• Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-05-02

    Sărbători…

    Învățături din cărți vechi, pilde, povești, toate vorbesc despre iubire, empatie. Cea de zi cu zi. Cea pe care, uneori, o numim Sărbătoare.
    Vederea cerului in fiecare dimineață, cantecul păsărilor, bucuria unui ram înflorit, blândețea unei atingeri, clipa de fericire pe care o simțim abia la trecerea ei.
    Poate azi, mai mult decât oricând, Povestea este despre Iubire/ ahava –אהבה., suferință, sacrificiu, empatie, pe care mulți am uitat-o in goana cumpărăturilor. Să nu fie Mielul sacrificat doar o friptură rumenită. Nici ouăle înroșite doar un decor.
    Burțile noastre să nu se umple doar de mâncare.
    Gânduri bune si sănătate va doresc tuturor azi și în fiecare zi! Iubire pentru om, animal, pământ, viață!
    Paște fericit!

    Adriana Moscicki
    (fotografie personală, Muzeul Israel, Ierusalim, Ahava – iubire)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „HERMANNSTADT von Norden gesehen” // „SIBIU privit dinspre nord“ ~ F.J. Sandmann / J. Rauh

    Această ilustrație arată veduta orașului Sibiu privit dinspre Biserica Sf. Elisabeta din cartierul Terezian // Theresianum. Litografia colorată a fost realizată de cunoscutul litograf vienez Franz Josef Sandmann (1805-1856) și tipărită în anii 1840 la institutul litografic al lui Johann Rauh (1803-1863) din Viena.
    Hermannstadt (Theresianum) – Lith. von Sandmann gedruckt in der Lithografischen Anstalt von Johann Rauh in Wien.

    Rauh, Johann (1803-1863), Steindrucker, (* Wien, 6. 8. 1803; † Wien, 9. 7. 1863) absolvierte eine Schriftsetzerlehre in Wien und arbeitete dann als Steindrucker, später als Faktor bei mehreren Wr. Firmen (u. a. bei Trentsensky), 1834/35 auch in Prag. 1838/39 machte er sich selbständig und widmete sich ganz dem Druck ein- und mehrfärbiger Künstlerlithographien. 1854 zog er sich krankheitshalber aus dem Geschäftsleben zurück. R. erwarb sich um die Qualitätsverbesserung des Steindruckes in Österr., insbes. der Chromolithographie, Verdienste. Wegen seiner vorzüglichen Arbeit war er einer der gesuchtesten Wr. Steindrucker, zu dessen Kunden viele berühmte Lithographen, u. a. J. Kriehuber (s. d.), zählten. Der Streit um sein rechtlich nicht einwandfreies Testament, in dem er sein Haus den Wr. Buch- und Steindruckern vermacht hatte, war von einigem Einfluß auf die Entwicklung der Berufsvereinigung der Buch- und Steindrucker.“ (Quelle: Austrian Centre for Digital Humanities and Cultural Heritage / Österreichisches Biographisches Lexikon)

    Franz Josef Sandmann, auch Franz Xaver Josef Sandmann oder Franz Xaver Sandmann, (* 15. Dezember 1805 in Straßburg, Elsass; † 1. Jänner 1856 in Wien) war ein deutsch-französischer Zeichner, Lithograf und Landschaftsmaler.
    Sandmann wurde 1805 in der Barbaragasse 3 in Straßburg geboren. Die Eltern waren der Weinhändler Franz Xaver Sandmann und dessen Gattin Franziska Speiser.
    Von 1836 bis 1839 arbeitete Sandmann an lithografischen Ansichtsserien aus dem Elsass. Er schuf vor allem Landschaften und Veduten, beginnend mit den Vues des villes et bourgs… de l’Alsace (Straßburg, 1836). Bekannt wurden seine Lithografieserien über das Elbsandsteingebirge und das Elbtal, Potsdam oder über die Landschaft um Zell am See. 1841 ging er nach Wien und lithografierte bis 1850 Ansichten für Alben, die von den Kunstverlegern L.T. Neumann und Anton Paterno herausgegeben wurden. Außerdem lieferte er Lithografien für den Verlag Josef Bermann nach einer Donaureise, die Jakob Alt zwischen 1847 und 1849 unternahm. 1850 erschien die Folge „Mahlerische Donaureise von Engelharts-Zell bis Wien“ nach Alts Originalaufnahmen. Im Verlag L.T. Neumann erschienen um 1850 nach einigen Zeichnungen lithografierte, kleinformatige Donauansichten Sandmanns, die ihn als Zeichner ausweisen. Franz Xaver Josef Sandmann lebte bis zu seinem Tod in Wien. Sein künstlerischer Nachlass ging an Josef Bermann.“ (Quelle: Wikipedia)

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-04-25

    Oshiana!

