• Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Das Neppendorfer Wehr in den 1950er Jahren” // „Stăvilarul din Turnișor în anii 1950”

    Trei fotografii realizate în anii 1950 la stăvilarul din Turnișor. Stăvilarul se afla pe râul Cibin în zona unde se intersectează străzile Trandafirilor, Cucului și Ghiocelului. În urma inundației din 1935 s-a adăugat construcției o stavilă mobilă care permitea reglarea mecanică a debitului de apă cu ajutorul unui cilindru mobil din tablă masivă prevăzut în stânga și dreapta cu câte o roată dințată, care urca sau coborea pe două șine montate între doi stâlpi. Stavila mobilă a fost realizata după modelul proiectat de Ing. Roland Krausser de la Departamentul de urbanism al orașului Sibiu. Fotografii din arhiva familială.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Collagen ~ Colaje

    „Reconstrucția stăvilarului din beton din Turnișor 1932-35 // Wiederherstellung des Neppendorfer Betonwehres 1932-1935”

    La capătul sudic al străzii Morilor // Heidengasse (astăzi zona/ parcela șoseaua Alba Iulia 5) exista o moară de măcinat grâne denumită Heidenmühle, menționată deja 1543. Moara demolată în anii 1920 era alimentată cu apa râului Cibin prin intermediul unui canal construit în sec XVI. Este vorba de Canalul Morilor // Mühlkanal*, amenajat pentru alimentarea morilor din zona orașului de Jos. În harta orașului Sibiu din 1751 Canalul Morilor apare cu textul explicativ în limba germană: „Großer Canal, welcher zur Betreibung deren Mühle aus dem Cibin hergeleitet worden.” (Canalul mare care a fost deviat din Cibin pentru a pune în funcțiune morile).

    Stăvilarul din Turnișor se afla pe răul Cibin în zona unde se intersectează străzile Trandafirilor, Cucului și Ghiocelului. La începutul anilor 1930 s-au realizat o serie de reparații și modificări la stăvilarul din beton, deteriorat în urma inundațiilor din 16 august 1933 și din 1935. Paralel s-au efectuat și lucrări de consolidare a patului/ albiei râului amonte și aval de stăvilar.
    După marea inundație din 1935 s-a adăugat construcției o parte mobilă/ stavilă, care permitea reglarea mecanică a debitului de apă cu ajutorul unui cilindru mobil din tablă masivă prevăzut în stânga și dreapta cu câte o roată dințată, care urca sau coborea pe două șine montate între doi stâlpi. Stavila a fost realizată după macheta proiectată de Ing. Roland Krausser de la Departamentul de urbanism al orașului Sibiu (vezi macheta din colaj).
    Următoarele fotografii din albumul “Bauliche Veränderungen în Hermannstadt în den Jahren 1932-1938”, realizate 1932, după inundația din 16 august 1933, 1934 și după inundația din 1935, documentează deteriorările provocate de inundații și lucrările realizate la stăvilarul din Turnișor în perioada 1932-1935.

    stânga: 1932 & Vedere generală după perioada de construcție 1933 || Reconstrucția grinzilor barajului și a canalului de scurgere ~ 1932 & Gesamtansicht nach Bauperiode 1933 || Wiederherstellung der Dammbalken und Entwässerungsschleuse
    dreapta: 1932 Reconstrucția grinzilor barajului și a canalului de scurgere ~ 1932 Wiederherstellung der Dammbalken und Entwässerungsschleuse

    stânga: Inundație, în 16 august 1933 || Vedere dinspre malul Turnișorului || Vedere dinspre podul barajului spre aval || Vedere dinspre malul drept || Vedere dinspre podul barajului spre amonte (lacul de acumulare) ~ Hochwasser, am 16 August 1933 || Ansicht vom Neppendorfer Ufer || Ansicht von der Wehrbrücke gegen Unterwasser || Ansicht vom rechten Ufer || Ansicht von der Wehrbrücke gegen Oberwasser
    dreapta: Pătrunderea/ revărsarea apei la Canalul Morilor 1933 || Pătrunderea/ infiltrarea apei sub vechiul baraj ~ Durchbruch an dem Mühlkanal 1933 || Durchbruch unter dem alten Wehrkörper

    stânga: 1934, Lucrări de consolidare după inundație || Palplanșă provizorie ~ 1934, Sicherungsarbeiten nach dem Hochwasserdurchbruch || Provisorische Spundwand
    dreapta: Pătrunderea/ infiltrarea apei sub vechiul baraj || Pompa || Vedere generală a șantierului de construcții || Excavare sub nivelul vechi ~ Durchbruch unter dem alten Wehrkörper || Pumpensumpf || Baustelle Gesamtansicht || Baugrube unter der alten Sole

    stânga: Inundație în 1935 || Palplanșă provizorie inundată || Machete pentru noul baraj cu cilindrii. Proiect, machete și execuție dipl. Ing. Roland Krausser, Departamentul de urbanism al orașului ~ Hochwasser 1935 || Überschwemmte provisorische Spundwand || Model für das neue Walzenwehr. Proiekt, Model und Ausführung dipl. Ing. Roland Krausser, Stadtbauamt
    dreapta: Perioada de construcție 1935 || Vedere dinspre amonte (lacul de acumulare) || După dinamitarea secțiunii din mijloc || Excavarea patul de revărsare || Sistem de pompare ~ Bauperiode 1935 || Ansicht vom Oberwasser || Nach der Sprengund des Mittelteiles || Erdaushub im Sturtzbett || Pumpenanlage

    stânga: Consolidarea patului de revărsare || Sprijinirea vechii structuri a digului || Consolidarea patului de revărsare || Stâlpul barajului în lucru || Perete de protecție (zăgaz) amonte (lacul de acumulare) ~ Fundierung der Sturtzbettes || Untermauerung des alten Wehrkörpers || Fundierung des Sturzbettes || Wehrpfeiler in Arbeit || Ufermauer im Oberwasser
    dreapta: Stavila mijlocie || Privire de ansamblu dinspre aval ~ Mittelschleuse || Gesamtansicht vom Unterwasser

    ~~~o~~~

    Vedere de ansamblu după perioada de construcție 1932-33 ~ Gesamtansicht nach Bauperiode 1932-33

    Vedere dinspre malul Turnișorului 1933 ~ Ansicht vom Neppendorfer Ufer 1933

    Stavila mijlocie 1935 ~ Mittelschleuse 1935

    Vedere de ansamblu dinspre aval din anul 1935 ~ Gesamtansicht vom Unterwasser 1935

