) aflate amonte de Digul Pinilor (Föhrendamm) cu scopul de a amenaja iazuri pentru creșterea artificială a peștilor – teren care se afla în proprietatea fondul Institutului Reißenfels (Reißenfelsischer Institutsfond). Societatea piscicolă a oferit un contract de închiriere care prevedea o chirie anuale de 150 de florini timp de 20 de ani, după care toate clădirile, facilitățile etc. vor deveni proprietatea orașului fără nicio despăgubire. După ce orașul a acceptat oferta societății piscicole, au fost amenajate lacurile și s-a început construcția clădirii/ restaurantului (Restaurationsgebäude) deasupra iazurilor în același an” – clădire cunoscută astăzi de fiecare sibian sub denumirea de Bolta Rece!

    Exista o litografie realizată după desenul lui Glatz la începutul anilor 1860 în atelierul litografic F.A.R. Krabs din Piața Marer Sibiu intitulată „Das K.und K. Militär Ober-Erziehungshaus und die Erlen-Promenade” // „Casa de educație superioară militară cezaro-crăiască și Promenada Arinilor”.
    Casa de educație superioara militara cezaro-crăiască inaugurată în 19 noiembrie 1857 a fost ridicată de maiștri constructori Setz sen. și Hahn. În anul 1859 a fost transformată în „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană” / „K.u.k. Garnisons-Spital“.
    În 1919 a devenit Spitalul Corpului VII al Armatei Române. Între anii 1930-1940 s-a numit Spitalul Militar „Regele Carol al II-lea”, între 1940-1947 Spitalul Militar „Regina Mamă Elena”, între 1948-2000 s-a numit Spitalul Militar Sibiu. Din anul 2001 poartă denumirea de Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Alexandru Augustin” / Bl Victoriei 46.

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Poarta Cisnădiei și zidul centurii a III-a de fortificații // Heltauertor/ Heltner Thor und Befestigungsmauer der dritten Beringung“

    Poziția aproximativă a turnului de la Poarta Cisnădiei. Colaj realizat cu ajutorul a două picturi din atelierul artistului sibian Johann Böbel. Poarta Cisnădiei – vechea denumire „Heltner Thor“ a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea și demolată în 1836 (1839). Bastionul din fața porții a fost ridicat între 1572-1577. În anul 1792 au fost demolate Poarta exterioară și zidul sudic al bastionului. Pe locul respectiv s-a construit, între 1792-1807, o cazarmă de Infanterie, fosta Cazarma 90, demolată 1986.

    În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici descrierea Porţii Cisnădiei // Heltauer Tor din harta lui Johann Böbel:

    „Poarta Cisnădiei, împreună cu zidul de apărare până la locuința administratorului cazărmii, au fost demolate între 1835-36. În același an au fost demolate și Zwinger-ul împreună cu casa vămii și casa administratorului cazărmii (Beer). Casa vămii, reclădită în anii ’50 (scurt timp locuința unui tocilar), a fost demolată în anii ’70.
    Magazia de lemne, de lângă Zwinger, a fost mutată lângă pârăul Trinkbach. În anii ’40, vechiul ceas de pe turnul Porții Cisnădiei (împreună cu turnulețul construit pentru acest ceas) au fost amplasate pe acoperișul cazărmii.
    Paznicul turnului (Turmwächter) avea locuința sus in turn. Locuința îngrijitorului de turn (Turmbesorger) se afla împreună cu fântăna, lângă poartă. Locuința paznicului de poartă (Thorhüter) se afla lângă Clădirea Finanțelor, zonă unde se ținea târg de oi și miei. În fața cazărmii, pe locul unde se afla pe vremuri Pavilionul ofițerilor și un tei, s-a amenajat o fântănă.” Aleea între Poartă și cazarmă apare și în pictura lui Böbel.”

    Turnul, apărat de breasla măcelarilor, a fost lovit în 27 iunie 1594 de trăsnet și reclădit în același an. Dintr-un document datat 1751 aflăm că Poarta Cisnădiei era dotată cu un grilaj rabatabil (hersă) și păzită de soldați. În anul 1780 au fost introduse taxe de intrare în cetate: pentru o persoană se plătea 0,5 Creițar (Kreuzer) iar pentru o caruța 1 Creițar (în zi de târg se plătea taxă dublă).
    Între 1809 și 1873 zona din fața Porții Cisnădiei s-a numit Piața Cazărmii (Kasernenplatz), după 1873 Piața Hermann (Hermannsplatz) și astăzi Piaţa Unirii // Einigkeitsplatz.

    Stânga: „Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Aussenansicht (abgetragen 1836)” – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“ (detaliu)
    Dreapta: „Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Innenansicht (abgetragen 1836)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“ (detaliu)

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Haus mit Durchgang” // „Casă cu trecere”

    Un pasaj de poveste, dispărut din memoria sibienilor. Clădirea cu trecerea boltită se afla la capătul străzii Dr. Ioan Lupaș colț cu str. Tribunei și N. Bălcescu și a fost demolată 1935. Pictura a fost realizat de artistul Karl Eduard Closius (1893-1959) în anul 1933. Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt.

    Fotografia din partea dreaptă arata aceeași clădire văzută dinspre str. Nicolae Bălcescu.

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Brunnenjuwel“ // „Bijuterie de fântână”

    O adevărată bijuterie de fântână dispărută din memoria sibienilor se afla pe str. Heltauergasse // Cisnădiei/ Nicolae Bălcescu colț cu str. Honterusgasse // Alexandru Papiu Ilarian. Fântâna cu grilaj avea o formă deosebită, elegantă și semăna cu un ou de Fabergé. Intr-o fotografie rară realizată pe str. Bălcescu în perioada anilor 1860/70 apare această fântână frumoasă. În fundal se vede turnul Bisericii Catolice din Piața Mare și în partea stângă clădirea cu coș mare de fum pe acoperiș, în care se afla vechiul hotel Împăratul Romanilor.