    Palmsonntag – Duminica Floriilor
    Căţărat pe coline, Ierusalimul se zăreşte de departe alb şi strălucitor. Departe de orice imagine construită în cap, Cetatea înghite, în marele ei bazar, om călător. Ascuns printre dughene e „Drumul durerii” (Via dolorosa), tocită şi ferecată în aur şi argint stă culmea Golgotei. Palmierii răsar pe marginea trotuarului, ascunzătoare şi hrană păsărilor cerului.

    În Duminica Floriilor/ PalmSonntag, pe spinarea măgarului, urca în cetate Mîntuitorul Isus. Întîmpinat cu frunze de palmier/ finic în cîntări osanale: Oshiana! הושיעה נא! Salvează-ne!
    Vechii evrei întîmpinau Sucotul/ Sărbătoarea colibelor (Tabernacule) cu mănuchi din cele 4 specii de plante: lulav/ finic, etrog/ citric, mirt şi salcie, fiecare în parte purtînd un simbol şi împreună cinstind numele Domnului.
    Aceeaşi evrei, sau o parte din ei, îl însoţesc pe Fiul Domnului cu frunzele de lulav/ palmier/ finic, recunoscîndu-l ca Salvator. Erau zorii unei ere noi, a unei noi religii.
    În viaţa evreilor palmierul juca un rol important: frunzele dau umbră şi sînt acoperiş de colibă, fructele sînt hrană, copacul ţine pămîntul bine închegat. Imaginea ramurilor este imprimată pe monezi.
    Sărbătoarea Floriilor era cunoscută local, de comunitatea creştinilor din Ierusalim. S-a răspîndit apoi în lume prin gura pelerinilor credincioşi, luînd drumul, Egiptului, Constantinopolului, Europei.

    Noii credincioşi nu mai puteau ieşi cu ramuri de palmier, dar trebuiau să se adapteze climei locale şi să folosească plante locale. Salcia este alegerea cea mai bună: ea se găseşte în buchetul iniţial al evreilor, alături de palmier/ finic. Salcia creşte pretutindeni şi este simbol al perpetuării/ nemuririi şi rezistenţei. Plante diferite servesc aceluiaşi scop în acelaşi ritual: palmier şi salcie, una la catolici/ evanghelici – PalmSonntag, alta la ortodocşi – Duminica Floriilor.
    Numărători/ calendare şi egouri diferite fac ca ziua asta să se întîmple la date diferite. Esenţa ei este aceeaşi, Dumnezeul şi Mîntuitorul doar unul, numele lui ivit din acelaş cuvînt: הושיעה– oshia-salvare, Moshia / Mesia!

    Azi se sărbătoreşte Duminica Palmierilor/ Floriilor/ Palmsonntag.
    În comunitatea catolică/ evanghelică este o zi specială. Deja din anul 1793 se hotăreşte in Cetatea Sibiului ca singura dată în care să aibă loc Confirmarea, eveniment major în viaţa unui tînăr: intrarea lui în comunitate!
    Pe vremuri, în ziua aceasta, fuste infoiate, panglici colorate si rîu de bortene în catifea ar fi umplut pieţele Burgului.
    La mulți ani Oamenilor cu nume de flori!

    Adriana Moscicki

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Vechea stradă spre Turnu Roșu și cazărmile din suburbia Cisnădiei // Alte Rotenturm Strasse und Kasernen in der Heltauer-Vorstadt”

    Prin semnarea tratatului de la Blaj în data de 27 octombrie 1687 Imperiul Habsburgic obliga 12 orașe și cetăți transilvănene să primească la iernat trupele imperiale: Sibiu, Cluj, Bistrița, Albă lulia, Sas-Sebeș, Orăstie, Osorhei, Deva, Gherlă, Șimleu, Monastur, Teiuș.
    În 30 octombrie trupele Regimentului de Infanterie Baden und Scherffenberg sub conducerea generalului Friedrich von Scherffenberg și Regimentul de Cavalerie Limburg-Styrum au intrat în orașul Sibiu. Soldații trupelor împărătești au fost încartiruiți pe la casele cetățenilor sibieni, ceea ce a dus la conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii orașului Sibiu.
    Din cartea lui Emil Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt aflăm că proprietari unei case cu o singură cameră au fost obligați să asigure cazare și masă pentru 2-3 soldați, iar cei care aveau case cu mai multe camere până la 4-5 soldați!