    *Canalul Mühlkanal // Canalul Morilor se afla în partea vestică, nordică și nord-estică a orașului medieval. Canalul alimentat din apele râului Cibin pornea din zona stăvilarului din Turnișor, curgea paralel cu râul Cibin, traversa zona cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilori // Fleischhauerwiese (astăzi partea nordică a Cartierului Ștrand) pe lângă Stadionul Voință, str. Poet Vasile Cârlova spre str. Tudor Arghezi – Aleea Filozofilor și str. Dârstelor unde se ramifica în doua brațe. Un braț curgea extra muros prin fața Porții Turnului // Sag, pe lângă Aleea Studenților spre Poarta Ocnei // Burger și zona str. Nicolae Teclu. Cealaltă ramificație intra în oraș pe sub Turnul Dogarilor // Fassbinderturm de unde curgea spre moara de pe str. Turnului și mai departe pe str. Valea Mare / Plopilor / Vopsitorilor. Pe str. Vopsitorilor traversa curtea de la nr.16 și str. Zidului pentru a ieși din oraș prin zidul centurii a IV-a între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei // Burgertor (loc unde se unea din nou cu apele canalul Mühlkanal). Canalul Mühlkanal se revarsă în Cibin în zona Moara de Scoarță, astăzi cartierul Reșița 2.

    Mori construite de-a lungul canalului Morilor (hartă din 1751 și wikimapia) ~ Mühlen errichtet entlang des Mühlkanals (Plan von 1751 und wikimapia)

    Canalul Morilor și moara Heidenmühle (Ridicarea topografică Franciscană 1853/58-1869/70) ~ Mühlkanal und Heidenmühle (Franziskanische Landesaufnahme 1853/58-1869/70)

    (Colaje realizat cu ajutorul ilustrațiilor și fotografiilor din arhiva personală)

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-09-04

     * Târgul Olarilor 2021 *

    Vădit împuținat dar prompt, Târgul Olarilor s-a deschis azi, în Piața Mare. Fără noutăți ieșite din comun (uneori e bine!) dar, cu bucuria regăsirii unor meșteri pe care îi urmarim de ani buni. Măștile nu mai sunt nici ele o noutate-le-am purtat în anul precedent deja! – poate doar prețurile ne-au surprins și asta, de bună seamă explicabil prin facturile la curentul electric! (cel puțin așa s-a justificat unul dintre creatori)
    Oricum ar fi, încă bucurie pentru ochi și inimă.
    „Ceasul” Târgului numără anii, consecvent, imperturbabil. Nu o să desconspir la ce număr am ajuns eu! Bucuria nu cunoaște vârstă!

    Adriana Moscicki
    4 Septembrie 2021 – Târgul Olarilor, Sibiu-Hermannstadt

  • Hermannstadt / Sibiu / Nagyszeben

    „Michelsberger Burg“ // „Cetatea Cisnădioara“ // „Kisdisznód erőd“ 1966

    Biserica fortificată de la Cisnădioara ~ fotografie realizată 1966 în timpul renovării bisericii romanice. Persoana din centrul fotografiei (lângă bancă) este maistrul electrician Hans Fetter. Domnul Fetter s-a ocupat și de intreținerea/reparația instalației electrice de la Biserica Evanghelică din Sibiu. Fotografie din arhiva familială.

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-08-22

     * 23 August altfel*

    Fanfară și majorete, tobe, unduiri vegetale, coroane de scoici și pene săltărețe și o mare de mâini cu telefoane flămânde să prindă clipa în nemurire, sau măcar până la următorul Festival. Și eu prin mulțime. Mă bucur și totuși mă strecor în margine, sub protecția măștii din piesa noastră zilnică.
    Tim Burton is in town. Și mă umflu de mândrie autohtonă, chiar dacă prezența lui aici se datorează lui Purcărete! Oarecum, numele marelui regizor a devenit sinonim cu Festivalul, deci este „de-al nostru”!
    În Piața Mică se nasc, din carton și lipici, replici ale clădirilor noastre. Casele au căpătat ochi umani, iriși colorați, fosforescenți în întuneric, stranii. Eye-Sibiu you! (Alexandru Cîneanu artist, expoziție). I-am privit, ne-am privit. Doar în ochiul gol, alb, ca într-o oglindă mată mi-am regasit amintirea umbrei, trecătoare… Alături (Habitus), „Kimonoul întâlnește Ia” (Iulia Gorneanu autor și mulțumiri Andreea Ciortea reprentant Sibian)! Îndrăzneață – și reușită – asociere a două spații culturale atât de diferite. Fluturi și flori zburdă cu nonșalanță din cămeșa populară pe mâneca nobilului kimono. Strălucirea borangicului nu se lasă intimidată de cea a mătăsii fine, orientale.
    Undeva, departe de vânzoleala târgului și a Festivalului, o tribună de ciment învechit se lasă cuprinsă de vegetație. A cunoscut și ea entuziasmul și bucuria altor vremi, altui „festival”, popular, îmbibat în bere și mici – 23 August. Azi nu mai este decât nostalgie. Nu a sărbatorii, doar a Copilăriei – singura și cea mai curată fericire. Tânjim, chiar dacă, uneori, ne este greu să recunoaștem!

    Adriana Moscicki

     

  • Hermannstadt / Sibiu / Nagyszeben

    „Michelsberg“ // „Cisnădioara” // „Kisdisznód”

    O fotografie deosebită din arhiva personală, realizată în perioada interbelică la poalele cetății (bisericii fortificate) din Cisnădioara // Michelsberg // Kisdisznód.

    „Şi, dacă am coborî în timp, de cînd dau cireşii în floare şi pînă în toamna aurită, drumul spre Cisnădioara, pe patru roţi sau pe jos, sprijiniţi în toiag cioplit, e cale în frumuseţe şi răcoare.
    Pe vremuri, aici se furișau orăşenii de dogoarea oraşului: în liniştea livezilor şi sub poala pădurii. Dimineţile se deschid în zarva cintătoarelor înaripate, miezul zilei curge liniştit în somnolenţă şi foşnetul gîzelor prin iarbă, seara triluri noi închid pleopele cerului. Şi mereu decupată pe boltă, o cetate în zare.
    Călători de aproape şi din depărtări au poposit pe aici şi au iubit locurile.
    Pe la 1890, Emily Gerard, scoţiană şi scriitoare – călătoare, temporar poposită prin Transilvania, ne povesteşte despre oameni, sate şi obiceiuri.
    Ea însăşi petrece în Cisnădioara două săptămîni de bucurie curată, în casă de ţărani. Mirată oarecum, ne relatează despre prezenţa Baronului K. din Hanovra, care alesese, de cîţiva ani, aerul curat şi însingurarea Cisnadioarei. (The land beyond the forest – Emily Gerard).