    În Sibiu au existat de-a lungul timpului diferite tipuri de fântâni publice: cu cumpănă, cu roată, cu țevi și fântâni înzestrate cu pompă. Unele fântâni au fost modernizate/adaptate cerințelor timpului, altele au fost amenajate nou în spațiul urban.
    Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.
    Primele fântâni cu țevi au fost instalate pe str. Bălcescu //
    Heltauergasse colț cu str. Papiu Ilarian // Honterusgasse, în Piață Mare // Großer Ring (1584) și pe str. Avram Iancu // Reispergasse, lângă pasajul Gaura Pielarilor // Ledererloch (1589). În secolul al XVIII-lea au fost amenajate o serie de fântâni cu țevi în Sibiu: 1736 pe str. Avram Iancu // Reispergasse ~ 1743 pe str. Macelarilor/Mitropoliei // Fleischergasse și Spinarea Câinelui // Hundsrücken ~ 1747 pe str. Tribunei // Große Quergasse și str. Ocnei // Burgergasse ~ 1750 pe str. 9 Mai // Elisabethgasse și 1765 pe str. Bălcescu // Heltauergasse… și în alte locuri.

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Gassen- und Häuser-Verzeichniss der Stadt Hermannstadt“ // „Registrul străzilor și clădirilor orașului Sibiu” c.1873

    * Carte de adrese Sibiu c.1873 *

    În anul 1872 comunitatea orașului Sibiu decide schimbarea denumirilor unor străzi și aprobă un nou sistem de numerotare a clădirilor, vezi cronica lui Emil Sigerus „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” p.47: „1872 – 14.2. Die Kommunität beschließt für mehrere Gassen neue Namen und eine neue Nummerierung der Häuser”.
    Prima numerotare de clădiri a fost realizată la Sibiu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La mijlocul sec. al XIX-lea (1833) a fost efectuată o numerotare nouă. Înainte de 1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. Această numerotare era destul de complicată deoarece începea cu numărul 1 la primăria veche Casa Altemberger-Pempflinger, continuă pe latura vestică a străzii Mitropliei (Fleischergasse), sărea pe latura estică a străzii Tribunei (Quergasse) spre de str. Bastionului, str. Ioan Lupaș (Hechtgasse) s.a.m.d. și se termină cu numărul 1117 la casa de pe str. Centumvirilor lângă primăria veche.

    După introducerea numerotării noi în anul 1872 străzile orașului Sibiu au primit lature cu numere pare și lature cu numere impare. Primele plăcuțe cu nume de străzi au fost aplicate în Sibiu în anul 1833, înlocuite cu plăcuțe noi în anul 1869.

    Această Carte de adrese a fost tipărită în jurul anului 1873 la tipografia lui Samuel Filtsch din Piața Mică 25 „S. Filtsch’s Buchdruckerei (W. Krafft), preluată de ginerele său Wilhelm Krafft în anul 1868, și conține listele cu numele străzilor, numerele clădirilor (numerotarea veche și „nouă“*) și numele proprietarilor clădirilor (Besitzer) din Sibiu. Acest exemplar se află în colecția Wolff Helmut anterior colecția Langstein. (*numerotare „nouă” – este vorba de cea din 1872 care diferă de cea de astăzi!)

    Pentru a facilita identificare străzilor listate în limba germană am folosit denumirile românești actuale, care nu sunt identice cu cele folosite în prima hartă bilingvă Noul Plan al orașului Sbiu din 1921. De exemplu: Bauholzplatz (1873/ 1921) = Târgul Lemnelor (1921) = Piața Cibin.

    Oraș/ pagina 1 // Stadt/ Seite 1: Anna Gasse/ str. Costache Hurmuzeanu ; Armbrustergasse/ str. Arhivelor ; Bachgasse/ str. Valea Mare ; Bäckergasse/ str. Brutarilor
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 2 // Stadt/ Seite 2: Ballgasse/ str. Alexandru Dimitrie Xenopol/ partea spre str. Nicolae Bălcescu ; Bahnggasse/ str. General Magheru ; Baiergasse/ str. Poștei ; Bindergasse/ str. Dogarilor
    Oraș/ pagina 3 // Stadt/ Seite 3: Brukenthalgasse/ str. Alexandru Dimitrie Xenopol/ partea spre str. Tribunei ; Burgergasse/ str. Ocnei
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 4 // Stadt/ Seite 4: Burgergasse/ str. Ocnei ; Dragonerwache/ Piața Dragoner ; Elisabethgasse/ str. 9 Mai
    Oraș/ pagina 5 // Stadt/ Seite 5: Elisabethgasse/ str. 9 Mai

    Oraș/ pagina 6 // Stadt/ Seite 6: Elisabethgasse/ str. 9 Mai ; Entengasse/ str. Moș Ion Roată
    Oraș/ pagina 7 // Stadt/ Seite 7: Färbergasse/ str. Vopsitorilor ; Fleischergasse/ str. Mitropoliei
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 8 // Stadt/ Seite 8: Fleischergasse/ str. Mitropoliei ; Fingerliggasse/ str. Argintarilor
    Oraș/ pagina 9 // Stadt/ Seite 9: Fingerlingplatz/ Piața Aurarilor ; Franziskanergasse/ str. Șelarilor ; Harteneckgasse/ str. Cetății
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 10 // Stadt/ Seite 10: Harteneckgasse/ str. Cetății ; Hallergasse/ str. Pompeiu Onofreiu
    Oraș/ pagina 11 // Stadt/ Seite 11: Heltauergasse/ str. Nicolae Bălcescu

    Oraș/ pagina 12 // Stadt/ Seite 12: Hechtgasse/ str. Ioan Lupaș ; Hermannsplatz/ Piața Unirii ; Honterusgasse/ str. Alexandru Papiu Ilarian
    Oraș/ pagina 13 // Stadt/ Seite 13: Huetplatz/ Piața Huet ; Hundsrücken/ str. Centumvirilor
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 14 // Stadt/ Seite 14: Kälbergasse/ str. Victor Tordășianu ; Kempelgasse/ str. Cojocarilor ; Kleine Erde/ str. Filarmonicii
    Oraș/ pagina 15 // Stadt/ Seite 15: Knopfgasse/ str. Constituției – fosta str. Bumbului astăzi dispărută (zona str. 9 Mai – str. Regele Ferdinand) ; Kürschnergasse/ str. Blănarilor ; Laternengasse/ str. Felinarului
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 16 // Stadt/ Seite 16: Lederergasse/ str. Pielarilor ; Margarethgasse/ str. Liviu Rebreanu
    Oraș/ pagina 17 // Stadt/ Seite 17: Mariagasse/ str. Rimski Korsakov ; Marktgasse/ str. Târgului ; Mönch Hof/ str. Sofocle ; Neugasse/ str. Nouă