    În 1718 magistratul orașului înaintează prin comandantul Graf Steinville o petiție la curtea vieneză prin care cere permisiunea de a construi o cazarmă pentru trupele împărătești.
    În 1758 vecinatățile orașului Sibiu trimit din rândul lor deputații Johann Mooth, Johann Steiler și Michael Müller la curtea din Viena cu rugămintea de a se permite transformarea complexului de clădiri Therezianum, construit pentru emigranții austrieci în așa-numitul Retranchement din față Porții Ocnei // Burger Tor, în cazărmi militare.
    În 1766 magistratul orașului Sibiu cumpără casa cunoscută sub denumirea la trandafiri // bei den Rosen situată pe str. Valea Mare // Große Bach Gasse și amenajează o cazarmă pentru militarii austrieci. În 1775 se menționează că acea cazarmă „mica, umedă și nesanatoasa“ devenise inadecvată pentru cazarea soldaților și ofițerilor străini.

    În 1782 magistratul orașului însărcinează o comisie cu alegerea unui amplasament potrivit pentru construcția unei cazărmi noi în zona Soldisch. Datorită inițiativei viitorului primar sibian Martin Hochmeister, devenit 1786 președintele comisiei, se hotărește în același an construirea noii cazărmi pe fumdamentele fostului bastion din fața Porții Cisnădiei. Construcția cazărmii (începută 1792 și finalizată 1807) sub conducerea maiștrilor constructori Michael Tischler, Georg Scherer, Andreas și Thomas Krauß, a progresat destul de încet deoarece fondurile disponibile erau insuficiente. Finanțarea lucrărilor planificate a fost realizată de oraș doar cu ajutorul unui credit imobiliar, costul cazărmii ridicându-se la peste 100.000 Galbeni // Gulden. Această sumă enormă a fost acoperită de contribuțiile cetățenilor orașului Sibiu.

    În această litografie, ilustrație publicată în ziarul „Illustrierte Zeitung” din 6 martie 1846, se vede cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga (născut la Sebeș la 19 noiembrie 1774 – decedat la Sibiu la 17 octombrie 1845) trecând prin fața Cazărmii cezaro-crăiești de Infanterie în drum spre Biserica din Groapă unde a fost înmormântat în cimitirul comunitătii ortodoxe. Textul original: „Leichenbegrängniß des Bischofs Basilius Moga zu Hermannstadt“. Litografie realizată după un desen de Theodor Glatz.

    Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie (K. und K. Städtische Infanterie Kaserne) din Sibiu, devenită în perioadă interbelică sediul Regimentului 90 Infanterie și numită de sibieni „Cazarma 90” a fost demolată 1986.

    De la Poartă Cisnădiei porneau trei drumuri principale. Unul ducea spre satele din Mărginime Poplaca, Gura Râului, Orlat (astăzi Bl Victoriei), altul spre Cisnădie, Cisnădioara, Rășinari (astăzi Calea Dumbrăvii) iar al treilea ducea spre Șelimbăr, Făgăraș, Brașov, Turnu Roșu/ valea Oltului și Țara Românească (astăzi str. General Vasile Milea). De-a lungul acestor trei artere principale au fost ridicate în secolele XIX – XX o serie de clădiri cu destinație militară: cazărmi cezaro-crăiești, Casă de educație militară, Spital militar de Garnizoană, hală pentru echitație, depozite și magazii de materiale și alimente și alte anexe militare. În 1830 a fost amenajată între parcul Sub Arini și Calea Dumbrăvii Școală militară cezaro-crăiască de Înot. Lângă Școala de Înot se afla micul Câmp de înstrucție, iar între Calea Dumbrăvii și strada Turnu Roșu se afla marele Câmp de înstrucție/ hipodromul cezaro-crăiesc de la care se trage numele cartierului Hipodrom.