    Distinsă adunare la răscruce de drumuri. Încotro paşii lor? Poate la Piatra Broaştei la vreun picnic pe iarbă sub „Halber Stein”, sau poate pe poteci în pădure… cine ştie? Şi de ieri şi de azi amintiri: iată un sat îndrăgit!”

    Un text minunat, scris de Adriana Moscicki și postat pe pagina dânsei – Călătorie în timp // Zeitreise // Időutazás.

  • Hermannstadt / Sibiu / Nagyszeben

    „Michelsberg ~ Aufgang zur Burg“ // „Cisnădioara ~ Urcarea spre cetate”

    Carte poștală din perioada interbelică, realizată la editura lui Georg Meyer și distribuită la libraria din Piața Mare nr. 10. Pe față este inscriptionață cu textul: „Michelsberg – Gemeindewirtshaus – Aufgang zur Burg“ // Cisnădiaora – Cârciuma satului – Urcarea spre cetate (biserica fortificată). Pe verso se află textul: Verlag von Georg Meyer, Buchhandlung, Hermannstadt. (carte poștală din arhiva personală)

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-08-09

    Sibiul se încinge, la propriu și la figurat.

    După liniștea, nesiguranța și îngrijorarea celor doi ani trecuți, puhoaie de oameni se revarsă prin piețe și străzi. Terasele sunt neîncăpătoare, parcările pline până la refuz, șirul lung de mașini seamănă cu o omidă grasă și coaptă de soare, pufnind neputincioasă sub dogoarea neobișnuită a unui August ciudat.
    Oameni transpirați, flămânzi de muzică și bere.
    Se învârt drăcește fustele, scăpără încălțările.
    Cântecele Munților în Piața Mare, ori în Dumbrava Sibiului alternează cu Jazz, ori muzică simfonică în Piață Huet-Tiff street festival, muzică și film. Mulțimi aleargă de colo – colo și eșuează doborâte și hămesite la terasă. Limbile pământului se încurcă, dar ce bucurie! Parcă nu suntem în România! – auzi pe ici colo și noi, autohtonii de umflăm în pene cu mândrie! Ori ne pitim în spatele obloanelor de lemn, așteptând să treacă „urgia”!
    Dar nu este decât avanpremiera Festivalului de teatru, care Da!, ne-a lipsit!
    Orașul vibrează, aleargă nebun după fiecare clipă de viață și bucurie până la epuizare, cu teamă să nu fie ultima! Și cald!

    Adriana Moscicki

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Habermann Brauerei” // „Fabrica de bere Habermann” ~ Sibiu/ Hermannstadt

    Fabrica de Bere Habermann se afla între Piața Teatrului și fosta reședintă de vară a Baronului Samuel von Brukenthal, pe terenul delimitat de străzile Dobrun, Berăriei și Radu Stanca. Fotografie realizată în anul 1907 cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înființarea fabricii de bere Johann Habermann 1857.

    Fabrica de bere Johann Habermann // Bierbrauerei des Johann Habermann a fost înființată de comerciantul sibian Johann Habermann în anul 1857. Fabrica lui Habermann a fost prima fabrică de bere din Ardeal care a folosit în producție mașini cu aburi: „Erste Siebenbürgische Dampfbierbrauerei der Johann Habermann’s Erben”. A funcționat ca fabrică de bere până în 1914. După primul război mondial fabrica lui Habermann a fost preluată de fabricile de bere Trei Stejari // Drei Eichen Bräu din Sibiu și Thomas Binder și Fii // Thomas Binder und Söhne din Sadu // Zood și folosită la producerea malțului.

    Palatul Habermann din Piața Unirii // Hermannsplatz/ Einigkeitsplatz (este vorba de aripa dreaptă a actualului imobil Continental Forum) a fost ridicat în anul 1876 de fabricantul de bere Johann Habermann. La parterul clădirii se afla renumita cafenea Café Habermann, cu intrarea dinspre Promenada Bretter // Bretterpromenade. În latura spre Parcul Astra // Stadtpark se afla în perioada 1884~1929 Marea Hală de Bere Habermann // Habermanns Grand Bierhalle.
    În jurul anului 1910 Palatul Habermann și tenenul între parc și str. Șaguna este cumpărat de Consistorul Greco-Ortodox Român. Între 1912 – 1914 se construieşte pe latura clădirii spre str. Şaguna hotelul „Europa“. După 1923 hotelul se numeşte „Hotel Bulevard“. Din 2007 poartă numele „Continental Forum” și aparține de lanțul hotelier Continental. Restaurantul lui Michael Luister Restauration Habermann’s Bierquelle nu se afla înclădirea palatului Habermann de pe promenada Bretter.
    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    În harta orașului din 1914 S.K.V. apar trei fabrici de bere în partea sudică a orașului Sibiu: fabrica de bere Habermann // Habermann Brauerei, fabrica de bere Hager // Hager´s Brauarei și fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei. Fabricile de bere erau alimentate cu apa curgătoare din Pârâul Trinkbach (Hager și Trei Stejari) și canalul inferior Schewis (Habermann). Denumirea Trinkbach provine de la faptul că pârâul a fost folosit ca sursă de apă potabilă: Trinkbach înseamnă pârâu cu apa de băut (potabilă).

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Thomas Binder Brauerei” // „Fabrica de bere Thomas Binder” ~ Sibiu/ Hermannstadt