    Oraș/ pagina 18 // Stadt/ Seite 18: Neugasse/ str. Nouă : Neustift/ str. Movilei
    Oraș/ pagina 19 // Stadt/ Seite 19: Neustift/ str. Movilei ; Pempflingergasse/ str. Alexandru Odobescu + Pasajul Scărilor
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 20 // Stadt/ Seite 20: Poschengasse/ str. Kondar Haas : Quergasse/ str. Tribunei
    Oraș/ pagina 21 // Stadt/ Seite 21: Quergasse/ str. Tribunei ; Reißenfelsgasse/ str. Gheorghe Lazăr ; Reispergasse/ str. Avram Iancu
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 22 // Stadt/ Seite 22: Reispergasse/ str. Avram Iancu ; Reitschulgasse/ str. Manejului
    Oraș/ pagina 23 // Stadt/ Seite 23: Großer Ring/ Piața Mare ; Kleiner Ring/ Piața Mică

    Oraș/ pagina 24 // Stadt/ Seite 24: Rosenanger/ str. Târgu Peștelui ; Rosmaringasse/ str. Măsarilor
    Oraș/ pagina 25 // Stadt/ Seite 25: Saggasse/ str. Turnului
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 26 // Stadt/ Seite 26: Salzgasse/ str. Constituției ; Schiffbäumel/ str. Plopilor
    Oraș/ pagina 27 // Stadt/ Seite 27: Schmiedgasse/ str. Faurului ; Schneidergasse/ str. Croitorilor ; Schullergasse/ str. Pasajul Școlii ; Soldisch/ str. Bastionului ; Spitalgasse/ str. Azilului
    ~~~o~~~
    Oraș/ pagina 28 // Stadt/ Seite 28: Sporergasse/ str. General Magheru ; Töpfergasse/ str. Olarilor
    Oraș/ pagina 29 // Stadt/ Seite 29: Wagnergasse/ str. Rotarilor + str. Pietrarilor ; Webergasse/ str. Pânzarilor ; Weinanger/ str. Târgu Vinului

    Oraș/ pagina 30 // Stadt/ Seite 30: Wiesengasse/ str. Tipografilor
    Oraș/ pagina 31 // Stadt/ Seite 31: Wintergasse/ str. Timotei Popovici ; Zeughof-Platz/ Piața Armelor.
    ~~~o~~~
    Suburbia Ocnei/ pagina 32 // Burger-Vorstadt/ Seite 32: Flussgasse/ str. Râului ; Frankengasse/ str. General Grigore Bălan ; Freundschaftsgasse/ str. Înfrățirii ; Irrenhausgasse/ str. Doctor Dumitru Baltazar
    Suburbia Ocnei/ pagina 33 // Burger-Vorstadt/ Seite 33: Langgasse/ str. Lungă ; Meiergasse/ str. Eschile
    ~~~o~~~
    Suburbia Ocnei/ pagina 34 // Burger-Vorstadt/ Seite 34: Pfarrgasse/ str. Popa Șapcă ; Reißbachgasse/ str. Rusciorului ; Rollgasse/ str. Postăvarilor ; Schanzgasse/ str. Ecaterina Teodoroiu
    Suburbia Ocnei/ pagina 35 // Burger-Vorstadt/ Seite 35: Schweizergasse/ str. Lăptăriei ; Theresiengasse/ str. Constantin I. Nottara ; Zibingasse/ str. Cibinului ; Ziegelgasse/ str. Țiglarilor ; Bastei-Platz/ Piața Cetății în harta din 1921 (zona str. Ocnei nr. 33)

    Suburbia Ocnei/ pagina 36 // Burger-Vorstadt/ Seite 36: Heu-Platz/ Târgul Fânului ; Roß-Platz/ Tărgul Cailor (zona str. Gladilelor nr. 1-5) ; Viehmarkt-Platz/ Târgul Vitelor (zona str. Lungă/ Parcul Terezian)
    Suburbia Gușteriței/ pagina 37 // Elisabeth-Vorstadt/ Seite 37: Basteigasse/ Bulevardul Corneliu Coposu (zona bastionul Haller) ; Beingasse/ str. Cugir ; Dreieichenstraße/ str. Uzinei + str. Hermann Oberth + str. Bâlea nr.1 ; Fabrikgasse/ str. Fabricii ; Fischergasse/ str. Pescarilor ; Hammesdörfer Straße/ Calea Gușteriței
    ~~~o~~~
    Suburbia Gușteriței/ pagina 38 // Elisabeth-Vorstadt/ Seite 38: Kaltbrunnengasse/ str. Izvorului ; Krautgasse/ str. Dorobanților ; Lektorgasse/ str. Lector , Lazarethgasse/ str. Lazaret ; Rideligasse/ str. Muncii + str. Ana Ipătescu
    Suburbia Gușteriței/ pagina 39 // Elisabeth-Vorstadt/ Seite 39: Rosenfeldgasse/ str. Nicolae Teclu ; Schlangengasse/ str. Șerpuită ; Schlachthausgasse/ str. Abatorului ; Teichgasse/ str. Lacului ; Wolfgasse/ str. Lupeni ; Bahnhof-Platz/ Piața 1 Decembrie 1989
    ~~~o~~~
    Suburbia Cisnădiei/ pagina 40 // Heltauer-Vorstadt/ Seite 40: Bräuhausgasse/ str. Dobrun ; Grabengasse/ str. Zaharia Boiu , Gerlitzigasse/ str. Doctor Ștefan Stâncă ; Jungenwaldstraße/ str. Calea Dumbrăvii
    Suburbia Cisnădiei/ pagina 41 // Heltauer-Vorstadt/ Seite 41: Kirchengasse/ str. Justiției ; Rothenthurmstraße/ str. Constantin Noica ; Schneidmühlgasse/ str. Lucian Blaga ; Schützengasse/ str. Renneș ; Straußenburggasse/ stradă dispărută (lângă Morga)