    Cazarma orășenească cezaro-craiăscă de Aprovizionare și Transport/ Train(*) (K. und K. Städtische Train-Kaserne) ~ Regimentul cezaro-crăiesc de Aprovizionare și Transport în coloană de marș (Train-Regiment im Marsch)
    (*)Cuvăntul „Train“ a fost folosit în limba militară germană și franceză între sec. XVIII și începutul sec. XX, pentru denumirea sistemului de transport militar. „Train” se referă la o coloană de vehicule sau animale de povară care transportă materiale pentru trupe sau unități militare, cum ar fi: provizii, muniție, materialele medicale sau echipamente de asediu

    Hala pentru echitație de la Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie / transformata 1910 în hală de festivități cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Reuniunii corale de bărbați // Männergesangverein (Städtische K.u.K. Militär-Reitschule) ~ Școala specială de cavalerie / anii 1920 (Kavalerie-Spezialschule)

    Drumul spre pădurea Dumbrava și-a păstrat de-a lungul timpului denumirea de stradă/ calea Dumbrăvii (în germană Jungenwald Strasse), drumul spre Șelimbăr apare în hărțile din sec XVIII – XX sub diferite denumiri.
    Cum se poate observa în harta întocmită 1751 drumul spre Șelimbăr și spre valea Oltului trecea pe lângă parcela de teren pe care s-a construit 1770 reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal (astăzi stradă Constantin Noica) și purta numele de Weg nach Rothen Thurm // drumul spre Turnu Roșu. După marea Unire 1919 numele drumului a fost schimbată în calea/ strada Mihai Viteazul, iar după 1947 în calea/ strada Armata Roșie. Din anii 1970 până la Revoluție strada se numea Gheorghe Gheorghiu Dej. Acest drum se numește astăzi str. General Vasile Milea.

    În planul orașului Sibiu realizat de Johann Böbel 1882 după o hartă din 1875 sunt marcate cazărmile construite pe Calea Dumbrăvii, parcela fostei reședințe de vară a baronului Samuel von Brukenthal și complexul de clădiri mari, anexe gospodărești, din proprietetea baronului Brukenthal. Din textul olograf notat de Johann Böbel 1882 aflăm că anexele gospodărești ale baronului Brukenthal au fost cumpărate de guvern în anii 1860 și transformate în cazărmi de cavalerie:
    „Diese vormals Baron Brukenthalschen, sehr grossen, umfangreichen Wirtschaftsgebäude, sind in den 60er Jahre von der Regierung angekauft und zu Cavallerie Kasernen hergestellt worden.”
    „Acest complex amplu de clădiri mari, în trecut anexe gospodărești ale baronului Brukenthal, a fost cumpărat de guvern în anii 1860 și transformat în cazarmă de cavalerie.
    ” (traducere)

    Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Vânători (K. und K. Städtische Jäger-Kaserne) ~ Cazarma cezaro-crăiscă de Artilerie și Școala de Cadeți de Infanterie (K. und K. Artillerie-Kaserne und Infanterie-Kadettenschule)

    Câmp de înstrucție/ hipodromul cezaro-crăiesc de la care se trage numele cartierului Hipodrom (K. und K. Exerzier-Platz) ~ Școala militară cezaro-crăiască de Înot (K. und K. Militär Schwimmschule)

    În harta S.K.V. a orașului Sibiu din 1914 sunt marcate cazărmile construite în secolele XIX – XX în cartierul din fața Porții Cisnădiei:

    A = K. und K. Städtische Infanterie-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Infanterie (1807)
    B = K. und K. Militär Schwimmschule // Școala militară cezaro-crăiască de Înot (1830)
    C = K. und K. Städtische Jäger-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Vânători (1892)
    D = K. und K. Artillerie-Kaserne und Infanterie-Kadettenschule // Cazarma cezaro-crăiscă de Artilerie și Școala de Cadeți de Infanterie (anii 1876)
    E = K. und K. Militärisches Verpflegungs-Magazin und Dampfbäckerei // Depozitul cezaro-crăiesc de Aprovizionare Alimentară Militară și Brutărie cu aburi
    F = K. und K. Betten- und Furage-Magazine // Depozite cezaro-crăiești de Materiale/ paturi și Furaje
    G = K. und K. (Kavallerie) Kaserne // Cazarmă cezaro-crăiască (de Cavalerie) (anii 1860)
    H = K. und K. Städtische Train-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-craiăscă de Aprovizionare și Transport/ Train (1891)
    I = Städtische K. und K. Militär-Reitschule // Școala orășenească cezaro-crăiască de Călărie
    J = Städtische K. und K. Kavallerie-Kaserne // Cazarma orășenească cezaro-crăiască de Cavalerie (1912)
    K = K. und K. Exerzier-Platz // Câmp de instrucție cezaro-crăiesc
    L = Kleiner Exerzier-Platz // Micul Câmp de instrucție