    Fabrica de bere Thomas Binder se afla în localitatea Sadu // Zood. Thomas Binder din Cisnădie cumpărase împreună cu Peter Simonis în anul 1892 de la niște sași din Agnita o proprietate aflată la marginea vestică a satului Sadu, pe care se afla o fabrică de postav și o fabrică de spirt. După moartea cumnatului său Simonis, survenită în anul 1909, Thomas Binder a înființat în aceeași curte în jurul anului 1913 Fabrica de Bere Thomas Binder și Fii // Brauerei Thomas Binder und Söhne.
    În al doilea deceniu al sec al XX-lea Thomas Binder cumpără împreună cu proprietarii fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei fabrica de bere Habermann din Sibiu și o folosește la producerea malțului.
    Fabrica de bere Thomas Binder a funcționat până în preajmă celui de-al doilea război mondial.
    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    La link-ul accesat se pot citi următoarele informații interesante despre fabrica de bere Thomas Binder – LINK:
    „Înainte ca pe locul în care a fiinţat până nu de mult fabrica de bere, în partea de jos a curţii a existat o fabrică de spirt, întemeiată de câţiva saşi din Cisnădie, în jurul anului 1740. În 1782 aceasta este cumpărată, împreună cu tot spaţiul din jur, de doctorul Ioan Piuariu-Molnar care a construit, ceva mai sus de locul pe care era plasată fabrica de spirt dar în aceeaşi curte, o clădire nouă, în care a instalat o torcătorie şi războaie de ţesut pentru postavuri din lână, cu toată împotrivirea breslelor săseşti din Cisnădie şi Sibiu. În acest context, se explică de ce de-abia în anul 1811 a reuşit să primească aprobarea definitivă pentru înfiinţarea manufacturii, de la împăratul Francisc I.
    În 1815 însă, Piuariu-Molnar moare, iar unicul fiu, pe nume Iosif, ofiţer în armata austriacă, vinde proprietatea unor saşi. Potrivit unor însemnări de familie, aceasta ar fi fost cumpărată de Thomas Binder din Cisnădie, împreună cu un cumnat de-al său, Peter Simonis (1892), de la nişte saşi din Agnita; aceştia au menţinut atât funcţionarea fabricii de postav, cât şi a celei de spirt, până când, între anii 1912-1913, a fost construită în aceiaşi curte o fabrică de bere, cunoscută sub titulatura completă de Fabrica de Bere Thomas Binder şi Fii (Binder rămăsese unic proprietar al fabricilor de spirt şi postav, după mortea lui Simonis în anul 1909), fructificându-se astfel calitatea izvoarelor de apă aflate în proxima vecinătate…
    După distrugerile suferite în timpul Primului Război Mondial (1916) a fost refăcută, iar proprietarul, Thomas Binder, a cumpărat în anul 1917 – în asociere cu proprietarii fabricii de bere sibiene Trei Stejari – fabrica de bere Habermann, care însă nu a fost folosită decât la producerea malţului (Fabrica de Bere Johann Habermann, prima care folosise în producţie maşini cu aburi, a funcţionat între anii 1862-1895; apoi, după o serie de reorganizări a intrat în proprietatea celor menţionaţi mai sus până în anul 1928, când Trei Stejari devine unic proprietar).
    După prima conflagraţie mondială fabrica de postav este închisă, deşi în timpul războiului obţinuse importante beneficii datorită comenzilor de război; continuă să-şi desfăşoare activitatea fabricile de spirt şi de bere, până în preajma celui de-al doilea război mondial, când este închisă şi cea de spirt.”

    În harta orașului din 1914 S.K.V. apar trei fabrici de bere în partea sudică a orașului Sibiu: fabrica de bere Habermann // Habermann Brauerei, fabrica de bere Hager // Hager´s Brauarei și fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei. Fabricile de bere erau alimentate cu apa curgătoare din Pârâul Trinkbach (Hager și Trei Stejari) și canalul inferior Schewis (Habermann). Denumirea Trinkbach provine de la faptul că pârâul a fost folosit ca sursă de apă potabilă: Trinkbach înseamnă pârâu cu apa de băut (potabilă).

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Drei Eichen Brauerei“ // „Fabrica de Bere Trei Stejari“ ~ Sibiu/ Hermannstadt

    Fabrica de bere Trei Stejari se afla pe strada Trei Stejari nr. 11, astăzi str. Bâlea, colț cu str. Șerbota, în zona numită „la trei stejari“ // „bei den drei Eichen“. Există o ilustrație după o pictură realizată de August Sporner 1899 în care se văd clădirile fabricii de bere Trei Stejari, grădina restaurantului și pe partea dreaptă trei stejari. De la acei 3 stejari, care se aflau pe latura sudică, spre actuala str. Șerbota, se trage denumirea fabricii: trei Stejari = drei Eichen! Penultimul stejar a fost tăiat 1969 cu ocazia modernizării străzii Bâlea.

    Fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei a fost înființată de Friedrich Jikeli și Johann Hager în anul 1887. În cartea de adrese din 1911 apar în consiliul de administrație al fabricii de bere Trei Stejari, pe lângă Johann Hager și Jikeli Friedrich (Fritz) și frații Jikeli Hans și Jikeli Josef. După ce Friedrich Jikeli și-a băgat în consiliul de conducere cei doi frați, Johann Hager s-a retras din fabrică și a înființat împreună cu fratele său Michael Hager Fabrica de bere Frații Hager // Bierbrauerei Gebr. Hager. Fabrica de bere Hager a fost deschisă pe str. Trei Stejari // Drei Eichen Strasse la nr. 5, pe arealul fabrici de spirt Hager // Hagerische Spiritusfabrik, înființată de același Johann Hager în anul 1885. Se pare că frații Hager produceau bere deja înainte de 1911/12 deoarece în cartea de adrese din 1889 apar ca producători de bere: Bierbrauer – Hager Gebrüder. Dreieichenstr. 5.
    De-a lungul timpului fabrica de bere Trei Stejari a funcționat sub diferite denumiri: Drei Eichen-Brauerei (între 1887-1912) / Drei Eichen Brauerei Dr. Friedrich Jikeli’s Nachf. (între 1913-1918 ) / Fabrica de Bere trei Stejari S.i.n.c. Gebrüder Jikeli (până la naționalizare).
    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    În harta orașului din 1914 S.K.V. apar trei fabrici de bere în partea sudică a orașului Sibiu: fabrica de bere Habermann // Habermann Brauerei, fabrica de bere Hager // Hager´s Brauarei și fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei. Fabricile de bere erau alimentate cu apa curgătoare din Pârâul Trinkbach (Hager și Trei Stejari) și canalul inferior Schewis (Habermann). Denumirea Trinkbach provine de la faptul că pârâul a fost folosit ca sursă de apă potabilă: Trinkbach înseamnă pârâu cu apa de băut (potabilă).

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Hager Brauerei” // „Fabrica de bere Hager” ~ Sibiu/ Hermannstadt

    Fabrica de bere Hager se afla pe strada Trei Stejari nr. 5, astăzi zona str. Corneliu Coposu 10 / str. Hermann Oberth / str. Simion Mehedinți. O parte din clădirile fabricii de bere Hager există și astăzi în zona străzii Simion Mehedinți 5-7 și găzduiesc în prezent Facultatea de Geografie UCDC.