    Suburbia Cisnădiei/ pagina 42 // Heltauer-Vorstadt/ Seite 42: Schwimmschulgasse/ str. Școala de Înot , Turnschulgasse/ str. Gimnasticii
    Cartierul Iosefin/ pagina 43 // Josef-Vorstadt/ Seite 43: Badgasse/ str. Băii , Berggasse/ str. Dealului ; Josefgasse/ str. Doctor Ion Rațiu ; Kreuzgasse/ str. Crișanei
    ~~~o~~~
    Cartierul Iosefin/ pagina 44 // Josef-Vorstadt/ Seite 44: Mühlgasse/ str. Andrei Șaguna ; Schewisgasse/ str. Bulevardul Victoriei ; Schulgasse/ str. George Cojbuc
    Suburbia Turnului/ pagina 45 // Sag-Vorstadt/ Seite 45: Brückengasse/ str. Reconstrucției ; Feldgasse/ str. Câmpului ; Flußgasse/ str. Râului ; Gärtnergasse/ str. Grădinarilor ; Heidengasse/ str. Morilor
    ~~~o~~~
    Suburbia Turnului/ pagina 46 // Sag-Vorstadt/ Seite 46: Holzgasse/ str. Lemnelor ; Hopfengasse/ str. Hameiului ; Kleinscheuerner Straße/ Calea Șurii Mici ; Neppendörfer Straße/ Calea Turnișorului
    Suburbia Turnului/ pagina 47 // Sag-Vorstadt/ Seite 47: Neppendörfer Straße/ Calea Turnișorului ; Waydagasse/ str. Charles Darwin ; Waisengasse/ str. Pedagogilor ; Walkmühlgasse/ str. Dârstelor ; Wollgasse/ str. Lânii ; Bauholzplatz/ Piața Cibin

    Suburbia Cisnădiei/ pagina 48 // Heltauer-Vorstadt/ Seite 48: Ziganie/ Țigănie
    Suburbia Turnului/ pagina 49 // Sag-Vorstadt/ Seite 49: Ziganie/ Țigănie
    ~~~o~~~
    Suburbia Turnului/ pagina 50 // Sag-Vorstadt/ Seite 50: Ziganie/ Țigănie
    Suburbia Ocnei/ pagina 51 // Burger-Vorstadt/ Seite 51: Ziganie/ Țigănie

    ~~~o~~~

    Suburbiile orașului Sibiu s-au format în spațiul perimetral extra muros în fața celor patru porți principale de acces în cetate: Suburbia Turnului // Sag-Vorstadt zona Bastionul Soldisch ~ Turnul Pielarilor (Ledererturm) | Suburbia Ocnei // Burger-Vorstadt zonae Turnul Pielarilor ~ Rondela Rotarilor (Wagnerbastei) | Suburbia Gușteriței // Elisabetht-Vorstadt zona Rondela Rotarilor ~ Bastionul Haller | Suburbia Cisnădiei // Heltauer-Vorstadt zona Bastionul Haller ~ Bastionul Soldisch. Cartierul Iosefin // Josefstadt / Josefvorstadt s-a construit în zona Citadelei nerealizate (vezi delimitările suburbiilor marcate/trasate în harta S.K.V. din anul 1911).

    ~~~o~~~

    Stânga: Harta orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de Franz J. Dimitrowits din 1875. Dreapta: Noul Plan al orașului Sibiu din anul 1921

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Dragonerwache (Unterstadt)” // „Piața Dragoner (Orașul de Jos)”

    Sibiu la începutul sec al XX-lea – carte poștală tipărită 1918 la tipografia sibiană Josef Drotleff. Text verso: „Nr. 75 Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt. Nachdruck verboten 1918“. În clădirea cea mare din partea stângă, la adresa str. Elisabeta/ 9 Mai // Elisabeth Gasse nr. 2, se afla crâșma lui Johann Scheel, vezi reclama „Wein und Bierhaus | Johann Scheel” deasupra intrării.

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Dragonerwache/ Burgergasse” // „Piața Dragoner/ str. Ocnei”

    Poartă fantezistă construită pentru un spectacol burlesque organizat cu ocazia vizitei celui mai jubit fiu al poporului la Sibiu în anul 1967. Cu această ocazie Ceauşescu a primit în Piața Dragoner // Dragonerwache cheia porţii de intrare în cetate şi titlul de cetăţean de onoare al orașului Sibiu. (Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Povestea Butoiului de Aur // Das Märchen vom Goldenen Fass”

    Există rețele sociale de site-uri și platforme publice care distribuie informații eronate despre restaurantul Butoiul de Aur din Sibiu. Dacă le-m da crezare atuncea Butoiul de Aur din Sibiu ar fi astăzi „cel mai vechi restaurant din Romania” și ar fi existat la „parterul” clădirii Piața Huet 3 deja în sec. al XVI-lea. Aceste afirmații sunt promovate ca adevăruri istorice atestate, confirmate „din auzite“ sau de legende fară sâmbure de adevăr. Asemenea informații false, neadevăruri fără bază istorică, trebuie tolerate doar ca reclame comerciale sau „propagandă economică”!

    Restaurantul Butoiul de Aur a fost deschis în jurul anului 1960 în spațiul de la parterul (de fapt pivnița/ beciul) clădirii Piața Huet 3 situată la nivelul intermediar între platforma Orașului de Jos și de Sus, în spațiul Zwinger aflat între zidul centurii a I-a și a III-a! Imobilul compus din două volume denivelate a fost construit în etape succesive. Latura clădirii spre Pasajul Scărilor a fost ridicat parțial „pe” zidul centurii a III-a, fațada înglobând resturi ale zidului centurii respective. Dinspre Pasajul Scărilor exista o ușă de intrare în încăperile primului nivel al clădirii (pivniță) – vezi prima ilustrație, realizată după o pictură executată de un artist necunoscut la mijlocul sec. al XIX-lea, mai exact înainte de 13 aprilie 1860, dată la care a fost înlăturată rampa de urcare a drumului spre Piața Huet. Drumul spre piață urca pe rampa amenajată paralel cu fațada vestică a clădirii Piața Huet 3 lângă Scările Turnului, traversa casa și curtea clădirii str. Turnului 4 spre Colțul Ispășirii (Bußwinkel) unde se bifurca în două. Un braț, cel pentru căruțe, continua pe lângă zidul primei centuri de fortificație spre Podul Minciunilor și Piața Huet, iar cel pietonal urca spre Turnul Scărilor Sag sub care ieșea în aceeași piață. În cartea Topografia monumentelor din Transilvania | Municipiul Sibiu | 5.1.1. (p.101) autorul Ioan Bucur ne informează, pe drept, că astăzi „Numele clădirii provine de la firma restaurantului de la parter”, ceea ce însă NU înseamnă că restaurantul a existat (pentru unii) deja înainte – de a fi deschis în jurul anului 1960!
    Anul 1542 incizat pe Turnul Scărilor Sag* în tencuiala fațadei spre Piață Huet NU atestă existența restaurantului Butoiul de Aur! Această inscripție, încă vizibilă într-o acuarelă realizată 1963 de artista sibiană Juliane Fabritius-Dancu, a fost eliminată împreună cu friza de tencuială de sub cornișă și cea deasupra trecerii boltite de pe fațada turnului de „specialiști-diletanți” cu ocazia unei renovări mai mult sau mai putin reușite! (*Turnul Scărilor Sag este singurul turn păstrat al primei incinte fortificate)