    Colaj realizat cu ajutorul informațiilor din bibliografia lui Emil Sigerus / Johann Böbel, hărțile orașului Sibiu din 1751 / 1875(Böbel 1882) / S.K.V.1914 / 1926 / 1947 / OpenStreetMap și fotografiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Städtische K.u.K. Militär-Reitschule – Festhalle“ // „Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie – hală festivă“ ~ 1910

    În această fotografie rară se vede hala de festivități de pe str. Ștefan cel Mare (vechea denumire Calea Nocrinchului // Leschkircher Strasse) pe arealul fostei unități militare Cazarma orășenească cezaro-crăiască de transport (Train) // K.u.K. städtische Train-Kaserne. De fapt era hala pentru echitație de la Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie // Städtische K.u.K. Militär-Reitschule.
    Fotografia a fost realizată de renumitul fotograf sibian Emil Fischer în zilele de 14-16 mai 1910, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Reuniunii corale de bărbați // Männergesangverein. Vezi cronica lui Emil Sigerus: 1910 – Der Männergesangverein begeht sein 50. Stiftungsfest. Această hală există și astăzi. Este Sala de Sport a Academie Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Festhalle ~ Vereinstage Hermannstadt“ // „Hală de festivități ~ Zilele Societătii Sibiu“ 1869

    Între 29 iulie și 7 august 1869 s-au sărbătorit la Sibiu Zilele Societătii (Asociației) Sibiu // Hermannstädter Vereinstage. (Emil Sigerus: „1869-29.7. bis 7.8. Vereinstage Festhalle îm Gerlizigarten.“). Pentru acest eveniment s-a construit o hală de festivități în Grădină Gerlizi. Marea grădină Gerlitzi, fosta grădină Ritter, se afla între vechiul patinoar // Eislaufplatz și str. Justiției // Kirchengasse ~ adică pe arealul între Facultatea de Litere și Arte-ULBS, Bd Victoriei, str. Justiției și str. Zaharia Boiu.

    Contesa Kun-Brukenthal moștenise de la mamă ei Grădina Ritter // Ritter’sche Garten aflată lângă str. Schewis // Sevis (Bd Victoriei). După moartea contesei grădina a ajuns în posesia fiicei contesei, Baroneasa Gerlitzi, de la care a moștenit-o fiul acesteia. După moartea fiului Grădina Gerlitzi a fost cumpărată de Fabrica de Bere Orlat // Orlater Bierbrauerei, care a deschis pe arealul respectiv Grădina restaurant Flora // Gasthausgarten Flora.
    Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că
    Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat în data de 1 mai 1876 marea grădină a baronului Gerlitzi de pe str. Schewis // Seviș pentru suma de 14.200 Gulden ~ (Emil Sigeurus: 1876 – 1.5. Das griech.- orient. Metropolitankapitel kauft um 14.200 Gulden den großen Baron Gerlitzischen Garten in der Schewisgasse).
    Litografia „Festhalle“ a fost realizată de litograful sibian
    F.A.R. Krabs și publicată în calendarul Volkskalender 1870. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Rednertribüne des Hermannstädter Schützenvereins“ // „Tribuna vorbitorilor Asociației Cetățenești a Țintașilor Sibiu“ 1869

    În această fotografir rară, realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz 1869, se vede tribuna vorbitorilor (Rednertribüne) lângă poligonul de tragere, amenajat de Asociația Cetățenească a Țintașilor Sibiu // Hermannstädter Schützenverein, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea asociației. Festivitatea cu 500 de invitați, hală festivă a Țintașilor (Schützenhalle) și poligon de tragere a avut loc în zonă Haller Wiese, în perioada sărbătorilor Zilelor Societății (Asociației) din Sibiu // Hermannstädter Vereinstage, organizate între 29 iulie și 7 august 1869. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Ev. Kirche und Knabenvolksschule” // „Biserica și Școala evanghelică primară de băieți”