    Johann Hager s-a născut la Agnita în anul 1842. La vârsta de 27 de ani a înființat la Agnita împreună cu frații săi și finanțare guvernamentală maghiară o fabrică de spirt și o moară cu aburi. În jurul anului 1885 s-a stabilit la Sibiu unde a deschis a doua fabrică de spirt // zweite Hagerische Spiritusfabrik. În 1887, la vârstă de 45 de ani, Johann Hager înființează împreună cu Friedrich Jikeli Fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei. În cartea de adrese din 1911 apar în consiliul de administrație al fabricii de bere Trei Stejari, pe lângă Johann Hager și Jikeli Friedrich (Fritz) și frații Jikeli Hans și Jikeli Josef. După ce Friedrich Jikeli și-a băgat în consiliul de conducere cei doi frați, Johann Hager s-a retras din fabrică și a înființat împreună cu fratele său Michael Hager Fabrica de bere Frații Hager // Bierbrauerei Gebr. Hager. Fabrica de bere Hager a fost deschisă pe str. Trei Stejari // Drei Eichen Strasse la nr. 5, pe arealul fabrici de spirt Hager // Hagerische Spiritusfabrik, înființată de același Johann Hager în anul 1885. Se pare că frații Hager produceau bere deja înainte de 1911/12 deoarece în cartea de adrese din 1889 apar ca producători de bere: Bierbrauer – Hager Gebrüder. Dreieichenstr. 5.
    După moartea lui Johann Hager, survenită în anul 1915, Fabrică de bere Hager a continuat să funcționeze până în anul 1927 când a fost închisă, (și) din lipsă de interes din partea moștenitorilor, care au casat de la celelalte fabrici de bere din Transilvania o indemnizație pentru dizolvarea și lichidarea fabricii de bere Hager.

    Un detaliu cronologic interesant apare în harta realizată de Johann Böbel în anul 1882/83. Pe parcela străzii Trei Stejari nr. 5 (teren pe care Johann Hager a înființat în anul 1885 a doua fabrică de spirt // zweite Hagerische Spiritusfabrik) exista deja din 1865 o fabrică de Sodiu/ Sodă // Soda Fabrik!
    (sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

    În harta orașului din 1914 S.K.V. apar trei fabrici de bere în partea sudică a orașului Sibiu: fabrica de bere Habermann // Habermann Brauerei, fabrica de bere Hager // Hager´s Brauarei și fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei. Fabricile de bere erau alimentate cu apa curgătoare din Pârâul Trinkbach (Hager și Trei Stejari) și canalul inferior Schewis (Habermann). Denumirea Trinkbach provine de la faptul că pârâul a fost folosit ca sursă de apă potabilă: Trinkbach înseamnă pârâu cu apa de băut (potabilă).

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Brukenthal Haus in der Brückengasse” // „Casa Brukenthal de pe str. Reconstrucției” ~ Karl Eduard Klosius

    * Brukenthal Haus in der Brückengasse *

    Das Gemälde von Karl Eduard Closius (1893-1959) zeigt die Südfassade des Gebäudes in der Brückengasse Nr. 35 (str. Reconstrucției) und ein Teil des Gartens, in dem Anfang des XX. Jahrhunderts zwei wunderschöne Statuen aufgestellt waren. Die beiden Statuen stellen Ares/ Mars und Pallas Athena/ Minerva dar (vgl. N. Sabău Metamorphoses of the Transylvanian Baroque Bd. I Ed. Dacia Cluj-Napoca 2002).
    Die Statuen standen ursprünglich im Garten des Reissenberger Hauses in der Fleischergasse (str. Mitropoliei). Anlässlich des Abrisses des Reissenbergerschen Gebäudes 1913 wurden die Statuen entfernt und im Garten des Dr. Minerva Balint in der Brückengasse Nr. 35 aufgestellt. Dieses Mitte des 18. Jahrhunderts errichtete Gebäude war im Besitz des Barons Samuel von Brukenthal (1721-1803) (vgl. M.B.). Das Brukenthal-Gebäude taucht erstmals in einer der zwischen 1764 und 1785 erstellten Landkarten der Josephinischen Landesaufnahme auf.
    Die beiden Statuen wurden Anfang des XVIII. Jahrhunderts gefertigt (1727) und befindet sich derzeit im Eingangsbereich des Brukenthal-Palais am Großen Ring in Hermannstadt.
    Das Gebäude wurde in der zweiten Hälfte des 19. Jahrhunderts im neugotischen Stil umgebaut, vermutlich nach dem Vorbild des 1811 eingeweihten Gewerbevereinsgebäudes am Kleinen Ring 11 (auch Hermes-Haus genannt, heute Franz-Binder-Museum).

    * Casa Brukenthal de pe str. Reconstrucției *

    În pictura realizată de Karl Eduard Closius (1893-1959) se vede fațada sudică a clădirii de pe str. Reconstrucției nr. 35 // Brücken Gasse și o parte din grădina în care erau amplasate doua statui. Cele două statui reprezintă pe Ares/ Marte și Pallas Athena/ Minerva (cf. N. Sabău Metamorfoze ale barocului Transilvan vol. I Ed. Dacia Cluj-Napoca 2002).
    Statuile se aflau inițial în grădina casei lui Reissenberger de pe str. Mitropoliei // Fleischergasse. Cu ocazia demolării clădirii lui Reissenberger în anul 1913, statuile au fost demontate și amplasate în grădină casei dl. Dr. Minerva Balint de pe str. Reconstrucției nr. 35. Această clădire, ridicată la mijlocul sec al XVIII-lea, a fost în propietatea baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803). (sursă informație: M. Bozdoc).
    Casa Brukenthal apare prima dată în Ridicarea topografică iozefină (în germană Josephinische Landesaufnahme) realizată în perioad 1764-1785. Cele două statui datează de la începutul sec. XVIII (1727) și se află în prezent în gangul de la intrarea în Palatul Brukenthal.

    Pe website-ul wikimapia.org se poate citi următoarea informație: Clădirea a fost transformată în stil Neogotic în a două jumătate a secolului al 19-lea, având probabil ca model Casa Asociației Micilor Meseriași (cunoscută și ca Casa Hermes, acum Muzeul Franz Binder) din Piața Mică, 11, inaugurată în 1867.

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Das Burger-Tor” // „Poarta Ocnei” ~ Karl Eduard Closius

    * Das Burger-Tor *

    Das Gemälde des Künstlers Karl Eduard Closius (1893-1959) zeigt das Hermannstädter Burger-Tor und die äußere der vier Befestigungsmauern – von innen gesehen. Das sogenannte Burger-Tor wurde Mitte des 15. Jahrhunderts erbaut und 1856/ 57 abgerissen. Das kleine/ äußere Tor wurde 1830 abgerissen. Der Torturm, auch Schuhmacher Turm, hatte eine rechteckige Form und wurde von sechs Strebepfeilern gestützt. Oben war der Turm von einer offenen Galerie umgeben. Vor dem Tor befand sich die Brücke über den Mühlkanal. Zur Stadt hin (an den Torturm angebaut) befand sich die große Durchgangshalle. Das Zimmer des Turmwächters befand sich oben im Turm.
    Die Burger-Bastei vor dem Burger-Tor wurde in der zweiten Hälfte des 16. Jahrhunderts erbaut und 1857 abgerissen. Das Burger-Tor und seine Bastei wurden von der Schuhmacherzunft verteidigt. Zwischen dem Burger-Tor und dem Lederer-Turm befanden sich der Maurer- und Schnepfen-Turm. Zwischen dem Maurer-Turm und dem Burger-Tor (extra muros) befand sich früher eine öffentliche Badeanstalt mit Wellenbad am Mühlkanal.