    NU exista niciun singur document, sau informație în bibliografia cronicarilor/ istoricilor sibieni care menționează o crâșmă / cârciumă / bodegă / berărie / cramă / pivniță de vin denumită Butoiul de Aur în încăperile acestui restaurant sau în altă locație în Sibiu ante 1960.
    NU exista nicio singură carte de adrese din ultimul sfert al sec al XIX-lea / din perioada antebelică și interbelică în care este menționată o crâșmă / cârciumă / bodegă / berărie / cramă / pivniță de vin denumită Butoiul de Aur în spațiul în care se află astăzi acest restaurant sau în altă locație.
    NU există nicio singură carte scrisă și publicată de Emil Sigerus (1854-1947), etnograf, colecționar, istoric și scriitor sibian, în care apare denumirea Goldenes Fass (Butoi de Aur) sau Das Goldene Fass (Butoiul de Aur).

    Restaurantul Butoiul de Aur deschis în jurul anului 1960 la parterul clădirii situată lângă Pasajul Scărilor și Scările Turnului Sag este o realizare (ispravă) din perioada comunistă!

    Oare cum ar fi funcționat o vinărie, pivniță de vin, cramă sau „restaurant” în sec. al XVI-lea în spațiul de la parterul clădirii Piața Huet 3, într-o pivniță întunecată, cu un singur gemuleț prin care nu intra nici lumină și nici aer suficient pentru a permite iluminarea încăperilor cu lumânări sau facle și consumarea în tihnă a băuturilor și de-ale gurii bunătăți (gătite la foc deschis sau cuptor) servite mușteriilor… indiferent de anotimp și la orice oră din zi?

    ~~~o~~~

    În primele trei ilustrații apare rampa de urcare din fața clădirii Piața Huet nr. 4 înlăturată în ziua de 13 aprilie 1860 (vezi cronica lui Sigerus: 1860 13.4. – Die Sagstiege wird reguliert und die Auffahrtsrampe abgetragen). Se pare că în cursul acestor lucrări a fost renovată și fațada nordică a clădirii respective, deoarcece în pictura realizată de Johann Böbel 1864 peretele de susținere de la primul nivel între cele două contraforturi apare întărit cu zidărie.

    Pentru a mări ilustrațiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    Mijlocul sec. al XIX-lea – pictor necunoscut || Anii 1850 – pictură de Heinrich Trenk (1818-1892)

    Anii 1850 – litografie de Joseph Hoegg (1818-1885) || 1864 – pictură de Johann Böbel (1824-1887)

    1906 – str. Turnului / Scările Turnului Sag || 1917 – str. Turnului / Scările Turnului Sag

    1932 – str. Turnului / Scările Turnului Sag || Anii 1930 – Pasajul Scărilor (fotografie Emil Fischer)

    1956 – str. Turnului / Scările Turnului Sag || Anii 1960-70 – Pasajul Scărilor „Vinăria Butoiul de Aur”

    Anii 1960-70 – str. Turnului „Butoiul de Aur” || 2013 – str. Turnului „Butoiul de Aur“ (fotografie din arhiva familială)

    Până în sec. al XVIII-lea Sibiu era un oraș închis. Abia după anul 1781, prin Rescriptul de concivilitate şi Edictul de toleranţă religioasă emise de împăratul Iosif al II-lea, Sibiul devine un oraș deschis pentru cetățenii altor naționalități. Chiar dacă pare de necrezut, primele crășme/ cărciume au fost deschise în interiorul orașului Sibiu (intra muros) abia la începutul sec. al XVIII-lea. Pe vremuri fiecare gospodar avea propriul vin în pivniță iar bere încă nu era băutură populară. Prima fabrică de bere (Bierbrauhaus) a orașului Sibiu a fost înființată 1717 pe str. Turnului. Primele cafenele (Kaffeehäuser) au fost deschise în Sibiu în primul sfert al secolului al XVIII-lea.

    De la cronicarului Emil Sigerus aflăm că în trecut oaspeții de rang înalt erau cazați, ospătați în casele particulare ale autorităților orașului Sibiu. Pentru acești oaspeți se organizau „mese festive opulente” în Piața Mare, de exemplu în anul 1494 cu ocazia vizitei regelui Wladislau, anul 1562 cu ocazia vizitei regelui Johann Sigismund Zapolny sau anul 1599 cu ocazia vizitei principelui Transilvaniei Sigismund Bathori.
    Primul han (Gasthaus) deschis în Sibiu este menționat în 1555. Este vorba de hanul La Sultanul Turcilor (Zum türkischen Sultan), mai târziu numit La Staua Albastră (Zum blauen Stern) și din 1773 Împăratul Romanilor (Römischer Kaiser). Vechiul hotel Împăratul Romanilor se aflat pe locul unde s-a construit 1892 clădirea pentru Comandamentul corpului de Armată cezaro-crăiesc, astăzi N. Bălcescu 8.
    În Calendarul de călătorie (Reisekalender) din 1790 sunt listate două adrese pentru buget redus în orașul de Jos pe str. Ocnei (Burgergasse): „La Mielul alb” (Zum weißen Lamm) nr. 882 și „La Calul alb (Zum Weißen Rössel) nr. 868. Pe lângă acestea existau și localuri unde se servea prânz și cină: exemplu pe str. Cisnădiei (Heltauergasse) la parterul hotelului „Împaratul Romanilor” (Römischer Kaiser); în așa-numita Mănăstire (Kloster) din Piața Mare (Großer Ring) nr. 397; în noua clădire ridicată lângă teatru; pe str. Tribunei (große Quergasse) nr. 79; „La cei 3 Marocani” (Zu den drei Marokanern) pe str. Ocnei (Burgergasse) nr. 466; în Piața Mică (Kleiner Ring) nr. 419 sau pe str. Cisnădiei (Heltauergasse) nr. 178…
    Numărul vinăriilor/ tavernelor crescuse considerabil la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cele mai frecventate erau pe str. Pământul Mic / Filarmonicii (Kleine Erde) nr. 314; „La Boul de aur” (Zum goldenen Ochsen) în Piața Mică (Kleiner Ring) nr. 443 lângă măcelării sau în Piața Huet (Kirchplatz) nr. 405”. [numerotare veche].
    Calfele străine care veneau la Sibiu erau cazați în hanurile (Herbergen) breslelor respective.
    Pentru cazarea deputaților participanți la întrunirile anuale organizate în capitala Sibiu (scaunul principal) erau achiziționate de scaunele (secundare) și districtele săsești case de oaspeți. În orașul Sibiu existau 10 asemenea case de oaspeți/ hoteluri numite Herrenhöfe // Curți domnești.