    Clădirea din partea dreaptă a fotografiei a fost construită 1897 pe locul a două parcele. Pe parcela sudică se afla o casă veche menționată deja în sec al XVI-lea. După demolarea clădirilor 1897 arhitectul sibian Carl Heinrich Eder a construit Școala evanghelică primară de băieți // Evangelische Knabenelementarschule A.B., devenită gimnaziu în perioada interbelică. De-a lungul timpului imobilul de pe strada Alexandru Odobescu nr.2 a găzduit Școala de Arte, Liceul de Muzică, Liceul de Muzică și Arte Plastice.
    Instantaneul cu Biserica Evanghelică și curtea Școlii evanghelice primare de băieți a fost realizată în jurul anului 1900 dinspre str. Rațelor // Entengasse, astăzi str. Moș Ion Roată. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 10

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 10(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (46) Rote Turm // Turnu Roșu // Vöröstorony (Burg) (47) Radeln // Roadeș // Rádos (48) Bonnesdorf // Boian // Alsóbajom (49) Bulkesch // Bălcaciu // Bolkács (50) Deutsch-Kreuz // Criţ // Szászkeresztúr
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (46) Rote Turm // Turnu Roșu // Vöröstorony (Burg)

    (47) Radeln // Roadeș // Rádos

    (48) Bonnesdorf // Boian // Alsóbajom

    (49) Bulkesch // Bălcaciu // Bolkács

    (50) Deutsch-Kreuz // Criţ // Szászkeresztúr

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 9

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 9(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (41) Schässburg // Sighișoara // Segesvár (Burg) (42) Bodendorf // Bunești // Szászbuda (43) Marpod // Marpod // Márpod (44) Roseln // Ruja // Rozsonda (45) Trappold // Apold // Apold
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (41) Schässburg // Sighișoara // Segesvár (Burg)

    (42) Bodendorf // Bunești // Szászbuda

    (43) Marpod // Marpod // Márpod

    (44) Roseln // Ruja // Rozsonda

    (45) Trappold // Apold // Apold

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1898-1905

    Piața Mare fotografiată în anii 1889-1904 ~ post 1898, deoarece lipsește reclama farmaciei La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler pe clădirea de lângă turnul Bisericii Catolice / farmacia a fost mutată la parterul Palatului Brukenthal în anul 1898 ~ și ante 1905, deoarece în acel an a fost demolat ansamblul de clădiri de la vechea adresă Piața Mare nr. 3+4+5 / parcele pe care Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar) a construit în anii 1905-1906 clădirea care găzduiește în prezent sediul Primăriei Sibiu.
    (Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Gruss aus Hermannstadt ~ Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ ante 1898

    Salutări din Sibiu ~ Piața Mare fotografiată în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Ante 1898, deoarece în anul 1898 a fost mutată farmacia La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler din clădirea de lângă turnul Bisericii Catolice la parterul Palatului Brukenthal.
    Clădirile aflate între Biserica Catolică, str. Samuel von Brukenthal, Piața Albert Huet și Piața Mică (în fotografie complexul de clădiri din fața Bisericii Evanghelice) au fost demolate în perioada 1898-1905.
    (Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 8

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 8(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (36) Törzburg // Bran // Törcsvár (Burg) (37) Klosdorf // Cloaşterf // Miklóstelke (38) Scharosch // Șaroș pe Târnave // Szászsáros (39) Heltau // Cisnădie // Nagydisznód (40) Mediasch // Mediaș // Medgyes
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (36) Törzburg // Bran // Törcsvár (Burg)

    (37) Klosdorf // Cloaşterf // Miklóstelke

    (38) Scharosch // Șaroș pe Târnave // Szászsáros

    (39) Heltau // Cisnădie // Nagydisznód

    (40) Mediasch // Mediaș // Medgyes

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 7

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 7(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (31) Rosenau // Râșnov // Barcarozsnyó (Burg) (32) Neustadt (Kronstadt) // Cristian // Keresztényfalva (33) Almen // Alma Vii // Szászalmád (34) Birthälm // Biertan // Berethalom (35) Hundertbücheln // Movile // Százhalom
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (31) Rosenau // Râșnov // Barcarozsnyó (Burg)

    (32) Neustadt (Kronstadt) // Cristian // Keresztényfalva

    (33) Almen // Alma Vii // Szászalmád

    (34) Birthälm // Biertan // Berethalom

    (35) Hundertbücheln // Movile // Százhalom

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Baron Samuel Brukenthal ~ Gubernator von Siebenbürgen“

    * Gubernator Samuel von Brukenthal *

    Carte poștală realizată la tipografia Jos. Drotleff din Sibiu în anul 1921, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea Guvernatorului Transilvaniei Samuel von Brukenthal (1721-1803).