    In einigen Quellen taucht der Name Bürger-Tor auf. Der Name dieses Tores hat jedoch weder was mit „Bürger“ noch „Burg“ gemeinsam. Das Burger-Tor stand am Ende der Burger-Gasse. Der Deutsche Name der Burger-Gasse und des Burger-Tores leiten sich von „Borger“ / siebenbürgisch-sächsisch „Borjer“ ab. Die 12 Borger / Borjer führten als Gesamtheit die Stadtverwaltung; einzeln überwachten sie die Gemeinden des Stuhls, ihr Vermögen, die Zünfte der Stadt, die Kirche, das Spital u. a…

    * Poarta Ocnei *

    În pictura realizată de Karl Eduard Closius (1893-1959) se vede Poarta Ocnei // Burgertor și zidul centuri a IV-a de fortificații privite dinspre oraș, mai exact de pe str. Pietrarilor.
    Poarta Ocnei a fost ridicată la mijlocul sec al XV-lea și demolată în anul 1856/57. Poarta mică/ exterioară a fost demolată 1830. Turnul-poartă, numit și Turnul Cizmarilor // Schusterturm, avea formă dreptunghiulară și era sprijinit de șase contraforturi. În partea superioară turnul era înconjurat de o galerie deschisă. În fața porții se afla podul peste canalul Morilor // Mühlkanal. Spre oraș (alipit turnului de poartă) se afla hala de trecere. Cămăruța paznicului de turn se afla sus în turn. Bastionul din fața porții a fost construit în a două jumătate a sec al XVI-lea și demolat 1857. Poarta și bastionul Ocnei au fost apărate de breasla Cizmarilor.

    Între poarta Ocnei și turnul Pielarilor de pe str. Pulberăriei, se aflau turnul Zidarilor // Maurerturm și turnul Becațelor // Schnepfenturm. Între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (mai exact între zidul centurii și bastionul din fața porții, în zona unde se vărsa parăul de pe str. Vopsitorilor // Färbergasse în apele canalului Morilor // Mühlkanal) se afla în trecut o baie publică cu valuri // Bade-Anstalt/ Wellenbad.

    În unele surse Poarta Ocnei (denumirea germana „Burgertor“) apare scris „Bürgertor”, cu tremă deasupra literei „u“. Totuși numele acestei porți nu are nicio legătură cu „Bürger = „cetățean“ sau „Burg“ = „cetate“. Poarta Burger / Burger Tor nu înseamnă nici „Poarta Cetățenilor” nici „Poarta Cetății”.
    Cuvântul „cetățean“ se traduce în limba germană prin <Bürger>, în dialectul săsesc prin ~ <Berjer>… cuvântul „cetate“ prin <Burg> / săsește ~ <Burjch>.
    Strada Ocnei din Sibiu se numește în limba germană: <Burger Gasse> / săsește: ~ < Borjer Gass> (sufixul „jer“ din <Borjer> se pronunță la fel precum în cuvântul românesc „ieri“). <Borger / Borjer> era denumirea veche folosită pentru „consilier”. Consilierii din „rândul celor 12“ formau „consiliul municipal” / „Stadtverwaltung“ – administrația orașului și a scaunului medieval. Sursa informație: cartea lui Arnold Pancratz „Die Gassennamen Hermannstadts“, pag. 38.

    Deci, traducerea pentru „Porta <Burger/ Borger/ Borjer>“ / Burger Tor ar putea fi „Poarta Consilierilor“!
    Carte Poștală dintr-un set tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu, după picturi executate de Johann Böbel. Text verso:
    „Johann Böbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1856?)” // „Das Hermannstädter Burgertor, Innenansicht (abgetragen 1856?)”

    În fotografia realizată în jurul anului 1905 (vezi partea stânga/ sus a colajului) este marcat locul în care se afla baia publica cu valuri // Bade-Anstalt/ Wellenbad. În cartea de adresse din 1892 baia cu valuri apare la adresa Piața Bastionului nr. 1 = Wellenbad, A. Streletzki, Basteiplatz 1

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-05-26

    amiază de Vară

    Nu mai e nimic din ce știam odată. Chiar și anotimpurile au devenit spontane. Te trezești dimineața în Primăvară și te culci Toamna pe înserat. Într-o amiază de Vară, acum câteva zile desigur, am schimbat rutina câmpului vecin cu o plimbare prin sate. Foarte firesc am ajuns în Sibiel. Satul mut și închis ca-ntr-o coajă de nucă, Biserica scotea apă din toți porii (cu ajutorul dezumidificatorului!). Turiștii se înghesuie mai degrabă la Expoziția de icoane apoi pornesc în trombă spre alte locuri, mai animate. Bine fac, mi-am zis, bucuroasă că nimeni nu vede și aude hărmălaia din cer, zarva de sub streșini. Se construiește, se repară, se vânează, se hrănesc pui lacomi cu ciocuri mari deschise ca niște pâlnii, pe care alunecă insecte grase, încă zbârnăind din aripi. Cerul tot cadrilat de tăierea nemiloasă a ciocului și aripii, escadroanele de vânători se lansau vertical și cădeau în picaj, razant și neînfricați pe lângă urechile mele nemișcate. Echipele de constructori se buluceau în baltă pentru aprovizionare, sub privirea atentă a motanului portocaliu. Nu prea știu să mă bucur decât foarte vocal, așa că, profitând de singurătate și de telefon -ca de un alibi- am făcut-o din plin! Doar nimic mai normal decât să vezi oameni vorbind singuri pe stradă!

    Nu contează pe ce podeț vei fi trecut pârâul, drumuri ce se sugușeză, ocolișuri, grădini, te întorc totdeauna la șosea. Sunt poate 40 de ani că nu am văzut atât de multe rândunele la un loc. Pe sub streșini, cuiburi vechi și cuiburi noi, doar o înșirare de puncte de nămol, pe case vechi, ori case noi văruite în culori vesele. Nu poți trece cu vederea multele case noi, mândre, mașinile (bune) parcate în umbra gardului. Căruțele au rămas decor la marginea pârâului, ori sus pe culme, în grădini cu iarbă grasă și flori. Ici colo, case uitate de timp și om își poartă cicatricile cu măreție și rana singurătății lor le face mai frumoase, cred.
    Sibielul e un sat binecuvântat, m-am gândit, doar e păzit de icoane și rândunici.