    ~~~o~~~

    Următoarele texte au fost traduse din capitolul „Despre mâncare și băutură” (Vom Essen und Trinken) din cartea „Despre vechiul Sibiu” (Vom alten Hermannstadt) vol. I  scrisă și publicată de cronicarul sibian Emil Sigerus 1922:

    „O prescripție a magistratului sibian din 1726, permitea introducerea băuturilor spirtoase (rachiu) în oraș doar în zilele de jarmaroc; „cu excepția târgului anual, nimănui este permis să introducă rachiu.” („außer dem Jahrmarkt aber soll niemenden erlaubt sein Brandwein hereinzuführen.”)

    „La sfârșitul secolului al XVIII-lea au existat deja o mulțime de crâșme/ cârciume în Sibiu, în timp ce cu câteva decenii mai devreme, existau pe lângă „Împăratul Romanilor” (Römischen Kaiser) doar crâșma orășenească „La Cerbul de Aur“ (Zum Goldenen Hirschen) în fața Porții Cisnădiei (Heltauertor) pe str. Turnu Roșu (Rotenturmstrasse) și crâșma orășenească din „Transchement”*. Cele doua crâșme ale orașului au fost date în arendă contra sumei de 800 de Galbeni / Gulden în anul 1745.” [*Crâșma din „Tranchement” se afla în cartierul Terezian pe strada Gladiolelor, pe locul unde s-a construit clădirea în care a funcționat cinematograful 7 Noiembrie]

    „Au fost puțini cetățeni care nu aveau (măcar) un butoi de vin în pivniță… deoarece vinul era privit ca o investiție de capital care aducea dobânzi bune. Pentru a gestiona acest comerț particular cu vin, s-au format în cadrul „Vecinătăților” (Nachbarschaften) uniuni/ comunități independente numite „Schrott”, a căror sarcină era aceea de a reglementa și promova producția vinicolă a cetățenilor. Odată cu apartenența la un „Schrott”, cetățeanul a dobândit dreptul de a produce și stoca vin, de a se folosi de ajutorul celorlalți membri la stocarea butoaielor și de a servi/ vinde vinul propriu la el acasă. Membrii trebuiau să se ajute reciproc la stocarea butoaielor de vin, altfel trebuiau să plătească o amendă. Dispozitivele, cum ar fi frânghii și scări, erau deținute de fiecare uniune/ comunitate în parte. Fiecare comunitate a fost împărțită în grupuri mici individuale numite „Zeiger” (semn, indicator), care cuprindeau între 4 sau 6 gospodării. În fiecare dintre aceste grupuri, doar un singur proprietar de casă avea dreptul să servească/ vândă vin timp de 8 zile, ceea ce a fost făcut cunoscut cetățenilor în general prin agățarea unui „indicator” (Zeiger) pe fațadă/ casă. După opt zile a venit rândul unui alt proprietar să-și vândă vinul. Numai în timpul târgului, fiecare proprietar era liber să afișeze un „indicator” și să-și vândă vinul. Vecinii care nu erau proprietari de casă nu aveau dreptul să servească/ vândă vin.”

    „Pe vremuri ferestrele erau mici și modeste. Vezici de porc sau piei subțiri, apoi hârtia impregnată cu ulei înlocuia sticla de fereastră. Când sticla a fost folosit în cele din urmă, acesta era de dimensiuni mici, dintre care 8 bucăți umpleau adesea o cercevea de fereastră și erau fixate în plumb. Cronicarul Kraus menționează că în anul 1611 slugile de război ale lui Bathori au distrus ferestrele de sticlă din Sibiu pentru a folosi plumbul la fabricarea gloanțelor – (Der Chronist Kraus erwähnt, daß Bathoris Kreiegsknechte 1611 in Hermannstadt die Glasfenster „des wenigen Blei wegens zerdrimmert“, um dieses Blei in Kugeln umzugießen)”.

    Turnul Scărilor Sag – acuarelă realizată de pictorița, etnografa și scriitoare sibiană de limbă germană Juliana (Juliane) Fabritius-Dancu în anul 1963.
    (Ilustrații din arhiva grupul de Facebook Alt-Hermannstadt)

    ~~~o~~~

    Reuniunea Meşteşugarilor Sibieni // Hermannstädter Gewerbe-Verein (înființată 1840) a fost proprietarul clădirii Piața Huet nr. 3 la mijlocul sec al XIX-lea. Sediul acestei reuniuni se afla în clădirea din Piața Mică 11, astăzi Casa Asociaţiei Micilor Meseriaşi. Reuniunea Meşteşugarilor Sibieni deschise în încăperile de la etajul clădirii Piața Huet nr. 3 o școală de meserii, urmată de o crâșmă. În anii 1880 casa intră în proprietatea patiserului Thois Friedrich (Weißbäcker) care deschide la adresa respectivă o patiserie. (sursă: M.B.)

    Cartea de adrese 1875 – Piața Huet/ Huetplatz (lista cu proprietari: Besitzer) || Cartea de adrese 1882 – Hanuri și crâșme 1 || Cartea de adrese 1882 – Hanuri și crâșme 2

    Cartea de adrese 1882 – Piața Huet/ Huetplatz (lista cu proprieteri) || Cartea de adrese 1933 – Lista cu restaurantele (Restaurationen) în Sibiu || Noua Nomenclatură a străzilor din Sibiu 1948 – Lista cu localuri în Sibiu


  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Sagstiegeturm” // „Turnul Scărilor Sag” ~ Juliana Fabritius-Dancu

    Turnul Scărilor Sag – acuarelă realizată de pictorița, etnografa și scriitoare de limbă germană Juliana (Juliane) Fabritius-Dancu în anul 1963. Turnul Scărilor este singurul turn păstrat al primei incinte fortificate. Anul 1542 incizat pe Turnul Scărilor Sag în tencuiala fațadei spre Piață Huet vizibilă în acuarelă a fost eliminată împreună cu friza de tencuială de sub cornișă și cea deasupra trecerii boltite de pe fațada turnului de „specialiști-diletanți” cu ocazia unei renovări mai mult sau mai putin reușite!