    Samuel von Brukenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich – d. 9 aprilie 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.
    Bunicul și tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele inițial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.
    După absolvirea gimnaziului, începând din 9 februarie 1741, Samuel von Brukenthal a fost circa doi ani funcționar la Cancelaria din Sibiu.
    Apoi a studiat dreptul, filosofia, științele politice și administrative la universitățile din Halle și Jena, fără a obține însă un titlu academic. În acea epocă, diploma de absolvire nu era obligatorie. Era suficient un certificat de bună purtare pe durata studiilor. În timpul studenției a reușit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin și a fost inițiat în francmasonerie în Loja Zu den Drei Adler din Viena, apoi a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg.
    A obținut la Viena funcția de cancelar provincial. Aici a început să-și creeze diverse colecții și o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecțiile sale au fost menționate într-un almanah ca numărându-se printre cele mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment. O parte a colecțiilor și-a constituit-o prin achiziții din Viena, fie personal, fie prin intermediul pictorului Johann Martin Stock. Unele picturi provin din colecții mai vechi, precum cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, altele sunt achiziționate de pe piața de artă sau direct de la artiștii epocii (Martin Meytens și Franz Neuhauser jun.). O altă parte a colecțiilor a provenit din Transilvania.
    În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu și a avut ocazia ca, în baza a doi ani de studii specializate, să fie admis la Cancelaria administrației locale.
    Ca tânăr de „condiție bună” cu studii superioare, i s-au deschis multe uși și pe plan personal, astfel că la 26 octombrie 1745 s-a căsătorit cu Sofia Katharina, fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzând însă sprijinul familiei comitelui de Baußnern, care sperase că Brukenthal se va căsători cu fiica sa. Căsătoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, mulțumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare și funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vază ai Transilvaniei.
    Între 1745 și 1753, Brukenthal a ocupat funcții nesemnificative în administrație.
    Întâi a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului de Sibiu.
    În 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena, unde a fost primit în audiență de împărăteasa Maria Tereza a Austriei.
    Națiunea săsească aspira să aibă și ea un secretariat al administrației (aidoma celor două existente pentru maghiari și secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina să înființeze acest secretariat. Nu numai că a îndeplinit cu succes această sarcină, dar la 18 ianuarie 1754 a fost numit să conducă secretariatul pentru națiunea săsească. Celelalte două secretariate erau conduse de nobilii maghiari Josinkzi (?) și Monos.
    În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă.
    Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni.
    După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, Samuel von Brukenthal a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni.
    În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris.
    Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.
    Pentru ca această colecție să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.“ (Wikipedia)

    Arbore genealogic al familiei Brukenthal cu descendenții lui Michael Brekner von Brukenthal.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Oberlieutt. Akos Baron Bruckenthal“

    * Ákos von Bruckenthal *

    Persoana din partea stângă, șezând, este baron Akos von Bruckenthal. Militarii din fotografie făceau parte din Divizia voluntară arădeană de husari cezaro-crăiești, escadronul II. Fotografia a fost realizată de F. Segl 1859 la Salzburg în Austria, în timp ce voluntarii se aflau în drum spre frontul de război din Italia.

    Textul explicativ la fotografie:
    „K.K. Arader Freiwill. Huzaren Division, II. Escadron
    Sitzend: Oberlieutt. Akos Baron Bruckenthal,
    I. Rittmeister Edmund Graf Wickenburg,
    Oberlieutt. Peter von Vuja,
    Stehend: Lt. Paul von Tóth,
    II: Rittmeister Anton Stefezius.
    Die Freiwilligen befanden sich auf dem Marsch zum italienischen Kriegsschauplatz. Photo F. Segl / Salzburg 1859.”