    Adriana Moscicki

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben,  Alte Fotos ~ Poze vechi

    „Saggasse // Strada Turnului / Sag“

    Strada Turnului și Biserica Evanghelică la sfârșitul sec al XIX-lea. (fotografie din arhiva personală)
    Pe strada Turnului, colț cu Valea Mare se afla o moară, de la care se trage denumirea străzii Saggasse. În documentele vremii moara apare sub denumirea Sag: moara „Sag Mühle“ / lângă podețul „Sag Brech“ / pe strada „Sag Gasse“ / lângă poarta „Sag Tor“. Cuvântul german <Säge>, forma veche <Sag>, în dialectul săsesc <suách> (á=ă), înseamnă ferăstrău, deci: moara gater/joagăr de pe strada „Joagărului”, lângă Poarta „Joagărului”.

    „Hoinar prin tîrg
    Uite aşa, cu mîinile la spate, merg pe strada mare, io şi Negruţ cîinele meu! Cel mai mult îmi place, în zi de tîrg, să mă amestec printre oameni. Şi aerul e plin de miros. Caii ce-au tras căruţele pînă în buza tîrgului stau acum şi rumegă liniştiţi, din traista ţesută în casă, iarbă uscată şi mei, şi dau cu coada stînga şi dreapta după muşte. În jurul lor, totdeauna zumzăie muştele şi se ridică miros de oaie, de bălegar şi piele asudată. Trec pe lîngă magazinul de fierărie şi pe lîngă băcănia de delicatesuri… pşiiii, ce miros dulce în nara mea şi-mi lasă gura apă numai la gîndul bomboanelor colorate ce stau închise în borcan! Şi sînt acolo aşezate pe raft tot felul de cutiuţe de tablă, de borcane şi sticle minunate şi de te apropii simţi aromă de cafea şi de mirodenii de tot felul.
    Mai încolo, urcă miros de ceară topită şi oamenii îndoliaţi vin uneori să cumpere lumînări pentru mort, (ăştia au ochii roşii de plîns!) dar sînt şi lumini de bucurie, de nuntă şi botez, dichisite cu panglici şi flori de hîrtie. Hei Negruţ, îi zic cu un fluierat scurt! Vin‘ aici mintenaş, că trecem pe lîngă Ficioru‘ cu măturoi din faţa prăvăliei şi Cucoana nu-l pierde din ochi, că drumul tre‘ să fie „perfekt sauber“! Aşa stă acolo în drum şi-şi mîngîie şorţu‘ şi nu-l pierde din ochi pe ficior! Mereu murmură cîte ceva pe limba ei, dar nimic nu aud, decît la sfîrşit „Gott sei Dank!“ şi-şi ridică ochii spre cer. Ehhh, năzdrăvanule, vin aici, lasă căţeaua omului, îi zic lu Negruţ, că uneori birjarii dau cu biciul de piele împletit şi, de te ating, vai şi amar de coama ta! Aşa-mi place mie să merg pe mijlocul străzii, în zi de tîrg, să colind pe lîngă mese şi să trag cu urechea la înţelegeri. Unii beau adălmaşu‘ chiar acolo, la masă, şi rîd cu voce tare şi gura deschisă toată, de li se văd toţi dinţii. Da‘ uneori suduie şi se ceartă pentru preţ şi-mi trag pălăria pe o ureche şi trec mai departe şi-s tare ocoş cu pălăria mea! Minteni se aud clopotele bisericii şi-i vezi pe toţi zicînd „Doamne ajută“!… fiecare pe limba lui, da‘ se înţelg cu toţi!
    Şi cînd duduie soarele, cumetrele pun deasupra meselor rogojini să ţină de umbră şi să nu se strice bucatele şi fac meru vînt cu mîna să alunge muştele ce roiesc în jurul cărnii.
    Bunicu‘ zice că în tîrg la noi nu se înşeală şi nu se fură, doar toate casele sînt cu ochii pe oameni şi de veghe. Aşa stau zi şi noapte şi dau de veste şi şuieră omului în somn să se trezească şi să se apere de-i necaz. Io n-am văzut niciodată casele să doarmă!… uite aşa stau mereu cu ochii deschişi, doar de-i soare puternic parcă-i mijesc o ţîră! Şi-s tare mîndru de oraşul meu, şi Negruţ la fel!

    Adriana Moscicki”
    (Un text foarte frumos scris, preluat de pe pagina „Călătorie în timp Zeitreise Időutazás // Sibiu Hermannstadt Nagyszeben“)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „Strada Turnului – Saggasse – Kistoronyi utca“

    Instantaneu cu tramvai pe strada Turnului // Saggasse // Kistoronyi utca realizat în anii 1920.
    Linia de tramvai între Piața Gării și Piaţa Lemnelor a fost dată în folosință în 1912. În 1927 linia a fost prelungită până la Gara Turnişor. Patru decenii mai târziu/ 1966 a fost desființată linia de tramvai între Gara Turnișor și Piața Lemnelor (Piața Cibin) iar un an mai târziu între Piața Cibin și Piața Gării.

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-05-02

    Sărbători…

    Învățături din cărți vechi, pilde, povești, toate vorbesc despre iubire, empatie. Cea de zi cu zi. Cea pe care, uneori, o numim Sărbătoare.
    Vederea cerului in fiecare dimineață, cantecul păsărilor, bucuria unui ram înflorit, blândețea unei atingeri, clipa de fericire pe care o simțim abia la trecerea ei.
    Poate azi, mai mult decât oricând, Povestea este despre Iubire/ ahava –אהבה., suferință, sacrificiu, empatie, pe care mulți am uitat-o in goana cumpărăturilor. Să nu fie Mielul sacrificat doar o friptură rumenită. Nici ouăle înroșite doar un decor.
    Burțile noastre să nu se umple doar de mâncare.
    Gânduri bune si sănătate va doresc tuturor azi și în fiecare zi! Iubire pentru om, animal, pământ, viață!
    Paște fericit!

    Adriana Moscicki
    (fotografie personală, Muzeul Israel, Ierusalim, Ahava – iubire)

  • Alt-Hermannstadt Sibiu ~ Nagyszeben

    „HERMANNSTADT von Norden gesehen” // „SIBIU privit dinspre nord“ ~ F.J. Sandmann / J. Rauh

    Această ilustrație arată veduta orașului Sibiu privit dinspre Biserica Sf. Elisabeta din cartierul Terezian // Theresianum. Litografia colorată a fost realizată de cunoscutul litograf vienez Franz Josef Sandmann (1805-1856) și tipărită în anii 1840 la institutul litografic al lui Johann Rauh (1803-1863) din Viena.
    Hermannstadt (Theresianum) – Lith. von Sandmann gedruckt in der Lithografischen Anstalt von Johann Rauh in Wien.