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-10-09

    din nou în Cămara boierului Ilie

    Vremuri de pandemie. „Va fi foamete mare”, spune Ilie mângâind borcanele. La privește cu mândrie și ochii îi stralucesc asemeni unui copil în fața unei jucării noi.
    S-au copt zeci de kilograme de vinete, ardei, gogoșari. Zacusca 2021, ketchup-ul, amestecul pentru ciorbe, fasolea, totul etichetat și ordonat ca soldații în pluton. Castraveții sunt murați în două feluri: cu pikant și tradițional. „Ticule, mie să-mi pui așa cum făcea Mama Chețe”! Și Ticu îi respectă dorința, alintă borcanele cu palma ca și cum și-ar fi trecut-o chiar pe obrazul fiului.
    Pe „masa” improvizată se face degustarea țuicii de prune, producție 2021. „Îi numa bună” spune cu un plescăit de limbă și parcă numără deja în cap salba de mărgele la gura paharului. Mărioara apare îngrijorată „hai că se răcește ciorba, măi omule”!
    „Vai ciorba de salată cu creste”, se trezește omul cu gura toată apă și umple iute sticla cu coniac – făcut în casă – din recipietul cu pompă!
    Cămara boierului Ilie e cuprinsă de întuneric, așteptând zăpezi și ger să-și deșarte bunătățile pe masă. E munca unor oameni gospodari: Mărioara și Ilie, pe care îi cunoașteți deja.
    Eu, voi mai trece pe aici, ne așteaptă grappa 2021!

    Adriana Moscicki

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Äußere Stadtmauer/ Hermannstadt“ // „Zidul exterior/ Sibiu“ ~ F.A.R. Krabs

    Zona Portița Leșurilor între bastionul Haller și Poarta Leșurilor. Pictură realizată de F.A.R. Krabs. În spatele gardului din lemn se afla una din pepinierele orașului amenajată în 1850. În căsuța de pe zidul incintei, demolată la începutul anilor 1850, se afla locuința paznicului: „XVI. vormals eine Wächters Wohnung ist Anfang der fünfziger Jahre abgetragen worden.“ (XVI. Fosta locuință de paznic, a fost demolată la începutul anilor ’50.)

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „K.u.k. Garnisons-Spital“ // „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană”

    Parcul Sub Arini la sfârșitul anilor 1890 – fotografie din atelierul lui Emil Fischer.
    Clădirea din fundal a fost construită la mijlocul sec al XIX-lea și găzduiește astăzi Spital Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin” / Bl Victoriei 46.
    Înițial a fost „Casa de educație militară cezaro-crăiască“ / „K.K. Militair Ober-Erziehungshaus“, ridicată de maiștri constructori Setz sen. și Hahn 1856/57 și inaugurată în 19 noiembrie 1857. În anul 1859 a fost transformată în „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană” / „K.u.k. Garnisons-Spital“.
    În 1919 a devenit Spitalul Corpului VII al Armatei Române. Între anii 1930-1940 s-a numit Spitalul Militar „Regele Carol al II-lea”, între 1940-1947 Spitalul Militar „Regina Mamă Elena”, între 1948-2000 s-a numit Spitalul Militar Sibiu. Din anul 2001 poartă denumirea de Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Alexandru Augustin”.

    Informații amănunțite despre această fântână și parcul Sub Arini se pot citi la link-ul accesat: LINK

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-10-03

     * „Strălucirea Soarelui să lumineze pe viață această casă“ *

    S-o fi oglindit soarele în fereastră, dar, cu siguranță, veșnicul zâmbet și optimismul Sarei i-au prelungit prezența!
    Aceasta este casa urmașilor acelor pionieri, muncitori, veniți din depărtări, care au desțelenit pământul, au ridicat ziduri, case, au bătătorit drumuri, au clădit un oraș cu turnuri, biserică, școli, au adus meserii și meșteri, învățați și artiști, s-au adunat ca apele de prin Saxonia, Austria și Luxemburg, au trăit, muncit și murit pentru pământ, loc, țară. Da, urmașii hulitului (din ziua de azi!) Brukenthal care au lăsat lumii moștenire un oraș monument, un muzeu, cultură și tradiție.
    Nu putem cere celor fără rădăcini aici să priceapă, dar putem cere celor ce se numesc „oameni ai locului“ să-și cunoască și respecte adevărata istorie! Doar respect și bun simț!
    „Să ridice piatra cel fără de păcat“!
    Dar, eu voiam să vă vorbesc despre un om simplu. Un om mereu cu zâmbetul pe față! Zâmbetul nu costă nimic, dar poate oferi și primi atât de mult în schimb!
    Sara n-a putut ține anotimpurile în frâu. Vremea și vremurile s-au arătat neprietenoase. Doar pământul s-a supus tăișului. Mărunțit și cumințit și-a oferit sămânța întru păstrare. Ici colo, flori răzlețe și – au ridicat corola pentru ultimul sărut al soarelui. Căruțul așteaptă supus parcarea pentru iarnă. Băncile vechi de lemn, pe care s-au odihnit de-a rândul Bunica, Mama, Copiii, Nepoții, sunt cuprinse de umbre și tăcere.
    Doar Jose și Carlos – câinii Sarei – mai bântuie în sus și în jos, fericiți și nestingheriți, toată grădina.
    Pălăriile stau în cui. Cuptorul a mai duduit o dată, înainte de plecare, rumenind pâinile și henclishul. Va dormi adânc o iarnă și o primăvară până când, prima flacără îl va trezi la viață.
    Noi am râs, am ridicat paharele, am lins blidele și ne-am bucurat cu un om drag.
    Să ne fie un an bun, normal! Să ne fie cu sănătate. Să fie asteptarea scurtă și re-întâlnirea dragă!
    Drum bun, Sara! Pentru noi, nu ești doar prieten drag, ci talisman, semnul nostru de normalitate și continuitate!