    Traducere:
    „Divizia voluntară arădeană cezaro-crăiască de husari, escadronul II.
    Șezănd: Prim locotenent – Akos Baron Bruckenthal,
    Căpitan I – Edmund Graf Wickenburg,
    Prim locotenent – Peter von Vuja,
    În picioare: Locotenent – Paul von Tóth,
    Căpitan II – Anton Stefezius.
    Voluntarii se aflau în drum spre frontul de război din Italia. Foto F. Segl / Salzburg 1859.”

    Numele Brukenthal apare în unele documente scris cu „ck”. Samuel von Brukenthal și-a scris numele fără „ck”, (cu câteva excepții cunoscute, cum ar fi semnătura de pe testament.)

    Arbore genealogic al familiei Brukenthal cu descendenții lui Michael Brekner von Brukenthal.

    Michael Brekner von Brukenthal (1676-1736) a fost tatăl guvernatorului Samuel von Brukenthal (1721-1803) și stră-stră-bunicul lui Ákos von Bruckenthal (1837-1878). Informații despre Ákos von Bruckenthal se pot citi la link-ul accesat: LINK
    (Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 6

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 6(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (26) Michelsberg // Cisnădioara // Kisdisznód (Burg) (27) Schweischer // Fişer // Sövényseg (28) Waldhütten // Valchid // Válthid (29) Klein-Schelk // Şeica Mică // Kisselyk (30) Grossau // Cristian // Kereszténysziget
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (26) Michelsberg // Cisnădioara // Kisdisznód (Burg)

    (27) Schweischer // Fişer // Sövényseg

    (28) Waldhütten // Valchid // Válthid

    (29) Klein-Schelk // Şeica Mică // Kisselyk

    (30) Grossau // Cristian // Kereszténysziget

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Sigerus ~ Burgen

    „Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle“ // „Cetăti și Biserici fortificate săsești din Ardeal“ ~ Lieferung // setul 5

    Albumul Siebenbürgisch-Sächsische Burgen und Kirchenkastelle // Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal a fost editat de Emil Sigerus 1900 și tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ / proprietar Peter Drotleff.
    Albumul publicat 1901 conține 50 de foi cu ilustrații realizate prin procedeul tiparului plan Phototypie după fotografii deosebit de rare făcute la sfârșitul sec al XIX-lea. Foile cu dimensiunile de 33×24 cm redau 50 instantanee din 48 localități săsești din Ardeal.

    Prefața ediției a doua și a treia se încheie cu urmatoarea frază în limba germană adresată urmașilor:
    Was der Gemeinsinn der Väter geschaffen, darf die Selbstsucht der Enkel nicht zerstören. ~ Hermannstadt, im Februar 1901 Emil Sigerus Kustos des siebenbürgischen Karpathenmuseums.”
    Ceea ce a creat civismul părinților, nu are voie să fie distrus de egoismul nepoților. ~ Sibiu, februarie 1901 Emil Sigerus Custodele Muzeul Carpatin Ardelenesc.” (traducerea liberă a textului original)
    Acest exemplar, tipărit 1901, se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

    Lieferung // setul 5(*) prezintă 5 instantanee din următoarele localități:
    (21) Stolzenburg // Slimnic // Szelindek (Burg) (22) Agnetheln // Agnita // Szentágota (23) Meschen // Moșna // Szászmuzsna (24) Wurmloch // Valea Viilor // Nagybaromlak (25) Gross-Kopisch // Copşa Mare // Nagykapus
    (*) Albumul „Cetăți și Biserici fortificate săsești din Ardeal” conține 10 seturi à câte 5 foi/ ilustrații livrate într-o învelitoare de protecție și putea fi achiziționat complet, cu 50 de foi/ ilustrații, sau prin cumpărarea succesivă a celor 10 seturi livrabile (livrare=Lieferung). Un set costa 60 de Heller (1 Heller = a suta parte a unei Coroane/ Krone)

    Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe poză și activați funcția zoom!

    (21) Stolzenburg // Slimnic // Szelindek (Burg)

    (22) Agnetheln // Agnita // Szentágota

    (23) Meschen // Moșna // Szászmuzsna

    (24) Wurmloch // Valea Viilor // Nagybaromlak

    (25) Gross-Kopisch // Copşa Mare // Nagykapus