    Rauh, Johann (1803-1863), Steindrucker, (* Wien, 6. 8. 1803; † Wien, 9. 7. 1863) absolvierte eine Schriftsetzerlehre in Wien und arbeitete dann als Steindrucker, später als Faktor bei mehreren Wr. Firmen (u. a. bei Trentsensky), 1834/35 auch in Prag. 1838/39 machte er sich selbständig und widmete sich ganz dem Druck ein- und mehrfärbiger Künstlerlithographien. 1854 zog er sich krankheitshalber aus dem Geschäftsleben zurück. R. erwarb sich um die Qualitätsverbesserung des Steindruckes in Österr., insbes. der Chromolithographie, Verdienste. Wegen seiner vorzüglichen Arbeit war er einer der gesuchtesten Wr. Steindrucker, zu dessen Kunden viele berühmte Lithographen, u. a. J. Kriehuber (s. d.), zählten. Der Streit um sein rechtlich nicht einwandfreies Testament, in dem er sein Haus den Wr. Buch- und Steindruckern vermacht hatte, war von einigem Einfluß auf die Entwicklung der Berufsvereinigung der Buch- und Steindrucker.“ (Quelle: Austrian Centre for Digital Humanities and Cultural Heritage / Österreichisches Biographisches Lexikon)

    Franz Josef Sandmann, auch Franz Xaver Josef Sandmann oder Franz Xaver Sandmann, (* 15. Dezember 1805 in Straßburg, Elsass; † 1. Jänner 1856 in Wien) war ein deutsch-französischer Zeichner, Lithograf und Landschaftsmaler.
    Sandmann wurde 1805 in der Barbaragasse 3 in Straßburg geboren. Die Eltern waren der Weinhändler Franz Xaver Sandmann und dessen Gattin Franziska Speiser.
    Von 1836 bis 1839 arbeitete Sandmann an lithografischen Ansichtsserien aus dem Elsass. Er schuf vor allem Landschaften und Veduten, beginnend mit den Vues des villes et bourgs… de l’Alsace (Straßburg, 1836). Bekannt wurden seine Lithografieserien über das Elbsandsteingebirge und das Elbtal, Potsdam oder über die Landschaft um Zell am See. 1841 ging er nach Wien und lithografierte bis 1850 Ansichten für Alben, die von den Kunstverlegern L.T. Neumann und Anton Paterno herausgegeben wurden. Außerdem lieferte er Lithografien für den Verlag Josef Bermann nach einer Donaureise, die Jakob Alt zwischen 1847 und 1849 unternahm. 1850 erschien die Folge „Mahlerische Donaureise von Engelharts-Zell bis Wien“ nach Alts Originalaufnahmen. Im Verlag L.T. Neumann erschienen um 1850 nach einigen Zeichnungen lithografierte, kleinformatige Donauansichten Sandmanns, die ihn als Zeichner ausweisen. Franz Xaver Josef Sandmann lebte bis zu seinem Tod in Wien. Sein künstlerischer Nachlass ging an Josef Bermann.“ (Quelle: Wikipedia)

  • Călătorie ~ 2021,  Călătorie în timp / Zeitreise / Időutazás

    2021-04-25

    Oshiana!

    Palmsonntag – Duminica Floriilor
    Căţărat pe coline, Ierusalimul se zăreşte de departe alb şi strălucitor. Departe de orice imagine construită în cap, Cetatea înghite, în marele ei bazar, om călător. Ascuns printre dughene e „Drumul durerii” (Via dolorosa), tocită şi ferecată în aur şi argint stă culmea Golgotei. Palmierii răsar pe marginea trotuarului, ascunzătoare şi hrană păsărilor cerului.

    În Duminica Floriilor/ PalmSonntag, pe spinarea măgarului, urca în cetate Mîntuitorul Isus. Întîmpinat cu frunze de palmier/ finic în cîntări osanale: Oshiana! הושיעה נא! Salvează-ne!
    Vechii evrei întîmpinau Sucotul/ Sărbătoarea colibelor (Tabernacule) cu mănuchi din cele 4 specii de plante: lulav/ finic, etrog/ citric, mirt şi salcie, fiecare în parte purtînd un simbol şi împreună cinstind numele Domnului.
    Aceeaşi evrei, sau o parte din ei, îl însoţesc pe Fiul Domnului cu frunzele de lulav/ palmier/ finic, recunoscîndu-l ca Salvator. Erau zorii unei ere noi, a unei noi religii.
    În viaţa evreilor palmierul juca un rol important: frunzele dau umbră şi sînt acoperiş de colibă, fructele sînt hrană, copacul ţine pămîntul bine închegat. Imaginea ramurilor este imprimată pe monezi.
    Sărbătoarea Floriilor era cunoscută local, de comunitatea creştinilor din Ierusalim. S-a răspîndit apoi în lume prin gura pelerinilor credincioşi, luînd drumul, Egiptului, Constantinopolului, Europei.

    Noii credincioşi nu mai puteau ieşi cu ramuri de palmier, dar trebuiau să se adapteze climei locale şi să folosească plante locale. Salcia este alegerea cea mai bună: ea se găseşte în buchetul iniţial al evreilor, alături de palmier/ finic. Salcia creşte pretutindeni şi este simbol al perpetuării/ nemuririi şi rezistenţei. Plante diferite servesc aceluiaşi scop în acelaşi ritual: palmier şi salcie, una la catolici/ evanghelici – PalmSonntag, alta la ortodocşi – Duminica Floriilor.
    Numărători/ calendare şi egouri diferite fac ca ziua asta să se întîmple la date diferite. Esenţa ei este aceeaşi, Dumnezeul şi Mîntuitorul doar unul, numele lui ivit din acelaş cuvînt: הושיעה– oshia-salvare, Moshia / Mesia!

    Azi se sărbătoreşte Duminica Palmierilor/ Floriilor/ Palmsonntag.
    În comunitatea catolică/ evanghelică este o zi specială. Deja din anul 1793 se hotăreşte in Cetatea Sibiului ca singura dată în care să aibă loc Confirmarea, eveniment major în viaţa unui tînăr: intrarea lui în comunitate!
    Pe vremuri, în ziua aceasta, fuste infoiate, panglici colorate si rîu de bortene în catifea ar fi umplut pieţele Burgului.
    La mulți ani Oamenilor cu nume de flori!

    Adriana Moscicki