    Adriana Moscicki

    „Ein Lebenvoller Sonnenschein soll diesem Haus beschieden sein“
    „Strălucirea Soarelui să lumineze pe viață această casă“

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Philipp Moler/ Philippus Pictor/ Filip Moldoveanu”

    * Mari tipografi ai Orașului: Filip Moldoveanu *

    Filip Moldoveanu/ Philipp Moler/ Philippus Pictor – născut în Moldova? în jurul anului 1500 şi decedat în Sibiu? după 1554 – a fost un renumit logofăt, tipograf şi gravor în lemn, care a desfășurat o activitate intensă ca „pictor et scriba litterarum valachiacalium” între anii 1521-1554 la Sibiu.
    În afară de limba română vorbea germană, latină şi limba slavonă (bisericească). Numele lui apare în mai mult de 52 evidenţe contabile sibiene. În această perioada a fost funcţionar, secretar, scriitor cancelar – logofăt (Logothet) în Sibiu, şi în calitate de consilier/ sfetnic, a fost de mai multe ori în misiuni diplomatice în Ţara Românească, în numele Magistratului Sibian şi a Universităţii Săseşti.

    Scurt istoric despre începuturile tiparului în Sibiu:
    Se presupune că tiparul a fost introdus în Sibiu de către Theobaldus Gryphius (din Reutlingen) în anul 1528.

    Prima carte cunoscută ca tipărită la Sibiu, a fost „Libellus grammaticus”, în limba latină, a rectorului sibian Thomas Gemmarius, în anul 1529.
    Un an mai tîrziu apare o carte în limba germană numită „Pestbüchlein”, scrisă de Stadtphysikus Sebastian Pauschner, un fel de „cod de conduită” cu indicaţi pentru perioadele de ciumă.
    După unele surse, cartea a fost tipărită de sibianul Lucas Trappoldner.

    Între anii 1544-1553 apar în Sibiu primele cărţi tipărite în limba română şi slavonă bisericească.
    În anul 1544 magistratul sibian însărcinează pe Filip Moldoveanu cu tipărirea unui „catechism” în limba română, pentru credincioşii din împrejurimile Sibiului – „Catechismul lutheran românesc” – prima carte tipărită în limba română.

    În anul 1546 (22 iunie) apare cartea „Tetraevangheliar” a lui Filip Moldoveanu, un evangheliar în limba slavonă bisericească cu litere chirilice. Au supravieţuit două exemplare. Ilustraţiile din această carte, tipărită de asemenea la Lucas Trappoldner, sunt semnate cu literele F. M.
    Stema oraşului Sibiu, tipărită aici, apare într-o variantă rară: frunza de nufăr din mijloc/ jos se află sus, sub coroana! Se pare că această carte a fost tipărită pentru o „clientelă” din Moldova.

    Cea mai valoroasă carte tipărită de Filip Moldoveanu este „Evangheliul” din anul 1552, cartea bilingvă, în româneşte şi slavonă bisericească. Se spune că, în traducerea românească din această carte, limbajul este moldovenesc şi mai aproape de sufletul limbi române, decît Evangheliarul lui Coresi, tipărit în 1555/60 la Braşov.
    La tipărirea cărţii s-au folosit aceleaşi litere/ tipare ca şi la „Tetraevangheliarul” din 1546!

    Dintr-un document păstrat în arhiva oraşulu reiese că, magistratul Sibian a împrumutat în anul 1550 lui „Meister Philipp Moler” 100 de florini din casa sfatului, sumă pe care Filip Moldoveanu a restituit-o în anul 1552 şi care, se presupune, a fost folosită pentru a tipări „Evangheliarul” bilingv.

    Adriana Moscicki
    Pagină cu stema Sibiului din Tetraevangheliarul lui Filip Moldoveanu

    Text preluat de pe pagina de Facebook „Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás // Sibiu / Hermannstadt / Nagyszeben“

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Mitglied-Karte Arbeiter-Bildungs-Verein/ Hermannstadt“ // „Carte de membru Asociația pentru educatia muncitorilor/ Sibiu“

    Cartea de membru cu numărul 987 al Asociației pentru educația muncitorilor // Arbeiter-Bildungs-Verein, emisă la Sibiu în data de 25 septembrie 1879, pentru dl. Franz J. Mayer / de meserie tâmplar. Numele asociației Hermannstädter Allgemeiner Gesellen-Verein // Asociația generală a calfelor, fondată în data de 19 august 1865, a fost schimbat în ziua de 11 julie 1869 în Arbeiter-Bildungs-Verein // Asociației pentru educația muncitorilor. Cartea de membru din arhiva personală a fost tipărită la tipografia sibiană Josef Drotleff (Jos. Drotleff & Comp. Hermannstadt).

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Ratturm eingerüstet“ // „Turnul Sfatului înconjurat cu schele din lemn” ~ 1962

    Pe locul unde se află terasa restaurantului La Turn exista în trecut o clădire cu un singur nivel. La începutul anilor 1930 a fost demolată partea clădirii spre turn pentru a permite amenajarea trecerii/ tunelul prin clădirea din Piața Mare 1. În spațiile comerciale din partea clădirii spre Casa Parohială romano-catolică au funcționat între altele o frizerie și restaurantul Făgăraș. Clădirea cu un singur nivel a fost demolată la sfârșitul anilor 1960. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt ~ Sibiu ~ Nagyszeben

    „Großer Ring und Ratturm“ // „Piața Mare și Turnul Sfatului“

    Piața Mare și Turnul Sfatului ~ Carte poștală circulată 24 martie 1910. Fotografia a fost realizată în perioada 1906-1909 deoarece ceasul iluminat noaptea, de pe Turnul Sfatului, a fost construit și montat 1906 de firma lui Johann Ignaz Fuchs „J.I. Fuchs & Sohn” din Bernburg. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

    Johann Ignaz Fuchs (născut la 30 iulie 1821 la Welda, Westfalia, decedat † 1893, probabil la Bernburg, Anhalt) a fost un mecanic și ceasornicar german. După ce a îvățat profesia de mecanic a lucrat în diferite orașe germane și în alte țări europene. La întoarcere s-a căsătorit cu fiica unui ceasornicar decedat din Zerbst. 1845 a mutat firma de ceasuri la Bernburg, schimbând numele în: Fabrica de ceasuri de turn și ateliere de inginerie de precizie // Turmuhrenfabrik und feinmechanische Werkstätten. Ceasul de turn, pe care l-a construit și expus la Târgul Mondial din 1873 la Viena, l-a donat orașului natal Welda, unde a fost instalat în turnul Bisericii Sf. Kilian. Cunoscut este ceasul geografic-astronomic de pe primăria orașului Bernburg / Saale. (Wikipedia)